nger de paz

Cnd sufletu-mi noaptea veghea n estaze,

Vedeam ca n vis pe-al meu nger de paz,
ncins cu o hain de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vzui ntr-o palid hain,
Copil cuprins de dor i de tain,
Fugi acel nger de ochiu-i nvins.
Esti demon, copil, c numai c-o zare
Din genele-i lunge, din ochiul tu mare
Facui pe-al meu nger cu spaim s zboare,
El, veghea mea sfnt, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
S pot recunoate trasturile-i pale,
Cci tu - tu eti el.

Poezie de Mihai Eminescu