Sunteți pe pagina 1din 5

Columna Dacică este cel mai

impresionant monument
ridicat vreodată în cinstea vreunei
victorii.

Columna Dacică
Inauguratã la Roma la 12 mai 113, a fost amplasatã
între Biblioteca Graeca si Biblioteca Latina. Cel care a
proiectat-o a fost arhitectul Apollodoros din Damasc.
Înãltimea, fãrã statuie, este de 39,83 m. Deasupra unui soclu
paralelipipedic cu latura de 5,48 m si înãltimea de 5,37 m si a
unei plinte în formã de cununã de lauri, se ridicã fusul
coloanei (înalt de 26,62 m), format din 18 tamburi din
marmurã de Carrara, un capitel doric si o bazã cilindricã
având rol de suport al statuii imperiale. Banda sculptatã se
întinde pe 200 m si reprezintã 125 de episoade din rãzboaiele
dacice (anii 101-102 si 105-106) în care apar aproximativ
2500 de figuri.

Soclul este strãpuns de o poartã care dã într-un


vestibul, de unde porneste o scarã interioarã în spiralã,
ducând spre vârful columnei, unde în antichitate se afla
statuia împãratului. Deasupra portii de intrare se vede
inscriptia sustinutã de douã victorii:

Senatus populusque Romanus / Imp(eratori) Caesari


Divi Nervae f(ilio) Nervae / Traiano Aug(usto) Germ(anico)
Dacico pontifi(ici) / maximo trib(unicia) pot(estate) XVII,
imp(eratori) VI, co(n)s(uli) VI, p(atri) p(atriae) / ad
declarandum quantae altitudinis – mons et locus tantis
operibus sit egestus.
(“Senatul si poporul roman [au ridicat acest
monument] Împãratului Cezar Nerva Traianus Augustus, fiul
lui Nerva, învingãtorul germanilor, învingãtorul dacilor,
mare pontif, investit pentru a XVII-a oarã cu puterea de
tribun, având sase salutatii imperiale, consul pentru a sasea
oarã, pãrinte al patriei, pentru a arãta cât de înalt era muntele
si locul sãpat cu eforturi atât de mari”).

