Sunteți pe pagina 1din 7

BOSONUL HIGGS

Referat Istoria Fizicii

PREDA AMANDA TEODORA


grupa 106E

Bosonul Higgs
I.

Descoperirea bosonului Higgs

Unul dintre elementele centrale ale modelului standard particulelor elementare este
cmpul Higgs, care ia valori clasice nenule in fiecare punct din spaiu, fcnd universul sa
condenseze intr-o stare asemanatoare celei supraconductoare, in care simetria este rupt.
Oscilatiilor cuantificate ale acestui cmp li se asociaz o particul, numit bosonul Higgs, care
are o mas de repaus nenul.
Partea interesant este c modelul standard al particulelor elementare nu prezice o
valoare a masei de repaus a bosonului Higgs, i ca atare ea trebuie msurat experimental. Acesta
a fost unul dintre motivele pentru care bosonul Higgs a fost detectat experimental abia recent, in
2012.
In cei aproape 50 de ani scursi de la predicia bosonului Higgs pn la detectarea sa
experimental, s-a construit un adevrat mit n jurul acestei particule. Mitul a crescut odat ce un
editor a numit particula, poate neinspirat, ,,particula lui Dunmezeu". In 1993, fizicianul Leon
Lederman (laureat al Premiului Nobel) a publicat o carte de popularizare a stiintei unde a
prezentat frustrrile cercettorilor ca bosonul Higgs se las asa greu de descoperit. Titlul crtii
fcea referire la goddamn particle ceea ce s-ar putea traduce in limba romn prin particular
afurisit". Editorul revistei a gsit titlul nepotrivit, schimbndu-1in God's particle", adic
particula lui Dunmezeu". Alegerea s-a dovedit popular, devenind o adevarata porecl pentru
bosonul Higgs, dar aceasta si pentru ca ea joaca intr-adevar un rol central in modelul standard al
particulelor.
Construit cu un buget de mai multe miliarde de euro, LHC (Large Hadron Collider) este o
retea de 27 de kilometri de canale subterane, aflate la 100 de metri adancime, in apropiere de
Geneva, la granita dintre Elvetia si Franta. Partea principala a acceleratorului o constituie doua
inele concentrice, unde protonii sunt accelerati in directii opuse. Cele doua inele se intersecteaza
de patru ori, acolo unde doua fascicule de protoni sunt lasate sa se ciocneasca frontal. Cu toate ca
numarul de protoni in fiecare fascicul este mare, cei mai multi protoni trec unul pe langa altul,
obtinandu-se in final doar aproximativ 20 de ciocniri pe fascicul. Cum insa astfel de ciocniri au
loc la fiecare 25 de nanosecunde, numarul obtinut este suficient de mare pentru a se construi o
statistica a rezultatelor.
Dup ciocnirea a doi protoni vor aprea nenumrate produse de reacie, n funcie de
energia protonilor si de distribuia energiei interne a acestora. In fiecare din cele patru puncte de
ciocnire sunt asezati detectori pentru a msura produsele de reacie. Dintre ei, mai cunoscui sunt
detectorii ATLAS i CMS, construiti pentru uz general. Fiecare dintre acetia sunt alctuiti n
esent din trei straturi detectoare, care acoper aproape complet punctul de interaciune. Primul
strat este constituit din detectori cu semiconductori, care determin direcia de micare a
1 | Bosonul Higgs

particulelor care ies din reacie si eventual sarcina lor electric. Al doilea strat este format din
detectori calorimetrici ce absorb particulele emise si le msoar energia. Al treilea strat este
special construit pentru detecia miuonilor.
Ciocnirile dintre protoni nu trebuie sa ni le imaginm simplu ca nise ciocniri intre bile,
cci lumea lor este guvernat de legile mecanicii cuantice. In mecanica cuantic obtinem
rezultate diferite pentru aceleasi condidi iniiale. Cu alte cuvinte, chiar dac aranjam mereu
particulele initiale precis in aceeasi configuratie de start, obtinem de fiecare data rezultate
diferite, cu niste probabilitati care se calculeaza cu diagramele Feynman. De aceea, in practica ne
asteptam sa ciocnim de nenumarate ori in acelasi fel grupuri de protoni pentru a vedea un singur
boson Higgs. Pentru a aduna un numar suficient de evenimente, fizicienii au trebuit sa masoare
aproape trei ani. De la inceput fizicienii s-au asteptat la complicatii in interpretarea datelor,
pentru ca protonii sunt particule compuse din trei quarci si interactiunea lor este mult mai dificil
de modelat. La aceste dificultati se adauga si faptul ca fizicienii nu au cunoscut de la inceput
masa bosonului Higgs, astfel incat la constructia LHC-ului au trebuit sa ia in considerare mai
multe scenarii de detectie.

