CAPITOLUL I

CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL

Definitia,rolul si principiile dreptului civil
DREPT CIVIL = UN ELEMENT AL CONTINULUIL RAPORTULUI JURIDIC
CIVIL( corelativ obligatiei civile), adica POSIBILITATEA UNUI SUBIECT ACTIV DE A AVEA
O ANUMITA CONDUITA SAU DE A PRETINDE UNUI SUBIECT PASIV SA AIBA O
ANUMITA CONDUITA CORESPUNZATOARE, IAR, IN CAZ DE NEVOIE DE A RECURGE
LA FORTA CERCITIVA A STATULUI.
= Ca ramura de drept: ESTE ANSAMBLUL NORMELOR JURIDICE CE
REGLEMENTEAZA RAPORTURILE PATRIMONIALE SI NEPATRIMONIALE STABILITE
INTRE PERSOANE FIZICE SI PERSOANE JURIDICE AFLATE PE POZITII DE
EGALITATE JURIDICA. (Art. 2, C. civ.)
!!!EXPLICARE DEFINITIEI 2 :!!!
Continutul dreptului civil: ansamblul de norme, adica o ramura a sistemului de drept
Obiectul dreptului civil: este format din raporturile juridie patrimoniale sau nepatrimoniale (evaluabile
sau nu pecuniar) care se stabilesc intre persoane fizice si pers. juridice.
Subiectele (partile) raportuilor de drept civil: persoanele fizice si persoanele juridice
Raporturile juridice patrimoniale sunt de 2 feluri:
RAPORTURI JURIDICE CIVILE REALE (care au in continutul lor drepturi subiective reale)
RAPORTURI JURIDICE CIVILE OBLIGATIONALE (au in continutul lor drepturi subiective de
creanta)

ROLUL DREPTULUI CIVIL:

-prin normele sale contribuie la ocrotirea raporturilor patrimoniale si nepatrimoniale ale pers. fizice si
pers. juridice
-DREPT COMUN: ori de cate ori o alta ramura de drept invecinata nu contine norme juridice proprii
care sa regelementeze un anumit aspect sau cand normele sale ar fi insuficiene, se va recurge la norma
corespunzatoare din dreptul civil. (art. 2 alin. 2, C.civ)

PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

PRINCIPII GENERALE:
Principiul proprietatii: dreptul de proprietate este garantat si proprietatea privata este ocrotita in mod
egal de lega, indiferent de titular. Normele juridice civile reglementeaza anumite aspecte ale dreptuiui
de propriete, inclusiv mijlocul specific de ocrotire al lui, actiunea in revendicare. (Art. 44, 136 Const)
Principiul egalitatii in fata legii civile: rasa, culoarea etnia, nationalitatea limba, religia, varsta, sexul,
sau orientarea sexuala, opinia, convingeriile personale, apartenenta politica, sindicala, gradul de cultura
precum si orice alta situatie similara nu au nicio influenta asupra capacitatii civile. (pers fizice)
Pers. juridice dintr-o anumita categorie se supun, in mod egal, normelor juridice edictate penru
reglemenarea acelei categorii de pers juridice. (art. 30 C.civ.)
Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale: nu se poate deroga prin prin conventii
1

sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau bunele moravuri(art.11
C.civ). Orice pers fizica sau juridica trebuie sa isi exercite depturile si sa isi execute obligatiile civile cu
buna-credinta in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.(art.14 anin.1 C.civ, vezi si art. 60 C.civ)
Pers juridice trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii
unui scop ilicit sau moral, in acord cu interesul general. (art.187 C.civ). Vezi si Constitutia art. 26, 40,
44 alin.5, 7, etc.
Principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile: este reglementat de o serie de
dispozitii din Constitutie[ art.1 alin.3, art. 18, art. 21] dar si de art. 26 din C. Civ. porivit caruia
drepturile si libertatiile civile ale persoanelor fizice si ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate
de lege. In cazul incalcarii dreptului subiectiv civil se poate obtine restabilirea acestuia prin procesul
civil.
Principiul bunei-credinte: orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite drepturile cat si sa
isi execute obligatiile cu buna credinta( art.14 alin.1 C. civ)

Normele de drept civil

NORMA DE DREPT CIVIL = REGULA GENERALA SI ABSTRACTA
CARE
REGLEMENTEAZA
CONDUITA
SUBIECTELOR
IN
RAPORTURILE JURIDICE CIVILE
IZVOARELE DREPTULUI CIVIL (potrivit art.1 alin. 1 )
LEGEA: principalele izvoare formale ale dreptului civil sunt actele normative adica cele acte ce
emana de la organele de stat investite cu prerogativa legiferarii. In functie de organul de la care emana
deosebim urmatoarele categorii de acte normative ce pot constitui izvoare ale Dr. civil: Constitutia,
legile(constitutionale, organice, ordinare), O.G., H.G., ordinele instantelor si regulamentele
conducatorilor oganelor centrale ale administratiei de stat, actele normative ale autoritatilor
administrative publice locale. In randul izvoarelor vom include si actele normative de dinainte de 1990
in masura in care mai sunt in vigoare precum si reglementarile internationale (conventii, pacturi,
acorduri) la care Romania este parte prin ratificare.
Un loc aparte in cadru zvoarelor dreptului nostru civil il ocupa reglementarile institutiilor U.E. cu
aplicabilitate directa si, dupa caz, efect direct in dreptul intern, in masura in care contin norme juridice
civile, precum si Conventia europeana a drepturilor omului.
UZANTELE: prin uzante se inteleg obiceiul (cutuma) si uzurile profesionale. (art.1 alin.6 C.civ.)
Obieiul constituie o practica indelungata, inradacinata, si continua pe care cei ce o aplica o considera
obligatorie.
Uzurile profesionale sunt acele reguli care reglementeaza raporturile stabilite intre membrii unei
profesii sau, dupa caz, intre membri si clienti cu ocazia executarii profesiei.
Uzantele sunt recunoscute ca izvor de drept civil doar atunci cand nu contravin ordinii publice si
bunelor moravuri si doar daca se face dovada existentei si continutului lor. Uzantelele se aplica atat in
cazurile neprevazute de lege, cat si in materiile cere cad sub incidenta unor dispozitii legale, dar numai
in masura in care legea trimite in mod expres la aceasta.
PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI: vor constitui izvor de drept numai in acele
2

situatii nereglementate de lege ori de uzante in care nu exista dispozitii legale asemanatoare.

Clasificarea normelor de drept civil

DUPA CUM PARTILE POT SAU NU SA DEROGE DE LA ELE (CARACTERUL
CONDUITEI PRESCRISE):
NORME JURIDICE DISPOZITIVE: suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata sau insuficient
exprimata a subiectelor de drept, ingaduind, prin continutul lor, sa se deroge de la dispozitiile pe care le
curpind. Normele juridice dispozitive se impart in:
Norme permisive: atunci cand nu impun ci doar permit ca subiectele de drept sa aiba o anumita
conduita, daca vor.
Norme supletive: atunci cand stabilesc o anumita conduita, care este obligatorie pentru parti numai in
cazul in care acestea nu au prevazut, prin vointa lor o alta conduita.
NORME JURIDICE IMPERATIVE: sunte celea care care imun subiectelor de drept o actiune sau le
obliga la o abstensiune si care, sub sanctiune, nu permit sa se deroge de la ele sau sa nu se aplice.
Normele juridice imperative se impart in:
Norme onerative: prevad expres obligatia pentru parti de a avea o anumita conduita
Norme prohibitive: interzic expres o anumita conduita a partilor.
DUPA NATURA INTERESULUI OCROTIT PRIN EDICTAREA NORMEI JURIDICE CIVILE
( FINALITATEA TEXTULUI LEGAL)
NORME JURIDICE DE ORDINE PUBLICA: daca urmareste ocrotirea unui interes publicdepaseste cadrul interesului induvidual al subiectelor de drept civil, protejand (si) un interes general.
Sunt intotdeauna norme imperative (nu si viceversa)
NORME JURIDICE DE ORDINE PRIVATA: urmaresc ocrotirea unui interes individual. Normele
dispozitive sunt intoteauna de ordine privata (nu si viceversa).
DUPA INTINDEREA CAMPULUI DE APLICARE:
NORME CIVILE GENERALE: acele norme care se aplica in toate cazurile si in orice materie, daca
o dispozitie legala nu prevede altfel.
NORME CIVILE SPECIALE: sunt acele norme care se aplica numai in cazurile expres stabilite de
lege.
Norma generala reprezinta situatia de drept comun pe cand cea speciala constituie exceptia. Astfel
trebuie retinut ca norma speciala deroga de la cea generala-specialia generalibus derogant- dar nu
si invers. Fiind derogatorie de la norma generala, rezulta ca norma speciala se apica ori de cate ori ne
gasim in fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, deci norma speciala se aplica prioritar
fata de norma generala, chiar si cand norma speciala e mai veche decat cea generala.

Aplocarea legii civile

Legea civila, ca orice alta lege, actioneza concomitent sub 3 aspecte: o anumita perioada de timp, pe un
anumit teritoriu, cu privire la anumite persoane. In consecinta vom vorbii despre:
3

APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP:

Legea civila se aplica in intervalul de timp in care este in vigoare. (art. 6 alin.1 teza I C.Civ). In caz de
succesiune a legilor civile se pot ivi o serie de probleme privind apicarea in timp, dar acestea trebuie
rezolvate tinundu-se cont de 2 principii, care se presupun si se completeaza reciproc:
-principiul neretroactivitatii legii civile noi (neretroactivitate= caracterul legilor de a reglementa doar
viitorul)
-principiul aplicarii immediate a legilor civile noi, acesta din urma cunoscand insa exceptia
ultraactivitatii (supravietuirii) legii vechi. )art. 6 alin.5 C.Civ)
La prima vedere, rezolvarea problemei legii aplicabile unei situatii juridice concrete pare sa fie foarte
simpla, in sensul ca orice lege noua reglementeaza numai situatii juridicice ivite dupa intrarea ei in
vigoare, legea veche aplicanduse pentru situatiile juridice ivite inainte de abrogarea ei. Simplitatea
exista numai in cazul in care situatiile juridice care se consituie, se modifica, se sting si isi produc toate
efectele sub imperiul aceleasi legi. In practica insa lucrurile sunt mai complicate.
Ultraactivitatea legii vechie este justificata, de cele mai multe ori de necesitatea ca anumite situati
juridice pendente sa ramana guvernate de legea sub imperiul careia au inceput sa se constituie, sa se
modifice ori sa se stinga.
O lege ar fi retroactiva daca ar reglementa fie fapte care, inaite de intrarea ei in vigoare, au dat nastere,
au modifict, ori au stins o situatie juridica, fie efecte pe care acesta situatie juridica le-a produs inainte
de aceeasi data.
Tinand cont de principiul neretroactivitatii, cat si de posibilitatea legiuitorului de a opta intre imediata
aplicare legii noi si ultraactivitatea legii vechi, deosebim 3 categorii de situatii juridice:
-FACTA PRAETERIA: adica faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice,
realizate in intregime inainte de intrarea in vigoare a legii noi, cat si efectele produse acea situatie
juridica inainte de acest moment. Pentru acestea poate fi aplicata doar legea veche , adica legea in
vigoare la data producerii faptei respective.
-FACTA PENDENTIA: adica situatii juridice in curs de formare, modificare, sau stingere la data
intrarii ei in vigoare. In privinta acestora se va aplica legea noua, insa legiuitorul poate opta pentru
legea veche. Daca elementele ce alcatuiesc constituirea (modificarea, stingerea) au individualitate
proprie, pt fiecare element se aplica legea in vigoare la momentul la care acesta s-a prusdus.
-FACTA FUTURA: adica situatii juridice care se vor naste, se vor modifica sau se vor stinge dupa
intrarea in vigoare a legii noi, precum si efectele viitoare ale situatiilor juridice trecute, in cazul lor
aplicandu-se legea noua, afara de cazul in care legiuitorul opteaza pt. Supravietuirea legii vechi.
APLICAREA LEGII CIVILE IN SPATIU
Prezinta un aspect intern si unul international.
Aspectul intern vizeaza situatia raporturilor civile stabilite, pe teritoriul Romaniei, intre subiecte de
drept civil de cetatenie sau, dupa caz, de nationalitate romana si se rezolva tinandu-se cont de
urmatoarea regula: actele normative adoptate de autoritatile si institutiile publice centrale se aplica
pe intreg teritoriul tarii, afara de cazul in care se prevede altfel, iar actele normative adoptate in
consideratiile legii, de autoritatile si institutiile administratie publice locale se aplica numai in
raza lor de competenta teritoriala. (Art. 7 alin. 1,2 C.Civ)
APLICAREA LEGII CIVILE ASUPRA PERSOANELOR
Destinatarii legii civile sunt subiectele e drept civil, deci persoanele fizice si juridice. Chair daca exista
principiul egalitatii in fata legii civile, egalitate actunii legii civile asupra pers nu trebuie sa duca la
concluzia ca toate normele juridice civile sunt aplicabile, in aceeasi masura si uniform, tuturor
suiectelor de drept civil.
4

Din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplica, normele legii civile se pot impartii in 3
categorii:
-NORME DE DREPT CIVIL CU VOCATIE GENERALA DE APLICARE, deci alicabile atat pers
fizice cat si cele juridice
-NORME DE DREPT CIVIL CARE AU VOCATIE DE A SE APLICA NUMAI PERS FIZICE
-NORME DE DREPT CIVIL CARE AU VOCATIE DE A SE APLICA NUMAI PERS
JURIDICE.

