Sunteți pe pagina 1din 5

Tristan si Isolda (Alexandru Mitru Din marile

legende ale lumii)

Iubirea dintre Tristan si Isolda este un mit celtic care a strabatut secolele, impresionand
prin drama celor doi indragostiti care au fost nevoiti sa-si traiasca in taina iubirea lor. Ca
si in cazul altor iubiri imposibile ce au devenit celebre si au fost transpuse in remarcabile
opere de arta, contextul familial, social si politic nu le-a permis celor doi indragostiti sa
dea frau liber sentimentelor intense ce-i legau.
Cu toate acestea, iubirea lor a ramas neschimbata si a trecut dincolo de moarte, o dovada
a acestei povesti de iubire ramanand trandafirul care inflorea zilnic pe mormintele lor,
simbol al sentimentelor lor pure.
Iata una din variantele sub care a circulat aceasta legenda a iubirii nepieritoare,iubireaideal, pe care o puteti gasi povestita detaliat in lucrarea Din marile legende ale
lumii de Alexandru Mitru.

Inceputul legendei ne vorbeste despre regele Marc care stpnea Cornwalul, despre familia
lui, despre prietenii si printre care ulterior se va afla si Tristan dar i despre dumanii
cu care regele Mark purta adesea razboaie. Resedinta regelui era la castelul Tintagil din
Cornwal, Marea Britanie. Marc avea o sor pe nume Blanchefleur de care era ndrgostit un
bun prieten al su, Rivalen.
Regele Marc a fost nevoit sa plece intr-o campanie militara unde era gata s moar dac nu
ar fi fost salvat de ctre Rivalen. Dup aceast lupt, Blanchefleur i Rivalen au hotarat in
sfarsit s se cstoreasc. Imediat dup nunt Rivalen a trebuit s plece din Cornwal pentru
a salva Loonoisul care era atacat de Morgan, un prieten al saxonilor. El a ascuns-o pe soia
sa ntr-un castel foarte nalt sub supravegherea lui Rohalt, un vasal fidel de-al sau.
n timpul luptei, Blanchefleur a dat nastere unui biat, dar auzind c Rivalen ar fi murit n
lupt, s-a sinucis, nemaiputand sa triasc fr iubitul ei.
Deoarece acest biat s-a nscut in imprejurari atat de triste, i s-a pus numele de Tristan ,
adic fiul tristeii. Pn cnd biatul avea s creasc, consiliul cavalerilor l-a ales pe Rohalt
rege n Loonois. Pentru ca Tristan sa nu fie omort de ctre dumani, cavalerii au spus
tuturor c este fiul lui Rohalt, nu al lui Rivalen i Blanchefleur.
Cnd a mplinit 7 ani biatul a fost dat n grija lui Governal, un fost scutier al lui Rivalen.
Acesta il va invata pe Tristan s lupte, s domesticeasc animalele i s cnte la harp. Pe
msur ce cretea, Tristan devenea un tnr chipe, fiind dorit de toate fetele care l
vedeau.
Din cauza frumuseii i a talentelor sale de cntre, Tristan a fost furat de pirai i dus pe
corabia lor, unde l-au legat cu cele mai groase sfori. Dar cnd a fost adus pe corabie, s-a

