INFLUENTA LIMBII TURCE ASUPRA

LIMBII ROMNE

De-a lungul istoriei sale, poporul romn a avut diverse si ndelungate relatii cu limba turc.
Factorii sociali, politici, economici, culturali nu puteau rmne fr urmare n plan lingvistic.
Fructificnd cercetrile anterioare n domeniul relatiilor lingvistice romno-turce, prezentul
studiu ofer o clasificare a cuvintelor de origine turc pe clase morfologice (substantive,
adjective, adverbe, interjectii), precum si distributia semantic a acestora; n ceea ce priveste
formarea cuvintelor prin derivare, sunt mentionate sufixele -giu, -iu, -lc, mult vreme
productive n romn, ele atasndu-se si la termeni mosteniti din latin sau chiar la nelogisme
savante. Cercetarea repartitiei dialectale a elementelor turcesti n limba romn relev uneori
diferente ntre aria nordic si cea sudic, n sensul unei mai bune conservri a etimonului n
Moldova fat de Muntenia, unde forma etimologic a fost mai bine adaptat la sistemul fonetic si
morfologic al limbii romne.
Studiile au artat c n limba romn se pot distinge dou straturi de mprumuturi turcesti.
Primul cuprinde cuvinte care au fost atribuite vechilor populatii de origine turco-ttar stabilite
n aceste zone (n special pecenegi si cumani).
In cercetarea detaliat ntreprins n legtur cu influenta oriental asupra limbii si literaturii
romne, Lazr Sineanu arat c exist mai multe grupuri de turci, care au avut contacte cu
populatia romneasc n diferite etape ale istoriei, lsnd urme la nivelul lexicului romnesc.
Este vorba despre pecenegi, care, alturi de nogai, afirma Sineanu, "au jucat un rol nsemnat n
istoria Europei orientale din sec. IX - XIII si n special n trecutul medieval al romnilor."
(Sineanu, 1900, p XII). Urme lingvistice ale trecerii pe aici ale pecenegilor sunt toponimele
Pecenisca, Peceneagul, Pecenevra. Cumanii au cuprins Moldova si Tara Romneasc ncepnd
cu anul 1086, unde ar fi rmas aproape un secol si jumtate (1086-1220). Din limba acestora ar fi
rmas, n opinia lui Sineanu, peste 33 de nume topice si onomastice formate din Coman
(Comana, Comanita, Comanca), precum si numele oraselor Teleorman (din Teli orman "pdure
nebun", adic "pdure deas"), Caracal (de la cumanul Kara kala "castrum nigrum"), Iasi (din
yassi "arcas") (ibidem, pp. XIV-XV). Sunt considerate a fi de origine cuman cuvintele: beci
("subteran, pivnit boltit"), dusman, intrat n fondul principal lexical al limbii romne, olat
("tinut", frecvent n vechea istoriografie romneasc - Miron Costin, Neculce, Cantemir; astzi
iesit din uz), toi (cu sensul initial de "ospt", pierdut ulterior; se pstreaz acela de "zgomot,
larm", de unde verbul a toi, n Moldova "a striga"; sensul actual al lui toi este acela de "temei,
punct culminant": toiul petrecerii, toiul veseliei) (ibidem, pp. XVI-XVII). Astzi, doar n

expresia a fi n toi [n.n.]). Au mai fost atribuite acestei influente cuvintele: aslam "camt",
nregistrat n textele romnesti vechi (pentru discutia detaliat a termenului, vezi Sineanu, pp.
XVII-XVIII), baltag, capcan, cazan (atestat n cuman), cioban, cobuz "un fel de chitar"
(nvechit), teanc (atestat n cuman), a (se) tolni (Dimitrescu, 1978, p. 109). Densusianu
considera c ar fi de origine cuman urmtoarele cuvinte: bardac, catr, chindie, chior, habar,
hambar, haram, maidan, maimut, murdar, taman. La acestea, H. Wendt aduga: buzdugan,
dulam, maram, suman, trm etc (Wendt, 1960). In ceea ce priveste antroponimia, sunt
considerate a fi de origine cuman unele nume romnesti atestate n documentele din secolele al
XIV-lea - al XVI-lea: Aslan, Balaban, Brgan, Buciuc, Cara, Carab, Caraiman, Ciortan, Itu,
Talab, Ulan, Ulmes etc (Dimitrescu, 1978, p. 109).
