CUVANTUL $I ACTUL CA MULOACE DE EXPRESIE_ ALE CULTULUL 331 Ja Duminica Floriilor, la Vinerea Mare, la ziua fnvierii, a inatfarii la cer gi altele, In Mineiul pe luna octombrie, el este pomenit si laud, fiind numit ,sfegnic Inminos', vioara cea de céntare'®, Epoca de inflorire a condacului in imnografia bisericeasc’ Aceasti epoci este in sec. VI si VII, cand au trait multi autofi de céndace: Grigore, Cosma, Chiriac, Dometius. - lmparatului Justinian i se atribuie compunerea $i introduceréa in cult a imnului ,Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul ui Dumnezeu' (5 Movoyevi vtog xo A6y05 to O08), in scopul de a combate erezia monofiziti. Acest intn se cdnta odinioara in randuiala Vecerniei cu cantiri, descrisi de Simeon al Tesalonicului" care atribuie avest imn Sf. Chiril al Alexandriei, Imnul care s-a pistrat §i in Litughia sirienilor iacobiti este pomenit siin rnduiala Vecemiei descrisi de un Tipicon, manuscris de la lerusalim, din sec. XV - XVI". Justin al I-lea (f 578) hotaraste introducerea in cult a imnului heruvimic (,,Care pre heruvimi“) §1 2 chinonivului ,,Cinei Tale celei de Tain’, Unul dintre cei mai vechi scriitori de immuri triodice din secolul VII este Sf. Softonie, patriarhul erusalimului (t 638). Triodicele lui Sofronie s-au tipirit abia in sec. XIX impreund cu cAntirile altor mari melozi, ca: Ioan Damaschin, Iosif si Teodor Studitul 5.2, Astizi, triodicele lui nu mai sunt incluse in Triod, dar in secolul X erau inc in uz in cultul ortodox”, Sf. Soffonie a scris foarte multe triodice, dar si numeroase imnuri, dintre care tropare si idiomele 1a Nasterea Domnului si la Vinerea cea Mare, precum si stihira {nti la sfinfirea apei din ziua Bobotezei. - Gheorghe, episcopul Siracuzei (¢ 669), numit de Mineiul grecesc gi ,Sichéliotul, este cel ce a soris numeroase tropare la Nasterea si Ardtarea Dommiului, la Sf. Dumitra .0. in sec. VII se remared ptintre autorii de cantiri bisericesti si Serghie, patriarh al Constantinopolului (610-638). Ela scris, printre altele, si Acatistul Maicii Domnului, o frumoasé céntare de mulfumire gi de laud’ cBtre Fecioara care a apdrat orasul, scipdindu-l de navalitorii barbari (626) [7]. Acest acatist a fost atribuit fird temei lui George Pisidis ('Q Thatdng), diacon la Patriarhia din Constantinopol, contemporanul lui Serghie. Lui ise atribuie imnul de la Liturghia Darurilor mai inainte sfingite: ,,Acum, puterile ceresti" - In secolele VIII si 1X infloreste poezia canoanelor imnografice. ‘Unul dintre cei mai de seam creatori de canoane gi inanuri remarcabile prin frumusetea formei si profunzimea gandirii este, in secolul VIII, Andrei Criteanul, episcop al Cretei (+ 740). El a compus Canonul cel mare (de pocainta) din Triod. Acest canon format din 250 de tropare se citeste in intregime {fn Postul cel Mare, dup’ randuiala Tipicului, Se cantl intreg la denia de miercuri seara, din siptimana a cincea a Postului Mare, iar partial, in primele zile ale primei s&ptAméni din Paresimi, la Pavecemita (de uni pana joi exclusiv, cate o parte din stihirile de la toate pesnele pe fiecare zi) [8]. Andrei Criteanul a mai scris stihuri si pentru unele sirbitori din afara Postului: Nasterea Mantuitorului, intdmpinarea Domnului, fndltarea Sfintei Cruci, Nagterea Sfintei Fecioare 3.2. In Mineiul pe luna iulie se lauda meritele de slujitor al Evangheliei si prolific compozitor, ale Sfantului Andrei Critesnul. 9. Mineiul lunti octombrie, Neamt, 1845 (foaia 1 si 2). Despre Roman Meledul s-a scris mult atét fn literatura teologicd rstriteant, eat si apuseand. Una dint cele mai bune edi eritice asupra operei Cuviosului Roman Melodul este a francezului José Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode, Hynmes, Paris, 1965 (Col. Sources chrétiennes, nr. 110), 381 p. (vezi recenzia pr. prof. Ene Branigte, in Ortodoxia, 1965, nr. 4, 10. Despre dumnezeiasca rugdciune, cap. 348 (PG, t. CLN, col. 635), trad. cit, p. 227. IL. ¥. Gruthel, L’auteur et a date de ta composition du topaire ,O, Monogénes", in-rev. £.0.;t. XXII, 1923, p. 398-418, 12, Pr P. Vintilescu, Doud immuri ingerest in Liturghie... Pitesii, 1927, p. 30-31. 