n acea diminea, mi-am vorbit

ntr-o bun diminea, mi s-a ntmplat i mie, tii tu,

S fiu nevoit s-mi regndesc viaa.
Risipisem deja mai mult de jumtate
n uitare,
gndindu-m doar la ceilali.
Tot ca i tine, poate,
mi amintesc foarte bine dimineaa
n care am nceput s conversez
cu mine nsmi.
Nu a fost uor la nceput
s revd imaginile jerpelite ale vieii mele,
dar voiam s le privesc.
Lsasem atia oameni
s se joace cu inima mea,
s-mi distrug sufletul,
s m rneasc!
Regretam rul
pe care i lsasem s mi-l fac i
acea diminea
era ca i un vis.
Cu ct ncercam s mi vorbesc,
cu att m simeam mai strin
propriei mele viei.
Atunci, am plns mult
i am ndrznit pentru prima dat
s m privesc i s m ascult.
Atunci, am vzut
femeia care eram cu adevarat,
i m-am iertat.
M-am iertat de a m fi uitat.
Toat viaa,
m-am simit fragil i neajutorat.
De aceea , de altfel, scriu acum.
Sunt o vistoare, o singuratic,

o micu efemer.
Cu o inim mare ct oceanul,
care a iubit pn la snge.
Exist ntotdeauna lacrimi n ochii mei.
Asta de fiecare dat
cnd nu am vrut s las armele jos.
Totui ar fi trebuit s neleg
cu mult nainte,
c ntre dou ri,
exist un ocean.
Am petrecut mai mult de jumtate din via
visnd; acum
nu mai am nevoie de anestezie.
Vreau cu adevarat s vorbesc
femeii care sunt.
In acea diminea, am ters din viaa mea
toate aminitirile amare,
visele urte
si tot ceea ce m fcuse s sufr.
Nu am pstrat dect ceea ce era minunat ,
si atunci lacrimile
au revenit n ochii mei.
Atunci, am zmbit i am neles
c nu voi mai fi niciodat singur
pentru a plnge.
Tocmai m ntlnisem pe MINE.
PS. Am scris acest text din toat inima
i din tot ce-am scris, doresc ca acest text
s v ating sufletul i s v conduc la fericire.
(Claire De La Chevrotire)