Interpretarea normelor de drept civil

INTERPRETAREA NORMELOR= OPERATIUNEA DE STABILIRE A CONTINUTULUI SI
SENSULUI NORMELOR DE DREPT CIVIL
SCOPUL INTERPRETARII consta in a vedea care este sfera situatiilor de fapt concrete la care
norma respectiva se refera si a se asigura astfel corecta aplicare a acestei norme; deci aceasta este o
etapa in procesul aplicarii legii continutul interpretarii fiind tocmai stabilirea sensului vointei
legiuitorului.
Clasificarea interpretarii
IN FUNCTIE DE ORGANUL ORI PERSOANA DE LA CARE PROVINE
INTERPRETAREA OFICIALA: provine de la insusi organul de stat care a edictat norma juridica
supusa interpretarii, concretizandu-se in norme interpretative [art 9 alin.1 C.civ]. Se mai considera ca
fiind interpretare oficiala si atunci cand provine de la un organ neguvernamental investit de o lege cu
prerogativa reglementarii anumitor relatii la care participa organizatii din sistemul sau. Are caracter
genral obligatoriu
INTERPRETAREA JURISDICTIONALA: este aceea care provine de la un organ de jurisdictie.
Principala componeanta a cestui tip de interpretare este INTERPRETAREA JURIDICA prin care se
intelege interpretarea data de instantele judecatoresti. In general obligativitatea aceste interpretari
priveste doar speta respectiva
INTERPRETAREA IN DOCTINA SAU DE CATRE AVOCAT: nu are putere juridica obligatorie,
dar poate fi insusita de organul careia I se adreseaza.
IN FUNCTIE DE REZULTATUL INTERPRETARII.
INTERPRETAREA LITERARA (DECLARATIVA): atunci cand exista concordanta deplina intre
formarea textului legal interpretat si situatiile practice care se incadreaza in ipoteza acesteia. Este cea
mai frecventa.
INTERPRETAREA EXTENSIVA: atunci cand exista neconcordante intre textul legal si cazurile din
practica, in sensul ca formularea textului este mai restransa decat intentia reala a legiuitorului, se
ajunge la concluzia ca textul legal interpretat trebuie extins si la unele situatii care nu s-ar incadra in
litera lui. Nu pot fi interpretate extensiv normele juridice ce contin enumerari limitative, exceptii sau
prezumtii si cele care restrang exercitiul unor drepturi sau care prevad sanctiuni civile.
INTERPRETAREA RESTRICTIVA: atunci cand intre formularea textuli legal interpretat si cazurile
de aplicare nu exista concordanta in sensul ca formularea este prea larga fata de ipotezele ce se pot
incadra in text. Interpretare restrictiva este diametral opusa interpretarii extensive.

IN FUNCTIE DE PROCEDEELE CU AJUTORUL CARORA INTERPRETUL STABILESTE

INTELESUL NORMEI JURIDICE.
INTERPRETAREA GRAMATICALA: se realizeaza pe baza regulilor gramaticii prin folosirea
procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului. Se tine cont de intelesul termenilor utilizati,
de legatura dintre acestia, de constructia propozitiei si a frazei, de particulele intrebuintate, precum si
de semnele de punctuatie.
INTERPREAREA SISTEMATICA: lamurirea intelesului unei norme tinandu-se cont de legaturile
sale cu alte norme, fie din acelasi act normativ fie din altul. Aceasta interpretare este impusa, in
frecvente cazuri de coexistenta unor norme juridice civile generale si a unor norme civile speciale,pt a
se putea stabili sfera de aplicare a unei norme. In principiu interpretul trebuie sa determine urmatoarele:
1: locul pe care il ocupa norma de interpretat in cadrul sistemului de acte normative ce formeaza
izvoarele de drept civil tinandu-se cont de ierarhia lor;
2: felul actului normativ din care face parte norma, pentru a stabili daca este o lege generala sau una
speciala
3: felul normei juridice in cauza (generala sau speciala)
4: locul pe care il ocupa norma juridica adica sistematizarea actului normativ din care face parte norma
ce trebuie interpretata.
INTERPRETAREA ISTORICO-TELEOLOGICA: consta in stabilirea sensului unei norme juridice
tinandu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual intr-un context
istoric dat. Pt aceasta interpretare prezinta ineres lucrarile premergatoare ale actului normativ din care
face parte norma supusa interpretarii. De asemenea este folositoare si cercetarea reglementarii
anterioare.
INTERPRETAREA LOGICA: lamurirea sensului unei norme juridice pe baza legilor logicii formale
si a sistemului de argumentare pe care se sprijina. Se bezeaza pe rationamente inductive si deductive.
Prima regula de interpretare logica este exprimata prin adagiul exceptio est strictissimae
interpretationis (et aplicationis). Astfel exceptia este de stricta interpretare si aplicare ceea ce inseamna
ca ori de cate ori o norma insituie o exceptie, acea exceptie nu trebuie extinsa si la alte situatii, pe care
norma nu le prevede. Cea de a doua regula de interpretare locica se exprima prin adagiul ubi lex non
distinguit, nec nos distinguere debumus, adica acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie
sa distinga, adica generalitatea unui text normativ conduce la generalitatea aplicarii lui. Acesta regula
de interpretare nu este absoluta asadar I s-ar putea opune adagiul care spune ca unde inceteaza ratiunea
legii,inceteaza dispozitiile sale. O ultima regula de interpretare logica se exprima prin adagiul actus
interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat ceea ce inseamna ca norma juridica trebuie
interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul in care sa nu se aplice. [art. 1268 alin.3 C.civ.]
Pe langa aceste reguli de interpretare logica, deosebit de utile in practica sunt si argumentele ce pot fi
folosite in interpetarea logica.
ARGUMETUL PER A CONTRARIO: se intemeiaza pe principiul de logica numit legea tertului
exculs- atunci cand se afirma ceva, se neaga contrariul. Folosirea acestui argument nu poate fi generala.
El nu poate fi concludent daca plecind de la o dispozitie de exceptie, se afirma o regula generala.
ARGUMENTUL A FORTIORI: se ajunge la extinderea aplicarii unei norme juridice la un caz
nereglementat expres, deoarece ratiunile care au fost avute in vedere la edictarea acelei norme juridice
se regasesc, cu si mai multa tarie in cazul dat. (ex: daca sotul divortat, chiar vinovat pentru desfacerea
casatoriei, are posibilitatea de a-si pastra numele dobandit prin casatorie si dupa divort, cu atat mai mult
trebuie sa recunoastem aceasta posibilitate sotului supravietuitor, a carui casatorie a incetat prin decesul
celuilat sot.)
ARGUMENTUL REDUCERII LA ABSURD: este procedeul prin care se invedereaza(=se intelege)
ca o anumita solutie propusa prin interpretarea data ar fi singura posibila, deoarece sustinerea oricarui
6

alt punct de vedere ar duce la consecinte inadmisibile , de ne acceptat, absurde. Acest argument este
folosit destul de des in literatura de specialitate, in problemele controversate, pentru combaterea altor
argumente ce pot fi invocate in sprijinul opiniei contrare.
Alte arumente cu valoare cel putin discutabila: ARGUMENTUL AD POPULUM (se intemeiaza pe
imprejurarea ca exista un acord al imprejurarii) ARGUMENTUL AD HOMINEM (se refera la
calitatile persoanei care a formulat o anumita opinie) ARGUMENTUL AD IGNORANTIAM (se
bazeaza pe imposibiliatatea de a dovedii contrariul).
METODA ANALOGIEI: se bazeaza pe ideea ca acolo unde ezista aceleasi ratiuni, trbuie aplicate
aceleasi norme juridice, trebuie data aceeasi solutie. Fundamentul acestei metode este faptul ca aceeasi
cauza trecuie sa aiba aceeasi solutie.
Importanta medodei analogiei: reprezinta procedeul prin care se face completarea lacunelor legii caz
in care se pune problema gasirii unui text de lege care sa fie aplicabil la situatia concreta din speta.
Completarea lacunelor se face si prin analogia legii fie cu ajutorul princepiilor dreptului civil adica
analogia dreptului. Trebuie mentionat ca nu constituie un caz de analogie a legii acela in care o norma
juridica stabileste ca situatia la care se refera este guvernata de anumite dispozitii legale, pe care le
mentioneaza expres, incorporandu-le deci in cuprinsul prevederilor respectivei norme juridice.
Este necesar sa subliniem si relativitatea metodei analogiei ceea ce inseamna ca, atunci cand se
foloseste aceasta metoda trebuie sa se aiba in vedere nu numai asemanarile , ci si deosebirile dintre
situatia reglementata expres de lege si situatia neprevazuta de lege si pentru care se intentioneaza a se
aplica acelasi text de lege. De asemenea nu trebuie omis din vedere ca normele speciale, (afara de art
1168 C.civ) precum si normele care restrang exercitiul unor drepturi si cele care prevad sanctiuni civile
nu pot fi aplicate prin analogie

CAP. 2
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
Caracterizare generala
RAPORTUL JURIDIC CIVIL= RELATIA SOCIALA ,
PATRIMONIALA SAU NEPATRIMONIALA REGLEMENTATA DE
NORMA DE DREPT CIVIL
Raportul juridic civil prezinta 3 caractere:
CARACTERUL SOCIAL: este un raport social deoarece se stabileste intre oamnei, priviti fie in
calitatea de subiect individual, fie colectiv. Prin reglementare de catre dreptul civil a relatiilor dintre
oameni nu se pierde trasatura s-a primordiala si anume sa fie relatie sociala. Norma de drept civil se
adreseaza doar conduitei oamenilor, chiar si atunci cand aceasta ar fi in legatura cu anumite bunuri.
CARACTERUL VOLITIONAL: caracterul volitional al oricarui raport juridic civil, rezulta din
norma de drept civil, norma ce exprima vointa legiuitorului ( o relatie sociala devine raport juridic civil
7

deoarece acest lucru s-a dorit de catre legiuitor, prin edictarea normei de drept civil). Pe de o alta parte
caracterul volitional se evidentiaza in cazul raporturilor juridice izvorate din acte juridice in sensul ca,
pe langa vointa leguitoului consemnata normele de drept, exista si o vointa exprimata de autorul actului
juridic sau dupa caz autorii acestuia. Asemenea raporturi au un caracter dublu volitional.
CARACTERUL DE RAPORT JURIDIC IN CARE PARTILE AU POZITII DE EGALITATE
JURIDICA: egalitatea juridica a partilor reprezinta atat o metoda de reglementare a dreptului civil cat
si cat si un caracter propriu al raporturilor juridice. Acest caracter se exprima prin nesubordonarea unei
parti fata de cealalta.

Structura raportului juridic

STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL= ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE
RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Elementele constitutive sunt in numar de trei:
PARTILE1: sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice sau persoanele juridice in
calitate de titulari de drepturi subiective civile sau de obligatii.
CONTINUTUL:2 este dat de totaliatea drepturilor subietive civile si obligatiilor civile pe care le au
partile.
OBIECTUL:3 consta in conduita partilor, adica actiunile si inactiunile la care sunt indreptatite partile
sau pe care sunt tinute sa le respecte.
Aceste trei elemente trebuie sa fie intrunite cumulativ, pentru a exista un raport juridic civil.

