Sunteți pe pagina 1din 12

L'rf *,t'.

rT

r^

fy' ge"-6

L-

Metode gi direcfii in studiul literaturii. Orientiri in critica literari / metode


critice

literari

disciplini care se ocupd cu analiza, interpretarea Si


Definifie: Critica
evaluarea textelor literare (cele 3 functii esentiale ale criticii). Prin extensie, sintagma
,,critici literari" este sinonimi cu ,,studiul textelor". Funcfionarea sa ca instanfd care
stabilegte ierarhii canonice permite definirea ei, in egali mdsurd, co ,,institutie
literard".
Functiile criticii. Tipuri de abordare a operei literare
1

{
1

';"
't

. Funclia analiticd gi interpretativd.

Analiza gi interpretarea (ca demersuri complementare) pot viza:


,& o abordare (lecturd) de tip intrinsec, urmirind exclusiv structurile interne ale
textelor: intentiile, semnificatiile, modalitatile formale (procedee retorice gi
stilistice, vocabular etc.) - aceasta corespunde unei viziuni asupra textului ca
operd inchisd (v. formalismul rus, New Criticism, Werkinterpretation, critica
stilisticd etc.)
',,,1" o abordare (lecturd) de tip extrinsec, vizlnd textul / opera ca ,,recipient" pentru
o serie de structuri care ii sunt exterioare (biograficul, istoricul, socialul,
psihologicul, structurile imaginarului - individual gi colectiv etc.), gi cireia ise
subordo neazd urmdtoarele metode critice:
critica biograficd postuleazi existenta unor raporturi directe Tntre
operi gi circumstantele vietii autorului (v. Sainte-Beuve - sec. al XIX-

lea);

critica istoricd (v. istoricismul / noul istoricism) pornegte de la o


infelegere a operei ca mdrturie a epocii in care este publicatd, al cdrei

*;i';[:7':i,:tr;;21fl ;$#:"J""iffi'f :t"l""iJJH?51];""'lJ;:lili3;,,

*
2.

autorului (obsesiile, frustririle, trdsdturile de caracter etc. ; v. psihologia


literaturii); din aceasti direcfie se nasc: critica existen[iald alui Georges
Poulet gi a $colii de la Geneva (M. Raymond, J. Starobinski, J.
Rousset); critica universului imaginar gi mitic al unui anurnit scriitor (G.
Bachelard tematismul arhetipal; J.-P. Richard; G. Durand v.
mitocritica gi mitanaliza; P. Brunel etc.) sau a tematicri abordate (R.
Trousson) gi, fundamentatd psihanalitic, critica psihanalitica (de la
Freud la O. Rank, M. Bonaparte, Ch. Baudouin) gi psihocritica (Ch.
Mauron);
critica sociologica / sociologia literaturii / sociocritica - igi propune si
explice producerea 9i structura textului literar in lumina contextului sdu
istoric Ai social (M. Weber, G. Luk6cs, L. Goldmann etc.)

Functia evaluativd. Evaluarea se ?ntemeiazi pe o serie de criterii vizAnd


canlinutul operelor (principii etice, religioase, politice) sau forma acestora

(principii estetice).
Acestor 3 funcfii majore li se adaugd, in opinia unor teoreticieni (J. Slawinski), alte
trei:
3. Functia operativd decurge din pozitia intermediari a criticului lector
,,privilegiat" gi ,,initiat", plasat intre autor gi cititor. Aceasti functie conferd
criticului autoritatea de a alege, de a transforma gi de a explicita materialul

literar, pdnd in punctul in care el este in mdsurd sd impuni lectorului o


anumitd interpreiare gi evaluare a textului. Aceasta se manifestd adesea in
c6tica jurnalistica (uni dintre categoriile criticii, care mai poate fi clasificatd, Tn
funcliede scopurile sale, Tn: criticd jurnalistica (v. cronicile gi recenziile); criticd
intuitivd / impresionistd - ex. critica realizatd de unii scriitori; critici academicd

/speciatizatd (v. revistele de specialitate).


4. Funclia postulativa - se exercitd ori de cdte ori un critic stabilegte ca pe un
postulat o anumitd definilie a literaturii sau a unui gen particular. Ea conduce
de la studiul unei anumite la opere la o formi de generalizare teoreticd, fiind
strAns legatd de functia evaluativd.
S. Funclia metacriticd - intervine de fiecare datd cAnd criticul enunti o judecatd
asupra propriului demers sau asupra actului critic Tn general. Aceastd functie
se manifesti cu preponderenta in critica academici.

