Avantaje si dezavantaje ale tehnicilor de modificare genetica a materiilor prime

alimentare
Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si tehnologie au avut un impact puternic asupra
sectorului agricol si al celui alimementar din intreaga lume. Metode novatoare de productie si de
transformare au revolutionat numeroase sisteme traditionale, precum si capacitatea de producere a
hranei pentru o populatie aflata in expansiune continua.
Aceste evenimente au generat numeroase schimbari in economie si in organizarea sociala, dar
si in gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de progresele tehnologice care au
permis nu doar obtinerea ameliorarilor genetice prin selectie, ci si crearea de noi combinatii genetice
pentru a obtine vegetale, animale si pesti cu rezistenta si productivitate mult mai mare.
Organismele modificate genetic, create de Statele Unite ale Americii si cultivate pe scara
larga, acceptate de numeroase alte tari ale lumii, care le considera o rezolvare a problemei foametei,
primite cu neincredere de altii si respinse cu vehementa de organizatiile ecologiste au devenit un
subiect foarte controversat.
Biotehnologia moderna ofera noi posibilitati de dezvoltare in sectoare foarte diverse, de la
agricultura la productia farmaceutica, iar dezbaterile la nivel mondial asupra organismelor modificate
genetic sunt fara precedent in ultima perioada si au polarizat atentia atat a oamenilor de stiinta, a
producatorilor de bunuri alimentare, a consumatorilor, a grupurilor de aparare a interesului public,
precum si a puterilor publice si a decidentilor.
Punerea la punct a organismelor modificate genetic este astazi, fara indoiala, un subiect care
ridica numeroase probleme de etica referitoare la domeniul agriculturii si al alimentatiei.
Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii
ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut
metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou
create de om nu exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe
deplin cunoscut si controlat de specialisti.

In legislatia din Romania privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare

a organismelor modificate genetic acestea sunt definite ca reprezentand orice organism, cu
exceptia celui uman, al carui material genetic a fost modificat altfel decat prin incrucisare si/sau
recombinare naturala sau orice entitate biologica capabila de reproducere sau de transferare de
material genetic[1].

Ingineria genetica este, deci, o noua tehnologie care implica manipularea genelor. Datorita
limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de stiinta pot transfera gene intre diferite
specii care nu sunt inrudite (animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui peste pot fi
transferate la o planta de tomate sau la capsuna pentru a le conferi rezistenta sporita la temperaturi
foarte scazute. Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie sunt fortate sa produca substantele
chimice ale pestelui, tocmai datorita acestui limbaj universal, acestea elaborand o substanta chimica pe
care pestii o produc in mod normal pentru a supravietui in apa rece.
Prin aceste noi tehnologii au fost create numeroase plante modificate genetic cu importanta
majora in alimentatie, cum sunt porumbul si cartofii rezistenti la insecte, fasolea, soia toleranta la
glifosat, tomatele cu coacere intarziata si continut ridicat de substanta solida.
In ultima perioada au fost create si organisme modificate genetic in scop nutritional. Daca
plantele transgenice realizate in scop tehnologic constituie prima generatie de alimente modificate

genetic, modificarile genetice care vizeaza imbunatatirea calitatii nutritive a alimentelor se constituie
in a doua generatie de astfel de produse. In cadrul acestei noi generatii de OMG se includ uleiurile a
caror compozitie a fost modificata in vederea imbunatatirii raportului intre acizii grasi saturati si cei
nesaturati, orezul auriu, cu un continut mult mai ridicat de provitamina A, amidonul cu proportia
dintre amiloza si amilopectina modificata in vederea cresterii capacitatii de gelificare.
Multi experti se tem ca ingineria genetica va genera pierderea biodiversitatii, inlaturand
barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. Studii efectuate de acestia
demonstreaza ca introducerea masiva in circuitul agricol a plantelor modificate genetic sau
transgenice, rezistente la ierbicide va conduce la disparitia unor vietuitoare care se hranesc cu
semintele provenite de le ierburi si buruieni.

Prin tehnicile de inginerie genetica, materialul genetic de interes este transferat de la

organismul donator la cel acceptor, in scopul obtinerii de organisme cu caracteristici noi, utile.

