Teza lui Tom Ripley

"Este mai bine sa fii altcineva decat sa fii tu insuti dar sa ramai un
anonim."
-Tom RipleyPe cat de obisnuit pare aces citat, pe atat devine de intrigant cand aflii toata povestea din
spatele lui. Tom Ripley, personajul principal al romanului "The Talented Mr. Ripley" si al
filmului cu acelasi nume, este un escroc care ajunge in Italia si descopera acolo viata pe care
a visat-o. Ca sa dobandeasca insa viata mult dorita, acesta trebuie sa ii "fure" viata prietenului
sau, Dickie, iar ca sa reuseasca asta trebuia sa scape cumva de el. Astfel, Tom il omoara si
scufunda barca pe care se afla. De atunci, viata lui Tom continua sa fie o serie intreaga de
crime si de alegeri neinspirate.
Tin sa contrazic aceasta teza, mentionand initial ca
imitatia de persoane are doar efecte negative asupra
omului si a personalitatii sale.
In primul rand, este mai bine sa fii tu insuti, pentru a nuti creea confuzie tie sau persoanelor din jurul tau.
Imitandu-l pe Dickie, Tom nu reuseste decat sa atraga
asupra sa tot mai multe banuieli. De asemenea, chiar el se
simte vinovat cand vorbeste cu tatal lui Dickie.
Consider ca imitatia nu este o solutie, pentru ca niciodata nu trebuie sa iti doresti viata altei
persoane. De asemenea, imitatia duce la o minciuna, iar acea minciuna va duce la alta. De
exemplu, in cazul de fata, il putem considera pe Tom Ripley un adevarat psihopat, pentru ca
ajunge sa comita crima dupa crima, in incercarea sa de a-si pastra secretul si a-si trai in
continuare viata sub identitatea lui Dickie.
Cand incerci sa fii altcineva, exista destul de multe momente de tensiune, in care ajungem
sa facem alegeri gresite, ascultam de primul impuls, si reactionam fara sa gandim. De fiecare
data cand Tom era sub tensiune, primul sau impuls era sa ucida. De exemplu, cand prietenul
lui Dickie isi da seama ce se intampla, Ripley il ucide si il abandoneaza intr-o padure. Desi
este constient de propriile actiuni, acesta nu arata niciun semn de remuscare atunci cand ucide
om dupa om. De asemenea, este o fire manipulatoare si persuasiva, reusind sa il convinga pe
Dickie sa se intoarca in America.
In al doilea rand, incercand sa pari altcineva, nu reusesti decat sa fii o persoana falsa, lipsita
de originalitate. Totusi, oricat de mult ai incerca sa imiti pe cineva, nu vei reusi niciodata sa
renunti la propria personalitate, pentru ca intotdeuna va exista ceva care sa te dea de gol. In
cazul de fata insa, Tom nu numai ca incearca sa il imite pe Dickie. Acesta depaseste cu mult

limitele imitatiei, ajungand chiar sa ii fure viata lui Dickie. Totusi, in unele contexte, el isi
pastreaza propriile calitati sau abilitati (de exemplu, continua sa cante la pian, desi Dickie nu

stia sa cante la pian). Deducem, de asemenea, ca Tom avea o parere foarte buna despre el,
desi nu era decat un escroc, psihopat, homosexual, avid de avere, care a fost sedus de putere
si a ales sa traiasca viata altcuiva. Totusi, desi avea o parere buna despre el, puterea banului
este mai puternica decat mandria sa.
La final, Tom ajunge sa omoare chiar omul pe care il iubea (sau pe care se presupunea ca il
iubea), strangulandu-l, din acelasi motiv pentru care a comis si celelalte crime: pentru a nu-si
divulga secretul si a nu-si pierde dubla identitate pe care s-a straduit sa o mentina, desi asta
presupunea ca va trebui sa curme vieti omenesti.
In conluzie, teza lui Tom Ripley nu este una adevarata, sau cel putin una corecta din punct
de vedere moral, pentru ca incercarea de a fi altcineva nu duce decat la deteriorarea
propriei personalitati si la realizarea de alegeri gresite.