pornit din senin o furtun crncen si piraii crezand c el este atat de inzestrat pentru ca
este favoritul zeilor l-au dezlegat. Cum s-a vzut liber, Tristan a srit de pe corabie i a
notat pn la cel mai apropiat rm, care s-a nimerit s fie exact cel pe care tatl su
acostase cu mult timp n urm.
Aici Tristan s-a ntlnit cu nite vntori pe care i-a nvat ce s fac cu cerbul pe care l
vnaser. Atunci vntorii l-au luat cu ei la regele Marc i a fost imediat acceptat la castelul
Tintagil, deoarece tia s cnte atat de frumos i mai era i chipe pe deasupra.
Ct timp a stat n Tintagil, Tristan a fost numit bard i cavaler, iar cnd Rohalt a venit la castel
i-a dezvaluit faptul ca c regele Marc era chiar unchiul su.
Regele Marc se simea vinovat de moartea lui Rivalen, pe care l trimisese la lupta, i ar fi
vrut s-i in loc de tat lui Tristan, dar acesta a hotarat ca e de datoria lui s plece s-i
rzbune prinii . Astfel, Tristan a decis sa plece la Lonois ca s-l nving pe ucigasul tatalui
sau, regele Morgan.
Ajuns n Cornwal, Tristan l-a gsit pe unchiul su n sala cea mare mpreun cu toi baronii
si. Uriaul Morholt care era cumnatul regelui Irlandei venise aici s le cear tribut (cens).
Morholt a decis totui ca n locul tributului s se bat cu cel mai viteaz dintre cavaleri i
singurul care s-a ncumetat s o fac a fost Tristan. El s-a luptat cu Morholt i a reuit s-l
nving, dar s-a ales cu o ran de sgeat care s-a infectat.
Crezand ca i-a sosit sfarsitul, Tristan a poruncit s fie trimis pe o targ ntr-o colib de la
rmul mrii. Governal l-a pus ntr-o barc i l-a lsat s pluteasc pe mare mpreun cu
harpa lui. n timp ce plutea, Tristan cnta la harp, dar la un moment dat, din cauza
slabiciunii si a rnii infectate, a adormit. Cnd s-a trezit, o mn fin l mngia si in
delirul febrei a crezut c e mna mamei lui. Cand a deschis ochii, i-a aparut un chip
frumos de fat.

Aceasta nu era alta decat Isolda cu parul de aur, fiica regelui Irlandei, dumanul familiei lui,
cel pe care trebuia sa se razbune. Isolda i-a povestit lui Tristan in ce imprejurari a ajuns n
Weisefort, castelul regelui Irlandei, i cum ea l-a ngrijit pn cnd s-a insanatosit.
Dup ce s-a vindecat, Tristan s-a inapoiat n Tintagil si i-a povestit lui Marc intamplarile prin
care trecuse. Regele Marc mbtrnea i nu avea nici o soie, dar baronii l-au sftuit s se
nsoare ca s aiba i el motenitori la tron.
ntmplarea face ca, atunci cnd Marc sttea ngndurat, nestiind ce decizie sa ia, s intre
n camera lui dou rndunele care purtau n cioc dou fire din prul blai al prinesei Isolda.
Privindu-le, Marc a decis ca soia lui s fie fata cu prul auriu din care au fost smulse acele
fire. El l-a delegat pe Tristan s mearg n Irlanda i s-i aduc mireasa, pe frumoasa
Isolda.
Odat ajuns n Irlanda, Tristan a aflat c regele avea probleme cu un balaur care cerea
ofrand n fiecare zi cte o fat si curand urma sa vina si randul Isoldei sa fie oferita drept
jertfa balaurului. De disperare, regele promisese c-i va da mana Isoldei celui care va ucide
balaurul.