Abordiri de tip intrinsec

Formalismul rus ($coala formali rusi)

in sens general , formalismulpresupune un tip de demers care cauti specificul


literaturii Tn trisiturile formale ale textelor, excluzAnd analiza factorilor istorici,
(auto)biografici, psihologici, ideologici, sociologici etc. in abordarea acestora.
Formiatismutrus reprezinii o,,gcoali" critici apdruti in Rusia inceputului de secol XX
(anii '20), cu doud centre importante: ,,Cercul lingvistic de la Moscova" (1915
condus de R. Jakobson) gi ,,societatea pentru studiul limbii poetice" (Opojaz, 1916).
Migcarea se dizovd prin 1930, sub presiunea evenimentelor politice. Cdtiva dintre
,e[re=entanfi igi continud atunci cercetdrile in cadrul structuralismului ceh. Viktor
$klovski, Roman Jakobson, luri Tinianov, Boris Eichenbaum, Boris Tomagevski au
pu" bazele aplicirii lingvisticii ?n studiul literaturii, cu accent pe studiul formei, care nu
mai e vazutA ca o ,,expresie a conlinutului"; dimpotrivd, acesta din urmd ar fi doar

,,motiva rea" formei, o ocazie sau un pretext pentru un anume tip de exercitiu formal.
Formalismul rus afirmi, impotriva pozitivismului biografist gi a interpretdrilor de
vizeze specificul literar al textelor,
tip ideoloqic. cd studiui literaturii trebuie
titeraritate-a1 acestora (titeraturnost). Aceasta din urmi se intem eiazd pe principiul
singularizdrii defamiliarizdrii insalitdrii (ostranenie) care funclion eazd in toate
protedeele artistice: limbajul literar are drept functie abolirea automatismului
percepliilor convenf ionale vehiculate de limbajul curent, cdrora le substituie o
percepfie ,,esteticd". lnteresul pentru procedee (priem), capabile sd converteascd
materialul neutru al limbii curente Tn text literar, este dublat de acela pentru evolutia

si

' Concept lansat de $coala formala rusi Tn cadrul unui demers al cirui obiect este determinarea
specificitdfii textului literar Tn raport cu alte tipuri de text. in termenii utilizati de R. Jakobson care pune

in

circulalie termenul de literaturnost', abordAnd problema dintr-o perspectivd lingvisticd,


literaritatea, ca efect al funcfiei poetice a limbajului, este adeviratul obiect al gtiintei literaturii.
Refuzind primatul acordat (in definirea operei literare) determinirilor social-istorice gi biografice Tn
demersurile istorico-literare, formaligtii asociazd literaritatea cu aspectele formale, intrinseci operei.
Teoriile formaliste au constituit punctul de plecare pentru o serie Tntreagd de redimensiondri ale
conceptului, din perspectiva semioticii literare (care descoperd trei dimensiuni ale literaritifii:
sintaciicd, pragmaticd gi semanticd), din perspectiva retoricii (grupul U), a stilisticii structuraliste care
definegte literlritatea iin unghiulpragmaticii receptirii (ca efect de lecturd) etc. Pentru M. Raffatere,
literaritatea (poeticitatea) este condilionati de supradeterminarea care actioneazi. in .sfera
combinirii regulilor de funclionare a trei coduri: codul lingvistic, structura tematicd 9i sistemul
descriptiv.

genurilor literare: mai tilrziu, aceasti teorie a fost extinsd de Tinianov gi Jakobson la
studiul raporturilor dintre evolutia formelor literare gi aceea a attor ,,serii" (sociale,
adidtice etc.). Prin intermediul structuralismului ceh, concepliile funclionaliste gi
sistemice ale formaligtilor au exercitat o influenfd decisivd asupra teoriilor moderne
ale literaturii.
Dupi Terry Eagletonz (care propune o noui perspectivd asupra teoriei
literare), ,,formaligtii au inceput prin a vedea Tn opera literari o asamblare mai mult
sau mai pufin arbitrari de ,,procedee" gi abia mai tdrziu au ajuns sd le vadi pe
acestea ca pe nigte elemente relationate sau ,,funcfii" in cadrul unui sistem textual
total."3 Acegtia definesc specificul iextului literar lansdnd conceptul de ,,literaritate",
priviti ca ,,o funcfie a relafiilor diferentiale dintre feluritele tipuri de discurs, nu o
proprietate datd pentru totdeauna": ,,Ei nu au Tncercat sd defineascd literatura, ci
literaritatea, uzuri^speciale ale limbajului, reperabile atAt ?n textele literare, cAt gi ?n
afara acestora."4 in opinia lui Terry Eagleto n, ,,contextul este cel care imi spune ce
este literarul, limbajul neavAnd nici o proprietate intrinseci sau calitate prin care si
se deosebeasci de alte tipuri de discurs ) A gAndi literatura aga cum o gAndeau
formaligtii rugi inseamni a gandi intreaga literaturd ca poezie. ) Atunci cAnd
formaligtii au inceput sd analizeze proza, nu au fdcut altceva decAt si extindi asupra
ei tehnicile prin care studiau poezia."

