Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Simptome: la inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere;
mai tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfizemului,
cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de
obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de
prodroame (stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine
paroxistica, bradipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat
sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul
pe spate si sprijinit in maini, ochii injectati, narile dilatate, jugulare turgescente. In timpul
crizei, toracele este imobil, in inspiratie fortata; la percutie - exagerarea sonoritatii; sunt
prezente raluri bronsice, in special sibilante, diseminate bilateral. La sfarsitul crizei,
apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate),
cu sputa vascoasa, albicioasa (perlata), bogata in eozinofile (uneori eozinofilie si in
sange), cristale Charcot-Leyden si spirale Curschman. Testele de sensibilizare sunt
pozitive. Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta
Tratamentului. Exista si manifestari echivalente: tusea spasmodica, coriza spasmodica "febra de fan", rinita alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
Evolutie si complicatii: evolutia este indelungata, variabila, capricioasa. Forma pura
apare la copii si are tendinta sa diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin
frecvente, subintrante sau se instaleaza starea de rau astmatic. Cu timpul, apar
complicatii: infectii bronho-pulmonare (bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumopatii),
emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie, cord pulmonar cronic.
Forme clinice: se deosebesc astmul bronsic pur, care apare la tineri, cu echivalente
alergice, cu interval liber intre crize si astmul bronsic complicat (impur), in care
crizele apar pe fondul unor modificari permanente (de obicei bronsita astmatica); se mai
descriu astmul bronsic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente
alergice familiale, echivalente alergice, interval liber intre crize, in prezenta unor
alergene, absenta altor boli pulmonare preexistente, cu teste cutanate si de provocare
pozitive (40% dintre cazurile de astm bronsic), si astmul bronsic intrinsec, care apare
dupa 40 de ani, cu putine intervale libere, de obicei ivindu-se in timpul iernii; se
Crize rare si de intensitate redusa: miofilin i.v., 1-2 fiole/zi, Unidur; uneori,
simpaticomimetice (Alupent, Berotec, Bronhodilatin) in pulverizatii.
Astmul cu dispnee paroxistica: simpaticomimeticele trebuie evitate, pericolul de abuz
fiind prea mare; miofilinul i.v. poate combate dispneea, dar nu previne crizele;
desensibilizarea specifica este obligatorie; cromoglicatul de sodiu, vaccinurile si
sedativele minore pot fi utile; corticoterapia trebuie respinsa ca Tratament de cursa
lunga, dar este necesara cand celelalte droguri s-au dovedit ineficace (doza de atac 20 - 30 mg; de intretinere - 5 mg).
Astmul cu dispnee continua: bronhodilatatoarele sunt inutile, iar miofilinul ineficace;
desensibilizarea specifica da rezultate indoielnice; corticoterapia ramane medicatia de
electie, putand sista crizele in 24 de ore. Se foloseste metoda dozelor minime; daca la 5
mg rezultatul se mentine, se incearca suprimarea drogului; daca reapare criza, se
reincepe cu doza superioara. ACTH nu este necesar.
In functie de situatie, se mai administreaza antibiotice, vaccinuri, sedative, cromoglicatul
de sodiu. De obicei, acesti bolnavi nu pot trai fara cortizon.
Starea de rau astmatic: hemisuccinat de hidrocortizon in doza initiala de 25 -100 mg
i.v., urmat de perfuzii cu 200 - 400 mg/24 de ore, in solutie de glucoza 5%, 2-3 1/24 de
ore. Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea
bolnavului din criza. ACTH (25 - 100 u./24 de ore) este superior, dar poate da accidente
alergice. Ca doza de intretinere 5 -10 mg prednison, cu Tratament de protectie (K,
calciu, antiacide, Madiol, regim desodat). Se administreaza de la inceput antibiotice (nu
penicilina), fluidifiante, diuretice (Ederen), oxigen si in cazuri deosebit de grave, se
indica bronhoaspiratie, traheotomie, respiratie asistata.
In Tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri
deosebite; sunt proscrise morfina, opiaceele, tranchilizantele si neurolepticele; se
combat abuzul de simpaticomimetice (induc astmul drogatilor) si de medicamente
alergizante (penicilina, enzimele proteolitice etc). Vezi si medicatia aparatului respirator
din Introducere.
Conceptul clasic de BPOC a fost modificat in ultimii ani, scotandu-se astmul bronsic
(entitate aparte),dupa cum este prezentat si in manual, BPOC incluzand doar bronsita
cronica si emfizemul pulmonar.