Auzind toate acestea Tristan a mers pe corabie, a luat armele i un cal i a pornit in
cautarea balaurului. Dup o lupt crncen cu balaurul, Tristan a reuit s-i taie gtul, dar
aflat in agonie, balaurul a suflat peste el o otrav. Otrava l-a adormit pe viteazul Tristan, nu
insa nainte ca el s fi apucat s-i taie limba, pentru a avea o dovada c el l-a ucis.
Aflandu-se in apropiere si auzind zgomotele luptei, Aguyeran l-a gsit pe Tristan zacand pe
jos i crezand c este mort s-a gandit sa ia asupra lui meritul de a-l fi ucis pe balaur. A
luat sabia, a tiat capul balaurului i l-a tras pe Tristan ntr-un tufi, acoperindu-l cu frunze,
ca s nu fie gsit de nimeni. Apoi s-a ndreptat ctre castel i s-a ludat regelui c el a
omort balaurul.
Auzind intamplarea, Isolda a bnuit imediat care era adevrul, deoarece il tia pe Aguyeran
drept un mare fricos. Ea a cerut s fie dus la locul unde fusese omort dihania. Acolo,
nsoit de slujitoare i de cinele ei, l-a descoperit pe Tristan ascuns n tufi si acoperit de
frunze. L-a dus la castel fr stirea nimanui i l-a ngrijit pn s-a fcut bine.
Isolda a gasit asupra lui Tristan limba balaurului i spada cu care acesta fusese omort, care
mai avea nc sngele dihaniei pe ea. Vrnd s-o spele de sange, a vzut c sabia era tirbit
i i-a adus aminte c i n capul lui Morholt fusese gsit o bucic de achie de oel, care
era pstrat ntr-o cutie.
Cnd a pus achia gsit n capul lui Morholt pe sabia lui Tristan, aceasta s-a potrivit
perfect. Dndu-i seama ca omul pe care-l ngrijise era chiar ucigasul lui Morholt a vrut s-l
omoare. Dar Tristan i-a marturisit c Morholt a fost cel care l-a provocat la lupt si Isolda sia cerut iertare pentru impulsul ei de a-l ucide.
ntre timp, Aguyeran mersese deja la regele Irlandei pentru a-i cere mna printesei. Isolda
i-a spus tatalui sau ca Tristan era adevratul viteaz care ucisese balaurul si i-a cerut tatlui
su s-l ierte pentru ce-i fcuse lui Morholt. Artnd limba balaurului, Tristan a ctigat
mna fetei. Partea dramatica a venit abia cand a trebuit sa-i marturiseasca Isoldei cu parul
de aur ca o peise pentru regele Mark, nu pentru el.
Cnd cei doi au ajuns n Cornwal, regele s-a bucurat vznd ct de frumoas i tnr era
Isolda, sperand c ea va putea s-i redea tinereea pierdut.
Isolda s-a cstorit cu regele Marc, desi l iubea n tain pe Tristan. Iubirea dintre Tristan si
Isolda a fost inca de la inceput una magica, caci pe corabie buser amndoi dintr-o licoare
fermecata. Licoarea fusese fcut de mama Isoldei si era destinata Isoldei si regelui Mark.
Aceasta potiune a iubirii urma s-i uneasc pe vecie pe cei care beau din ea. Intamplarea a
facut ca potiunea sa fie but de Isolda si Tristan si efectul a fost o iubire mistuitoare care sa infiripat intre cei doi si careia cu greu ii puteau rezista.

Tristan era un simplu baron, iar Isolda era regin; de cte ori se ntlneau, sufereau n
tain. Ea l privea cu nostalgie, iar el cobora privirea ndurerat pentru c nu putuse fi a lui.
Dumanii lui Tristan i-au dat repede seama de sentimentele pe care le nutreau cei doi
indragostiti i i-au spus regelui.

