Tineree fr btrnee

Petre Ispirescu (n. ianuarie 1830, Bucureti d. 21 noiembrie, sau 27 noiembrie dup alte
surse, 1887), a fost un editor,folclorist, povestitor, scriitor i tipograf romn.
Este cunoscut mai ales datorit activitaii sale de culegtor de basme populare romneti pe care
le-a repovestit cu un har remarcabil.

Copilria i studiile
Petre Ispirescu s-a nscut n ianuarie 1830, la Bucureti, n mahalaua Pescria Veche, n familia
frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvnean, era, se pare, o
povestitoare nentrecut. De la prini sau de la calfele i clienii tatlui su, Ispirescu a putut
asculta, n copilrie, numeroase creaii populare, mai ales basme.
Tnrul Petre nu a urmat cursurile unor coli, el a fost educat de mai mul i dascli de pe lng
unele biserici, dup care i-a format singur cultura, citind cri de la tipografiile la care a lucrat.

Volume publicate

Colecie de ase basme n ranul Romn (1862)

Legendele si basmele romanilor. Ghicitori i Proverburi (1872)

Snoave i Poveti populare (1874)

Isprvile i viaa lui Mihai Viteazu (1876)

Povetele unchiaului sftos (1879)

Pilde i ghicitori (1880)

Legendele sau basmele romnilor (1882)

Basme, snoave i glume (1883)

Jucrii i jocuri de copil (1885)

Poveti morale. Despre pomul Crciunului (1886)

Basme
Tineree fr btrnee i via fr de moarte
Aleodor mprat
Greuceanu
Prslea cel voinic i merele de aur
Principala oper a vieii sale, culegerea Legende sau basmele romnilor cu 37 de basme, i
prefa de Vasile Alecsandri, a aprut n 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicat colecia Jocuri i
jucrii de copii, ce valorifica folclorul copiilor.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse), dup
o congestie cerebral suferit la masa de lucru. edina literar a grupului de la Revista
Nou (compus din Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahu, Hasdeu) a fost suspendat la
anunarea morii sale.

Tema acestui basm o formeaz mitul Marea Trecere. Ideea este c dobndirea vieii
eterne trebuie nsoit i de o pregtire pentru a respecta reguli specifice acestei lumi,
dominat de legea lui Dumnezeu. Fiul de mprat se nate doar cnd tatl su i promite
Tineree tar btrnee i via tar de moarte. Crescut mare i voinic, fiul de mprat pleac
s-i mplineasc destinul, pentru care s-a nscut, fiindc el este Ft-Frumos, adic o
reprezentare antropomorfa a mitului Sfntul Soare. El dobndete calul cu aripi, armele tatlui
i pleac nsoit pn la marginea mpriei. El le nvinge pe Ghionoaie i pe Scorpie,

reprezentri simbolice ale forelor rului. A treia ncercare era de a trece pdurea plin de
fiare. El profit de momentul cnd fiarele se adunau, ca znele s le dea de mncare. Znele l
apr i intr n palat. El va fi recunoscut de lighioanele pdurii i se va bucura de via fr
btrnee, fr boli i necazuri. nsoindu-se cu zna cea mic, Ft-Frumos afl c nu are voie
s intre n Valea Plngerii. La o vntoare, el calc aceast regul i este cuprins de dor i
tristee. n zadar i spun znele c ai lui au murit demult, el struie s plece s-i vad prinii.
Ft-Frumos se ntoarce, dar locurile i oamenii erau complet schimbate. Nimeni nu mai tia de
Scorpie, de Ghionoaie i toi oamenii rdeau de el. ncepe s albeasc, s mbtrneasc
repede. Ajuns n mpria tatlui su, constat c palatele erau drmate, oraele se
schimbaser. Calul l prsete, ca s aib timp s se ntoarc n ara znelor. Feciorul de
mprat cutreier ruinele i-i gsete, ascuns ntr-un tron, ateptndu-i, moartea.
Firul narativ este o succesiune de motive ca: motivul mpratului fr urmai, motivul
tineree fr btrnee i via fr de moarte, motivul nvingerii obstacolelor puse de forele
rului, motivul lumii ideale a znelor, motivul dorului, motivul fortuna labilis.
Basmul, n general, se caracterizeaz prin eroi fantastici sau reprezentri ale unui mit, n
mprejurri fantastice sau sugernd un mit. El are sensul de a da o nvtur esenial i
cultiv virtuile morale. Eroii, obiectele, animalele, ntmplrile au un caracter simbolic i
impun o interpretare.
Imaginea lui Ft-Frumos nu mai este ideal ca a znelor, ca n mitul Sfntul Soare.
Numai avem un erou zeu nemuritor, ci un erou supus destinului uman tragic (fortuna
labilis), care are amintiri, regrete, sentimente, greeli. Basmul propune o meditaie asupra
condiiei omului, asupra idealurilor lui, asupra lumii eterne. Cauzele, pentru care ntre
condiia omului i aceea a lumii eterne apar incompatibiliti, vor fi reluate n
poemul Luceafrul de Mihail Eminescu. n lumea relativ a omului, greelile sunt relative, n
lumea perfect, absolut, etern, greelile sunt eterne, absolute i nu mai pot fi reparate.
Aceast problem o regsim i n textulBibliei, prin miturile Adam i Eva i a ngerilor czui.
Aceasta este cauza pentru care greelile demonilor sunt eterne i ei nu pot redeveni ngeri.

Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica

romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si
limitele fericirii.Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase,
grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si viata
fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel, se
nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi"
care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri"
pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune batranul, "parte n-o sa aveti de
el".
Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si
viata fara de moarte". Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului.
La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la
nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa
cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut".
Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal
superior, a nemuririi.
Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab", dar si el nazdravan, care il
invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului, si curata
hainel si armele tatalui sau, calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe
dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi". Dupa trei
zile cei doi pleaca in marea calatorie, ce ii va supune la numeroase probe de viata, cum au
fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, lupta cu Scorpia, sora cu Gheonoaia, ambele
blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care
"vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul". A treia piedica este a fiarelor salbatice care
pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Cu dansele nu
e chip de a te bate", dar ajutati si de "doamna palatului", cei doi razbesc din nou.
Taramul in care patrunsese Fat-Frumos, un taram al fericirii, nu cunostea scurgerea
timpului. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Dar intr-o zi, "alergand dupa un iepure,
depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa", pe care se
hotaraste sa-i revada. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului, Fat-Frumos ia
calea intoarcerii. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut, iar Scorpia ramasese doar o
poveste auzita din batrani. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept,
iar Fat-Frumos nu observa ca barba si parul ii albisera". Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale,
calul se intoarse inapoi, in timp ce Fat-Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor
palatului tatalui sau. Astfel eroul reintra in conditia sa umana, de fiinta muritoare, caci
moartea nu poate fi depasita decat simbolic.
Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si
schimba conditia existentiala. Caracteristicile basmului, in general, deci si ale celui in discutie
sunt: formulele de inceput, de incheiere si chiar de interior, cu rolul de a ne introduce in lumea
fabulosului, pentru ca in final sa ne readuca la realitate. Peisajelor le lipsesc determinarile
geografice precise; palatele, zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes, stralucesc, cu putine
amanunte vestimentare. Exista fiinte -himerice- ce comunica cu omul dar nu sunt oameni, si
care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Aceste fiinte au o mare forta fizica
si un simt extraordinar, prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului
principal. Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator
spatiul". Este relevanta limba folosita, cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare,
proverbele, expresiile locutionale, interjectiile cu valoare onomatopeica, prezente in text. Se
folosesc ca moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea, monologul interior. Semnele
de punctuatie au valori expresive superioare. Basmul este deci, o creatie literara, avand o
geneze speciala, oglindind viata in mod fabulos.

Semnificatiile textului, dealtfel numeroase, ni se pot dezvalui, urmarind evolutia

narativa a basmului, structurata pe motive:
1. motivul imparatului fara urmas
2. motivul dorintei imposibile
3. motivul probelor depasite
4. motivul dorintei implinite
5. motivul dorului de parinti
6. motivul reintoarcerii la conditia umana