Din dragoste pentru joc. Dependenta de sah este un lucru real.
Asa cum a spus si
H.G. Wells odata: pasiunea pentru jocul de sah este una dintre cele mai greu de contorizat din lume, este cea mai epuizanta ocupatie, cea mai putin satisfacatoare in privinta dorintelor si anihileaza omul. Nu exista nicio remuscare mai mare decat remuscarea sahului. Sahul te poate face sa iti ignori slujba, nevasta, viata. In 813 i.d.Hr. succesiunea a inceput sa fie o problema majora intre fratii Caliph Muhammad ibn Harun al-Main si al-Mamun. Lupta era asa de mare incat pe strazi se ducea o adevarata vendeta, se incerca cucerirea teritoriilor inamice cu orice pret, prin orice mijloace. In loc sa se bata cu fratele sau, Caliph al Amin se ocupa de cu totul altceva. Il provocate pe eunucul sau favorit, Kauthar, la o partida de sah. La un moment dat, un mesager i-a spus ca se apropia pericolul. Jucatorul inrait nici nu l-a auzit pe servitorul disperat si a continuat sa joace sah. L-a facut sah mat pe eunuc, dar a fost facut si el sah mat de dusmani, care l-au prins in palat cand strangea piesele de sah. Dupa ce a fost decapitat, locul sau a fost luat de fratele acestuia, Al-Mamun. H.G Wells avea dreptate. Sahul poate distruge omul.