Sunteți pe pagina 1din 4

Stadiile dezvoltarii personalitatii

Stadiile dezvoltarii personalitatii


1.

Stadialitatea cognitiva (J.Piaget)

2.

Stadialitatea morala (L.Kholberg)

3.

Stadialitatea psihosociala (E.Erikson)

Stadialitatea cognitiva
1.

0-2 ani = stadiul senzorio-motor

Acest stadiu corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatii senzoriale si motorii ale copilului.
Acum copilul parcurge etapa de la senzatia de foame la gasirea, cautarea sanului mamei, mergand treptat la
acte senzorio-motorii, cum ar fi apucarea mainii mamei in momente de teama, deschiderea unui dulap in
momentul senzatiei de foame etc.
Principala achizitie a copilului de aceasta varsta este permanenta obiectului, adica acum copilul are
capacitatea de a-si reprezenta obiectele in absenta lor.
Inteligenta incepe sa se manifeste in conduita copilului la sfarsitul primului an de viata. Primul semn
de inteligenta se manifesta atunci cand copilul, pentru a-si apropia un obiect gaseste solutia adecvata. De
exemplu, pentru a ajunge la o cana aflata pe masa, el trage fata de masa, dupa mai multe alte alternative
nereusite. Aceasta inteligenta ramane insa legata de actiunea efectiva a copilului, fiind pur practica.
La sfarsitul celui de-al doilea an de viata, o data cu maturizarea proceselor psihice, incepe sa se
manifeste posibilitatea combinarii mintale a schemelor (se manifesta inteligenta de a actiona). De exemplu,
pentru a anula mobilitatea unui carucior, dupa un timp de cugetare, copilul il va introduce in spatiul delimitat
de perete si canapea, astfel gasind o varianta de fixare. Solutia acestei probleme practice este mintala,
deoarece nu a gasit-o tatonand efectiv si nici invatand din erorile efective.
2.

2-7,8 ani = perioada preoperatorie

Aceasta perioada se bazeaza pe interiorizarea actiunii, adica pe mentalizarea acesteia. Pentru a


ajunge la o operatie mintala, este necesar ca un copil sa poata sa exprime o realitate semnificativa (obiect,
persoana, situatie) cu ajutorul unui substitut evocator semnificantul (cuvant, desen, comportament).
Tocmai acest lucru se intampla in perioada in care jocul simbolic, desenul si mai ales limbajul apar si se
consolideaza ca principal material al constructiei psihice cognitive.
Caracterul predominant intuitiv al cunoasterii, face ca la aceasta varsta copilul sa ramana prizonierul
propriului sau punct de vedere (egocentrismul) si sa gandeasca doar ceea ce vede. De exemplu, pus in fata
egalizarii unui Kg de cuie si a unui Kg de pene, furat de aparenta, copilul va aprecia penele ca fiind mai grele,
pentru ca au un volum mai mare.
3.

7,8 11,12 ani = stadiul operatiilor concrete

La aceasta varsta, mobilitatea crescuta a structurilor mintale permite copilului luarea in considerare a
diversitatii punctelor de vedere. Acum el are capacitatea de a sesiza esenta unor realitati concrete, iar
aparenta nu mai blocheaza sesizarea esentialului (acum va sti ca un Kg de cuie este egal cu un Kg de pene).

Operatiile mintale raman totusi dependente inca de materialul concret, ceea ce denota caracterul
categorial concret al gandirii.
4.

11,12 15,16 ani = stadiul operational formal

Acum rationamentul se desprinde de materialul concret, putandu-se axa pe abstractiuni. Pe langa


operarea mutuala cu clase de obiecte si cu relatiile dintre ele, se naste acum posibilitatea operatiilor cu
operatii. Acesta este caracterul ipotetico-deductiv al gandirii.
Concluzii:

Atunci cand copilul este antrenat intr-un proces instructiv-educativ trebuie sa se tina cont de stadiul
corespunzator varstei lui, deoarece numai asa este posibila invatarea.