În anul 1939 statul român a comandat copia Columnei


lui Traian unor mesteri de la Vatican. Lucrarile de
reproducere a coloanei s-au facut în timp de razboi. Copia
Columnei a fost achitata integral de statul român si a costat
patru milioane de lei (la cursul vremii). Dupa o serie de
tratative diplomatice, copia Columnei lui Traian a ajuns în
Bucuresti în iunie 1967.
Fusul coloanei se inalta deasupra unui soclu cu latura de 5,48 m, ornamentat cu
arme si insigne "barbare" capturate in timpul razboielor dacice de trupele romane; el e
construit din patru randuri de cate doua blocuri mari de piatra. Pe acest soclu se inalta
fusul compus din 19 tamburi uriasi din marmura de Carrara; din ei, 17 sunt impodobiti cu
reliefuri, unul in forma de cununa cu lauri, serveste drept baza pentru fusul coloanei, iar
ultimul drept baza pentru capitelul ei doric; lor li se mai adauga alti doi tamburi slujind in
antichitate ca suport pentru statuia imparatului Traian care incununa Columna. Statuia a
fost rasturnata insa, in imprejurari necunoscute, in cursul Evului Mediu, iar in anul 1589
sau 1590, papa Sixtus V a ordonat artistului Fontana sa ridice in locul ei statuia
apostolului Petru, sculptata la 1587 de Gerolamo della Porta, statuie ce exista si azi.
Inaltimea totala a Columnei, fara statuie, e de 39,83 m. Soclul paralelipipedic
masoara 5,37 m, baza in forma de cununa de lauri - 1,68 m, fusul propriu-zis e inalt de
26,62 m, capitelul de 1,48 m, iar cei doi tamburi formand suportul statuii au impreuna
4,66 m. Baza coloanei, fusul si capitelul (elementele tipice pentru orice coloana) masoara
impreuna 29,78 m, adica excat 100 de picioare romane; dimensiunea aceasta justifica
denumirea de COLUMNA CENTENARIA pe care Coloana lui Traian o purta i
antichitate.
Diamentrul Columnei la baza e de 3,83 m, la varf de 3,66 m; diferenta este
minima dar creeaza iluzia vizuala a unei coloane absolut drepte. Din aceleasi motive
optice, latimea panglicii de reliefuri creste treptat, dinspre baza spre varf, de la 0,89 m la
1,25 m, o data cu inaltimea figurilor sculptate (de la 0,6 m la 0,9 m). Banda sculptata are o
lungime de 200 m si pe ea sunt reprezentate 124 episoade din razboaiele dacice si peste
2500 de figuri.
Soclul Columnei e strapuns de o poarta care da intr-un mic vestibul. Din acesta porneste,
spre stanga, un coridor scurt ce se termina intr-o incapere luminata de o deschizatura
practicata in zid; aici a asezat imparatul Hadrian, dupa moartea predecesorului sau, urna
de aur cu cenusa acestuia. Din porunca lui Hadrian, coridorul a fost apoi blocat cu un zid
de caramida; in Evul Mediu, zidul a fost spart, iar urna de aur furata din camera
sepulcrala.
Din partea dreapta a vestibulului incepe scara interioara, care duce pana in varful
Columnei; ea are 185 de trepte si e larga de 0,65 m. In interiorul soclului, rampele scarii
cotesc in unghi drept; in interiorul fusului, scara urca in spirala. Inaltimea treptelor e astfel
studiata, incat numarul lor sa fie de 9 pentru fiecare bucla a spiralei. Intreaga scara e
luminta de 43 de ferestruici practicate cu atata dibacie, incat sunt abia vizibile din exterior
si nu stanjenesc deloc contemplarea reliefurilor.
Astfel, Columna nu e numai o cronica figurata a razboaielor daco-romane de la
inceputul secolului II d. Hr., ci, DUPA MOARTEA LUI TRAIAN, EA A DEVENIT SI
MORMANTUL CUCERITORULUI DACIEI.
Dar ea mai avea un rost, singurul de altfel, pomenit in laconica inscriptie ce mai
poate fi vazuta si azi, usor stricata de vreme, deasupra portii ce permite intrarea in soclul
Columnei:
SENATVS. POPVLVSQVE. ROMANVS IMP. CAESARI DIVI. NERVAE.
F. NERVAE TRAIANO. AVG. GERM. DACICO. PONTIF MAXIMO. TRIB. POT.
XVII. IMP. VI. COS. VI. P. P. AD. DECLARANDVM. QVANTAE. ALTITVDINIS
MONS. ET. LOCVS. TANTIS. OPERIBVS. SIT. EGESTVS
Insciptia se citeste: "Senatus populusque Romanus Imperatori Caesari Divi
Nervae filio Nervae TRaiano Augusto Germanico Dacico, pontifici maximo, tribunicia
potestate decimum septium, imperatori sextum, consuli sextum, patri patriae, ad
declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus"
Traducere: "Senatul si poporul roman (au ridicat acest monument) Imparatului
Caesar, fiul lui Nerva cel trecut intre zei, Nerva Traian Augustul, invingatorul germanilor,
invingatorul dacilor, mare pontif, investit pentru a XVII-a oara cu puterea de tribun,
aclamat de sase ori ca "imperator" (comandant suprem invingator), consul pentru a VI-a
oara, parinte al patriei, pentru a se arata cat de inalt era muntele si locul sapat cu
eforturi atat de mari".
Lapidarul text al inscriptiei vine in contradictie cu maretia coloanei. Este oare
posibil ca acest splendid monument de arta romana, devenit mai tarziu mormantul lui
Traian, sa fi fost inaltat doar pentru amintirea unui efort material, pentru consemnarea
volumului de munca cheltuit cu degajarea terenului pe care urma sa fie construit Forul lui
Traian? In urma unor sapaturi efectuate in anii '60, s-a constatat ca toata latura estica a
cestei piete publice se reazama pe o taietura artificiala facuta in stanca. Deci, in aceasta
parte exista un "munte" (colina), o prelungire a Quirinalului, un fel de sa care lega
Quirinalul de colina apropiata a Capitoliului. Este limpede deci, ca pentru construirea
Forului lui Traian a fost sapata saua dintre Quirinal si capitoliu, care, impreuna cu
cladirile de pe ea se ridica la aprox. 40 m inaltime.