Sustinatorii tehnicilor de modificare genetica afirma ca utilizarea acestora aduce

numeroase avantaje, mai ales pentru producatorii si comerciantii de plante transgenice:

reducerea costurilor deoarece nu mai este necesara tratarea culturilor cu ingrasaminte

chimice;

cresterea rezistentei la actiunea daunatorilor;

obtinerea unor sporuri importante ale recoltelor;

imbunatatirea caracteristicilor organoleptice ale produselor (gust, culoare, forma);

prelungirea termenului de valabilitate a produselor, prin cresterea rezistentei la pastrare,

Astfel, plantele transgenice nu mai trebuie tratate cu substante chimice, ele fiind rezistente la
actiunea daunatorilor; in acest fel se obtin sporuri importante ale recoltelor, dar si produse care nu sunt
toxice, ele nefiind tratate chimic. Pe de alta parte, in ameliorarea clasica, prin diverse incrucisari si
hibridari, transferul genelor are loc in cadrul unui proces ce dureaza ani multi, in timp ce prin tehnicile
de inginerie genetica, transferul genelor se face direct, rezultatul fiind acelasi.
Modificarile genetice pot genera insa si numeroase efecte adverse asupra sanatatii umane si
a mediului :

efecte alergice si toxice asupra oamenilor;

afectiuni ale plantelor si animalelor, inclusiv efecte alergice si toxice;

efecte asupra dinamicii populatiei de specii in mediul gazda si asupra diversitatii genetice a
fiecareia dintre aceste populatii;

sensibilitatea modificata a agentilor patogeni, facilitand raspandirea bolilor infectioase sau

crearea de noi vectori;

diminuarea actiuniii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau

fitofarmaceutice prin transferul genelor care confera rezistenta la antibioticele utilizate in
medicina umana sau veterinara;

efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi in descompunerea in sol a materialului organic.

Pornind de la amenintarile pe care OMG-urile le reprezinta pentru sistemul imunitar uman si

pentru biodiversitatea planetei, cercetatorii din diverse domenii ale cunoasterii (patologia, agronomia),
precum si organizatiile ecologiste au creat un puternic curent de opinie impotriva producerii plantelor
transgenice, dar cu toate acestea, OMG-urile se cultiva la scara larga in lume.

Principalii producatori de organisme modificate genetic

Tarile care produc organisme modificate genetic trebuie sa dispuna de reglementari clare si
responsabile si de organe autorizate care sa garanteze ca riscurile sunt analizate intr-o maniera
stiintifica si ca toate masurile de securitate posibile sunt adoptate, pe baza testelor realizate inainte de
difuzarea produselor rezultate in urma aplicarii biotehnologiilor. De asemenea, se impune o
monitorizare atenta odata ce aceste produse au fost diseminate.
Statisticile demonstreaza ca suprafata cultivata cu OMG la nivel mondial in anul 2003 era
estimata la aproximativ 68 milioane de hectare.
In Uniunea Europeana nu se cultiva plante modificate genetic, dar acestea ajung in consumul
populatiei prin intermediul importurilor.
Cea mai mare suprafata cultivata cu OMG pe plan mondial se afla in SUA. De altfel, SUA
aloca fonduri impresionante pentru cercetare in domeniul ingineriei genetice. Suprafete importante se
cultiva si in Argentina, Canada, China si Brazilia.
Suprafete mai reduse se cultiva in tari ca: Australia, Spania, Uruguay, Romania, Columbia,
Honduras, Filipine, India, Indonezia.
Cele patru mari culturi de plante modificate genetic cultivate pe plan mondial sunt: soia,
porumbul, bumbacul si rapita.
Soiurile modificate genetic, inregistrate in Catalogul oficial al Romaniei sunt: cartoful, soia,
sfecla de zahar, porumb (vezi tabelul nr. 7.1).
Soiurile modificate genetic testate si inregistrate
in Catalogul oficial al Romaniei
Tabel nr.7.1

Nr.

Specia

Scopul modificarii genetice

Crt.

Cartof

Rezistenta la gandacul de Colorado

Soia

Toleranta la glifosat

Sfecla de zahar

Toleranta la glifosat

Porumb

Toleranta la glufosinat de amoniu

nubilalis

Toleranta la glifosat

Sursa: C. Sin Organisme modificate genetic, Seminarul Rolul institutiilor europene

in monitorizarea eliberarii deliberate in mediu a organismelor modificate genetic, Ministerul
Integrarii Europene, 2004
Aspecte etice ale utilizarii organismelor modificate genetic
Securitatea alimentatiei, a mediului si problema organismelor modificate genetic sunt strans
legate in mintea consumatorilor, care, prin cererea pe care o vor exprima pe piata, vor influenta, in
mod semnificativ deciziile cu privire la viitorul acestei tehnologii.
Preocuparile consumatorilor cu privire la organismele transgenice pot fi grupate in
urmatoarele categorii:

Siguranta sanitara a alimentelor reprezinta una dintre cele mai importante preocupari ale
consumatorilor in legatura cu organismele modificate genetic. Avand in vedere ca unele
alimente care nu sunt modificate genetic ridica numeroase probleme de genul alergiilor, al
prezentei reziduurilor de pesticide, al contaminarilor microbiologice, cu atat mai mult in cazul
marfurilor alimentare obtinute prin utilizarea noilor tehnologii caz in care consumatorii
dovedesc un scepticism mai ridicat.

