Filosofia politica

Filosofia politica incepe din Antichitate prin scrierile lui Platon si

Aristotel, dar devine domeniu distinct al cunoasterii filosofice in epoca
moderna prin scrierile filosofilor contractualisti (Locke, Rousseau, Hobbes).
Obiectul de studiu al filosofiei politice este politicul si se
structureaza in jurul unor valori fundamentale precum libertatea,
egalitatea, dreptatea, echitatea, legitimitate, drepturile omului etc.
Vizeaza o serie de teme specifice precum:

Probleme de natura publica

Caracteristicile unui stat ideal
Intemeierea legitimitatii puterii
Raportul dintre interesele individului si binele general

Conceptul central al filosofiei politice este acela de putere politica

inteles drept modalitatea prin care un individ, grup, institutie afecteaza
sau modifica atitudinile si activitatile unui numar mare de oameni.
Libertatea (concept negativ)= se defineste prin lipsa
constrangerilor manifestate prin legi, cauze, conditii sau este modalitatea
de raportare la diverse legi, cauze, conditii specifice fiecarui domeniu.
Libertatea si necesitatea naturala=
cunoastere si uitlizarea rationala a legilor naturii.

se

manifesta

prin

Libertatea si necesitatea divina= stoicismul si crestinismul.

Texte
1) Friederich Hayek (sec. XIX- XX) a fost un economist si filosof britanic,
laureat al premiului Nobel pentru economie, adept al ultraliberalismului
(considera ca statul nu trebuie sa intervina deloc in sistemul autoreglabil
al economiei de piata).
El caracterizeaza libertatea individuala ca fiind o zona privata la nivelul
careia nu sunt permisa imixtiuni ale celorlalti si o compara cu libertatile
interioare, politice, fizice.
Considera ca libertatea autentica atrage dupa sine o serie de
responsabilitati, astfel incat ea poate produce discomfort. De aceea,
libertatea nu este dezirabila pentru toti oamenii; Exista multi care
prefera lipsa libertatii din dorinta evitarii reponsabilitatii.
2) Karl Japers (sec. XIX-XX) a fost un filozof i un psihiatru german, care a
avut o influen major asupra teologiei, psihiatriei i filozofiei moderne.
Considera ca libertatea autentica nu se reduce la libertatea politica,
sociala, ci presupune o intelegere si o asumare a realitatii

exterioare/obiective, in special a unei realitati sociale cu care individul

comunica intr-un mod complex, empatic.
In conceptia sa, libertatea autentica presupune o comunicare si o
cunoastere reala, profunda a realitatii exterioare, astfel incat libertatea
presupune adevarul absolut.
In aceasta perspectiva realitatea insasi devine fragila, incompleta in
masura in care adevarul absolut ramane inaccesibil conditiei umane.
3) John Locke (sec. XVII-XVIII) a fost un filosof i om politic englez,
preocupat mai ales de societate i epistemologie, adept al
contractualismului. n cmpul cunoaterii, el este ntemeietorul
empirismului.
Considera ca omul in stare naturala (anterior constituirii societatii) nu
beneficiaza de liberate autentica intrucat nu isi poate asigura
securitatea in fata diverselor tipuri de agresiuni, in special a celor
provocate de semenii sai.
Asadar, prin constituirea societatii si elaborarea legilor (in special a
celor fundamentate pe contractul social) gradul de libertate al unui
individ creste deoarece impiedica actiunile unora impotriva vointei
celorlalti.
Libertatea este intemeiata pe legi rationale si este imuabila indiferent
de conditiile istorice specifice pe care le traverseaza.
4) Benjamin Constant (sec. XVIII-XIX) a fost un gnditor, scriitor i om
politic francez, unul dintre primii gnditori politici care s-a autodenumit
liberal i, totodat, un important doctrinar al liberalismului din secolul al
XIX-lea.
Considera ca modalitatea de a percepe realitatea difera in functie de
mentalitatile diferitelor epoci si spatii geografice. Astfe, in conceptia
Antichitatii grecesti libertatea avea o conotatie prioritar social-colectiva
si se referea la modalitatea de constructie a statului. Fiecare individ era
dispus sa sacrifice oricat de mult din timpul sau pentru a se dedica
interesului colectiv.
Prin opozitiei, in perioada moderna individul este interesat mai debraga
de viata sa privata si isi doreste sa beneficieze de libertate numai in
masura in care isi poate delega reprezentati care sa ii sustina
interesele. In acest sens, democratia inceteaza sa mai fie participativa,
ea deveni reprezentativa, iar controlul politicului si manifestarea
libertatii se realizeaza periodic prin participarea la vot.
5) Jean Jacques Rousseau (sec. XVIII) a fost un filozof francez de origine
genevez, scriitor i compozitor, unul dintre cei mai importanti
reprezentanti ai contractualismului si ideologul marii revolutii franceze de
la 1789.