Influenta turc (osmanlie) ncepe n Peninsula Balcanic n secolul al XIV-lea si dureaz pn n
prima jumtate a secolului al XIX-lea. Elementele turcesti au ptruns n limba romn n aceast
perioad n dou faze istorice:
A. n secolele al XV-lea - al XVII-lea au ptruns o serie de cuvinte care au, n general, caracter
popular, multe fcnd parte din fondul principal lexical al limbii romne; despre acestea, spre
deosebire de cea de-a doua categorie ,B,Sineanu afirma: "ele au ptruns n viata poporului, se
bucur de o mare rspndire si au prins o form definitiv n limb" (Sineanu, 1900, p.
LXXIII).
B. cuvinte turcesti intrate n epoca fanariot (secolele al XVII-lea - al XVIII-lea), dintre care
majoritatea au iesit din uz sau au cptat, pe teren romnesc, un sens ironic sau peiorativ. In
legtur cu aceast categorie de turcisme, Sineanu afirma c "mai toate turcismele din ultima
perioad, de ordine politic si social, au intrat definitiv n domeniul istoriei o dat cu
disparitiunea domnilor fanarioti si deci si a influentei imediate a turcilor; o parte dintr-nsele au
rmas, dar neavnd timp cnd s prind rdcini n limb, au dobndit n gura romnului o
usoar nuant de ironie si au czut n sfera comicului, devenind o min bogat de exploatare
pentru literatura umoristic; aceast soart curioas a mprtsit-o de altminterea elementul turc
recent cu cel contemporan neo-grec, a crui ultim faz contrasteaz n seriozitate si persistent
cu grecismele anterioare epocii fanariote" (Ibidem, pp. LXXII-LXXIII).
Cuvintele de origine turceasc sunt relativ usor de recunoscut pentru c, asa cum arta Lazr
Sineanu, "turcismele romne au n cea mai mare parte accentul pe ultima silab" (ibidem, p. L).
Lingvistul romn enumer totusi o serie de exceptii de la aceast regul, printre care prezenta
dubletelor accentuale sau necesitatea diferentierii prin form a unor cuvinte. El arat c, chiar
dac se face abstractie de aceste situatii speciale, exist totusi un numr important de turcisme
romnesti care nu respect oxitonia caracteristic si cvasigeneral (ibidem, p. LI); dm doar
cteva exemple: acaret, amanet, atlas, babalc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan, derbedeu,
habar, hambar, huzur, taifas, talaz, taraf; tavan etc; unele sunt foarte usor de recunoscut, datorit
vocalei finale accentuate -a (sau a diftongului -ea, cu -a accentuat): acadea, baclava, balama,
basma, boccea, catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla, dandana, dusumea,
haimana, halva, lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, musama, sarma, sofa, sandrama,
tarla, telemea, trufanda, zeflemea etc.