Impactul asupra mediului - o alta preocupare majora a publicului este posibilitatea ca

organismele modificate genetic sa perturbe echilibrul naturii. OMG sunt produse
netraditionale a caror eliberare in mediu poate genera modificarea ecosistemelor (poluarea
genetica). De aceea, monitorizarea eliberarii deliberate in mediu a acestor organisme devine
o problema atat etica, cat si tehnica.

Riscurile si avantajle sunt aspectele pe care consumatorii le compara atunci cand isi exprima
punctul de vedere cu privire la OMG-uri.

Transparenta reprezinta un drept legitim al consumatorului de a obtine informatii privind

avantajele si riscurile utilizarii in agricultura a organismelor modificate genetic. Unul dintre
cele mai simple mijloace pentru respectarea transparentei este etichetarea produselor
alimentare, indiferent daca sunt sau nu modificate genetic.

Responsabilitatea consumatorii isi doresc sa fie implicati in stabilirea politicii care trebuie
urmata in cazul organismelor modificate genetic.

Echitatea - analiza etica ridica in primul rand problema cunoasterii masurii in care utilizarea
organismelor modificate genetic in agricultura poate fi orientata si contribuie in mod real la
ameliorarea nutritiei si sanatatii consumatorilor saraci, in special in tarile aflate in curs de

dezvoltare. Pana in prezent, utilizarea organismelor modificate genetic in agricultura a fost

axata in special pe reducerea costurilor la nivelul exploatarii agricole, mai ales in tarile in curs
de dezvoltare.
Anumite aspecte etice ale problemei mutatiilor genetice se situeaza in contextul celor mai
importante principii ale drepturilor omului[2]:

Dreptul la o alimentatie suficienta si corepunzatoare se refera la disponibilitatea unei

alimentatii lipsite de substante nocive, in cantitate suficienta si de o calitate adecvata
satisfacerii necesitatilor alimentare ale individului, precum si la accesibilitatea sau
posibilitatea de a obtine aceasta hrana intr-o maniera durabila si care sa nu impiedice
respectarea celorlalte drepturi ale omului (Comitetul drepturilor economice, sociale si
culturale si Comisia drepturilor Omului din cadrul Natiunilor Unite au abordat acest drept in
cadrul summit-ului mondial privind alimentatia).

Dreptul la o alegere in cunostinta de cauza - deriva din conceptul etic al autonomiei

indivizilor. Alegerea in cunostinta de cauza a consumatorilor este posibila numai in conditiile
informarii corecte, astfel incat acestia sa stie ceea ce consuma. Acest principiu ar putea fi
aplicat, in primul rand, prin etichetarea produselor alimentare obtinute din OMG-uri. Orice
strategie de informare a publicului trebuie sa includa metode si tehnici adecvate, care sa se
adreseze si grupurilor mai putin instruite si mai defavorizate, astfel incat sa li se ofere tuturor
posibilitatea de a adopta decizii in functie de propriile necesitati.

Dreptul la o participare democratica - corespunde necesitatii de dreptate si echitate, acestea

find preocuparile in ceea ce priveste deciziile referitoare la problema organismelor modificate
genetic. Tuturor categoriilor sociale trebuie sa li se ofere posibilitatea de a participa la
dezbaterile privind impactul OMG-urilor asupra vietii si a mediului, precum si la avantajele si
dezavantajele pe care acestea le pot oferi. Prin deciziile adoptate in prezent nu trebuie sa fie
afectat dreptul generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile specifice.

Cadrul legislativ al productiei si comercializarii produselor obtinute din organisme