13, A. Mali, Spicelegium romanum, t. IV, Romae, 1840, p. 126-222, ep. V. Mitrofanoviei, Liturgica,p. 253.332 LITURGICA GENERALA Sfantul Joan Damaschin (+ 749), marele apérator al cultului ieoanelor, a compus canoanele invierii celor opt glasuri din Qetoih, care se canta dupa doxologie la Utrenie (spondpta dveozaowis). Célugir la Mandstirea Sf. Sava, de ling Ierusalim, Sf Joan Damaschin a fost un cfrturar si mare cunoscator al cfntirii bisericesti. El tsi suprascria stihirile cu numele Jon Monahul. A imbunttitit mare parte din cfntarile si imnurile existente care se cAntau in biseric& si a compus altele noi, adundndu-le in Octoih (sau cartea de cfntiri dupi cele opt glasuri (@hctaéinzoc). A seris stihiri care se canta gi la Vecemic, si la Utrenie, numite apostihii, care au ga tem&tot invierea. Ele se incheie cu cate o stihira mai important ‘inaintea clreia se cénti doxologia mic& ,Marire Tatilui..* si care se numese ,dogmatice ale glasurilor, Se numesc dogmatice fiindc4, in afard de laudele aduse Nascitoerei de Dumnezeu, dezvolta o dogma, ca: {ntruparea Dommnului, cu cele dou’ firi - dumnezeiascA si omeneascd; despre Cruce, Inviere si se deoscbesc de cele de la Vecemie, in afar’ de Canoanele Invierii, a sctis canoane la Nasterea si Botezul Domnului, la indiltare, la Gincizecime i Schimbareia la Fad, la Adormirea Maicit Domnului $.2. A compus irmoase si tropare ca: ,Miluieste-ne pe noi, Doamne...*, ,Usa milostiviri..", axionul De Tine se bucurd..." sia completat cAntarile de la slujba inmormantarii, inceputs de Efrem Sirul. in Mineiul pe luna decembrie sunt liudate meritele lui de compozitor si melod fiind numit; Joan Cuvéntétorul de Dumnezeu sar David cel dulce cuvéntator, alaut8 dulce, vioars dumnezeiasci ete. ‘Sfantul Cosma de Maiuma (+ 781) (Cosma Melodul), contemporan. iin acecasi ministire cu Sf. Joa Damaschin, ajulige episcop de Maiuma, in Fenicia, la anul 743. A scris mai multe canoane, intre care: Canonul Créciunului (,Hristos se naste, mariti-L!*‘), oanoane la Botezul Domnului, la intampinarea Domnului, la Duminica Floriilor, la Joia Mare, la Indltared la cer si Schimbarea la Fat’ a Domnului .a, Luli se atribuie compunerea axionului , Cuvine-se cu adevarat”, dar din datele legate de scrierile lui, el a compus numai partea a doua a acestui axion: ,Ceea ce esti mai cinsits..."", Partea de la inceput a axionului s-a seris mai tarziu (prin sec. X) si se atribuie unui ctlugir din Muntele Athos" Canoanele Triodului au fost scrise de Josif (+ 830) si Teodor Studitul (+ 826), sec, VIII - IX, fosti ieromol ‘Ministirea Studion ‘onstantinopol. Ei sunt socotifi autorii ‘Triodului, in sensul c& ei au adunat tot ce se cinta pani in timpul lor in Sfantul si Marele Post, le-au pus {in randuiala gi au adaugat compozifiie lor proprii: canoane, stihiri, tropare si trei c&ntande (ripesnife). Alituri de frajii losif si Teodor Studitul, alti eutori ai Triodului (cam 20 la mumér) mai sunt dintre cei mai de seama: Joan Damaschin $i Andrei Criteanil (compozitor al multor imnuri gi al Canonului cel mare, din care s¢ citesc fragmente luni, marti, miercuri gi joi in sptimdna J a Postului Mare, apoi intreg se cinta in joia a V-a a Postului Mare, la Utrenie) Teofan Marturisitorul (+ 843), mitropotit al Nicei, este autorul a peste 130 de canoane mineale. ftapreuni cu Josif scriitorul de céntiri (t 883), cdlugir la Constantinopol, a completat Octoihul lui Damaschin de peste siptiman’. $i losif a compus 48 de canoane mineale si cdntarile din toate zilele Penticostarului, canoane ta Acatistul Sf. Fecioare si al Sfinfilor Ingeri, a scris pe cele opt glasuri canoanele de pocdinfa ale Sf. Ioan Botezatorul, ale Crucii, ale Sf. Nicolae $i ale tuturor sfinfilor I'se atribuie peste 214 canoane'*. ~ Tot in secoll IX se reitarel Stefan i losif Graptul. Stefan Grapta, nitropolital Niel (} 843), este autor al canoanelor Sfinfilor Ingeti pentra cele 8 glasuri din Octoih, care se cAnté luni, la Utrenie. Josif Graptul, seriitorul de cantiti sau imnograful, a compus multe canoane in cinstea sfinflor din Minee, precumn si canoanele celor opt glasuri pentru zilele de rind ale siptimanii, din Octoih (se pastreaz de la el 175 de canoane). 