Invatatul german Th. Birt intuia la inceputul secolului nostru ca spirala sculptata
a Columnei trebuia sa constituie o ilustrare a acelor "Comentarii" pe care Traian,
imitandu-l pe Caesar, le scrisese despre razboaiele sale purtate impotriva Daciei. Textul
"Comentariilor" nu s-a pastrat, dar ilustratiile au ramas.
Spre deosebire de coloanele tardive de la Constantinopol, inchinate imparatilor Teodosiu
(sfarsitul sec. al IVlea) si Arcadiu (inceputul sec. al Vlea), columna Traiana nu e un
monument dedicat doar imparatului. Imaginile de pe ea proslavesc efortul colectiv al
armatei romane. Poate ca in proiectul initial, Columna nici nu trebuioa incununata de
statuia lui Traian. O moneda de bronz, datand din vremea celui de-al V-lea consulat al
imparatului (103-111), ne infatiseaza coloana, pe atunci in lucru, incununata de imaginea
unei acvile, inlocuite apoi cu figura lui Traian.
Imaginile raman totusi un cantec de slava inaltat soldatilor romani si
comandantului lor suprem, imparatul; cu toate acestea ele sunt strabatute de un
incontestabil respect fata de dacii invinsi intr-o lupta inegala.
Caracterul oficial, de curte, al Columnei, face din ea un act de propaganda pentru
Imperiu si pentru imparat. Bazandu-ne pe teoria conform careia reliefurile reprezinta
ilustratia Comentariilor lu Traian, este vizibil caracterul de de versiune oficila asupra
evenimentelor pe care il are Columna. Un exemplu in aceasta privinta il ofera felul in care
reiefurile oglindesc (sau, mai bine zis, nu oglindesc) pierderile romane din timpul
razboaielor. Intr-o singura scena apar soldati romani raniti - si atunci din trupele auxiliare,
si nu din legiuni. In timp ce Dio Cassius spune despre lupta de la Tapae ca a fost atat de
sangeroasa, incat insusi Traian a trebuit sa-si rupa vesmintele pentru a face ranitilor
pansamente, nici un soldat roman mort sau ranit nu apare in scena care zugraveste (dupa
parerea aproape unanima!) aceasta batalie.
Semnificativa este si contradictia, observata de E. Petersen, intre textul lui Dio
Cassius, principala sursa literara, si reliefurile Columnei in ceea ce priveste inceputul
razboiului din 105-106. Autorul antic spune ce Decebal nu respecta conditiile pacii
impuse de romani in anul 102: strangea arme, primea dezertori din armata imperiala,
ridica fortarete noi, trimitea soli la popoarele vecine in vederea incheierii unei coalitii
antiromane, devasta tinuturile celor care i se impotriveau si ocupase un teritoriu
apartinand sarmatilor iazygi. Afland toate acestea,Senatul l-a declarat a doua oara pe
Decebal dusman al Romei, iar Traian a luat personal conducerea operatiunilor militare.
Columna, spre deosebire de Dio Cassius, nu infatiseaza aceste incalcari ale conditiilor
pacii de catre Decebal, ci ni-i prezinta pe daci atacand cateva fortarete romane si
deschizand astfel ostilitatile. E greu de crezut ca lui Dio Cassius i-ar fi putut scapa un fapt
de o asemenea importanta; contradictia dintre imaginile Columnei si izvorul literar se
explica prin caracterul oficial si, deci nu totdeauna exact, al imaginilor de pe Coloana.