 Din perspectiva contractualista a lui J.J.R, libertatea este conditionata

de existenta unor legi intemeiate pe insusirile naturale, fundamentale
ale omului.
Astfel, relatia dintre popor si putere este una de supunere, dar poporul
se supune conducatorilor vazand in acestia instrumente ale legii.
6) Immanuel Kant (sec. XVIII- XIX) a fost un filozof german rationalist,
este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene.
Analizeaza tema libertatii din perspectiva deontologiei sale rationaliste.
Considera ca libertatea autentica se manifesta prin cunoasterea,
intelegerea si aplicarea riguroasa a legilor morale intemeiate rational.
Legile sunt intemeiate rational, iar ratiunea are valoare universala. Prin
aplicarea legilor, omul respecta ceea ce are mai profund, specific. In
absenta legilor, se manifesta bunul plac astfel incat omul poate deveni
robul unor dorinte trecatoare, neesentiale pentru structura sa.

Dreptate, egalitate, echitate

Dreptatea este o valoare sociala, o modalitate de reglementare a
relatiilor dintr oameni in cadrul comunitatii, implica interconexiuni cu
morala.
Pe parcursul istoriei filosofiei s-au conturat o serie de teorii privitoare
la dreptatea sociala care pot fi grupate in categorii:
I.

DREPTATEA PROCEDURALA -> O societate este dreapta in masura in

care legile sunt aplicate si respectate in mod riguros. Se intemeieaza pe
recunoasterea perfectei egalitati in fata legilor (egalitate juridica) si pe
principiul egalitatii de sansa in domeniul economic. Unul dintre sustinatori
este Friederich Hayek:
Compara democratia de tip Occidental cu sistemele totalitare si
sistemul economiei de piata (intemeiata pe functionarea fireasca a legii
cererii si ofertei) cu economia centralizata (intemeiata pe planificare).
Considera nedreapta societatea totalitara intrucat, incercand sa obtina
rezultate egale pentru persoane diferite, aplica reguli diferinte
nedreptatind pe unii in favoarea altora. Astfel, incercarea de nivelare
economica a societatii conduce la nerespectarea principiului egalitatii
in fata legilor. Pe de alta parte, incercarea de planificare amanuntita a
modului de productie si de repartitie a bunurilor in cadrul societatii
permite institutiilor statului sa ia masuri arbitrare, privilegiind pe unii si
defavorizand pe altii.
Desi conduce la inegalitate economica, sistemul capitalist este
dezbirabil intrucat, bazandu-se pe legi cunoscute si stabilite pe
perioade relativ lungi de timp, permite individului sa-si construiasca un
traseu propriu anticipand rezultatele deciziilor sale.

II.

DREPTATEA CORECTIVA -> Il are ca sustinator pe Robert Nozick (sec.

XX-XXI), filosof american, profesor la Harvard, preocupat de probleme de
filozofie politica, sustinator al unui liberalism radical si al teoriei ,,Statului
minimal.
Considera ca o societate dreapta se limiteaza la asigurarea respectarii
dreptatii in achizitie si a dreptatii in transfer.
In cazul nerespectarii unuia dintre aceste doua principii fundamentale
se impune interventia statului cu scopul rectificarii nedreptatii emise.
Potrivit teoriei sale, interventia statului in viata privata a cetatenilor se
rezuma la respectarea acestor 3 principii.