Deosebirile dintre copiii de varste diferite pot fi considerate ca elemente specifice unei varste;
totusi, trebuie sa avem in vedere si alte aspecte decat cele cognitive, cum ar fi cele morale sau cele
sociale.
Intrebari:
1.
2.

Analizati importanta cunoasterii stadialitatii cognitive de catre cadrele didactice.


Descrieti cateva modalitati de predare-invatare adecvate pentru fiecare din cele patru stadii de
dezvoltare cognitiva.

Stadialitatea morala
I. Nivelul premoral sau preconventional (4 10 ani)
standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului, iar faptele sunt judecate dupa
consecintele lor.
Substadii:
1.
2.

al moralitatii ascultarii pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice;


al moralitatii hedonismului instrumental naiv conformarea la norma este sursa de
beneficii, deci trebuie respectata pentru ca, fiind recompensata poate fi placuta in
consecintele sale.

II. Nivelul moralitatii conventionale (10 13 ani)


acesta este nivelul conformarii la normele exterioare (placerea de a i se recunoaste purtarea buna).
Substadii:
1.

al moralitatii bunelor relatii se prefigureaza judecarea faptelor dupa intentia lor, nu numai dupa
consecinte. Copilul reactioneaza din dorinta de a fi considerat baiat bun;

2.

al moralitatii legii si ordinii respectarea autoritatii, a normelor apare ca necesitate ce


reglementeaza conduita tuturor, fapt care actioneaza si in beneficiul personal.

III. Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si


acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13 ani, la
tinerete sau niciodata)
- acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare cu grupul de referinta, prin impartasirea
acelorasi drepturi sau datorii.

Substadii:
1.

al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii standardele morale sunt


intelese ca rezultat al unei decizii mutuale;

2.

al moralitatii principiilor individuale de conduita se cristalizeaza propriul sistem de valori


morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate,
demnitate.
Intrebari:

1.

Care este momentul ideal al schimbarii morale si de ce?

2.

In ce situatii va abateti de la principiile morale si cum incercati sa va autoreglati comportamentul?

Stadialitatea psihosociala
STADIUL

PRINCIPALA ACHIZITIE

FACTORI
DETERMINANTI

SOCIALI COROLARUL AXIOLOGIC

Infantil

Incredere Neincredere

Mama sau substitutul matern

Speranta

Autonomie Dependenta

Parintii

Vointa

(0-1 an)
Copilaria mica
(1-3 ani)
Copilaria mijlocie Initiativa
Vinovatie

Retragere, Mediul familial

Finalitatea in actiuni

(3-6 ani)
Copilaria mare

Sarguinta,
Inferioritate

Eficienta

Scoala si grupul de joaca

Competenta

(6-12 ani)
Adolescenta

Identitate Confuzie

Modelele si covarstnicii

Unitatea

Intimitate Izolare

Prietenii, relatia de cuplu

Mutualitatea afectiva

Realizare creatoare Rutina

Familia, profesia

Responsabilitatea, devotiunea

Integritate Disperare

Pensionarea, apusul vietii

Intelepciunea

(12-18,20 ani)
Tanarul adult
(20-30,35 ani)
Adultul
(35-50,60 ani)
Batranetea

(60 ani)
Concluzii:

In ceea ce priveste educatia scolara, aspectul psihosocial devine din ce in ce mai important; in
educarea tinerei generatii stadialitatea psihosociala descrisa mai sus il poate ajuta pe educator
(profesor dar si parinte) sa abordeze un continut educativ cu valoare sociala (relatii, comunicare,
atitudinea fata de altii si fata de sine, comportament social etc.) raportandu-se la varsta copilului si la
etapele corespunzatoare acestei varste, asa cum au fost ele descrise mai sus.

S-ar putea să vă placă și