Critica structuralisti

Structuralismul denumegte un ansamblu de discipline care au bulversat,


incepdnd din anii '50, gtiin[ele umane gi sociale 9i care porneau de la ipoteza ci
faptele umane puteau fi raportate la structuri subiacente care le asigurd regularitatea.
Prin < structurd >> se intelege un anasamblu de trdsdturi independente care constituie
un sistem coerent de relalii, funcfion6nd fie ca un factor regularizator, fie ca o matrice
productiv6. Structuralismul s-a dezvoltat mai intAi in lingvisticd, incepdnd cu
activitatea lui Ferdinand de Saussure (Curs de tingvisticd generald, 1916), ideile
acestuia fiind valorificate in acelagi domeniu al lingvisticii ($coala de la Praga), Tn
etnologie (Cl. Levi-Strauss v. antropologia structurald), in teoria literaturii (R.
Barthes, J. Kristeva), filosofie (M. Foucault, L. Althusser) gi psihanalizd(J. Lacan).
ln don"leniul literar, structuralismul gi-a propus descrierea relaliilor care
structureazd textul. Aceste relatii pot fi studiate la nivel microtextual (cuvintele in
frazd), textual (strofele unui poem, capitolele sau episoadele intr-o istorie) sau
intertextual (intr-o operd, un gen, o perioade). Metoda structurald a influenlat atAt
analiza poeziei (R. Jakobson, S. Levin etc.), cdt gi pe aceea a povestiiii v.
naratologia (R. Barthes, Cl. Bremond, G. Genette, T. Todorov etc.). in domeniul
studiului literaturii, doud gcoli structuraliste s-au remarcat in mod deosebit:
'.?' Structuralismul ceh (1926-1948), care propagd gi dezvoltd ideile formaligtilor
rugi, inspirdndu-se totodati din lucrdrile lui E. Husserl, K. Bghler gi Saussure.
Reprezentanti: R. Jakobson (lingvistici), Jan Mukaiovskf (esteticd), N.
Trube[koi (fonologie) gi F. Vodick6 (istorie literard). Atenlia lui Jan Mukaiovskf
este fixati asupra calitatilor intrinseci ale operei de arti - vdzuti ca sistem
semiotic -, asupra constructiei ei formale gi asupra calitdlii formative a
materialului folosit in acest scop. Opera de art5, insi, nu este vdzuti ca un
conglomerat de formule tehnice dupd cum i s-ar putea reproga de citre
2

Teoria literard. O introducere,1983, trad. rom. dupd ed. a ll-a: Polirom, 2008

detractorii structuralismului

gi ai formalismului. Ea reprezintd pentru

structuralistul praghez un tot unitar in care fiecare element igi are un rost gi o
funcfie, ierarhizatd temporar, fiecare in cadrul sdu relativ. Problemele de
estetici generald se referi la situa{ia operei de artd in special Tn context

fenomenologic, aborddnd de asemenea o perspectivd social6. Subiectele care


f-au preocupat au fost Tn primul rdnd func[ia, norma gi valoarea esteticd a
productiei artistice. Situ area acestora in sfera socialului se pare cd a fost una
dintre cerin{ele vremii. Concepliile lui F. Vodick6, care crede cd orice operd
este cititd in raport cu un canon, ceea ce ii conferd sau nu valoare esteticd,
vor inspira gcoala semioticd de la Tartu, ca gi teoriile receptdrii.
Structuralismul francez (1950-1970), al cdrui principal organ a fost revista lel
Quel (Ph. Sollers, R. Barthes, J. Kristeva etc.) , a dtazvoltit o teorie a sensului
ca interacfiune a mai multor coduri: lingvistic, retoric, psihanalitic, social,
cultural. Gruparea s-a ficut cunoscutd indeosebi in domeniul naratologiei.
Pornind de la studiile lingvistice ale lui E. Benveniste gi de la Morfol6gia
basmului a lui V. Propp, naratologii Cl. Bremond, G. Genette, T. Todorov au
propus diverse formalizilrt ale legilor care organizeazd povestirea sau ale
logicii actiunilor (v. indeosebi studiile lui Genette asupra categoriilor timpului,
vocii gi modului narativ). Structuraligtii francezi incearci sa impund o teorie a

operei ca Text (v. textualismul) aflat mereu


intertextualitatea

in

relalie cu alte texte

(v.