14. Textal apare tn psalmodia de fa Denia din Joia Mare, compusi de el. 15. Vezi Rénduiala pomenirit Cuviogilor Péringi care in Sf Munte al Athosului au strict cu sihdstria, Bucuresti, 1900, p. 38. - 16, Melchisedeo, Manual de tpics p13. -CUVANTUL $I ACTUL CA MULOACE DE EXPRESIE ALE CULTULUL 333 Canoanele din Octoih ale Sfintei Treimi, de la miezonopticele duminieilor, au fost compuse. de Mitrofan, mitropolitul Smirnei (sec. IX). La completarea cartilor de cult au mai contribuit si imparafii compozitori; Leon {nfeleptul (Filozoful, +911) sifiul sau, Constantin al VIll-lea Porfirogenetul (+ 959). Amparatul Leon a compus stibirile numite ale Evangheliei $i cele 11 svetiine duminicale, care sunt fn legiturd cy cele 11 duminici ale /nvierii, precum si stihiri la Vecernia Duminicii Floriilor. Multe stihici compuse de el au intrat in Triod sub titlul Facerea lui Leon Imparatul, precum si in Minei Facerea lui Vizantie, Fiul su, Constantin al Vill-lea Porfirogenetul, ¢ autor al Lumindndelor duminicale, cu care a contribuit la completarea Octoihului”. in Biserica Ortodox’ Greaca, Octa#hul cuprindea nuniai Imnurile lui loan Damaschin; edifiile mai noi ale Octoihului grec confin numai ritualul din zilele de duminici, Tot restul formeazs la greci a carte snumita Paraclitic Tlapotxhnaxdy = mangéietor)"", Jon Mavropel zis si loan Monahul, achiepiscopul Buhaidei (sec. IX), a aloituit 24 de canoane de ymilinfé inchinate fui lisus si Canonul ingerului pdzitor. El a facut si 0 codificare a mineielor, sistematizénd i reglementand intrebuinfarea in slujb& a canoanelor compuse pan’ in vremea lui Sf. Metodie, patriarhul Constantinopolului (846), a compus slujbele necesare pentru sfinfirea celor ce vin din alt& credin(S decat cea cresting, a scris,, Marimuri" la Laudele din 21 mai. Unii cred cé cla compus si randuiala slujbei Logodnei si a Cununiei. Incepand cu secolul X, scade numarul compozitorilor si scriitorilor de cfntiri bisericesti, in parte pentru ci aproape se incheiasera gi cirtile de cult. Lui Simeon Metafrastul (+ 970) i se atribuie Canonul Cuvioasei Maria Egipteanca (1 aptilie), revizuirea Vieti sfintilor §i rugiciuni la Sinta Euharistie. Nichifor Viemide (Viemidis), teolog bizantin, sec. XII, a alcatuit culegerea Psalmii alegi sie autora cAnt&rilor numite Marimuri. Imparatul Niceii, Teodor Lascaris If (sec. XII), a compus un foarte frumos Paraclis al Maiéti Domutui. Jn sec. XIV, Nichifor Callist este autorul Sinaxarelor Triodului si Penticostarului. Cu secolul XV se poate considera c& se incheie numirul cént&retilor’ melozilor si imnologilor bisericesti, desi mai'sunt inc& unele nume, dup’ aceea, dar nereprezentative. Pentru Biserica Apusearia sunt de refinut numele: Sf, Ambrozie al Mediolamului (+ 397), Celestin (432), Leon cel Mare (+ 461), episcopi ai Romei, autori de imnuri introduse in Liturghia romana, Ambrozie introduce cAntatea antifonicd in biserica sa, céntare ce de la el s-a extins in tot Apusul, precum si imnuri proprii, printre care ,,Pe Tine Te ldudém" [9]. Grigorie cel Mare Dialogul, al Romei (+ 604), uniformnizeaz cAntarea bisericeascé apusean’. El este si autorul Liturghiei care fi poarti numele si care se sivarseste in zilele de peste saptimand din Postul Mare, afard de sdmbete, de lunea si marfea intai din post, de Joia si Vinerea Patimilor. Liturghia aceasta se mai numeste si Liturghia Darurilor mai inainte sfinfite, pentru c& painea si vinul pentru aceasta Slujbi se sfinfesc in duminica anterioara. Joan, episcap de Saragosa (+ 615), a compus imnuri care au intrat in Liturghia gotica : Calugarul englez Beda Yenerabilul (+ 735) este autorul multor imnui liturgice. B, Valoarea doctrinar& si literari a imnurilor bisericestiortodoxe. Imnologia a avut de la inceput un caracter mai mult dogmatic, ea lind stintulata inmate miswii de lupta cu ereticii. In aceste condifii, imnologia s-a transformat intr-o adevlratA replict dogmatic& - 17. Nichifor Callist, op. $i trad. cit, f. 102 a; op. pr. P. Vintilescu, Poesia imnograficd, p. 128 18.N. Lebedew, Liturgica, tad. 1. M. Filip, Bucuresti, 1899, p 217 si Melchisedec, episcopul Romanuu,op.clt., p.1L