modificate genetic
Oamenii de stiinta au opinat cu multa convingere ca exista un risc iminent ca aceste culturi
modificate genetic, cultivate la scara larga, sa contamineze culturile organice pe zone intinse.
Organizatii precum Greenpeace, Friends of the Earth si Biroul European de Mediu, partizani
ai agriculturii ecologice, au condamnat vehement recomandarea Comisiei Europene asupra
coexistentei dintre culturile modificate genetic si cele nemodificate genetic si decizia acestei comisii
de a lasa numai in sarcina producatorilor de OMG-uri intreaga responsabilitate de evitare a poluarii
genetice. Drept urmare, organizatiile neguvernamentale ecologiste au solicitat guvernelor sa adopte
masurile corespunzatoare pentru a preveni acest risc, prin crearea unor zone necontaminate genetic si
adoptarea unei legislatii care sa reglementeze regimul OMG-urilor (obtinerea, testarea, utilizarea si
comercializarea).
Toate masurile adoptate sunt fundamentate pe principiul precautiei si includ proceduri
detaliate de evaluare si management al riscurilor asupra organismului uman si a mediului.
Deoarece consumatorul are dreptul de a cunoaste ce contine un aliment si de a alege marfurile
in cunostinta de cauza, se impune ca etichetarea alimentelor modificate genetic sa devina
obligatorie in toate tarile care produc sau comercializeaza astfel de produse. In prezent etichetarea
OMG-urilor este obligatorie numai in statele Uniunii Europene.

Continutul informational al etichetei unui produs modificat genetic trebuie sa faca referire la
urmatoarele aspecte:

denumirea comuna;

denumirea stiintifica;

codul modificarii genetice.

Spre deosebire de Uniunea Europeana, in SUA etichetarea alimentelor modificate genetic nu

este, in prezent, obligatorie. SUA a considerat politica UE de etichetare a produselor modificate
genetic drept o bariera netarifara in calea exporturilor de materii prime si alimente.
Legislatia europeana nu interzice utilizarea OMG-urilor, ci stabileste cadrul legislativ care sa
asigure securitatea maxima pentru sanatatea omului si a mediului. In tarile Uniunii Euopene,
activitatile de obtinere, testare, utilizare si comercializare a OMG-urilor sunt supuse, unui regim
special de reglementare, autorizare si administrare. De asemenea, a fost stabilit un cadru juridic si
institutional care are drept scop eliminarea sau reducerea riscurile de producere a unor efecte negative
asupra sanatatii oamenilor, echilibrului ecologic si calitatii mediului inconjurator. Astfel, in anul 2003,
Comitetul Stiintific pentru Plante al UE a propus scaderea pragurilor de toleranta la organismele
modificate genetic.
Toate reglementarile elaborate au la baza principiul precautiei si includ proceduri detaliate
privind evaluarea si managementul riscurilor.
Legislatia europeana a fost transpusa si in Romania, in scopul responsabilizarii tuturor
celor implicati in producerea si/sau comercializarea de plante modificate genetic in problemele legate
de prevenirea afectarii sanatatii si vietii oamenilor sau a calitatii mediului.
In Romania, deoarece nu exista in prezent nici un laborator specializat pentru analiza si
depistarea prezentei OMG-urilor in produse alimentare, cadrul legislativ ar trebui sa compenseze aces
neajuns, prin inasprirea reglementarile privind obligativitatea de a mentiona pe eticheta produselor
prezenta OMG-urilor.
Este evident, etichetarea alimentelor modificate genetic trebuie sa devina obligatorie in toate
tarile lumii. Consumatorul are dreptul de a cunoaste ce contine un aliment si de a alege in cunostinta
de cauza produsele pe care le consuma.
In Romania a fost constituita Comisia Nationala pentru Securitate Biologica, ca autoritate
nationala abilitata sa organizeze realizarea masurilor prevazute de lege si sa exercite controlul privind
regimul organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne si al produselor
rezultate din acestea.
Cadrul legislativ referitor la problema obtinerii si comercializarii organismelor modificate
genetic cuprinde urmatoarele acte normative:

OG 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor

modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne si a produselor rezultate din acestea primul act normativ care reglementeaza acvitatile privind importul semintelor de plante
modificate genetic si cultivarea acestora pe teritoriul Romaniei;

Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG 49/2000 privind regimul de obtinere, testare,
utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei

moderne si a produselor rezultate din acestea include noile prevederi comunitare aparute in
acest domeniu, precum si alte acte juridice ale unor conventii internationale la care Romania
este parte (Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea);

HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor obtinute din alimente modificate genetic sau
care contin aditivi si arome modificate genetic ori obtinute din organisme modificate genetic;

Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii,

comercializarea semintelor si a materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante;

Ordinul MAPAM (Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului) nr. 462/2003

privind evidenta agentilor economici (persoane fizice sau juridice, asociatii fara personalitate
juridica) de a declara la directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti, suprafetele cultivate cu plante modificate genetic si productiile
realizate.