II.

Despre particulele elementare

2 | Bosonul Higgs

In lumea particulelor elementare, conform Modelului Standard, exista trei tipuri de


particule considerate ca fundamentale: quarci, leptoni si bosoni. Primele doua constituie
caramizile din care este alcatuita materia, fiind particule cu spin semiintreg (fermioni). Bosonii,
ca particule cu spin intreg, constituie liantul care tine legate aceste caramizi intre ele. Leptonii
(de exemplu electronul) sunt si ele, in cadrul Modelului Standard, particule autentic
fundamentale, fara structura.
Hadronii (de exemplu protonii si neutronii) de data asta nu mai sunt particule
fundamentale, ele sunt alcatuite din quarci. La randul lor hadronii sunt grupati in doua clase:
barioni - alcatuiti din trei quarci, si mezoni - alcatuiti din perechi quarc-antiquarc. Neutronii si
protonii fac parte din grupul barionilor.
Din punct de vedere a tipului de interactie in care aceste particule iau parte, hadronii sunt
particule care pe langa participarea in interactiile electromagnetice si slabe, iau parte si in
interactia tare, in timp ce leptonii iau parte doar in interactii electromagnetice si slabe.
Interactiile tari si slabe sunt prezente in interiorul nucleului atomic, actionand pe distante
scurte de ordinul dimensiunii protonului. Pe de alta parte interactia electromagnetica si cea
gravitationala actioneaza pe distante mari, scazand cu patratul distantei dintre obiectele in
interactiune.
Bosonii de schimb
realizeaza legatura intre intre
fermionii de structura. Ei sunt
purtatorii interactiei, fiind emisi de
un fermion si absorbit de celalalt
fermion aflat in interactie cu
primul. Modelul Standard
include 12 asemenea bosoni de
schimb (vezi tabelul de mai sus).
Exista 8 tipuri de gluoni (cu perechi
sarcini de culoare diferite), fotonul
si 3 bosoni de interactie slaba (W+ ,
W-, Z).

de

Toate aceste particule au


fost observate, fie direct in
natura, fie in laborator. Modelul
Standard insa prezice si
existenta bosonului Higgs. Bosonul Higgs este un boson scalar (spin zero), in timp ce bosonii W

3 | Bosonul Higgs

si Z sunt bosoni vectoriali (spin unu). Rolul acestuia insa este putin diferit de al celorlalti bosoni
elementari.
In Modelul Standard particulele fundamentale sunt initial cu masa nula. Bosonul Higgs
este legat de mecanismul de formare a masei celorlalte particule elementare. Acest mecanism
explica, de exemplu, de ce bosonii W si Z, care mediaza interactia slaba, sunt masivi, iar fotonul,
care mediaza interactia electromagnetica, este cu masa zero. In mod similar, fermionii de
structura au masa diferita de zero, obtinuta printr-un schimb permanent de bosoni Higgs.

III.

Mecanismul Higgs

Ideea aceasta - c o particul d mas altor particule - este un pic contra-intuitiv. Nu este
masa o caracteristic intrinsec materiei? Dac nu este, atunci cum poate o particul s ofere
mas altor particule doar plutind pe lng ele i apoi ciocnindu-se cu ele?
O analogie foarte cunoscut descrie foarte bine aceast situaie. Imaginai-v c suntei la
o petrecere de la Hollywood. Mulimea este foarte numeroas, rspndit uniform n camer,
discutnd. ns atunci cnd la petrecere sosete o persoan foarte celebr, oamenii de lng u
se adun n jurul ei. Pe msur ce ea parcurge ncperea, atrage spre ea persoanele cele mai
apropiate. n acelai timp, cele lsate n urm se ntorc la discuiile lor. Avnd mereu persoane n
jurul ei, ea are un impuls, o indicaie a masei. Acum este mai greu ca persoana s fie ncetinit
dect ar fi fost dac nu ar fi avut mulimea n jurul ei. Pe de alt pate, odat ce se oprete, este
mai greu s fie pus iari n micare.
Acest efect de aglomerare poart numele n tiin de "mecanismul Higgs" i a fost
postulat n anii 1960 de ctre fizicianul britanic Peter Higgs. Teoria lui emite ipoteza c n
ntregul Univers se afl un fel de reea care poart numele de "cmp Higgs". Acest cmp prezint
o asemnare cu un alt cmp care ne este mai familiar, cmpul electromagnetic, cci i acesta
influeneaz particulele care l strbat; dar aspecte ale cmpului Higgs sunt asemntoare i unor
aspecte din fizica materialelor. Mai precis, oamenii de tiin tiu c atunci cnd un electron
strbate o reea cristalin de atomi (un solid), atunci masa electronului poate s creasc chiar i
de 40 de ori. Un fenomen similar ar putea fi adevrat i pentru cmpul Higgs: o particul ce se
mic prin el creeaz o mic distorsiune, asemenea mulimii adunate n jurul persoanei celebre
de la petrecerea de mai sus, iar aceasta confer mas particulei.
In 1964, fizicieni teoreticieni Brout, Englert i Higgs au prezis existena n vid a
ceva nou ce nu era cunoscut a exista n natur. Este vorba de faptul c n orice punct din spaiu ar
exista un ... numr. Acest numr ar fi diferit de zero, dar n rest nu ar mai avea nicio alt
proprietate: nu ar avea sarcin electric, nu ar avea proprieti magnetice. Ar avea aceleai
proprieti ca i spaiul gol nsui. Dar ar fi diferit de zero. Iar particulele elementare,
4 | Bosonul Higgs

