Eseu cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-o drama studiata

Context

Reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti in 1922 si publicata in 1925,

Suflete tari este o drama a autoiluzionarii, tema centrala in teatrul lui Camil Petrescu. Este
o drama a iubirii absolute, scrisa ca replica la romanul lui Stendhal Rosu si Negru.

1. Evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea piesei intr-o

tipologie, intr-un curent cultural/literal, intr-o orientare tematica
Drama este o specie a genului dramatic, cu un continut grav si un conflict puternic, in
desfasurarea caruia se contureaza personalitatea personajelor dramatice. Conflictul dramei nu
duce neaparat, la fel ca in tragedie, la moartea personajelor. Drama tinde sa exprime intreaga
complexitate a vietii.
Suflete tari prezinta trasaturile unei drame de idei: conflictul interior se declanseaza in
constiinta personajului principal, caracterizat, mai degraba, prin trairi decat prin fapte.
Actiunea este redusa, confruntarile petrecandu-se in planul constiintei.

2.Prezentarea a 4 elemente de structura si de compozitie ale textului dramatic, semnificative

pentru tema si viziunea pentru lume( de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale,
registre stilistice, limbajul personajelor, notatiile autorului etc.)

Titlul ilustreaza caracterele puternice ale celor doua personaje principale, Andrei Pietraru
si Ioana Boiu, marcand in acelasi timp o confruntare a orgoliilor.
Fiind destinat reprezentarii scenice, textul dramatic este structurat in trei acte alcatuite
din scene, este construit sub forma schimbului de replici intre personaje, iar didascaliile sunt
singurele interventii ale autorului in piesa. Actul I este deschisde un prolog, care contine
proiectiile imaginatiei personajului principal, detasat de lumea reala. Actul al III-lea este
alcatuit din doua tablouri
Drama de constiinta a lui Andrei Pietraru provine din conflictul dintre idealul sau de
iubire si concretul existentei. Astfel, el o iubeste, fara speranta, de sase ani pe Ioana Boiu,
ratand o stralucita cariera universitara de istoric, o casatorie avantajoasa si ramanand in tot
acest timp ca bibliotecar-arhivar, in casa boierului Matei Boiu-Dorcani, tatal Ioanei, pentru a
fi mai aproape de femeia iubita. Pietraru o asaza pe un piedestal pe Ioana Badoiu, imagine
care se va destrama in cele din urma, cand el isi va da seama ca femeia s-a refugiat undeva in
trecutul glorios al stramosilor si literaturizeaza viata.
Pe langa conflictul interior, exista mai multe conflicte exteriorare. Cel mai important este
intre protagonisti, conflict marcat de o dubla natura: sociala si psihologica. Pe de o parte,

Andrei Pietraru are de infruntat mentalitatile de clasa, deoarece Ioana il considera un biet
ratat, un serv, iar pentru Matei Boiu-Dorcani, casatoria celor doi ar reprezenta o incalcare a
traditiei, un atac la memoria inaintasilor nobili care nu si-au amestecat sangele decat cu
semeni apartinand aceleasi caste, un atentat la istorie. Pe de alta parte, conflictul psihologic
consta in infruntarea orgoliilor celordoua persoaje, din care Pietraru nu vrea sa iasa invins, dupa
cum insusi marturiseste: Imi dau seama de un singur lucru. Ca e aici o lupta pe viata si pe moarte si
ca ar fi o farsa neagra de cioclu sa fiu eu cel invins
Actiunea dramei se petrece prin toamna lui 1913, in casa impunatoare a lui Matei BoiuDorcani, o cladire veche, cu ziduri groase, ca de cetate, in stilul Universitatii vechi.
Tehnica moderna a relativizarii perspectivelor, a oglinzilor paralele este utilizata in
caracterizarea directa. Astfel Pietraru se reflecta in mod diferit in constiinta fiecaruia dintre
personajele piesei. Pentru Ioana, Andrei este un biet ratat, un serv, suflet de sluga, cu toate ca
sunt momente cand il considera un om cu insusiri remarcabile. Pentru Matei Boiu-Dorcani, Pietraru
reprezinta mai intai un om devotat, de incredere, pentru ca mai apoi, cand afla ca o iubeste pe fiica lui,
sa-l desconsidere si sa-l numeasca un ticalos, vanator de zestre. Culai, prietenul protagonistului, il
numeste pe Andrei zanatec, stupid, nebun, fiindca a ratat o existenta de geniu, un viitor
promitator, din cauza pasiunii absurde pentru Ioana Boiu.