Izvoarele raportului juridic civil

IZVOR=IMPREJURARE( ACT SAU FAPTA) DE CARE LEGEA CIVILA LEAGA NASTEREA
UNUI RAPORT JURIDIC CIVIL CONCRET
Corelatia dintre norma, raport juridic civil abstract si concret si izvoarele raportului juridic civil.
Pentru ca un raport juridic civil abstract sa existe sunt necesare doua pemise: subiectele de drept civil
(intre cine se stabileste relatia sociala) precum si norma de drept civil care reglementeaza relatia
sociala respectiva.
Pentru existenta unui raport juridic civil concret celor doua premise anterioare se adauga imprejurarea
(una anume acte sau o anume fapta) de care legea civila sa conditioneze nasterea unui asemenea raport.
Corelatie dintre acestea este:
norma de drept civil este necesara si obligatorie pentru existenta atat a raporturilor juridice
abstracte cat si celor conrete si a izvorului raportului juridic civil.
raportul juridic civil abstract este tiparul celui concret iar raportul juridic concret
particularizeaza raportul juridic civil abstract.

1 Cine?
2 Cu ce? [gandeste-te la intrebarea: Cu ce e inauntru?]
3 Cum?

Clasificarea izvoarelor raportului juridic civil

DUPA CUM DEPIND SAU SUNT INDEPENDENTE DE VOINTA UMANA
FAPTE OMENESTI: acele fapte savrsite de subiectele de drept cu sau fara intentia de a produce
efecte juridice, de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil.
FAPTE NATURALE (EVENIMENTE): Sunt imprejurari in care se produc independent de vointa
subiectului de drept si de legea civila leaga nasterea de raporturi juridice.
DUPA CUM LEGEA CIVILA CONDITIONEAZA SAU NU NASTEREA RAPORTULUI
JURIDIC CIVIL DE EXISTENTA INTENTIEI PRODUCERII EFECTELOR
FAPTE SAVARSITE CU INTENTIA DE A PRODUCE EFECTE JURIDICE: adica actele juridice
civile
FAPTELE SAVARSITE FARA INTENTIA DE A PRODUCE EFECTE DAR CARE EFECTE SE
PRODUC IN TEMEIUL LEGII: adica aptele juridice (stricto sensu)
DUPA CUM SUNT SAU NU CONFORME CU LEGEA:
FAPTE LICITE
FAPTE ILICITE
DUPA SFERA LOR:
FAPTE JURIDICE LATO SENSUM: desemneaza afata faptele omenesti cu sau fara intentie dar si
evenimentele
FAPTELE JURIDICE STRICTO SENSU: se desemneaza numai faptele omenesti savarsite fara intentia
de a se produce efecte juridice dar care se produc in temeiul legii, dar si evenimentele.

Continutul raportului juridic civil

Drepturile subiective civile formeaza latura activa a continutului raporturilor juridice civile, iar
obligatiile civile alcaturiesc latura pasiva a acestuia. Cele doua latui nu sunt independente, ci din
potrica se afla intro stansa colaeratie deoarece pentru orice raport juridic civil nu esxista drept subiectiv
civil fara o obligatie corelativa si invers.
Atat raporturile juridice civili cat si cele nepatrimoniale sunt raporturi juridice simple in sensul ca
subiectul activ are in principiu nmai drepturi, iar subiectul aciv nedeterminat are numai obligatia
negativa de a nu face nimic de natura sa aduca atingere exercitiului dreptului real de catre titularul
acestuia.
DREPTUL SUBIECTIV= POSIBILITATEA SUBIECTULUI ACTIV, IN LIMITELE
NORMELOR JURIDICE CIVILE, DE A AVEA O ANUMITA CONDUITA, DE A PRETINDE
SUBIECTULUI PASIV O CONDUITA CORESPUNZATOARE, IAR IN CAZ DE NEVOIE, DE
A SOLICITA FORTA COERCITIVA A STATULUI. (definitia data de boroi, in literatura de
specialitate nu exista un punct de vedere uniat in ceea ce priveste dreptul subiectiv.)
Are 3 componente:
-posibilitatea sb. Activ de a avea el insusi o conduita in limitele prevazute de lege,
-posibilitatea sb. Activ de a pretinde o conduita sb. Pasiv ( de a da, de a face, sau de a nu face ceva)
-posibilitatea sb. Activ de a recurge la concursul fortei de constrangere a statului daca dreptul este
nesocotit.

CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

CRITERIUL OBOZABILITATII LOR
ABSOLUTE: este acel drept in temeiul caruia titularul sau poate avea o anumita conduita fara a avea
nevoie de concursului altei persoane. Are urmatoarele caratere:
-numai titularul sau este determinat ca sb. Activ, sb. Pasiv (nedeterminat) fiind format din toate celalate
persoane (titularii obligatiei corelative)
-ii corespunde OBLIGATIA GENERALA SI NEGATIVA DE A NU I SE ADUCE ATINGERE ( DE A
NU FACE NIMIC)
-obligaia de a nu-l incalca revine tuturor celorlate subiecte de drept civil (opozabil erga omnes)
Dr. nepatrimoniale + Dr. reale incluse in Dr. absolute
RELATIVE: acele drepturi in temeiul carora titularul poate sa pretinda sb. Pasiv o anumita conduita,
fara de care dreptul nu se poate realiza. Include toate drepturile de creanta. Are urmatoare caracteristii:
-este cunoscut atat sb. Activ cat si celui pasiv
-ii corespunde o obligatie corelativa care poate consta dintr-o actiune ( a da sau a face) sau dintr-o
abtinere (a nu face)
-obligatia corelativa se impune numai subiectului pasiv (opozabil doar subiectului pasiv)
DUPA NATURA CONTINUTULUI DREPTURILOR SUBIECTIVE
NEPATRIMONIALE: acel drept subiectiv al carui continut nu poate fi exprimat in bani. Se pot
impartii in 3 categorii: DREPTURI CARE PRIVESC INTERGITATEA FIZICASAU MORALA
ALE PERSOANEI (dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la onoare, dreptul la demnitate),
DREPTURI CARE PRIVESC IDENTIFICAREA PERSOANEI (dreptul la nume, dreptul la
pseudonim, dreptul la domiciliu, dreptul la resedinta, dreptul la stare civila-in ceea ce priveste persoana
fizica; dreptul la denumire, dreptul la sediu dreptul la cont bancar- in ceea ce priveste persoana juridica)
; DREPTURI DECURGAND DIN CREATIA INTELECTUALA (in masura in care nu sunt
patrimoniale)
PATRIMONIALE: sunt acele drepturi subiective al caror continut poate fi evaluat pecuniar. La randul
lor drepturile patrimoniale se impart in:
DREPTURI REALE: acel drept subiectiv patrimonial in temeiul caruia titularul sau isi poate exercita
prerogativele asupra unui lucru in mod direct si nemijlocit, faa concursul unei alte persoane.
DREPTURI DE CREANTA: acel drept subiectiv patrimonial in temeiul caruia sb. Activ numit
creditor, poate pretinde sb. Pasiv, numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva sub sanctiunea
constrangerii de catre stat. Drepturile de creanta izvorasc si din acte juridice ( contracte sau acte
juridice unilaterale) precum si din fapte juridice in sens restrans (fapta ilicita cauzatoare de prejudicii,
gestiunea de afaceri4, plata nadatorata5 si imbogairea fara justa cauza6)

4 Este operatia care exista atunci cand, fara a fi obligata, o persoana (gerant) gestioneaza in mo voluntar si oportun
afacerile altei persoane (gerat) care nu conoaste existenta gestiunii, sau cunoscand gestiunea nu este in masura sa sa
desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale. Art.1330-1340 C.Civ
5 Consta in executarea de catre o persoana a unei obligatii de care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati
datoria altei persoane. Art. 1341-1344 C. civ.
6 Reprezinta fapta juridica prin care patrimoniu unei persoane este marit pe seama micsorarii patrimoniului altei persoane,
fara a exista un temei juridic pt aceasta.

10

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE DR. REALE SI CELE DE CREANTA:

A: ambele sunt drepturi patrimoniale, ambele au cunoscuti titularii lor ca sb. Active
D:
REALE
DE CREANTA
sb.pasiv nedeterminat

sb.pasiv cunoscut-debitorul

ii corespunde obligatia generala, negativa de a nu i Ii corespunde fie obligatia de a da , fie obligatia de

se aduce atingere
a face, fie de a nu face
Sunt limitate ca numar

Sunt nelimitate ca numar

Este insotit de prorogative urmaririi7 si cea a

preferintei 8

Nu este insotit de prerogativa urmaririi si cea a

preferintei

IN FUNCTIE DE CORELATIA DINTRE DREPTURILE SUBIECTIVE CIVILE

PRINCIPALE: acel drept ce are o existenta de sine statatoare, soara sa nedepinzand de vreun alt drept;
ACCESORII: acel drept care nu are o existenta de sine statatoare, in sesnul ca el finteaza pe langa un
alt drept subiectiv, acesta din urma fiind unul principal. Soarta juridica a dreptului accesoriu depinde de
cea a preptului principal
In categora drepturi de creanta accesorii:
-dr.creditorului de a pretinde de la debitor dobanda aferenta creantei principale
-dr nascut din conventiea accesorie numita clauza penala
-dr subiectiv care izvoraste din cautiune
In categoria drepturi reale principale:
-dr de proprietate in ambele sale forme
-dr reale principale corespunzatoare dr de proprietate privata (dezmembraminte dr de proprietate) [ex.
dr de uzufruct, dreptul de abitatie, dreptul de servitute
-dreptul de folosinta a regiilor autonome
-dreptul de concesiune, mai exact, dreptul de folosinta ce izvoraste din concesiune
dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativteritoriale conferit in temeiul legii uno pers juridice
-dreptul de folosinta a unor bunuri proprietate privata sa statului ora a unitatilor administrativteritoariale, in conditiile legii, unor pers juridice
-dreptul de folosinta a unor bunuri proprietatea anomitor persoane juridice, conferit
In categora drepturilor reale accesorii:
-dreptul de ipoteca
-dreptul de gaj
-dreptul de retentie

7 Prerogativa urmaririi=posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde restituirea lucrului de la orice persoana care
l-ar detine
8 Prerogativa preferintei= pofibilitatea titularului dreptului real de a-si realiza dreptul respectiv cu prioritate fata de
titularii altor drepturi

11

DUPA GRADUL DE CERTITUDINE CONFERIT TITULARULUI

PURE SI SIMPLE: confera maxima certitudine titularului sau, deoarce nici existenta nici exercitarea
lui nu depind de vreo imprejurare viitoare. Un asemenea drept poate fi exercitat de indata ce s-a nascut,
neconditionat.
AFECTATE DE MODALITATI: nu ofera deplina certitudine titularului sau, in sensul ca exercitarea
dreptului sau chiar existanta lui depinde de o imprejurare viitoare, certa sau incerta. Termenul,
conditia si sarcina sunt modalitatile actului juridic civil insa din perspectiva drepturilor subiective
afectata de modalitati vom retine numai termenul si conditia. Dreptul subiectiv afectat de termen este
apropiat , ca siguranta, de dreptul pur si simplu, deoarce termenul consta intr-un eveniment viitor si
sigura ca realizare, afectand doar exercitiul dreptului. Dreptul subiectiv afectat de conditie este nesigur
in ceea ce priveste existenta sa.
Exercitarea drepturilor subiecive civile. Abuzul de drept
Exercitarea unui drept subiectiv civil nu este obligatorie, fiind lasata la latitudinea titularului acestuia.
Exercitarea insa este guvernata de urmatoarele principii:
-trebuie exercitat cu respectarea legii si a moralei
-trebuie exercitat in limtele sale externe de ordin material (proprietarul unui teren nu poate sa
construiasca dupa linia vecinatatii) cat si de ordin juridic (creditorul nu poat pretinde debitorului mai
mult decat aesta ii datoreaza)
-trebuie exercitat in limitele sale interne
-trebuie exercitat cu buna credinta.( art. 57 C., art. 14 alin.1 C.Civ)
Aceste 4 principii sunt cumulative.
Abuzul de drept vizeaza numai ultimele doua principii, deci de poate vorbi de un abuz de drept atunci
cand titularul acestuia, cu rea credinta, il deturneaza de la filalitatea lui. Abuzul de drept nu inseamna
depasirea limitelor externe ale dreptului subiectiv, ci numai depasirea limitelor interne.
Orice abuz de drept are 2 elemente:
-1 element subiectiv care consta in exercitarea cu rea-credinta a dreptului subiectiv
-1 element obiectiv care consta in deturnarea dreptului subiectiv de la scopul pentru care a fost
recunoscut , de la finalitatea sa legala
Pentru a caracteriza exercitiul unui drept ca abuziv este necesar sa fie indeplinite urmatoarele cerinte:
-sa exista un dr subiectiv civil
-autorul abuzului sa fie titularul dreptului in cauza, si sa fie capabil sa il exercite.
-dreptul sa fie dirijat spre realizarea unui alt scop decat acela pentru care a fost recunoscut de lege,
adica titularul sa isi exercite dreptul subiectiv civil in scopul de a vatama pe altul.
-dreptul sa fie exercitat cu rea cretinta
S-a considerat ca sanctionarea abuzului de drept consta de regua in refuzul concursului fortei de
constrangere a satului ( nu se va admite cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata daca
abuzul de drept provine de la reclamant)
Obligatia civila
OBLIGATIA= INDATORIREA SUBIECTULUI PASIV AL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL DE
A AVEA O ANUMITA CONDUITA, CORESPUNZATOARE DREPTULUI SUBIECTIV
CORELATIV, CARE POATE CONSTA IN A DA, IN A FACE SAU A NU FACE CEVA SI CARE
12

IN CAZ DE NEVOIE, POATE FI IMPUSA PRIN FORTA COERCITIVA A STATULUI.