ingredientele de baz din care atomii sunt formai, trecnd prin vid, ar simi acest numr ca o
frecare, o vscozitate, care frneaz particulele de la viteza lor natural, aceea maxim posibil n
Univers, anume viteza luminii n vid. Fiind frnate, particulele ar primi mas.
A avea mas diferit de zero este tocmai ce permite particulelor s existe n repaus, sau
s se mite la orice viteze, mai puin cea a luminii. Particulele fr mas, adic particulele cu
exact zero kilograme, se pot mica doar la viteza luminii. Este cazul fotonilor, particulele de
lumin. Ingredientele fundamentale ale materiei deja cunoscute se mpart n particule de materie,
care au o proprietate magnetic denumit spin la valoarea , i particule de fore, prin care
particulele de materie interacioneaz prin fore unele cu altele, care au spinul de valoarea 1.
Particulele din care este format cmpul nou ntrodus n 1964 sunt singurele care erau prezise a
avea spinul 0, adic a fi formate doar dintr-un singur numr. n limbaj tiinific, era pentru prima
oar cnd n istoria umanitii era prezis existena n Univers a unui cmp scalar. Existena
acestui cmp i modul prezis de teorie pentru interacia particulelor elementare cu el era ceea ce
ddea particulele elementare mas. Iar fr mas, particulele elementare ar zbura prin Univers cu
viteza luminii i nu ar sta mpreun n structuri de particule complexe, precum protonii i
neutronii, care pot forma apoi atomi. Iar fr atomi, noi nu am exista. Totul a fost prezis teoretic.
Dar n tiin judectorul suprem al unei teorii este experimentul. Fizicienii experimentatori de la
laboratoare de fizica particulelor din ntreaga lume au nceput atunci s testeze experimental
toate prediciile teoriei. Doar dac toate sunt confirmate putem crede teoria. Numai c aceast
teorie avea o singur predicie. Pe de o parte era mai uor, dar pe de alta, aceasta predicie s-a
dovedit greu de confirmat. Predicia era anume existea unei particule elementare noi, un nou
ingedient al materiei, anume particula Higgs sau bosonul Higgs.
Pe 4 iulie 2012, particula a fost descoperit experimental. Dar a fost descoperit n mod
independent de dou experimente diferite, ceea ce a dus la credibilitatea rezultatului. Este vorba
de experimentele ATLAS i CMS de la laboratorul de particule CERN de la Geneva. Mai erau
atunci dou proprieti ale particulei de confirmat pentru a fi sigur c particula este chiar mult
ateptatul boson Higgs. Pe 14 martie 2013, cele dou experimente au anunat c i aceste
proprieti fuseser msurate. Astfel, particula nou descoperit era ntr-adevar bosonul Higgs.
Premiul Nobel pentru fizic pe 2013 a fost acordat fizicienilor teoreticieni Francois
Englert, de la Universitatea Libera din Bruxelles, Belgia si Peter Higgs, de la Universitatea din
Edinburgh, Marea Britanie pentru prezicerea existentei bosonului Higgs.

5 | Bosonul Higgs

Bibliografie:

Fizica povestit, de Cristian Presur


https://en.wikipedia.org/wiki/Standard_Model#/media/File:Standard_Model_of_Element
ary_Particles.svg
Premiul Nobel pentru fizica pe anul 2013 - Mecanismul Higgs, de Mircea Pentia, IFINHH
http://www.scientia.ro/

6 | Bosonul Higgs