,, <<Literatura>> deveniti Text, practicd fexfu


criticd, o interogare a numeroase teorii, metode gi concepte vehiculate de
lingvisticd, precum de critica literard de dupi cel de-al
rdzboi mondial
( ) Literatura este,9i gi pentru grupul Tel Quel, in primuldoilea
rAnd, limbaj: de la
Saussure incoace, ed este condiderati un sistem de semne. Dar in cadrul
semioticii literatura nu mai ocupi un loc aparte. <Pentru semiotici, spune J.
Kristeva, literatura nu exist5.> Valorizdrile estetice sau de alt gen dispdrAnd,
literatura e consideratd o <<practicd semnificantd>> (.. ) Devalo rizarea
conceptului de <literaturd>> se ?nso[egte cu aducerea in prim plan a scriiturii, a
ynui text (indiferent de clasificdrile retoricii clasice) considerat ca producere.
Distincfia genurilor este gi ea aboliti. (...) Ca practicd semnificanti, ca muncd
pre-comunicativd, pre-sens, Textul considerat ca producere este, pentru cei de
la Tel Quel, scriiturd Problema central5 nu mai este autorul gi opeia, ci scnTtura
9i lectura. ( ) Lectura - in viziunea celor de la Tel Quel - este un proces
teoretic ce nu cautd si giseascd un sens <originar) ascuns, un confinut latent:
<textul nu este o carte cu un sens deja fixat, agteptAnd pur gi simplu sd fie
formulat, adici interpretat> (...).uA scrieu gi <a citi>> devin astfel momentele
simultane ale aceleiagi produceri in cadrul unui nou spaliu textual in care

scriitura gi lectura sunt inlelese ca reciproce 9i simultane.


i f,f u existd scriiturd
pre lecturd gi nici lecturi fdtrd scriiturS. in aiest spaliu al 'dublei scriituri/lecturi,
Textul evidentiazd ceea ce se petrec in interiorul seriei literare, textura sa;
precum 9i ceea ce se
^petrec Tn articularea acestei serii cu celelalte serii
culturale, social-istorice. in aceastd articulare, Textul apare ca intertextualitate.
(.'.) lntertextualitatea devine in viziunea J. Kristeva (. .) <<indicele modului Tn care
un text citegte istoria gi se insereazdin e?D, definind (..) o interacliune textuald
produsi in interiorul unui singur text. ) Orice text se situeizd astfel la
jonctiunea cu
1t" texte pe care le recitegte, le deplaseazd, le aprofun deazd
"
(Adriana
Babeti, Delia $epelean-Vasiliu , lntroducere la Pentiu o teorie a
)
textului. Antologie ,,Tel Quel" 1gO0-1g71, Bucuqegti, Univers, 19g0, pp. 5-3g

New Griticism

Este numele dat unei gcoli anglo-saxone care gi-a desfdgurat activitatea
indeosebi in Statele Unite, in anii '20. ,,Noua criticd" vizeazd dep5girea schemelor
traditionale (problematica genurilor, istoria literard, rapodurile operei cu biografia etc.)
gi instaurarea unei critici literare obiective, care se intereseazi doar de aspectele
particulare ale operei in sine. in acest scop, opera trebuie izolati de autorul gi de
circumstantele producerii ei, cAt gi de contextul lecturii gi al receptirii (inclusiv al celei
avizate). Demersul se intemeiazd pe o,,lecturd inchisd" (c/ose reading), in mdsuri sd
reveleze textul ca rezultat al unei utilizdri complexe $i particulare a limbii, Tn cadrul
cdreia cuvintele, simbolurile gi figurile de stil au o importanfd mult mai mare decAt
ideile sau caracte rizarea psihologicd a personajelor, de pilda. ,,Noua critic5"
manifesti un interes aparte pentru poezie, in detrimentul prozei gi teatrului.
Reprezentanli: l. A. Richards, W. Empson, T. S. Eliot, J. C. Ransom, A, Tate, Cl.
Brooks, Y. Winters.

Werkinterpretation
Orientare in critica literard germand, care constd in abordarea textului ca un
tot autonom, cu excluderea datelor biografice 9i a celor legate de istoria ideilor.
Reprezentanti: E. Staiger, W. Kayser, G. MUller (v. revistele Helicon - 1939-1943 gi
Trivium

- 1942-1951).