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR CIVILE
OBLIGATIA DE A DA: indatoriarea de a constitui sau a transmite un drept real. A da nu inseamna
a preda.
OBLIGATIA DE A FACE: se intelege indatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau
de a preda un lucru, deci, in general, orice prestatie pozitiva inafara celor care se incadreaza I notiunea
de a da
OBLIGATIA DE A NU FACE: consta in indatorirea subiectului pasiv de a se abtine de la o actiune
sau de la anumite actiuni. Obligatia de a u face corelativa unui drept absolut inseamna indatorirea
generala se a nu face nimic de natura a aduce atingere acestui drept, obligati de a nu face corelativa
unui drept relativ ese indatorirea subiectului pasiv de a nu face ceva ce sa fi putut sa faca daca nu s-ar fi
obliga la abtinere.
OBLIGATII POZITIVE: sunt acelea care implica o actiune, deci vom include in aceasa categorie
obligatia de a da si a face
OBLIGATII NEGATIVE: sunt acelea care presupun o abtinere, deci includem in aceasta categore
obligatia de a nu face.
OBLIGATII DE REZULTAT: numite si obligatii determinate sunt acele obligatii care constau in
indatorirea debitorului de a obine un rezultat determinat.
OBLIGATII DE MIJLOC: numite si obligatii de diligenta sau obligatii de prudenta si diligenta
sunt acele obligatii care constau in indatorirea debitorului de a depunde toata staruinta pentru atingerea
unui anumit rezultat, fara a se obliga la insusi rezultatul preconizat.
Pentru a determina daca o aobligatie e de mijloc sau de rezultat, se va tine seama de:
-modul in care obligatia este stipulata in contract
-existanta si natura contraprestatiei si celalalte elemente ale contractului
-gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului
-influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei
In cazul obligatiei de rezultat, neatingerea rezultatului dorit constituie, prin ea insasi o prezumtie de
vinovatie a debitorului, in vreme ce in cazul unei obligatii de mijloace, neaingerea rezultatului nu
reprezinta o asemenea prezumtie.
OBLIGATII CIVILE OBISNUITE: este aceea care se impune debitorului fata de care s-a nascut.
Majoritatea oligatiilor civile este formata din asemenea obligatii.
OBLIGATII SCRIPTAE IN REM: numita si obligatie obozabila si tertilor, este acea obligatie care
se naste in legatura cu un lucru si care isi produce efectele si asupra unei terte persoane care dobandeste
ulterior un drept real asupra lucrului respectiv chiar daca aceasta persoana nu a participat in vreun fel la
nasterea raportului juridic ce are in continut acea obligatie.
OBLIGATII PROPTER IN REM: numita si obligatie reala, este indatorirea ce incumba, in temeiul
legii sau chiar al conventiti partilor, detinatorului unui lucru, pentru ratiuni precum: protectia unor
lucruri de importanta nationala, exploatarea judicioasa ori conservarea unor calitati ale unor lucruri
importante, existenta unor raporturi de buna vecinatate, etc.
OBLIGATII PERFECTE: acea obligatie care se bucura integal de sanctiunea juridica, in sensul ca, in
caz de nevoie creditorul poate obtine concursul fortei coercitive a satului pentru executarea ei. Cele mai
13

multe obligatii intra in aceasta categorie.

OBLIGATII IMPERFECTE: este acea obligatie a carei executare nu se poate obtine pe cale silita,
dar, in masura in care ar fi executata de buna voie de catre debitor, acasta din urma nu are dreptul sa
pretinda restituirea prestatiei. Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de
prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia
ca termenul prescriptiei era implinit.
ALTE CLASIFICARI:
DUPA IZVORUL LOR:
-obligatii civile nascute din actele juridice nilaterale
-obligatii civile nascute din contracte
-obligatii civile nascute din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii
-obligatii civile izvorate din gestiunea de afaceri
-obligatii civile nasute din plata nedatorata
-obligatii civile nascute din imbogatirea fara just temei.
INTR-O ALTA CLASIFICARE:
OBLIGATII SIMPLE
OBLIGATII COMPLEXE: obligatii afectate de modalitati; obligatii cu pluritate de parti; obligatii cu
pluritate de obiecte;
DACA POT SAU NU SA FIE EVALUATE IN BANI:
OBLIGATII CIVILE PECUNIARE
OBLIGATII CIVILE DE ALA NATURA (NEPATRIMONIALE)

Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

OBIECT AL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL = CONDUITA PARTILOR, ACTIUNEA SAU
INACTIUNEA LA CARE ESTE INDRITUIT SUBIECTUL DE DREPT ACTIV SI DE CARE
ESTE TINUT SUBIECTUL PASIV
In raporturile civile patrimoniale, conduita partilor se refera adesea la lucruri. De regula insa, lucrul
este luat in considerare ca obiect derivat al raportului juridic civil neputand fi inclus in structura
raportului juridic civil,tinand cont de caracterul social al acestuia.

BUNURILE = (in sens larg) ATAT BUNURILE, CAT SI DREPTURILE PRIVITOARE LA

ACESTEA
= (in sesn restrans) NUMAI LUCRURILE ASUPRA CARORA POT EXISTA
DREPTURI PATRIMONIALE.
Definitie cod Civil Art. 535 = Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie
obiectul unui drept patrimonial.
PATRIMONIU = TOTALITATEA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR PATRIMONIALE
CARE APARTIN UNEI PERSOANE FIZICE SAU JURIDICE.
Are doua componente:
-una activa formata din drepturile patrimoniale
14

-una pasiva alcatuita din obligatiile patrimoniale.

Asadar, intre notiunea de bun si patrimoniu exista o relatie de intreg-parte, cu precizarea ca bunurile
pot fi privite fie izolat, unul cate unul, fie in mod global, ca o universalitate juridica apartinand unei
persoane, in acest din urma caz reprezentant insasi latura activa a patimoniului acele persoane.

CLASIFICAREA BUNURILOR
DUPA NATURA SI CALIFICAREA DATA DE LEGE BUNULUI (criteriu mixt)
BUNURI IMOBILE: in dreptul nostru sunt de 3 feluri:
-imobile prin natura lor: sunt terenurile, izvoarele, cursurile de apa, plantatiile prinse in radacini,
constructiile si orice alte lucruri fixate in pamant cu caracter permanent, platformele si elte instalatii de
exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum si tot ceea ce, in mod natural
sau artificial, este incorporat in acestea.
-imobile prin destinatie: acestea sunt prin natura lor, lucruri mobile, insa, data fiind testinatia lor,
stbilita de proprietar, legea le considera imobile (priza, usa etc.)
-imobile prin determinarea legii: sunt drepturi reale imobiliare, precum si actiunile in justitie care au
ca scop valorificarea unui drept real asupra unui lucru imobil.
BUNURI MOBILE: sunt si ele de 3 feluri:
-mobile prin natura lor: acele lucruri pe care legea nu le considera imobile, aceasta calitate fiind
stabilita si pentru unele electromagnetice sau asimilate acestora, precum si pentru energia de orice fel
produse, captate, si transmise, in conditiile legii, de orice pesoana, si puse in serviciul sau, indiferent de
natura mobiliara sau imobiliara a sursei acestora.
-bunuri prin anticipatie: bogatiile de orice natura ale solului si subsolului, fructele neculese inca,
plantatiile si constructile incorporate in sol devin mobile prin anticipatie, atunci cand, prin vointa
partilor, sunt privite in natura lor individuala in vederea detasarii lor. Se poate observa ca mobilele prin
anticipatie au un caracter mobiliar relativ, in sensul ca aceste bunuri sunt mobile doar in raporturile
dintre partile actului juridic respectiv. Fata de tert insa, ele devin mobile numai dupa desprinderea
efectiva de fond.
-bunurile prin deteminarea legii: drepturile reale asupra unui lucru mobil; toate drepturile de creanta;
drepturile intlectuale, actiunile I justitie referitoare la un drept mobiliar.
Clasificarea bunurilor in mobile si imobile prezinta importanta datorita regimului juridic diferit al celor
2 categorii.
BUNURI IMOBILE
BUNURI MOBILE
Posesia poate conduce la uzucapiune art. 930

Posesia valoreaza o prezumtie absoluta si

irefragibila de proprietatea art. 935; poate conduce
la dobandirea proprietatii prin uzucapiune art. 939

Publicitatea instrainarilor

Nu

Intrainarea este supusa, uneori, unor cerinte mai Nu

riguroase
In cazul bunurilor comune ale sotilor , instrainarea Pentru instrainare se prezuma existenta
sau grevarea nu poate fi facuta de catre 1 dintre consimtamantului celuilalt sot(mandat tacit
soti decat cu consimtamantul expres al celuilalt
reciproc)
Executarea silita este supusa unor reguli diferite
Competenta teritoriala apartine de regula instantei Este competenta in principiu instanta de la
15

in a carei circumscriptie teritoriala se afla situat domiciliul paratului.

imobilul
In dreptul international privat acestea sunt Sunt carmuite de legea persoana (nationala sau
carmuite de legea locului imobilului
domiciliului)
DUPA REGIMUL CIRCULATIEI LOR JURIDICE
BUNURI AFLATA IN CIRCUITUL CIVIL: sunt acelea car pot fi dobandite sau instrainate prin acte
juridice. De regula bunurile sunt in circuitul civil cu exceptia celor prevazute expres de lege.
BUNURILE SCOASE DIN CIRCUITUL CIVIL: sunt acelea care nu pot face obiectul unui act
juridic civil translativ sau constitutiv de drepturi reale (art. 1229) In sensul propriu-zis al cuvantului ,
sunt scose din circuitul civil numai lucrurile care prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma
obiectului dreptului de proprietate, si pe cale de consecinta, obiect derivat al actelor juridice. Adica asa
numitele bunuri comune (aerul, soarele, apa marii) care, fiind inepuizabile, nu apartin nimanui si al
caror uz e comun tuturor, in conditiile prevazute de lege.
DUPA CUM POT FI INLOCUITE SAU NU
BUNURI FUNGIBILE: sunt acele bunuri determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel incat
pot fi inlocuite unele prin altele in exercitarea unei obligatii (art. 543 alin. 2)
BUNURI NEGUNGIBILE: sunt acele bunuri care nu pot fi nlocuite cu altele in executarea unei
obligatii, asa incat debitorul nu este liberat decat prin predarea bunului datorat.
Caracterul fungibil sau nefungibil al bunurilor poate fi dat si de parti intr-un act juridic nu numai de
natura bunului. [X ii imprumuta lui Y o carta dintr-o anumita editie iar partile convin restituirea
aceluiasi exemplar, intrucat el poarta o dedicatie scrisa de autorul cartii) [vezi paginile 79-80 curs]
DUPA CUM FOLOSIREA BUNULUI IMPLICA SAU NU CONSUMAREA SUBSTANTEI ORI
INSTRAINAREA LOR:
BUNURI CONSUMPTIBILE: este acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa
nu implice consumarea substantei sau instrainarea lui (banii, alimentele, combustibilul)
BUNURI NECONSUMPTIBILE: este acel bun care poate fi folosit in mod repetat fara sa fie necerar,
pentru acesta, consumarea substantei sau instrainarea lui (cladiri, terenuri, masini)
Calitatea de bun consumptibil sau neconsumtibil este data si de parti, intr-un act juridic civil de
schimbare a intrebuintarii unui bun consumptibil prin natura sa. Importanta clasificarii in dicutie se
manifesta in cazul uzufructului si al imprumutului. Astfel daca dreptul de uzufruc poarta asupra unui
bun neconsumptibil, uzufructuarul va trebui sa restituie nudului proprietar chiar acel bun, el avand
obligatia conservarii substantei lui. In schimb daca dreptul de uzufruct poarta asupra unui bun
consumtibil (cvasiuzufruct- intr-o asemenea situatie, in fapt, nu se transmit doar folosinta si dreptul de
a culege fructele, ci insusi dreptul de proprietate) uzufructuarul are obligatia de a restitui bunuri de
aceeasi cantitate, calitate si valoare cu cele primite, sau la alegerea proprietarului contravaloarea lor la
data stingerii uzufructului. In ceea ce proveste contractele de imprumut bunurile consumtibile pot face
obictul doar imprumutului de consumatie, in vreme ce bunurile neconsumtibile pot forma obiectul
imprumutului de folosinta.