III.

DREPTATEA DISTRIBUTIVA -> Unul dintre sustinatori este Aristotel

(sec. IV i.Hr), filosof preocupat de logica, metafizica, etica, retorica si
fondatorul scolii peripatetice.
Sustine o teorie a dreptatii distributive potrivit careia recompesele se
impart in mod diferit in functie de meritele relevante pe un anumit
domeniu de activitate. Ofera ca exemplu domeniul politic in cadrul
caruia functiile trebuie distribuite in functie de calitatile relevante
precum: vitejia, averea, libertatea, nobletea, justitia.
-> Un alt sustinator este
Karl Marx (sec. XIX), filosof, economist, om politic german.
Critica sistemul capitalist pe care il considera vinovat de transformarea
omului in marfa. Il considera nedrept intrucat capitalistul isi insuseste
in mod nelegitim. Considera ca aceasta ar trebui sa revina in mod
legitim salariatului.
Propune indreptarea acestei societati printr-o revolutie prin care sa se
desfinteze proprietatea privata, sa dispara clasele sociale antagoniste,
sa se construiasca o dictatura a proletariatului.
In viitoarea societate comunista bunurile urmau sa fie distribuite in functie
de nevoile fiecaruia in conditiile in care munca inceta sa mai fie mijloc
pentru asigurarea existentei, ci devenea un scop in sine.
Trecerea de la societatea capitalista la cea socialista, potrivit teoriei
marxiste, nu se poate realiza direct. Astfel, aceasta propune o etapa
intermediara, aceea a societatii socialiste in cadrul careia bunurile
umane sa fie distribuite in funcite de cantitatea, calitatea si importanta
sociala a muncii deprinse.

Temeiul dreptatii
Potrivit sofistilor adevaratul temei al alegerii unei atitudini conforme cu
dreptatea este frica. In lipsa mijloacelor punitive, individul nu ar avea o
atitudine drepta in cadrul societatii.

Platon (sec V- IV i.Hr.) asociaza societatea dreapta cu individul

cumpatat. Considera ca individul este cumpatat in masura in care
subordoneaza partea aparenta si pasionala celei rationale si ca societatea
este dreapta atunci cand mestesugarii si soldatii se supun filosofilor
(singurii care pot conduce societatea).
Jean Jacques Rousseau (sec. XVIII) aprecieaza temeiul dreptatii ca
fiind sentimentul natural al omului de empatizare, intelegere, mila fata de
durerea semenilor sai astfel incat omul practica dreptatea incercand sa
evite raul ce ar putea fi provocat de societate. Iubirea de oameni deriva
din iubirea de sine.
Immanuel Kant (sec. XVIII-XIX) considera ca dreptatea se
intemeieaza pe ratiune, astfel incat o societate dreapta este guvernata de
legi cu valoare universale (intemeiate pe ratiune).
John Stuart Mill (sec. XIX), filosof, economist si om politic britanic,
analizeaza din perspectiva utilitarismului, el considera drept temei
autentic al dreptatii bunastarea generala. Apreciaza ca aceasta poate fi
atinsa numai in masura in care se respecta principiul egalitatii tuturor
cetatenilor.
John Rawls (sec. XX-XXI), filosof american preocupat de teme ale
filosofiei politice, propune o filozofie noncontractualista si se declara
antiutilitarist. Propune o societate intemeiata pe doua principii
fundamentale:
1. Deplina libertate a fiecarui individ care se incheie numai unde incepe
libertatea celorlalti.
2. Egalitatea in drepturi a cetatenilor numai in masura in care inegalitatea
nu este profitabila la nivelul comunitatii.
Asuma
si
recomanda
inegalitatea
asumata
unor
diverse
responsabilitati la nivel social, dar si o forma de inegalitate in distribuirea
bunurilor care sa functioneze in favoarea celor dezavantajati. Pentru a-si
sustine teza propune ca experiment teoretic valul ignorantei (nu stiu
nimic despre ei, dar stiu regulile dupa care functioneaza societatea).