Abordiri de tip extrinsec

Critica biografici

Este o metodd iniliati, in prima jumdtate a secolului al XIX-lea, de Charles


Augustin Sainte-Beuve, considerat ,,intemeietorul criticii moderne (cel putin al celei
biografice gi psihologice)". Demersul lui Sainte-Beuve se Tntemeiazd pe o ,,anchetd"
biografici al cdrei rezultat este un,,portret literar" al scriitorului: miza,,anchetei" este,
de fapt, reconstituirea ,,genezei" operei. Cercetirile recente asupra criticii saintebeuviene dernonstreazA cd reprogul adus metodei de Proust, in celebrul eseu Contre
Sainte-Beuve, sunt nefondate: la fel ca Proust, care considera cd ,,o carte este
produsul unui alt eu, altul decdt acela pe care il manifestdm in obiceiurile noastre, Tn
societate, Tn viciile noastre" (eul profund llvsll eul biografic / socia[), Sainte-Beuve
este congtient de distan{a care separi omul (eul biografic) de scriitor. in opinia lui
Savin Bratu, existd mai multe etape in demersul criticului (revelAnd adesea un
,,Sainte-Beuve impotriva lui Sainte-Beuve"), demers orientat intr-o dubli direcfie: ,,(...)
criticul pornegte mai rar de la date biografice exterioare vreunui text, (...) dimpotriv5,
reface o biografie din textele scrise ale unui autor (uneori acesta poate fi autorul
exclusiv al unei coresponden[e sau al unor memorii) (...)." Dincolo de pledoaria
pentru aplicarea ,,metodei naturale in literaturi", demonstrAnd afilierea sa la critica
pozitivistd (H. Taine), Sainte-Beuve contestd, de fapt, ,,ideea explicirii unei opere prin
cauze exterioare", pundnd accent pe ,,unicitatea talentului": ,,Nu existd decAt un
singur exemplar din fiecare poet adevirat."
,,(...) <<Denunlind> adeseori <<omul adevdrat> din spatele operei, el [Sainte-Beuve]
dernonstreazd existenta unui relativ paralelism dintre eul exterior gi cel artistic. <Omul
adevirat> este personajul social, atestat in afara unei opere. Celdlalt, insd, e
adevdrat in alt sens, ca realitate artisticd, gi S.-B. se va complace Tn a spune cd, in
felul ei, masca e mai adevdratd decAt chipul. Cdnd, replic6nd lui Taine, vo
de

sufletul unic al artistului, acest suflet


Beuve la noua criticd, Bucuregti, Univers , 1974, pp. s5-56)
Critica biograficd va constitui
franceze (nouvelle critique), pentru care ,,opera de artd este aceea care stabilegte
importanfa faptelor 9i a evenimentelor, in mdsura in care le indicd sau le insereazd in
fesdtura sa. Opera este aceea care absoarbe istoria, nu istoria este cea care o
resoarbe pe ea." (Serge Doubrovsky, Corneille et ta diatectique du heros, 1g63)
FAri si nege importanfa biografiei autorului in Tn[elegerea sensurilor operei,
noii critici aratd ci ,,Circuitul comprehensiunii merge de li operi la autor pentru a se
?ntoarce sPIe oper5, 9i nu de la autor spre operd pentru a se Tnchide asupra
autorului." (Serge Doubrovsky, Pourquoi la nouvelle critiquez 1966)
t?. Nouvelle Critique (fmbini abordarea intrinseci cu cea extrinsecd)
Sintagma desem neazd un grup foarte heterogen de critici literari francezi ai
anilor '60, care, in numele noilor gtiinle umane (lingvisticd, psihana ltzd, sociotogie
etc.), resping critica universitard tradilionalS gi canoinele ei (niografism, pozitivism,
sens unic al textului). ValorificAnd punctele de vedere ale unor reprezentan[i ai New
Criticism, ai_Werkinterpretation gi ai formalismului rus, unii dintie acegti critici (R.
Bafihes, S Doubrovsky, G. Genette) pledeazi pentru autonomia textului literar, pe
.
care il studiazd mai mult ca pe un fapt de limbaj, inspirdndu-se direct din lingvistica

structuralistd' Altii se opresc mai curAnd asupra procesului genezei textelor, arializate
din perspectiva dimensiunii ror personale gi sociale.
Primei direclii i se subordoneazl o metodd care constd in suprapunerea
textelor unui autor ?n vederea inventarierii temelor gi motivelor recurente, cdrora li se
pune Tn eviden{d sensul prin apelul la teoriile fenomenologice gi psihanalitice (J.-p.
Sartre 9i Ch. Mauron, urmafi de G. Poulet, J. Starobinski gl'1.-p. Richard (v.
$coala
de la Geneva).in cea de-a doua direcfie, accentul cade pe modul ?n care structurile
operei reflectd, incongtient, o ,,viziune asupra lumii" elaboratd, intr-un anumit context
istoric, de cdtre grupul social cdruia ii aparline autorul (L. Goldmann).Meritul
,,noii
critici" franceze std in evidenfierea polisemiei constituiive a textului literar, care
reclamd o ,,lecturd plurali".
ComentAnd dernersul lui Serge Doubrovsky, exponent important al noii critici,
Romul Munteanu aratd ci, in viziunea acestuii, ,,comunicarea literari are
premisi virtualS convertirea eului scriitorului in sinele cititorului. Astfel drept
cifrut
scriitorului, destinat si reliefeze existen! a ca totalitate printr-un lirnbaj
total, devine
cifrul asumat de cititor. Mediat de actul imaginar, acest proces este posibil,
eul
simbolic al autorului fiind dezvdluit prin analizaimanentd a operei, al
cdrei discurs se
bazeazd pe dialectica inchiderii gi deschiderii textului."
Munteanu, De la
teoria criticd la praxis, in Serge Doubrovsky, De celiomui
noua criticd? Critica gi
obiectivitafe, Bucuregti, Univers , 1gTT, p.25)