La aflarea acestei veti, regele -orbit de gelozie- a vrut s-l goneasc pe Tristan din
Cornwal. Acesta a acceptat s plece, dar mai intai a vrut s-i ia rmas bun de la Isolda pe
ascuns.
Cei doi indragostiti au pus la cale o ntlnire secret, de care ns a aflat i Marc. Seara,
cnd Isolda s-a ntlnit cu Tristan n grdina castelului i-a dat seama c regele i pndea, la sftuit pe Tristan s plece ct mai departe, pentru c ea nu-l iubete. Auzind toat
discuia, regele s-a ruinat de bnuielile avute i l-a iertat pe Tristan, cu condiia ca ei sa nui mai vorbeasc niciodat dect n prezena lui.
ntr-o zi, cnd regele Marc l-a trimis pe Tristan s duc o scrisoare regelui Artur, din nou
Tristan a vrut s-i ia la revedere de la Isolda, fr stirea regelui. Si de data aceasta regele
l-a pndit i l-a prins pe Tristan exact cnd era lng Isolda. De suprare c nu fusese
ascultat, regele a decis s-l omoare pe Tristan si pe Isolda s-o dea pe mna leproilor.
n drum spre locul de execuie, Tristan a reuit s scape i a salvat-o i pe Isolda de leproi.
Cei doi indragostiti au fugit ntr-o pdure deas, unde au trit ascuni aproape doi ani de
zile. Tristan ii inchina versuri iubitei si ii canta la harpa in fiecare zi. Desi duceau o viata
grea, iubirea le dadea puteri si erau fericiti.
Indragostitii dormeau n clipa n care i-a descoperit regele Marc. Acesta a intrat pe furis n
coliba lor din pdure. Pe pat, intre cei doi, era asezata sabia lui Tristan, semn al castitatii,
dovedind ca intre ei nu existase nici o atingere trupeasca. Bucuros, regele a pus inelul su
pe degetul Isoldei, semn c ea era nc soia lui.
Cnd s-au trezit, cei doi au gasit inelul pe degetul Isoldei i-au dat seama c regele i-a
iertat, aa c Isolda s-a ntors la palat iar Tristan a plecat n lumea larga. Tristan a acceptat
compromisul, pentru a o scuti pe Isolda de suferinta, pentru ca ea nu era invatata cu viata
grea din padure.
La desprire, Tristan i-a daruit Isoldei cinele su credincios ca s-o pzeasc, iar ea i-a dat
lui inelul pe care l avea pe deget atunci cnd s-au cunoscut, ca sa-i aminteasca de ea.
Tristan i petrecea timpul luptand in diferite campanii militare, in timp ce Isolda sttea la
palat cu regele Marc i ofta de dorul iubitului ei. Nimic nu putea potoli focul mistuitor al
dragostei lor si suferinta de care aveau parte.
ntr-una din lupte, Tristan a salvat-o pe fiica ducelui Bretaniei, care printr-o intamplare se
numea tot Isolda, Isolda cu mainile albe. Fratele ei, Kaherdin, bun prieten al lui Tristan, a
insistat sa-I casatoreasca pe Tristan cu sora lui.
Cu inima indoita, Tristan a acceptat, nevrand sa o mai intalneasca pe iubita lui, ca sa nu o
mai tulbure si sa nu o mai faca sa sufere de dorul lui. Dar in noaptea nuntii isi paraseste
sotia, pe Isolda cu mainile albe, neputand sa o insele pe iubita sa, Isolda cu parul de aur. Si
hotaraste sa ramana pe veci credincios iubirii sale de o viata.
Intr-una din batalii, Tristan a fost rnit de o sgeat otrvit i dndu-i seama c va muri
a cerut s-o vad pentru ultima oara pe Isolda cu parul de aur. L-a rugat pe Kaherdin,
cumnatul sau, sa mearga in Cornwal si sa o aduca.

A cerut sa fie ridicat pe catargul corabiei care urma sa o aduca pe Isolda un steag alb, semn
ca iubita sa se afla pe corabie, fapt ce i-ar fi dat putere sa lupte cu moartea si sa reziste
pana la intalnirea cu ea.
Isolda cu parul de aur a plecat cu corabia in intampinarea iubitului ei, dar marinarii tocmiti
de regele Marc au ridicat steagul negru. Crezand ca Isolda nu se afla pe corabie,Tristan a
murit cu sufletul neimpacat ca nu si-a putut imbratisa iubita pentru ultima oara si nu i-a
putut marturisi ca i-a ramas credincios pana in ultima clipa.
Isolda cu parul de aur l-a aflat pe Tristan zacand in agonie, iar la capataiul sau veghea sotia
sa, Isolda cu mainile albe. Si-a dat seama c nu mai poate trai de acum ncolo fr el. I-a
cerut celeilalte Isolde sa o lase singura cu iubitul ei, spunand ca si-a castigat prin suferinta
dreptul de a fi pe veci cu el. Dupa care a baut o cupa de otrava si a cazut alaturi de iubitul
ei.
(Intr-o alta varianta a legendei, cei doi indragostiti sunt ucisi de regele Marc, Isolda alegand
sa ramana cu iubitul ei) Oricum, in ambele variante, cei doi indragostiti mor unul in bratele
altuia, strans imbratisati, ducand in mod simbolic iubirea lor in lumea dincolo, pentru ca in
lumea reala soarta le-a fost prea potrivnica.
Tristan si Isolda au fost nmormntai n Tintagil, iar pe mormntul lui Tristan a crescut un
trandafir rou care se ntindea pn la mormntul Isoldei. Regele Marc s-a nfuriat cnd a
vzut trandafirul i i-a pus pe slujitori s-l taie. Dar trandafirul cretea la loc a doua zi, aa
nct nu au avut ce face si l-au lasat sa creasca. Aceast floare era o dovada c iubirea lor,
invingand destinul nefavorabil, a rmas curata si vesnica, trecand dincolo de moarte.