16

DUPA CUM SUNT SAU NU PRODUCATOARE DE ALTE BUNURI

BUNURI FRUGIFERE: sunt acelea care in mod periodic si fara consumarea substantei lor, dau
nastere altor bunuri, numite fructe.
BUNURI NEFRUGIFERE: sunt acelea care nu au insusirea de a da nastere altor produse, in mod
periodic si fara consumarea substantei lor.
Exista 3 categorii de fructe:
-fructe naturale, care sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara interventia omului,
cum ar fi, acelea pe care pamantul le prodce de la sine [art. 548 C.Civ alin. 2]
-fructe industriale, care reprezinta produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute ca rezultat al
interventiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel [art. 548. C.civ]
-fructe civile, prin care desemnam veniturile rezultate din folosinta bunului de catre o alta persoana in
virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobanzile, venitul rentelor si dividentele [art. 548
alin. 4 C.Civ]
Distinctia intre cele 3 categorii de fructe prezinta interes in ce priveste modul de dobindire, in sensulc a
fructele naturale si industriale si dobandesc prin culegere (percepere) la data separarii lor de bunul care
le-a produs, iar fructele civile se dobandesc zi cu zi ( prin simpla trecere a timpului) [art 550 alin. 2,3
C.Civ]
Fructele nu trebuie confundate cu productele. Productele sunt produsele obtinute dintr-un bun cu
consumarea sau diminuarea substantei acestuia, precum copacii unei padusri, piatra dintr-o cariera, etc.
Aceasta diferentiere prezinta o importanta practica sub mai multe aspecte: uzufructuarul are drept
numai la fructe nu si la producte care revin nudului proprietar; posesorul de buna credinta dobandeste
doar fructele nu isa si productele,
DUPA MODUL LOR DE PERCEPERE
BUNURI CORPORALE: sunt acele bunuri care au o existenta materiala, fiind usor perceptibile
simtului omului.
BUNURI INCORPORALE: sunt valorile economice care eu o existenta ideala, abstracta. Sunt astfel
de bunuri drepturile subiective patrimoniale
distingem urmatoarele categorii de bunri incorporale:
-drepturile reale altele decat dr. de proprietate
-proprietatile incorporale: bunuri a caror existenta depinde de activitatea si de puterea creatoare a
omului, fie dinr-o activitate in curs, fie
dintr-o activitate trecuta si materializata in creatii spirituale ( dr. de proprietate industriala, dr. de autor,
etc.)
-titlurile de valoare: actiuni, obligatiuni instrumente financiare derivate sau orice alte titluri de credit
incadrate de C.N.V.M., precum si efectele de comert (cambia, bilete la ordin, cecul)
-drepturi de creanta
Clasificarea bunurilor in corporale si incorporale prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:
-dobandirea proprietatii bunurilor mobile ca efect al posesiei de buna-credinta vizeaza doar bunurile
mobile corporale , in mod exeptional si titlurile la purtator.
-dobandirea proprietatii prin simpla traditiune se aplica numai in privinta bunurilor mobile corporal si
prin exceptie titlurilor la purtator
-regimul de drept international privat difera.
DUPA CUM POT FI SAU NU IMPARTITE FARA SA ISI SCHIMBE DESTINATIA
BUNURI DIVIZIBILE: sunt acelea care pot fi impartite fara sa isi schimbe destinatia economica (o
bucata de stofa)
17

BUNURI INDIVIZIBILE: sunt acelea care prin impartire isi schimba destinatia economica ( o
masina-prin divizare isi schimba destinatia)
Clasificarea in discutie prezinta importanta in materia parajului si a obligatiilor cu pluritate de subiecte
DUPA COLERATIA DINTRE ELE
BUNURI PRINCIPALE: sunt acelea care pot fi folosite in mod independent fara sa fie destinate a
servi la inbunatatirea altui bun
BUNURI ACCESORII: sunt acelea care au fos destinate in mod stabil si exclusiv, intrebuintarii
economice a altui bun; este accesoriu cat timp satisface aceasta utilizare. [ex. Cheia pt lacat, cureaua pt
ceas, coperta pt caiet]
Caracterul de bun pricipal sau accesoriu deriva mai ales din vointa omului, numai proprietarul ambelor
bunuri putand stabili destinatia comuna a acestora.
Importanta impartirii bunurilor pe acesta categorie consta in faptul ca bunul accesoriu urmeaza soarata
elui principal, atunci cand face obiectul unui act juridic.
ALTE CLASIFICARI: (pp.85-87)
a)BUNURI DIN DOMENIUL PUBLIC SI BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT
b)BUNURI SESIZABILE SI BUNURI INSESIZABILE (dupa cum sunt sau nu susceptibile de a
form obiectul unei executari silite)
c)BUNURI COMUNE ALE SOTILOR SI BUNURI PROPRII

Notiuni generale privind partile raportului juridic civil

Exista doua categorii de subiecte de drept civil:
PERSOANE FIZICE: se desemneaza omul, ca titular de drepturi subiective civile si oligatii civile
PERSOANE JURIDICE: se desemneaza entitatea care, indeplinind conditiile prevazute de lege, este
titulra de drepturi si obligatii. Pentru a avea calitate de persoana juridica, entitatea trebuie sa
intruneasca urmatoarele cerinte: sa aiba o organizare de sine statatoare, sa aiba un patrimoniu propriu si
un scop determinat

Capacitatea civila a persoanei fizice

Notiunea de persoana fizica defineste omul, privit individual, ca titular de drepturi si obligatii civile.
Capacitatea civila este recunoscuta tuturor perosanelor.
CAPACITATEA DE FOLOSINTA :
Orice persoana are capacitate de folosinta. Lipsa acesteia ar echivala cu lipsa calitatii de subiect de
drept civil. Ingradirea capacitatii de folosinta poate avea loc numai in azurile si in conditiile expres
prevazute de lege. Persoanele fizice nu pot renunta nici partial, nici total la capacitatea lor de folosinta.
Inceputul capacitatii este marcat de moemntul nasterii persoanei. De la aceasta regula exista o exceptie
potrivit careia drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie insa numai daca el se naste viu.
Continutul capacitatii de folosinta este dat de atitudinea de a avea toate drepturile si obligatiile civile,
cu exceptia celor oprite de lege.
Incetarea capacitatii de folosinta are loc la momentul mortii persoanei. Data mortii, este recuta, dupa
caz in actul de deces [ in cazul decesului constatat fizic] sau pe care hotararea ramasa definitiva [in
cazul mortii declarate prin hotarare judecatoareasca]

18

CAPACITATEA DE EXERCITIU:
Nu toate persoanele au capacitate de exercitiu si sub acest aspect deosebim 3 categorii de persoane
fizice:
-Peroane cu capacitate de exercitiu deplina: aceasta de dobandeste la majorat (18 ani) sub exeptia
cazului in care persoana este pusa sub interdictie. Prin casatorie inainte de 18 se dobandeste capacitatea
deplina de exercitiu. Instanta de tutele pentru motive temeince poate sa recunoasca capaciatea de
exercitiu deplna minorului care a implinit varsta de 16 ani. Incetarea capacitatii deplinde de exercitiu
inceteaza odata cu moartea persoane, prin punerea sub interdictie judecatoreasca si fata de minorul de
rea-credinta, prin anularea casatoriei mai inainte de implinirea a 18 ani sau dupa caz pana la o noua
casatorie (infaptuita inainte de aceasta varsata).
-Persoane cu capacitate de exercitiu restransa: se bucura de aceasta capacitate minorul intre 14 si 18
ani. El participa personal la incheierea actelor juridice, dar in principiu cu incuvintara prealabila a
ocrotitorului legal, iar in unele cazuri si cu autorizarea instantei de tutela. Minorul cu capacitate
restransa poate sa faca singur acte de conservare, acte d administrare care nu il prejudiciaza, precum si
acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la data incheierii acestuia.
Acesta mai poate incheia acte juridice prinvind munca, indeletniciri artistice ori sportive sau referitoare
la profesia sa, insa cu incuvintarea ocrotitorului legal, si acolo unde este aczul cu respectarea legi
speciale. Minorul poate dispune singur de veniturile astfel dobandite. (art.41, art. 42)
-Persoane lipsite de capacitatea de exercitiu: sunt peroanele care nu au implinit inca varsta de 14 ani
si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Legea prevede ca si aceste persoane pot insa incheia
acte de conservare precum si acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la
data incheierii acestuia. Cu incuvintarea repezentantului legal el poate incheia acte juridice prinvind
munca, indeletniciri artistice ori sportive sau referitoare la profesia sa, insa cu incuvintarea ocrotitorului
legal, si acolo unde este aczul cu respectarea legi speciale dar fara a putea dispune singur de veniturile
dobandite prin asfel de acte. (art. 43)

Capacitatea civila a persoanei juridie

CAPACITATEA DE FOLOSINTA:
Persoana juridica se infiinteaza: prin actul de infiintare al organului competent, prin actul de infiitare al
celor o constituie sau in orice alt mod prezavut de lege. Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei
juridice potrivit art. 205 se face distincia inte perosane juridice supuse inregistrarii si celalalte persoane
juridice. In cazul persoanelor juridice supuse inceperea capacitatii de folosinta se face la moemntul
inschierii lor. In cazul perosanelor juridice nesupuse inregistrarii capacitatea de folosinta se dobandeste,
dupa caz, de la data actului de infiintare, de la data autorizarii, sau de la data indeplinirii altei cerinte pe
care legea o prevede. Pe cale de exceptie persoane juridice supuse inregistrarii au capacitate de
folosinta anticipata (restransa) inca numai in masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in
mod valabil. Continutul este dat de aptitudinea generala si abstracta de a avea toate acele drepturi si
obligatii civile cara prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanelor fizice. Persanele
juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru
realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.
Capacitatea de folosinta a pers juridice se sfarsete odata cu desfiintarea lor. Persoana juridicica poate
inceta: prin constatarea ori decalrarea nulitatii, prin fuziune, prin divizare totala, prin transformare, prin
dizolvare, desfiintare, printr-un alt mod prevazut de actul constitutiv.
CAPACITATEA DE EXERCITIU:
Persoana juridica trebuie sa participe la circuitul civil prin incheierea de acte juridice civile, acte a caror
19

esenta o reprezinta manifestarea de vointa. Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice se pune in

valoare prin organele sale de adminstrare. Inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este dat
de momentul infiintarii acesteia, insa realizarea efectiva a capacitatii de exercitiu este conditionata de
desemnarea organelor de administrare. Continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este
determinat de doua limite: capacitatea de folosinta si pluritatea organelor de administrare ale persoanei
juridice respective. Sfarsitul capacitatii de exercitiu corespunde cu incetarea capacitatii sale de
folosinta.