n ceea ce priveste distributia pe clase morfologice a cuvintelor mprumutate din turc, precizm
c cele mai numeroase cuvinte de aceast origine sunt substantive: acadea, acaret; amanet;
arpagic; arsic; atlas; baclava; babalc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea; buzdugan; bam;
basma; beci; belea; bidiviu; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; caimac; calcan; caldarm;
capcan; capot; catran; chef; cherem; chiabur; chindie; chiul, ciob; cascaval; cataif; catifea; catr;
cazan; cazma; ceaun; chebap; cherestea; chibrit; chilipir; chimion (si n varianta chimen); chiosc;

chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorb; cismea; ciulama; cntar; condur; curmal; cusur; dambla;
dandana; derbedeu; dovleac; dud; dughean; dulgher; dusumea; farfurie; fes; fistic; geant;
gherghef; ghiol; ghiotur; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal; halal; halva; hamal;
hambar; haram; harbuz; hatr; haz; hazna; huzur; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea;
lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; mahon; maimut; manea; maram; mrgean;
moft; moftangiu; moloz; mosafir (si musafir); mucava; musaca; musama; nufr; nur; odaie;
papar; papuc; pastram; pilaf; rachiu; rahat; salcm; sarma; sidef; sofa; soi ("ras"); surghiun;
susan; sal; sandrama; siretlic; sis; tabiet; taifas; talaz; taman; tarab; taraf; tarhon; tarla; tavan;
telemea; tertip; tuci; tutun; trm; toi; trufanda; zambil; zarzavat; zeflemea; zor; zuluf.
O clas morfologic destul de bine reprezentat este aceea a adjectivelor: bondoc; caraghioz;
chefliu; chel; chior; coscogea; hain; mahmur; mofluz; mucalit; murdar; nurliu; palavragiu; sadea;
sasiu; siret ("istet"); tembel; zevzec.
Amintim cteva adverbe de origine turceasc: abitir; barim/barem; basca; ioc "nu"; tiptil; precum
si o serie de interjectii: aferim, aman, avan, bre, halal, sictir etc.
n ceea ce priveste clasa morfologic a verbului, este de retinut c nici un verb turcesc nu a fost
preluat de romn; explicatia este, probabil, faptul c finala infinitivelor turcesti (-mak si -mek)
nu este susceptibil de a fi adaptat la limba romn (ibidem, p. LXV). n schimb, exist n
romn multe verbe derivate de la substantive turcesti, si care se conjug, cu exceptia lui
amaneta (amanetez), ca verbe de conjugarea a IV-a: a boi, a cftni, a cluzi, a cni, a cntri, a
cspi, a ctrni, a chefui, a chiori, a ciomgi, a (se) fstci, a se fuduli, a huzuri, a mazili, a
murdri, a schingiui, a sulemeni, a surghiuni, a tbci, a zpci, a zori (ibidem, pp. LXV-LXVI).
Majoritatea elementelor imprumutate din turca denumesc realitti ale vietii materiale si, pe lng
politic si art militar, se refer la nume de plante, animale si minerale, la cas, mbrcminte si
alimente, meserii, comert si industrie; sunt inexistenti termenii abstracti, precum si cei referitori
la viata religioas si intelectual :
a. politic: bas-; bei; beizadea; caimacam; divan; han ("domnul ttarilor"); pas; pasalc;
b. termeni militari: aga; alai; arnut; bimbas; buluc; cluz; cazac; ceaus; duium; ghiulea; iama;
iatagan; ienicer; iures; leaf; lefegiu; meterez; palos; spahiu; surl; zaherea;
c. plante: abanos; anason; arpagic, bam; bostan; bumbac; chimion (si n varianta chimen);
curmal; dovleac; dud; fistic; harbuz; iasmin; lalea; liliac; nufr; ptlgea; salcm; susan; tarhon;
tutun; zambil;