{. Critica sociologici
Perspectiva care definegte demersul specific criticii sociologice presupune
raportarea structurilor literare la structurile sociale. Spre deosebire
dl sociologie, al
cdrei obiect nu este literatura ?n sine, critica sociologici nu exclude dintre
obiectele
sale de investigalie niciunul dintre elementele pe l"re se bazeazd via{a literari.
structurile textuale (limbaje, coduri, subiecte, tematic5, tradi[ii etc.), valori
condilii
de producere 9i schimb (pia[a literard, procesul recunoagterii unui sbu
autor etc.)

prezente in discursul criticii pozitiviste din secolul al XIX-lea (H. Taine, G. Lanson),
reflecliile asupra raporturilor dintre literatura gi spaliul social se regdsesc in teoriile
unor reprezentanli ai formalismului rus (1. TTnianov), apoi in studiile lui M. Bahtin 9i,
mai ales, in cels ale criticilor de formalie marxisti (G. Luk6cs, criticii $colii de la
Frankfurt: Th. W. Adorno, Leo Lowentai etc.). in spaliul francez, Lucien Goldmann
incearcd sd impund, sub influenla structuralismului, o metodd ,,structuralist-genetic6"
al c6rei obiectiv este ,,si efectueze grupdri provizorii de scrieri 9i, plecAnd de la ele,
grupdri sociale
si caute Tn viala intelectuald, politic5, socialS gi economici a epocii
parfiale,
elernente
structurate, in care operele studiate vor putea fi integrate ca
fericite,
stabilind Tntre ele gi ansambtu relalii inteligibile gi, Tn cazurile cele rnai
Goldmann
lui
p.
Demersul
223)
omologii." (pentru o sociologie a romanului, 1964,
etape:
doud
,,un prim palier al interpretdrii
pr"rrp:rne, in termenii lui S]oounrovsky,
va merge (...) de la examinarea interni a textului la viziunea asupra lumii pe care o
exprimi' (etapa comprehensiunii sau a studiului fenomenologic), cea de-a doua
lui
etapd fiind,,aceea a explicaliei sau a studiului genetic". (op.cit., p. 172) in viziunea
este
L, Goldmann, crealia artisiicd este o ,,crealie a unei lumi a cdrei structurd
analogi cu structura esenliald a realitalii sociale in mijlocul cdreia a fost scrisd
opera." (Pentru o sociologie a romanului, p.209)
Exist6 doui direcfii majore in critica sociologicS: sociotogia literaturii(v. studiile
lui R. Escarpit gi cele publicate, TncepAnd cu anii '70, de Pierre Bourdieu), care
plaseazi socialll gi literarul intr-un raport de ,,interacliune dinarnici", urmirind
indeosebi conditionirile impuse textelor de contextul social (,,societatea textului", in
termenii lui J. Olnoisu) Si sociocritica (de inspiralie maxistd), care,,poate fi descrisd
ca o practicd de lecturd marcatd de o atitudine specifica fata de textul literar: [o
respectuoasi fala de autonomia textului ca formd estetice ('..) 9i, Tn egald
atitudinel-atentd
la procedeele prin intermediul cdrora aceastd formi se articuleazi,
mdsur6,
intr-un fel sau altul, in spafiul social."6 Prima direclie pune accent pe contextul istoric,
cea de-a doua pe structurile textuale.
Aceeagi atenlie pentru analiza structurilor textului se manifesti in demersul
sociopoeticii(paul Hamon, Alain Viata, Alain Montandon etc.), care presupune studiul
formelor literare in raport cu contextul istoric Tn care se plaseazd ele 9i cu codurile
sociate aie epocii: liteiaritatea apare astfet condilionati de structurile cArnpului social,
caracterislce unei ep,:ci cjat*. "gociopnetica (o poeticd arliculatfl pe o ,,sCI'ciologie a
cAmpurilor"T, cea de-a doua fiind inspiratd de studiile lui P. Bourdieu) este fixatd pe
,,schimbul simbolic" dintre emi!5tor (autor) gi destinatarii (cititorii) operei, ca actori
sociali.