CAPITOLUL 3
ACTUL JURIDIC CIVIL
ACT JURIDIC CIVIL = MANIFESTAREA DE VOINTA SAU, DUPA CAZ, ACORDUL DE
VOINTE FACUT CU INTENTIA DE A PRODUCE EFECTE JURIDICE. (adica de a naste, de a
modifica sau de a stinge un raport juridic civil.)
Elemetele caractersitice raportului juridic civil:
-prezenta unei manifestari de vointa din partea uneia sau mai multor persoanele
-intentia de a produce efecte juridice (prin acest element se diferenteaza de fapta juridica)
-efectele urmarite pot consta in a da nastere, a modifica sau de a stinge un act juridc civil concret.
Cuvantul act are 2 intelesuri:
-operatiune juridica (reiese din definitie); pt acest sens se foloseste expresia negotium. sau
-inscrisul constatator al manifestarilor de vointa, adica suportul material care consemneaza sau rada
operatiunea juridica; pentru acesta se foloseste termenul instrumentum probationis; intr-o exprimare
riguroasa ar trbui sa se folosesca termenul de inscris
CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE
DUPA NUMARUL PARTILOR:
UNILATERAL: rezultatul vointei unei singure parti [art.1324]. In aceasta categorie sunt incluse
testamentul, acceptarea mostenirii, renuntarea la mostenire, denuntarea unui contract, ratificarea unui
act juridic in lipsa ori cu depasirea imputernicirii, marturiseirea, etc. Actele juridice unilaterale se mai
subclasifica in : unilaterale supuse comunicarii (oferta, promisiunea publica de recompensa,
denuntarea unilaterala a contractului de mandat) si acte nesupuse comunicarii (testamentul) [dupa cum
formarea sau producerea efectelor impune sau nu comunicarea manifestarii de dorinta]
BILATERALE: rezultatul acordului de vointa a doua parti. Sunt acte juridice bilaterale: contractul de
vanzare cumparare, contractul de schimb, contractul de donatie, contractul de locatiune, contractul de
mandat, etc.
PLURILATERALE: rezultatul acordului de vointa a 3 sau mai multe parti. Un asemenea act este
contractul de societate, daca a fost incheiat de cel putin 3 asociatii.

!!! A NU SE CONFUNDA CU CONTRACTELE UNILATERALE SI BILATERALE

(SINALAGMATICE) !!!
CONTRACTUL UNILATERAL: este acel contract care da nastere la obligatii numai pentru una
dintre parti, cealalta parte avand numai calitatea de creditor cum este cazul: contractului de donatie,
contractul de comodat,
20

CONTRACTUL BILATERAL: se caracterizeaza prin reprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin

interdependenta obligatiilor reciproce; dei fiecare parte are atat calitatea de creditor cat si calitatea de
debitor cum este cazul : contractului de vanzare cumpararea, contractul de arendare, contractul de
inchiriere, contratul de depozit cu titlu oneros, contractul de intetinere, contractul de concesiune, etc.
Unilaterale

Bi/plurilaterale

Cat priveste formarea valabila a lor: cercetarea Trebuie sa se cerceteze fiecare dintre cele doua
valabilitatii unice este nu numai necesara ci si sau mai multe manifestari de vointa
suficienta
Regimul juridic al viciilor de consimtamant este Regimul juridic al viciilor de consimtamant este
diferit
diferit
Nu se poate reveni prin manifestarea de vointa in Pot fi revocate de comun acord de catre parti, deci
sens contrar a autorului actului juridic, cu exceptia printr-un act simetric celui de constituire
cazurilor prevazute expres de lege.
DUPA SCOPUL URMARIT LA INCHEIEREA LOR
CU TITLU ONEROS: este acela prin care fiecare arte urmareste sa isi procure un avanyaj in schimbul
obligatiilor asumate [ex.contract de vanzare-cumparare- vanztorul urmareste sa obtina pretul in
schimbul bunului, iar cumparatorul doreste sa obtina bunul in schimbul pretului.]
Se subclasifica in acte comutative [acele acte care la momentul incheierii lor existenta drepturilor si
obligatiilor partilor este ceruta, iar intinderea acestora este determinata sau determinabila
ex:contractul de vanzare, constractul de locatiune, contractul de antrepriza] si acte aleatorii [acele
acte care prin natura lorsau prin vointa partilor, ofer cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o
expune totodata la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor si incert; ex:contactul de renta
viagera, contractul de intretinere, contractul de asigurare,
CU TITLU GRATUIT: este acela prin care una din parti urmareste sa procure un beneficiu celailalte
parti, fara a obtine in schimb vreun avantaj. Aici putem mentiona: donatia, comodatul, imprumutul de
consumatie fara dobanda, depozitul neremunerat, contractul de voluntariat, legatul. Si acestea se
subdivid in: acte dezinteresate [acele acte prin care dispunatorul procura un beneficiu cuiva fara sa isi
micsoreze patrimoniu ex:contractul de comodat] si liberalitatile [dispunatorul isi micsoreaza
patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului ex: contractul de donatie]
Oneros
Gratuit
Regim juridic diferit.

Regim juridic mai exigent- nu pot fi incheiate de

persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau a
caror capacitatea de exercitiu este restransa, nici
de reprezentantul legal

Regimul juridic al viciilor difera-pentru a fi vorba Regimul juridic al viciilor difera- problema
de o eroare esentiala este necesara o cerinta leziunii nu se pune
suplimentara
Obligatiile partilor sunt reglementate cu mai multa
severitate, iar raspunderea se apreciaza cu mai
multa severitate. [ex: garantia impotriva evictiunii
apare in mod regulat

Obligatiile partilor sunt reglementate cu mai

putina severitate, iar raspunderea se apreciaza cu
mai putina severitate. [ex:garantia impotriva
evictiunii apare doar in mod exceptional]

21

----?----

Actiunea revocatorie (pauliana) va reusi in

conditii mai lesnicioase

----?----

In materie succesorala exista o serie de reguli

deosebite

DUPA CRITERIUL EFECTELOR LOR

CONSTITUTIV: da nastere unui drept subiectiv civil ce nu a existat anterior; ex: instituirea unui
uzufruct, cotractul prin care se instituie dreptul de gaj, contractul de ipoteca, conventia de partaj, etc.
TRANSLATIVE: are ca efecte stramutarea unui drept subiectiv din petrimoniul unei persoane in
patrimoniul altei persoane; ex: contractul de vanzare, donatia, cesiunea de creanta, etc.
DECLARATIV: are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv civil preexistent; ex:
actul juridic confirmativ; in principiu tranzacia produce efecte declarative dar in unele cazuri poate
produce si efecte constitutive si/sau translative.
Constitutiv

Translativ

Declarativ

Produce efecte doar pt viitor; ex Produce efecte doar pt viitor; ex Isi produce efectele si pentru
nunc
nunc
trecut; ex tunc
Calitatea
de
dobanditorului

avanza-cauza Calitatea de avanza-cauza

dobanditorului

In
principiu
sunt
publicitatii imobiliare

supuse In
principiu
sunt
publicitatii imobiliare

a Dobanditorul nu are calitatea de

avanza-cauza

supuse In principiu nu sunt supuse

publicitatii imobiliare

Daca sunt contractele bilaterale Daca sunt contractele bilaterale Nu sunt supuse rezolutiunii sau
sunt supuse rezolutiunii sau dupa sunt supuse rezolutiunii sau dupa rezilierii.
caz rezilierii
caz rezilierii
DUPA IMPORTANTA LOR
DE CONSERVARE: acela prin care se urmareste preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil.
Este intotdeauna vantajos pentru autorul sau deoarece presupune cheltuili mult mai mici decat valoare
dreptului ce se tinde a fi salvat. Ex: intreruperea unei prescriptii, inscrierea unei ipoteci, somatia etc.
DE ADMINISTRARE: aleca prin care se urmareste sa se realizeze o normala punere in valoare a unui
bun sau patrimoniu. Codul civil face distinctie intre actele de adminisrarea a unui bun si actele de
administrare ale unui patrimoniu. [art. 144 alin. 2]; ex: asigurarea unui bun, locatiunea
DE DISPOZITIE: acela care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini
reale a unui bun. Pot fi incluse in aceasta categorie vanzarea, donatia, renuntarea la un drept,
constituirea dreptului de uzufruct, constituirea unei ipoteci, a unui gaj
Conservare

Administrare

Pot fi incheiate si de cel lipsit de Pot fi incheiate si de minorul cu

capacitatea de exercitiu
capacitate de exercitiu restransa
(daca nu sunt lezionare); pt cel
fara capacitatea de exercitiu se

22

Dispozitie
Pot fi incheiate de cel cu capacitatea
de exercitiu deplina, de minorul cu
capacitate de exercitiu restransa (cu
incuvintarea ocrotitorului legal+
autorizarea instantei de tutela, iar pt

cel incapabil de catre reprez legal. 9

incheie in fata reprez. legal

In cazul in care s-a dat un

mandat general (mandatarul a
primit imputernicirea de a se
ocupa
de
toate
treburile
mandantului) este totusi nevoie
de un mandat special
Nu pot fi considerate acte de Nu pot fi considerate acte de Presupun intentia neechivoca de
acceptare tacita a mostenirii
acceptare tacita a mostenirii (cele a accepta tacit mostenirea.
cu caracter urgent)
DUPA MODUL DE FORMARE
CONSENSUAL: acel act juridic care ia nastere in mod valabil prin simpla manifestare de vointa a
partii sau a partilor, neinsotita de nici un fel de forma. Daca totusi partile redacteaza un inscris nu o fac
pentru valabilitatea actului ci pentru a avea un mijloc de proba. Din pdv. al formei in care se incheie
actele juridice, cel consensual reprezinta regula, vorbindu-se astfel de principiu consensualitatii.
SOLEMN: sau FORMAL este acel act pentru formarea caruia simpla manifestare de vointe nu este
suficienta, ci ceasta trebuie sa imbrace o anumita forma prescrisa de lege. Aceasta forma (autentica)
reprezinta o conditie de valabilitate acului juridic. (forma ad validitatem sau ad solemnitatem). In
aceasta categorie intra: testamentul, contractul de donatie, contractul de ipoteca,
REAL: este acel act care nu se poate forma valabil decat daca manifestarea de vointa este insotita de
remiterea (predarea) bunului. Predarea tine de valabilitatea actului. Fac parte din aceasta categorie:
imprumutul (atat cel de folosinta/comodat cat si cel de consumatie/mutuum), depozitul, darul manual,
gajul cu deposedare.
Consensual

Solemn

Nu neceita o forma redactata pt a Nerespectarea formei

fi valail
nulitatea absoluta

Real
atrage Valabilitatea tine de predarea
bunului

---?---

Daca se incheie prin mandatar

este necesar ca si procura sa
imbrace o forma solemna

---?---

---?---

Modificarea nu se poate face

decat printr-o forma solemna

---?---

Regim de proba diferit

Regim de proba diferit

Regim de proba diferit

DUPA CONTINUTUL LOR

PATRIMONIALE: daca are un continut evaluabil pecuniar. In principiu, asemenea acte sunt cele care
privesc drepturile reale sau de creanta.
NEPATRIMONIAL: nu au un continut evaluabil pecuniar. [ex: intelegerea parintilor dunui copil din
afara casatoriei de a lua numele unuia dintre ei sau numele lor reunite]
Aceasta categorie prezinta interes in materia nulitatilor, in materia simulatiei (doar la actele juridice
9 Prin exceptie actele de dispozitie pot fi incheiate si de cel lipsit de capacitate de exercitiu si de cel cu capacitate restransa
daca acestea sunt de mica valoare, au caracter curent si se executa la data incheierii lor.

23

patrimoniale), precum si in materia ocrotirii inculpabilului.