Supravegherea calitatii produselor alimentare in scopul prevenirii afectarii sanatatii sau chiar
vietii oamenilor si calitatii mediului inconjurator, trebuie tratata cu maxima responsabilitate.
Consumatorul ar trebui sa ramana in centrul preocuparilor autoritatilor de specialitate, dar si ale
tuturor celorlalti factori de decizie.
Desi nu s-a putut dovedi ca alimentele obtinute din organisme modificate genetic reprezinta
solutia optima pentru rezolvarea problemei alimentare, aceste produse tind sa ocupe un spatiu tot mai
mare pe pietele multor tari, mai ales ale celor in curs de dezvoltare sau subdezvoltate.Totusi, avand in
vedere riscurile declarate de toxicitate si de alergenitate, intrebarea care se ridica in mod firesc este
urmatoarea: ce modificari ar putea sa aduca in organismul uman un consum indelungat de alimente
modificate genetic?
Mutaiile genetice se fac pentru sporirea potenialului de producie, ameliorarea rezistentei la
principalele boli, ameliorarea calitii fructelor, pentru crearea de diferite efecte, culori la flori. n
ultimii ani, prin mutaie genetic au fost obinute roii, mere, cartofi, fasole, mazre, porumb, sfecla
modificate. La produsele modificate genetic se amestec gene vegetale cu cele animale. n natur,
astfel de ncruciri nu sunt posibile.

De mai bine de 15 ani, o echip de cercettori australieni se ncpneaz s obin, prin manipulri
genetice, primul trandafir albastru. Ei au reuit s obin gena responsabil de culoarea albastr a
petuniilor, pe care nu aveau dect s o introduc n codul genetic al trandafirului pentru a obine prima
floare albastr. n ciuda eforturilor depuse, cercettorii nu au reuit s culeag trandafirul albastru i
asta nu din vina petuniei. Aceasta deoarece ei au reuit s grefeze aceeai gen bleu la garoafe, iar
varietile transgenice astfel obinute, una mov i una indigo, au primit numele de Moondust (pulberea
Lunii) i Moonshadow (umbra Lunii). Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea s fie

gsit la nivelul celulelor petalelor, n interiorul vacuolei.

De exemplu, porumbul transgenic

care conine gena de rezisten la glyphosat acumuleaz o can- titate mare din acest erbicid, cu efect
potenial toxic asupra organismului uman. Este o situaie tipic n care au de ctigat att companiile
care produc porumbul transgenic, ct i cele care produc erbicidul glyphosat. O situaie diferit,
acceptabil i din punct de vedere bioetic, ecologic, medical, este aceea a plantelor transgenice care
conin exogene care produc insecticide naturale. Bacteria Bacillus thuringensis conine 96 de gene
pentru delta endotoxine, care sunt insecticide naturale (toxine Bt) ce acioneaz prin perforarea
intestinului larvelor unor insecte care paraziteaz diferite plante de cultur. Transferul unora dintre
aceste gene la plante determin rezistena acestora la atacul insectelor respective, astfel nct nu mai
este necesar utilizarea unui insecticid artificial, potenial duntor pentru sntatea.

De

exemplu, genele unui pete pot fi transferate planta de tomate sau la cpun (pentru a putea fi
cultivat pe tot timpul anului), pentru a le conferi rezisten sporit la temperaturi sczute. Plantele obinute prin astfel de tehnici de inginerie genetic sunt forate s produc substanele chimice ale
petelui, ajungnd s elaboreze substane pe care petii o produc n mod natural, pentru a supravieui
n ap rece.

Acum se lucreaz la via-de-vie transgenetic. Intenia multinaionalelor este de a

introduce OMG-uri n butucii de vi i n drojdia de vin cu scopul de a obine vinuri cu arome de

cpuni, zmeur sau de banan. O echip de chimiti japonezi de la Institutul de tiine ale
Organismelor Vii de la Universitatea Keyo afirm c a dezvoltat un procedeu care permite s se
conserve un volum important de informaii numerice timp de un secol pe genele unui organism viu,
precum bacteria. Aceast form de stocare a informaiilor numerice susin cercettorii ar putea
permite laboratoarelor s nmagazineze date pe organisme vii modificate genetic.

Cartofului

modificat genetic i-a fost transferat o gen de la o bacterie (bacillus thuringiensis), care distruge
gndacul de Colorado. Cartoful care a primit informaia genetic de la bacterie produce o toxin care
distruge gndacul cnd ncepe s mnnce frunzele. La roiile modificate genetic s-a urmrit mrirea
termenului de valabilitate. Pe de o parte a fost crescut cantitatea de substan uscat din roii, iar pe
de alt parte a fost transferat material genetic care oprete procesul de supracoacere, de putrezire a
roiei.
Prunii MG prezint riscuri serioase pentru sntatea oamenilor deoarece conin o gen care ofer
rezisten la antibiotice, cum ar fi Kanamicina.