Doctrine politice
o Liberalismul este o doctrina politica centrata pe individ. Considera ca
drepturi fundamentale libertatea si respectarea proprietatii. In domeniul
economic sustine o interventie cat mai mica a statului si formarea libera a
preturilor.
Karl Popper (sec. XX), filosof englez de origine austriaca,
intemeietorul rationalismului critic, sustine liberalismul, dar propune o
varianta nuantata. Desi admite necesitatea respectarii libertatii individului
ca fiind un drept fundamental, argumenteaza si in favoarea necesitatii
interventiei statului cu scopul de a respecta libertatea si de a asigura
ordinea. Introduce termenul de protectionism intr-un sens politic.

John Gray (sec. XX-XXI), filosof, eseist britanic, considera liberalismul

si democratia occidentala ca fiind forme dezirabile de guvernare, dar
disociaza intre doua fete ale liberalismului. Astfel, pentru lumea
occidentala liberalismul si democratia reprezinta cea mai buna modalitate
de guvernare deoarece se potriveste mentalitatii si istoriei acestui spatiu.
Pe de alta parte, incercarea de a exporta liberalismul cu forta inafara
acestui spatiu este o forma de negare a esentei doctrinei.
o Conservatorismul presupune respect fata de traditii, istorie, valori
religioase. Accepta schimbarea in masura in care este bine fundamentata,
riguros aplicata, in conformitate cu specificul mentalitatilor si presupune
un proces de lunga durata.
Edmund Bruke (sec. XVIII), filosof britanic, este sustinator al
conservatorismului. El afirma ca faptul ca guvernarea trebuie sa mentina
un echilibru intre constrangere si libertate, trebuie sa satisfaca nevoile
oamenilor, dar, in acelasi timp, sa impuna anumite obligatii. Numai astfel
pasiunile umane individuale si colective pot fi supuse la ascultare.
o Social-democratia incearca o desprindere totala de ideile marxiste si
ducerea unei politici de reforme sociale, in cadrul unor partide
parlamentare de centru-stanga. Ideile social-democrate se reclama de la
principiile Revolutiei Franceze: libertate, egalitate, fraternitate.
Anthony Giddens (sec. XX-XXI), filosof, sociolog, om politic
britanic, are o perspectiva holistica asupra societatii moderne. Porneste de
la analiza regimurilor de extrema stanga si a sistemelor capitaliste
contemporane. Constata ca ambele versiuni propun atat aspecte negative
cat si pozitive, astfel incat propune a treia cale in care sa se regaseasca
avantajele ambelor orientari, diminuand aspectele negative ale acestora.
Propune o regandire a social- democratiei pornind de la reprimarea
institutiilor publice. Acestea trebuie sa functioneze in mod egal in interesul
individului intrucat binele general nu este nici in afara, nici independent de
fericirea individului.

Idealul democratic
Democratia este un tip de regim politic bazat pe participarea
cetatenilor la actul de guvernare prin intermediul unui instrument specific,
dreptul la vot.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata
aficial in 1948. Aceasta curpinde o serie de drepturi considerate
fundamentale pentru conditia umana:
1. DREPTURI NEGATIVE -> pentru a caror respectare statul nu
trebuie sa intervina (dreptul la libertate, asociere, exprimare).

2. DREPTURI POZITIVE -> pentru a caror respectare statul trebuie sa

intervina (dreptul la un trai decent, la munca, la invatamant gratuit).
*Drepturile pozitive au fost incluse in Declaratie ca urmare a presiunilor
exercitate de URSS.
Jean Francois Revel (sec. XIX-XX), filosof, scriitor si ziarist
francez, membru al Academiei Franceze, analizeaza Declaratia Universala
a Drepturilor Omului. Clasifica drepturile in doua categorii: drepturi
propriu-zise (cele negative) si obiective/ deziderate (cele pozitive).
Recomanda scoaterea din textul Declaratiei a obiectivelor, considerand ca
ineficienta acestui document este cauzata de prezenta drepturilor pozitive.