DUPA MODUL DE EXECUTARE A ACTELOR JURIDICE CIVILE
CU EXECUTARE DINTR-O DATA: acle act a carui executare presupune o singura prestatie din
partea debitorului.
CU EXECUTARE SUCCESIVA: alec act a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in
timp. Pot fi incluse in aceasta categorie :contractul de locatiune, contractul de arendare, contractul de
renta viagera.
Dintr-o data

Executare succesiva

Nu se poate suspenda din motive de forta majora Se poate suspenda din motive de forta majora pe
pe toata durata imposibilitatii de executare
toata durata imposibilitatii de executare
---?---

Posibilitatea denuntarii unilaterale a contractului

pe durata nedeterminata

---?---

Pentru fiecare prestatie curge o prescriptie

extinctiva distincta cu exceptia cazului in care
prestatiile succesive alcatuiesc prin finalitatea lor
rezultata din lege sau din vointa partilor, un tot
unitar

DUPA RAPORTUL DINTRE ELE

PRINCIPALE: acele acte care au o existenta de sine statatoare, regimul lor juridic nedepinzand de
regimul altui act juridic.
ACCESORII: nu au o existenta de sine statatoare, soarta sa juridica depinzand de soarta actului
principal. Sunt acte juridice accesorii: clauza penala, fideiusiunea, arvuna, contractul de gaj, conventia
de ipoteca. Poate fi incheiat si la un moment diferit de ce cel al incheierii actului principal; de
asemenea poate fi un act separat sau inclus in cel principal sub forma unor clauze.
Importanata aceste clasificari consta in aceea ca validitatea actului juridic principal se examineaza
numai din prisma propriilor elemente pe cand le actele juridice accesorii validitatea si eficacitatea lui
depinde de validitatea si eficacitatea actului principal. Actul accesoriu urmeaza soarta celui principal.
DUPA MODALITATEA INCHEIERII ACTELOR JURIDICE
STRICT PERSONALE: nu poate fi incheiar decat personal. [ex: testamentul, casatoria, recunoasterea
unui copil]
CARE POT FI INCHEIARE SI PRIN REPREZENTANT
Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele care pot fi incheiate persoanal dar pot fi
incheiate si prin reprezentant.
Normele ce reglementeaza actul juridic strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare.
Capacitatea de a incheia astfel de acte este guvernata de reguli speciale, prevazute expres de lege; pot fi
incheiate doar de pers fizice. Valabilitatea actului strict personal se apreciaza numai in raport de
persoana sau persoanele care il incheie pe cand la cele prin reprezentant se tine cont si de persoana
reprezentantului.

24

DUPA MOMENTUL IN CARE ISI PRODUC EFECTELE

INTER VIVOS: sau intre vii, este acela care isi produce efectele neconditionat de moarte autorului
sau. Reprezinta majoritatea actelor juridice civile.
MORTIS CAUSA: sau pentru cauza e moarte, este acela a carui esenta este faptul ca nu isi produce
efectele decat la moartea autorului sau, un asemenea act juridic fiind facut tocmai in considerarea
mortii. Estamentul este un act juridic mortis causa.
Mortis causa

Inter vivos

Se bucura de o reglementare amanuntita

Nu toate se bucura de o reglementare amanuntita

Nu pot fi altele decat cele prevazute de lege

---?---

Sunt supuse in general unor conditii mai

restrictive in ceea ce priveste capacitatea de a
dispune, iar unori si capacitatea de a primi

---?---

Sunt acte juridice solemne

Sunt solemne numai ca exceptie

DUPA ROLUL VOINTEI PARTILOR IN STABILIREA CONTINUTULUI ACTEOR

JURIDICE CIVILE
SUBIECTIVE: continutul lui este determinat de vointa autorului/lor lui. Majoritatea actelor civile inra
in aceasta categorie.
CONDITIE: la incheierea sa partile isi exprima vointa numai in privinta nasterii, continutul acestuia
fiind predeterinat de norme de la care partile nu pot deroga. Un asemenea act este casatoria.
O categorie intermediara o reprezinta contractul de adeziune, ale carui clauze sunt redactate ori sunt
impuse de una din parti, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare. [contractele de adeziune
sunt majoritatea contractelor incheiate de profesionisti cu consumatorii, majoritatea contractelor in
materia asigurarilor, a furnizarii de utilitati (apa, gaz, energie). In cazul acestora se pune mai frecvent
problema clauzelor abuzive.
Subiective

Conditie

Partile pot deroga de la normele dispozitive; Partile nu pot deroga de la ele; validitatea lor se
apreciere validitatii lor se face in limite mai largi face cu o mai mare severitate.
Nu se limiteaza la cele expres prevazute de lege

Nu pot fi decat stabilite de lege

DUPA LEGATURA LOR CU MODALITATILE

PURE SI SIMPLE: nu cuprind o modalitate. De altfel unele acte juridice sunt incompatibile cu
modalitatile cum ar fi : actul de optiune succesorala, ecunoasterea filiatiei, casatoria, adoptia.
AFECTATE DE MODALITATI: este acela care cuprinde o modalitate, adica un termen, o conditie
sau o sarcina. Unele acte sunt inseparabile de modalitati, acestea reprezentant chiar o conditie de
valabilitate a actului juridic. [ex: contractul de imprumut, contractul de renta viagera, contractul de
intretinere, contractul de asigurare.]
Interesul acestei clasificari se manifesta in ceea ce priveste valabilitatea actelor juridice (De exemplu in
cazul unui act afectat de modalitati aceasta lipseste conduce la ineficacitatea actului) precum si
producerea efectelor.

25

DUPA LEGATURA CU CAUZA (scopul)

CAUZAL: adica acel act a carui validitate implica analiza cauzei sale. In cazul in care cauza lipseste
este ilicita sau imorala, actul juridic este lovit de nulitate. Majoritatea actelor juridice civile sunt
cauzale.
ABSTRACT: se desemneaza acel act a carui valabilitate nu implica analiza cauzei. Aparitia lor a fost
impusa la nevoile circuitului civil si comercial, care presupun uneori o desfasurare rapida a anumitor
operatii juridice si, eliminarea posibilitati permanente de a pune in discutie valabilitatea lor din pct de
vedere al cauzei. [ex: titlurile de valoare]
Aceasta clasificare isi manifesta importanta pe planul valabilitatii actelor juridice, preum si regimul
probatoriu.
DUPA REGLEMENTAREA SI DENUMIREA LOR
NUMIT (tipic): acel act care au o denumire, stabilita de lege, precum si o reglementare proprie. Nu
este necesar ca partile sa prevada intotdeauna intregul continut al lor,
NENUMIT (atipice): nu se bucura de o reglementare proprie. Existenta lor este o consecinta a
principiului libertatii actelor juridice. Se vor aploca regulile stabilite de parti, iar pt aspecele la care
partile nu s-au referit in mod expres se vor aplica regulile generale care carmuiesc materia obligatiilor
iar daca acestea nu sunt suficiente regulile speciale privitoare la actul juridic cu care se aseamana cel
mai mult. [ex. Delegatia incompleta- nu mai este reglementat de legislatia actuala deci este un contract
nenumit]
Interesul acestei clasificari se manifesta in ceea ce priveste determinarea regulilor aplicabile. Un act
juridic nenumit poate sa devina numit, in masura in care se adopta o reglementare corespunzatoare.

Conditiile actului juridic civil

1.Notiunea
CONDITIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL = ELEMENTELE DIN CARE ESTE ALCATUIT
ACTUL JURIDIC CIVIL
Conditie, alte acceptiuni: - un eveniment viitor si nesigur ca realizare , de care depinde eficacitatea sau
desfiintarea actului juridic civil.
- clauza a actului juridic ( vorbirea curenta)
Vezi Art. 1179 si 1246 alin. (a) C. Civ

2.Clasificare
In functie de aspectul la care se ferera acestea :
CONDITII DE FOND (intrinseci)-privesc continutul actului juridic civil.
CONDITII DE FORMA (extrinseci)- se refera la exteriorizarea vointei sau, dupa caz, a vointelor.
Dupa critetiul obligativitatii:
26

CONDITII ESENTIALE- Trebuie indeplinite in mod obligatoriu, lipsa uneia dintre ele atragand
nevaliditatea actului juridic.
CONDITII NEESENTIALE- Pot fi prezente sau pot lipsi, fara a fi afectata validitatea actului juridic.
Dupa sanctiunea ce intervine in cazul nerespectatii lor:
CONDITII DE VALIDITATE- Nerespectarea conditiilor de validitate atrage nulitatea actului juridic
civil
CONDITII DE EFICACITATE- Nerespectarea acestora nu duce la nulitatea actului juridic, ci la alte
sanctiuni, cum ar fi :inopozabilitatea fata de terti)

Capacitatea de a incheia acte juridice civile

Prin capacitatea de a incehaia actul juridic civil se intelege aptitudinea subiectului de drept civil
de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor juridice civile.
Este o conditie DE FOND, ESENTIALA, DE VALIDITATE SI GENERALA a actului juridic
civil.
Regula sau principiul il reprezinta capacitatea de a incheia acte juridice civile, incapacitatea reprexinta
exceptia. ( vezi Art. 29 alin. 1, 1180, 987 alin. 1, 1652 C. Civ.)
Pentru persoanele juridice regula o constituie capacitatea de a dobandi orice drepturi si obligatii civile,
afara de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu apartin decat persoanelor fizice.
Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile trebuie sa fie expres prevatuta in lege (Art. 29
alin. 1 C. Civ).
Incapacitatea de a incheia acte juridice civile poatefi clasificata dupa mai multe criterii:
Dupa natura lor : INCAPACITATI DE FOLOSINTA si INCAPACITATI DE EXERCITIU
Dupa contnutul sau intinerea lor : INCAPACITATI GENERALE (vizeaza in principiu toate actele
juridice) INCAPACITATI SPECIALE (care sunt instituite pentru anuminte acte juridice) [pentru
pers fizice aceasta clasificare se suprapune cu cea anterioara => generale-> exercitiu, speciale->de
folosinta]
Dupa izvorul lor: INCAPACITATI STABILITE DE LEGEA CIVILA (incapacitatiile de ecercitiu
si cele de folosinta) si INCAPACITATI CIVILE STABILITE DE LEGEA PENALA (interzicerea
drepturilor parintesti, interzicerea dreptului de a fi tutore, interzicerea de a fi in anumite localitati.
Dupa modul in care opereaza: INCAPACITATI CE ACTIONEAZA DE DREPT (ope legis) si
INCAPACITATI
CE
OPEREAZA
CA
EFECT
AL
UNEI
HOTARARI
JUDECATORESTI( incapacitati de folosinta cu caracter de sanctiune precum si incapacitatea de
exercitiu a persoanei puse sub interdictie)
Dupa opozabilitatea lor: INCAPACITATI ABSOLUTE (impiedica incheierea valida a actului
juridic de catre incapabil cu orice alta persoana) si INCAPACITATI RELATIVE ( impiedica
incheierea valida a ctului juridic de catre incapabil cu o anumita persoana sau cu anumite persoane
( vezi Art. 147, 990, 991, 1653, 1645 C. Civ)
Dupa finalitata lor : INCAPACITATI CU CARATER DE SANCTIUNE (decaderea din drepturile
parintesti, pedepse civile stabilite de C. Civ. In materie succesorala, incapacitati civile stabilite de legea
penala) si INCAPACITATI CU CARACTER DE PROTECTIE SAU OCROTIRE.
27

Intr-o alta clasificare deosebim: INCAPACITATI INSTITUITE IN COSIDERAREA PERSOANEI

(intuitu personae) si INCAPACITATI INSTITUITE IN CONSIDERAREA NATURII SAU
DESTINATIEI SPECIALE A ANUMITOR BUNURI (intuitu rei).
Nerespectarea incapacitatii actului juridic civl atrace sanctiunea nulitatii aclului juridic.
Felul nulitatii: ABSOLUTA sau RELATIVA.
Retinem ca : -in cazul persoanelor fizice va intervenii nulitatea absoluta daca s-a nesocotit o
incapacitate de folosinta impusa pentru ocrotirea unui interes general, insa va interveni nulitatea
relativa atunci cand se incalca o nulitate insituita pentru ocrotirea unui interes individual sau cu
nesocotirea regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu.
-in cazul persoanelor juridice lipsa capacitatii de folosinta si nerespectarea principiului
specialitatii de folosinta de catre persoanele juridice fara scop lucrativ atrag nulitatea absoluta, iar
nersepectarea anumitor dispozitii privind capacitatea de exercitiu atrage nulitatea relativa in conditiile
art. 211 C. Civ.

Consimtamantul
CONSIMTAMANT= EXTERIORIZAREA HOTARARII DE A INCHEIA UN
ACT JURIDIC CIVIL
Consimtamantul este o CONDITIE DE FOND, ESENTIALA, DE VALIDITATE SI GENERALA
a actului juridic civil.
In general partile sunt libere sa isi aleaga forma de exercitare a vointei lor, afara de exceptiile exprez
prevazute de lege.
Manifestarea de vointa se poate face in mod ESPRES (atunci cand ea se exteriorizeaza prin modalitati
de natura sa o faca in mod nemijlocit cunoscuta contractantilor sau tertilor), si in mod TACIT (atunci
cand ea se deduce)
Modalitati de exprimare a consimtamantului conform art.1240 :
verbal
in scris
prin gesturi ori fapte concludente, care potrivit legii nulasa nici o indoiala asupra intentiei de a
produce efectele juridice corespunzatoare
TACAREA nu valoreaza consimtamant exprimat doar prin exceptie in urmatoarele cazuri:
cand legea prevede expres aceasta [art. 1810 C. Civ.]
daca partile au atribui expres tacerii o anumita semnificatie juridica
cand tacerea are valoare de consimtamant potrivit obiectului sau uzurilor profesionale

Coleratia dintre consimtamant si vointa

Sub aspect juridic, vointa este complexa, deoarece reuneste in structura ei doua elemente:
Consimtamantul si cauza (scopul). Asadar intre vointa si consimtamant exista o coleratie de tipul
INTREG-PARTE.