d. animale: bidiviu; bursuc; calcan; catr; ciortan; gugustiuc; herghelie; liliac; maimut;
e. minerale: chihlibar (si n varianta chihlimbar); fildes; mrgean; sidef;
f. cas, constructii: acaret; anteriu; beci; cercevea; chepeng; chiosc; ciardac (si cerdac); dusumea;
geam; hambar; odaie; paiant; sandrama; tavan;
g. mbrcminte: aba; basma; binis; cabanit; caftan; capot; ciorap; condur; fes; fot; giubea;
halat; ilic; iminei; maram; papuc; sal; salvari; testemel; tichie;
h. alimente: acadea, baclava; cafea; caimac; cascaval; cataif; chebap; chiftea; ciorb; ciulama;
cuscus; farfurie; felegean; ghiuden; ghiveci; halva; iahnie; iaurt; ibric; ienibahar; magiun;
musaca; papar; pastram; peltea; pilaf; rachiu; rahat; sarailie (si serailie); sarma; serbet;
telemea; zarzavat;
i. meserii: bacal (Muntenia: bcan); badana (Muntenia: bidinea); boiangiu; cafegiu; caicciu;
calf; cazangiu; cazma; cioban; cismegiu; dughengiu; dulgher; gelat; gherghef; hamal; hamalc;
herghelegiu; iaurgiu; macara; moloz; papugiu; pastramagiu; tutungiu; zarzavagiu;
j. comert si industrie: amanet; atlas, beslic; boia; borangic; calp; calpuzan; calpuzanlc; cntar;

catifea; cazan; cherestea; chibrit; chilipir; chilipirgiu; chirie; dughean; ghiotur; hac; magaza (si
magazie); mofluz; musteriu; oca; para; samsar; samsarlc; tarab;
k. diverse: abitir; ageamiu; arcan; babalc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea; bondoc; bre;
buzdugan; calabalc; caldarm; calup; catran; chef; cerg; chefliu; chel; chior; chiul, chiulhan (si
chiolhan); ciomag; cismea; coscogea; cusur; dambla; dandana; ghiol; geant; habar; haimana;
hain; hal; halal; hap; hatr; haz, huzur; iatac; lichea; lighean; liman; lulea; mahmur; mahon;
manea; marafet; moft; mosafir (si musafir); mucalit; mucava; murdar; musama; nai; palavr;
palavragiu; sadea; sictir; sofa; soi ("ras"); surghiun; siret ("snur sau panglic"); siret ("istet");
siretlic; sis; taifas; talaz; taman; taraf; trm; tarla; tembel; temenea; tertip; tiptil; toi; trufanda;
zeflemea; zevzec, ziafet (si zaiafet); zor;
Sufixele pstrate din turc sunt destul de bine reprezentate din punctul de vedere al
productivittii, ele atasndu-se si la cuvinte de alte origini: "Numrul sufixelor si al particulelor
turcesti care au intrat n limba noastr, arta Sineanu, dovedesc asemenea o circulatiune
intensiv." (ibidem).
a. -giu, -ciu < tc. i, i: formeaz substantive sau adjective, indicnd meseria, ndeletnicirea,
deprinderea, ocupatia (abagiu, boiangiu, cafegiu, cherestegiu, ciubucciu, conacciu, dughengiu,
giuvaergiu, harabagiu, herghelegiu, iaurgiu, papugiu, pastramagiu, simigiu, tinichigiu, tutungiu,
zarzavagiu etc.) sau o trstur negativ a personalittii, un nrav (haramgiu, mascaragiu,
tertipgiu, zorbagiu etc.). Exemplele apar la Sineanu, 1900, pp. LII-LIII. La acestea am putea
aduga cuvntul geamgiu, pentru care DEX indic etimologie turceasc. Dup acest model (al
cuvintelor preluate ca atare din turc) s-au format derivate de la alte cuvinte turcesti (sacagiu,
damblagiu, lefegiu, mahalagiu, moftangiu, palavragiu, zamparagiu) sau chiar de la elemente
romanice (barcagiu, laptagiu, lampagiu, duelgiu, reclamagiu, scandalagiu), neogrecesti
(marfagiu, pomanagiu, zavergiu). (ibidem, p. LIII). Derivatele cu sufixul -ciu/-giu alterneaz cu
sinonimele romnesti n -ar sau -as: capugiu - portar; caicciu - luntras; papugiu - cizmar etc.