Critica psihologici

Constituiti la cumpdna secolelor al XIX-lea gi al XX-lea, critica psihologici


propune o interpretare a operelor in funclie de o conceptie asupra psihismului uman,
iributard psihanalizei. Existi doui direclii succesive in critica psihologicS: prima este
critica ps'ihanatiticd, al cirei punct de plecare il constituie studiile lui Freud (asupra lui
u La sociologie de la litterature >>, in Maurice Delcroix et Fernand Hallyn (coord.), Mdthodes du texte.
tntroduction aux iltudes tittlraires, De Boeck & Larcier, Departement Duculot, Paris, Bruxelles, 1995,

XIX - Sociocritique, P. 289.


t9ap.
i. 11lt"ni"u, ,,La sociocritique comme pratique de lecture", Tn Maurice Delcroix et Fernand Hallyn

p.295.

v ,i. spaliu social in care actorii sunt in concuren!5 cu al!i_actori pentru controlul
bunurilor rare", aceste ,,bunuri rare" reprezentOnd ,,diferite tipuri de capital", (P. Bourdieu, R6ponses'
Pour une anthropologie r1flexive, Paris, Seuil, 1992, pp' 73-75)'
(coord.), op. cii.,
'un
)

,Ca#pui"rt"

Shakespeare, Dostoievski etc.), continuate de cele ale lui Otto Rank, Ernest Jones,
Marie Bonaparte, Charles Baudouin; cea de-a doua este psihocritica intemeiatd de
Charles Mauron (v. De la metaforele obsedante Ia mituit personal, 1962). Critica
psihanalitica are drept obiectiv general ,,sd descopere ceea ce ascunde sub stratul
superficial al literaturii, sd dema$te." (R. Wellek

,,ldeileprincipalealecriticiipsihanaliti
este un nevrotic care prin procesul de creafie evita o prdbugire, dar in acelagi timp se
sustrage unei adevirate vindecdri. Poetul este un visitor care igi publica fanteziiie
9i
astfel, fapt straniu, ajunge sd fie validat din punct de vedere social. Aceste fantezii
(...) sunt bazate pe experienle gi complexe din copildrie gi se pot intAlni, sub formi de
simboluri, 9i in vise, Tn mituri, in povegti ( ) Astfel, literatura conline un bogat
depozit de mdrturii ale vietii subcongtientului. ( ) Dar Freud nu a manifestat decAt un
interes limitat pentru literaturd, recunoscdnd intotdeauna ci psihana liza nu rezolvd
problemele artei. Discipolii lui insd i-au aplicat sistematic meiodele in interpretarea
literaturii: revista germand tmago (1912-1935) a fost dedicatd acestor probleme, gi
multi dintre discipolii apropiafi ai lui Freud au studiat reflectarea subcongtientului in
operele literare, impulsurile trdddnd, dupd pirerea lor, subcongtientul personajelor
literare 9i inten{iile din subcongtientul auiorilor." (R. Wellek,' Conceptele ciiticii,
Bucure$ti, Univers, 1970, pp. 356 -3ST
Psihocritica Tgi propune, ca gi critica
la opere, structurile incongtientului autorilor, fdrd insd a fi preocupatd de ,,rolul
terapeutic al interpretdrii". Accentul cade pe structurile operei, gi nu pe biojrafia
autorului. Dacd ,,psihan aliza clinici sucombd tentafiei de a conlider"' op*r"L ca
simptome sau indicii ale unui conflict al cdrui loc adevirat nu este opera, ci viala
scriitorului", in demersul psihocritic al lui Mauron ,,se pune problema inlelegerii gi
aprecierii textelor ca texte gi a literaturii ca literaturd, gi nu ca o coleclie de iemne
clinice. ( ) Psihocritica lui Mauron apare ca o critic5 structuralist-genetici: intr-o
primd etapd, ea degajeazdstructurile unei opere, adici armdtura senJului
ei; intr-o a
doua etapi, analizeazd apari[ia acestuia: descrierea sensului necesitd constituirea
( ) Astfel descrierea structuralisti deschide un circuit de inteligibilitate pe careluiil
inchide explicatia genetici. (serge Doubrovsky, op. cit., pp. 14g-150)
,,Psihocriticul nu este un terape
nici nu face pronosticuri. El izoleazl ir oper5, expresiile probabile ale
firoceselor
incongtiente, le studiazdformele gi evolufia,'9i cautd sd le lege de rezultatele
oblinute
pe alte cai. in condiliile de lucru ale psihocriticului, rolul terlpeutic
al interpretarii igi
pierde orice sens; valoarea sa explicativd devine mai incerti."
lCharles Mauron, De
la metaforele obsedante la mitul
a/, Clui-Na oca, Dacia, 2001
Demersul psihocritic pre
uron, patru ,,opEr4iil
1I '. euyl
Suprapunerea
aPut tvl v'l textelor
texrelol acelula9l
aceluiagi aUIOf
autor in
ln Vedefea
vederea decelirii
deCeldfii UnOf
unor ,,fetele
..r
de
--l:--^a-

rr

asocieri sau grupuri de imagini obsedante gi probabil involuntare.


