ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL ÎNTÂI

Cuprins

Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi.

Ecuaţii de tip Bernoulli.
Ecuaţii de tip Riccati.

ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL ÎNTÂI

O ecuaţie diferenţială de forma:

(1) y 0 = a(x)y + b(x),

unde a, b : I ⊂ IR → IR sunt funcţii continue, se numeşte ecuaţie diferenţială

liniară de ordinul ı̂ntâi.
Dacă b ≡ 0, ecuaţia (1) se numeşte liniară şi omogenă.
Dacă b 6= 0, ecuaţia se numeşte liniară şi neomogenă.
Pentru a găsi soluţia generală a ecuaţiei (1), se determină mai ı̂ntâi soluţia
generală a ecuaţiei liniare şi omogene ataşate:

(2) y 0 = a(x)y,

Ecuaţia (2) este o ecuaţie cu variabile separabile. Ea se poate rescrie sub

forma:
dy
= a(x)dx.
y
Integrând, obţinem:
R
a(x)dx
(3) ȳ(x) = Ce ,

cu C constantă reală arbitrară.

1
 Observaţie. Soluţia generală a ecuaţiei (1), y(x), este suma dintre
soluţia generală ȳ(x) a ecuaţiei (2) şi o soluţie particulară y0 (x) a ecuaţiei
(1).
Metoda variaţiei constantelor
Este o metodă de determinare a unei soluţii particulare a ecuaţiei (1).
Pornind de la soluţia generală a ecuaţiei (2), se caută o soluţie particulară
de aceeaşi formă:
R
a(x)dx
(4) y0 (x) = C(x)e ,

unde C este o funcţie de clasă C 1 pe care o determinăm din condiţia ca y0

să verifice ecuaţia (1).
Avem: R R
y00 (x) = C 0 (x)e a(x)dx + a(x)C(x)e a(x)dx
şi ı̂nlocuind ı̂n (1), rezultă:
R
C 0 (x) = b(x)e− a(x)dx

Obţinem: Z R
C(x) = b(x)e− a(x)dx
dx.

O soluţie particulară a ecuaţiei (1) este:

R
Z R
y0 (x) = e a(x)dx
b(x)e− a(x)dx dx

iar soluţia generală este:

R
 Z R

a(x)dx − a(x)dx
(5) y(x) = e C+ b(x)e dx .

Observaţie. O altă metodă pentru a determina o soluţie particulară a

ecuaţiei (1) este metoda coeficienţilor nedeterminaţi. Această metodă
se poate aplica doar ı̂n anumite condiţii şi va fi studiată ı̂n cadrul capitolului
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior.

2
 Exemplu.
Să se determine soluţia generală a ecuaţiei:
2
y 0 = (2x + 1)y + ex .

Au loc relaţiile: 
a(x) = 2x + 1,
2
b(x) = ex .
Rezolvăm ecuaţia liniară şi omogenă ataşată:

y 0 = (2x + 1)y.

Obţinem succesiv:
2 +x
R R
a(x)dx (2x+1)dx
ȳ(x) = Ce = Ce = Cex .

Căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei date:

R
a(x)dx
y0 (x) = C(x)e .

Rezultă:
2 2 2 −x
R R
C 0 (x) = b(x)e− a(x)dx
= ex e− (2x+1)dx
= ex e−x = e−x ,

de unde:
C(x) = −e−x .
Soluţia generală a ecuaţiei date este:
2 +x 2
y(x) = ȳ(x) + y0 (x) = ex C − e−x = ex (Cex − 1) .

ECUAŢII DE TIP BERNOULLI

Sunt ecuaţii diferenţiale de forma:

y 0 = a(x)y + b(x)y n , n ∈ IN , n ≥ 2,

unde a, b : I ⊂ IR → IR sunt funcţii continue.

O soluţie a acestei ecuaţii este:

y(x) = 0, ∀x ∈ I.

3
 Pentru y 6= 0, se ı̂mparte ecuaţia cu y n :

y −n y 0 = a(x)y 1−n + b(x).

Se notează
y 1−n = z.
Are loc relaţia:
z 0 = (1 − n)y −n y 0
şi ecuaţia devine o ecuaţie diferenţială liniară:

z 0 = (1 − n)a(x)z + (1 − n)b(x).

ECUAŢII DE TIP RICCATI

Sunt ecuaţii diferenţiale de forma:

y 0 = a(x)y 2 + b(x)y + c(x),

unde a, b, c : I ⊂ IR → IR sunt funcţii continue.

Dacă se cunoaşte o soluţie particulară y0 a ecuaţiei de tip Riccati, atunci
se poate determina soluţia generală astfel:
Se notează
1
y = y0 + ,
z
z fiind noua variabilă. Atunci
z0
y 0 = y00 −
z2
şi ecuaţia devine o ecuaţie diferenţială liniară:

z 0 = −[2a(x)y0 + b(x)]z − a(x).