(ibidem, p. LIII). Afirmatia lui Sineanu era valabil pentru o epoc mai ndeprtat din istoria
limbii romne (sfrsitul secolului al XIX-lea - nceputul secolului al XX-lea); ntre timp, multi
termeni derivati cu sufixul -ciu, -giu si-au restrns utilizarea.
b. sufixul -u < tc. -i formeaz adjective, indicnd nuante: conabiu, fistichiu, havaiu, limoniu,
naramgiu; de la acestea, s-au format si altele precum: caisiu, chihlibariu, nutiu.
c. sufixul -lc, -lic < tc. -lyk, productiv, formeaz mai ales nume abstracte exprimnd: o stare
general (hagialc, surghiunlc), o calitate (caraghiozlc, hainlc, mucalitlc, siretlic), o ocupatie
si folosul / rezultatul acesteia (hamalc, samsarlc), un anumit teritoriu (pasalc), o colectivitate
(boccealc, calabalc, mezelic) si care a dat si derivate analogice (avocatlc, berbantlc, crailc,
senatorlc). Sufixul alterneaz cu sinonimul su -ie: hainie - hainlc, murdrie - murdarlc,
surghiunie - surghiunlc (ibidem, pp. LIV-LV). La acestea, Sineanu adaug sufixul -man,
precum si numeroase sufixe diminutivale (pp. LV-LVII).
Productivitatea cuvintelor de origine turc este dovedit de multiplele derivate pe care termenii
turcesti le-au format n romneste: de la chirie (alturi de chirigiu) s-au format chirias, a nchiria;
de la cioban, ciobnesc, a ciobni, ciobnie, ciobnas, ciobnit; de la dusman, a dusmni,
dusmnesc, dusmnie, dusmnos etc., Pentru mai multe derivate, unele iesite deja din uz n
ultimul secol, vezi Sineanu, pp. LXXIV-LXXV, iar pe de alt parte, de frecventa unor sufixe, n
special -giu si -lc.
O serie de cuvinte turcesti si-au schimbat, n limba romn, sensul, dobndind un sens figurat,

metaforic sau unul ironic. Astfel: bucluc a primit sensul de "belea"; catran, la origine termen de
marin, a devenit verb: a se ctrni; lichea, cu sensul initial de "pat", a ajuns s nsemne "om
ptat, sectur"; mucalit, la origine "actor"; pehlivan, la origine, "voinic, atlet"; caraghioz era
numele arlechinului ntr-o fars foarte rspndit; marafet, "stiint, talent", astzi, cu sensul de
"viclenie, afacere necurat, ncurctur"; tertip, "proiect, plan", astzi "intrig, smecherie".
Alte cuvinte au suferit o generalizare de sens (mai ales termeni care initial fceau parte din
vocabularul militar): alai "regiment" > "parad domneasc" > "multime de oameni" (uneori,
folosit chiar cu sens depreciativ); besleag "cpitan de beslii" > "btrn, btrn nevoias"; buluc
"companie de soldati" > "gloat, droaie, grmad"; bulubas "cpetenia unui buluc" > "maimarele unei satre de tigani"; chilipir "prada soldatilor n rzboi"> "lucru usor / ieftin dobndit";
dandana "pomp militar" (sinonim cu alai) > "glgie" > "ncurctur"; leaf "sold" (n special
solda lunar a ienicerilor"), de unde lefegiu (soldat); salahor nsemna, initial, "steanul care,
scutit de dri, lucra la repararea unor fortrete".

BIBLIOGRAFIE:
Ovid Densusianu, Aspecte lingvistice ale pstoritului, Bucuresti, 1930.
Vladimir Drimba, Paralele sintactice si frazeologice turco-romne, n DR, XI (1948), pp. 202212.
C.C. Giurescu, mprumuturi cumane n limba romn: odaie si cioban, n SCL, XVII (1961), pp.
205-213.
Enver Mamut, Influenta limbii romne asupra graiurilor ttresti din Dobrogea, n AUBLCO, 21,
1972, pp. 165-181.
Lazr Sineanu, Influenta oriental asupra limbii si culturii romne, I-III, Bucuresti, 1900.
H. Wendt, Die trkhischen Elemente im Rumnischen, Berlin, 1960.