Principiile vointei juridice

28

Principiul libertaii de vointa: Daca se respecta legea si bunele moravuri, subiectele de drept civil sunt
libere sa incheie conventii sau sa faca acte juridice unilaterale. [art.1169 C.civ]
Analitic continutul poate fi exprimat astfel:
-subiectele sunt libere sa incheie sau nu acte juridice
-subiectul de drept este liber sa aleaga cu cine va incheia contractul
-in cazul in care se incheie un act juridic, partile sunt libere sa stabileasca,asa cum doresc, continutul
acestuia
-partile sunt libere, ca prin acodul lor, sa modicice actul juridic incheiat anterior
-partile sunt libere, ca prin acordul lor, sa puna capat actului juridic
In cazurile si conditiile prevazute de lege, instanta poate sa aduca modificari contractului sau sa
dispuna incetarea acestuia.
Principiul vointei reale: cuprinde un element intern (psihologic) si un element extern (social). Daca
exista concordanta intre aceste doua elemente, deci cand vointa interna este aceeasi cu cea
exteriorizata, nu se ridica nicio problema de determinare a principiului aplicabil, deoarce exista,
pracitc, o singura vointa.
Codul civil roman a consacrat, este adevarat ca nu in mod expres, principiul vointei reale.

Cerintele valabilitatii consimtamantului

1. Sa fie exprimat in cunostinta de cauza, adicasa provina de la o persoana cu discernamant
2. Sa fie serios sau, mai larg, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. Sa fie liber, adica sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant
Lipsa disceranamntului la incheierea unui act juridic civil atrage dupe sine nulitatea relativa a actului
juridic.
Potrivit art. 1206 C.civ, viciile de consimtamant sunt:
EROAREA= FALSA REPREZENTARE A UNOR IMPREJURARI LA INCHEIEREA UNUI
ACT JURIDIC. Eroarea este spontana.
Tipuri de erori:
In functie de consecintele care revin : E. ESENTIALA (eroarea cade asupra naturii obiectului
actului juridic (error in negotium)
identificatii fizice a obiectului prestatiei (error in corpore)
calitatii substantiale ale obiectului prestatiei ori altei imprejurari considerate esentiale de
parti in absenta careaia actul juridic civil nu s-ar fi incheiar (errom in substantiam)
asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia. (error in personam)
E. NEESENTIALA este falza reprezentare a unor imprejurari mai putin importante, in sensul ca partea
aflata in eroare ar fi incheait contractul si daca ar fi avut o reprezentare reala a imprejurarilor, astfel nu
este afectata insasi validitatea.
In functie de natura realitatii fals reprezentate:
E. DE FAPT care consta in falsa reprezentare a unei stari sau situatii faptice la incheierea actului
juridic civil.
E. DE DREPT este falsa reprezentarela incheierea actului juridic a existentei ( partea nu stie ca exista,
ori dimpotriva crede ca exista) sau continutul unei norme juridice.
Dupa cum este sau nu imputabila partii aflate in eroare :
E. SCUZABILA este cea care nu poate fi reprosata partii care a avut o falsa reprezentare la incheierea
actului juridic, deci care nu este urmarea lipsei de informare sau neglijenei partii respective
29

E. NESCUZABILE este acea eroare imputabila partii in sescul ca asa cum dispune art. 1208 alin.1
C.civ. faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
In alcatuirea erorii esentiale intra un singur element de natura psihologica, anume falsa reprezentare a
realitatii.
Pentru ca falsa representare a realitatii la incheierea unui act juridic sa fie viciu de consimtamant se cer
cumulativ indeplinirea urmatoarelor cerinte :
- eroarea sa fie esentiala
- eroarea sa fie scuzabila
- elementul asupra caruia cade falsa representare sa fi fost hotarator pentru incheierea contractului
-in cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca partea co
contractanta sa fi stiut ori sa fi trebuit sa stie ca elementul fals eprezentat era hotarator pt incheierea
actului juridic.
In cazul actelor bi si plurilaterale e suficient sa cada in eroare una dintre parti ca aceasta sa devina viciu
de consimtamant.
SANCTIUNE: Eroarea esentiala si scuzabila, in oricare dintre formele sale, atrage nulitatea relativa a
actului juridic.[art.1207 alin. 1 C. civ.]. Noua reglementare ofera posibilitatea ADAPTARII
CONTRACTULUI, evitandu-se astfel anularea lui.

DOLUL = CONSTA IN INDUCEREA IN EROARE A UNEI PERSOANE, PRIN MIJLOACE

VICLENE, PENTRU A O DETERMINA SA INCHEIE UN ANUMIT ACT JURIDIC [art. 1214
alin. 1 C. Civ]
Partea al carei consimtamat a fost viciat prin dol poate cere aularea contractului chiar daca eroarea in
care s-a aflat nu a fost esentiala; dolul poate fi probat mai usor decat eroarea.
Ca viciu de consimtamant, dolul este alcatuit din doua elemente:
-un element obiectiv/material ce consta in utilizarea de mijloace vicioase pentru a induce in eroare
-un elemnet subiectiv/intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o prsoana, pentru a o
determina sa incheie un anumit act juridic.
Exista 2 tipuri de dol:
DOLUL PRIN METODE DOLOSIVE (darea kilometrajului inamoi pentru a masca adevarata stare a
masinii- se folosesc manevre viclene) si
DOLUL PRIN RETICIENTA (se concretizeaza in ascunderea sau necomunicarea celailalte parti a
unei imprejurari esentiale pe care aceasta ar fi trebuit sa le cunoasca- daca masina are o probleme la
motor iar noi nu o facem cunoscuta cumparatorului)
Pentru a fi viciu de consimtamant doul trebuiesa indeplineasca cumulativ 2 conditii: SA FIE
DETERMINANT PT INCHEIEREA ACTULUI JURIDIC si SA PROVINA DE LA CEALALTA
PARTE.
!!! Art. 1038 alin. 2 C. Civ. Prevede ca dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca
manoperele dolosive nu au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au
fost cunoscute de catre acesta. !!!
SANCTIUNEA care intervine in cazul dolului este NULITATEA RELATIVA a actului juridic.
Dolul nu trebuie sa fie comun, adica sa existe reciprocitate de dol in cazul actelor bi/ plurilaterale.
PROBAREA: Dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba. Dovaad dolului se face mau usor
datorita elementului mateial.
30

VIOLENTA= CONSTA IN AMENINTAREA UNEI PERSOANE CU UN RAU DE NATURA SA

II PRODUCA, FARA DREPT, O TEMER CE O DETERMINA SA INCHEIE UN ACT
JURIDIC, PE CARE ALTFEL NU L-AR FI INCHEIAT.
CLASIFICARE :
Dupa natura raului cu care se ameninta:
VIOLENTA FIZICA: priveste integritatea fizica a persoanei ori bunurilor sale
VIOLENTA MORALA: amenintarea cu un rau se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele unei
persoane.
Dupa caracterul amenintarii distingem:
AMENINTARI LEGITIME: cu un rau ce nu constituie un viciu de consimtamant; ex: amenintarea cu
darea in judecata. In noua reglemetare amenintarea cu exercitarea unui rept facuta cu scopul de a obtine
avantaj injuste constituie un viciu de consimtamant.
AMENINTAREA NELEGITIMA: cu un rau urmareste sa induca o temere fara drept, astfel incat
constituie viciu de consimtamant, atragand nulitatea actului juridic.
Violenta ca viciu de consimtamant are 2 elemente:
-un element obiectiv (exterior) care consta in amenintarea unui rau
-un element subiectiv (intern) care consta in inducerea unei temeri persoanei amenintate.
Pentru ca violentas a constituie viciu de consimtamant trebuie indeplinite cumulativ 3 conditii:
-temerea insuflata sa fie determinata pentru incheierea actului juridic
-amenintarea sa fie injusta/nelegitima
-actele juridice bi/plurilaterale amenintarea sa vina de la cealalta parte sau, daca provine de la un tert,
cocontractantul cunostea ori ar fi trebuit sa stie vointa savarsita de catre tert.
SANCTIUNEA care intervine in cazul violentei este NULITATEA RELATIVA a actului
juridic[art.1216 alin. 1 C.Civ.]. Existenta unui element obiectiv justifica si exercitare unei actiuni in
raspundere civila delictuala[art. 1257 C.Civ.].
Cele doua actiuni pot fi cumulate, in sensul ca se poate cere atata anularea contractului, cat si
despagubiri.
LEZIUNEA = PREJUDICIUL MATERIAL SUFERIT DE UNA DINTRE PARTI CA URMARE
A INCHEIERII UNUI CONTRACT.

In conceptie subiectiva leziunea are 2 elemente:

un element obiectiv cae consta in disproportia de valoare intre contraprestatii
un element subiectiv, constand in profitarea de situatia speciala in care se gaseste
cocontractantul.
In cadrul conceptiei obiective leziunea are un singur element si anume PREJUDICIUL
MATERIAL egal cu disproportia de valoare intre contraprestatii.
DOMENIUL DE APLICARE:
Leziunea in cazul MINORULUI poate fi invocata daca este vorba de un act juridic care
31

indeplineste urmatoarele conditii:

-sa fie un act juridic civil de administrare
-sa fie act juridic bilateral, cu titlu oneros, si comutativ,
-sa fie incheiat de minorul intre 14-18 ani (capacitate de exercitiu restransa), singur fara
incuvintarea ocrotitorului legal.
-sa fie pagubitor pentru minor
Leziunea in cazul MAJORULUI: una dintre parti profitand de nevoie , de lipsa de experienta
ori de lipsa de cunostinta a celeilalte pari, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o
prestatie de o valoare considerabil mai mare la data incheierii contractului, decat valoarea
propriei prestatii. [ar. 1221 alin. 1 C.Civ]
In cazul majorului, actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste
JUMATATE din valoare pe care o avea, la momentul incheierii contractului. Iar dispozitia
trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare [art. 1222 alin. 2 C. Civ]
SANCTIUNEA: leziunea poate conduce la doua sanctuni alternative:
-nulitatea relativa
-reducerea sau, dupa caz, marirea uneia dintre prestatii.
C, Civ dispune ca partea carei consimtamant a fost viciat prin leziune paote cere, la alegerea sa,
anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi
indreptatita. [art. 1222 alin. 1 C.civ]

Comparatie intre viciile de consimtamant

ASEMANARI:
- toate sunt imprejurari de fapt care impiedica formarea sau darea consimtamantului liber si in
deplina cunostinta de cauza

- sanctiunea in principiu e aceeasi si anume nulitatea relativa a actului juridic

- in cazul actelor juridice bi/plurilaterale viciul de consimtamant nu trebuie sa fie comun
-cel ce invoca viciul de consimtamant trebuie sa il dovedeasca deoarece acesta nu se prezuma
-dolul si violenta sunt alcatuite atata dintr-un element obiectiv cat si din unul subiectiv pe cand
eroarea esentiala este alcatuita doar dintr-un element subiectiv, iar in structura leziunii intra,
duca caz, fie numai un element obiectiv fie un element subiectibe si unul obiectiv.
-exista cerinte specifice fiecarui viciu de consimtamant
DEOSEBIRI:
- eroare esentiala e spontana pe cand dolul sau leziunea sunt fapte ilicite( pot atrage si
raspunderea civila delictuala)
- in cazul erorii esentiale si al leziunii, legea prevede posibilitatea adaptarii contractului la initiativa
celeilalte parti, iar in cazul dolului si al violentei, egea permite celui al carui consimtaman a fost viciat
sa opteze pentru mentinerea contractului cu echilibrarea corespunzatoare; in cazul leziunii cel lezat
poate cere preducerea sau sporirea uneia dintre prestatii
32