3.Ilustrarea temei dramei studiate prin doua scene/citate/secvente comentate

Tema este reprezentata de drama intelectualului atins de himera iubirii absolute si care
intra in conflict cu sine si cu ceilalti, fiindu-i imposibil sa se adapteze la realitate. O tema
importanta a dramei este si aceea a vanitatii ranite.
In prologul piesei, Andrei Pietraru un tanar ca de treizeci de ani, bibliotecar de sase
ani in casa aristocratului Matei Boiu-Dorcani, se imagineaza admirat de acesta si iubit de fata
lui. In realitate,el este cel care o iubeste fara a indrazni sa ii marturiseasca, sufocat de distanta
sociala si de gandul ca s-a ratat.
Orgolios peste masura, ca majoritatea personajelor lui Camil Petrescu, Andrei Pietraru isi
propune o solutie extrema si promite ca se va sinucide daca pana la miezul noptii nu va reusi
sa sarute mana femeii iubite. El ii va marturisi Ioanei sentimentele tainuite atata vreme, intr-o
scena in care orgoliul eroinei se confrunta cu mandria lui Andrei(actul II, scena III).
Confruntarea celor doi se incheie cu vicoria lui Pietraru, acesta castigand iubirea si pretuirea
fetei.
Intr-un gest de duiosie si recunostinta, Andrei o saruta pe Elena, fata din casa, care,
dandu-si seama ca dragostea ei pentru acesta este imposibila, decide sa se retraga la mosia
Dorcani, alaturi de Matei, pentru a-i tine de urat batranului. Scena este surprinsa de Ioana,
care, crezandu-se inselata, se arata implacabila fata de Andrei si il jigneste. Pentru a-si dovedi
nevinovatia, Andrei incearca sa se sinucida, dar reuseste doar sa se raneasca. Acest gest are si
o semnificatie simbolica, suprimarea iluziei iubirii si reintoarcerea la viata reala Pe
dumneata te-am ucis in mine... Esti moarta... mai moarta decat daca n-ai fi existat

niciodata... Marturisirea lui finala echivaleaza cu constientizarea imposibilitatii existentei

iubirii absolute. De aceea, Pietraru se varetrage la tara, la Valeni, alaturi de Elena si Culai.

4. Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema in drama
aleasa
Finalul deschis al dramei ilustreaza complexitatea vietii, dar si faptul ca protagonistul, dupa
ce scapa de obsesia pentru Ioana Boiu, recapatandu-si demnitatea, va reusi probabil sa se
retraga in lumea ideilor, un univers abstract care are cel putin meritul de a nu-l dezamagi, asa
cum se intampla cu iubirea. Astfel ca absolutul ideilor se dovedeste pana la urma mai
accesibil decat relativul iubirii.

Concluzie
Opera literara Suflete tari de Camil Petrescu este o drama, deoarece prezinta toate
trasaturile acestei specii literare: conflicte puternice, personaje construite pe baza trairilor
launtrice, actiune concentrata. Teatrul lui Camil Petrescu aduce pe scena drame ale
cunoasterii, ciocnirile intre personaje implica moduri diferite de a intelege realitatea;
rasturnarile dramatice le creeaza succesivele revelatii in constiinta (Ovid.S.Crohmalniceanu,
Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. I)