2. Decelarea modalita(ilor de repetilie a ,,strubturilor" revelate de prima operalie;
,,aceste structuri deseneazd cu rapiditate figuri gi situafii dramati.e." Cea de-a
doua operatiune,,combind (...) analiza diveiselor teme cu aceea a viselor gi a
metamorfozelor lor. Ea conduce in mod normal la imaginea unui mit persoial.,,
3. ,,Mitul personal gi avatarii sii sunt interpretali ca eipresii ale personal1etii
incongtiente gi ale evoluliei acesteia."
4. ,,Rezultatele astfel cAgtigate prin studiul operei sunt controlate prin
compararea lor cu viafa scriitorului." (op. cit. pp. 33-3a)

i$

Critica imaginarului. Directii

Sensul atribuit termenu lui imaginar Tn uzajul curent al gtiinlelor literaturii gi al


gtiin[elor umane se referi la un ansamblu de ,,realitdti" distincte, degi avAnd o o serie
de trdsituri comune: fantasma, amintirea, reveria, visul, credinta neverificabild, mitul,
romanul, ficliunea sunt, in termenii lui J.-J. Wunenburger, care incearcd si ofere o
sintezSt asupra teoriilor gi metodelor critice aplicate la domeniul in disculie, tot atdtea
expresii ale imaginarului unui individ sau al unui culturi. lmaginarul, inteles ca u((
muzeul > tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau pe cale si fie produse"e,
devine in a doua jumdtate a secolului al XX-lea, concomitent cu inregistrarea
declinului unei anumite psihologii filosofice care il subordona imagina[iei (ca facultate
preocupare constantd pentru teoreticienii preocupati de viata
psihologicd),
irnaginilor.
Termenul imaginar intrd adesea in concurentd cu alfii, acoperind domenii cu
care lumea imaginilor interfereazd: mentalitate (al cirei studiu rimAne mai abstract
decAt descrierea ,,imaginariilor"), mitologl'e (una dintre formele cele mai ,,elaborate"
ale imaginarului), ideotogie (adesea grefatd pe mit'o), fic[iune, tematicd (care permite
accesul la imaginarul unui text, dar fird si-i atingi toate dimensiunile, cu atAt mai
mult cu cdt tematica se limiteazd la operele scrise).
in termenii lui J. Thomas, imaginarul este,,un sistem, un dinamism organizator
de imagini, care le conferi acestora o profunzime legdndu-le unele de altele."11
RezumAnd, imaginarul desemneazd cAnd ,,produsul, operele imaginatiei ca facultate
mentald, (...) cAnd confundd produsele cu imaginatia ?ns5gi, ?n mdsura in care
asociazd acestei facultdfi un dinamism, o forld poietici a imaginilor, simbolurilor gi

miturilor"12.

in opinia lui J.-J. Wunenburger, patru ar fi reperele esenliale ale criticii


moderne a imaginarului, directiile in care s-au inregistrat, pe rdnd, inovatiile care au
condus, Tn anii '90, la configurarea unei ,,mitodologii": tematismul lui G. Bachelard,
antropologia imaginarului a lui G. Durand, hermeneutica lui P. Ricoeur gi analiza
comparatd a religiilor a lui H. Corbin.
Convins de preexistenfa in psihismul uman a unor reprezentiri imaginare
incircate de afectivitate, care regleazd raporturile acestuia cu lumea exterioard,
Gaeton tsachelard aratd ci formarea eului se poate realiza in doui direc[ii dlferite.
fie in sensul epuririi imaginilor de orice incirciturd simbolicd in scopul forrndrii unei
rafionalitdti abstracte, fie in acela al transformdrii imaginilor, deformate gi imbogalite
la nivelul reveriei poetice. Analiza imaginarului ar putea urma, agadar, fie o cale
negativi, a gtiinfei, care percepe imaginea mai degrabi ca pe un obstacol
epistemologic, fie una pozitivi, sub formd de poetici generalS, pentru care imaginea
este o sursi creatoare. Demersul filosofic al lui Bachelard aspird la o conciliere a
poeziei gi a gtiinfei, ale cdror axe,,sunt de la bun inceput inverse"13, modelat fiind de
lln

-.l.Wunenburger, L'lmaginaire, Paris, PUF, coll. ,,Que sais-je?", 2OOg.


G. Durand, L'liaginaire, Faris, Hatier, 1gg4, p. 3 (irad. noasiri).
'" Ph. Araujo distinge, intre mit gi ideologie, un ,,ideologem" ca,,unitate semnificativi mobilizatoare a
$i
energiilor semantice, la nivelul imaginarului social, capabilS sd traducd gi si articuleze ideile-forfe
(dimensiune ideologic5) gi urmele mitice (dimensiune mitici: mitologeme, mituri directoare) a-le
discursului analizat." (Ph. Araujo, in J. Thomas (sous la dir.), tntrodiction aux m1thodologies de
l,'imaginaire, Paris, Ellipses, 1998, p. 302, apud J.-J. Wunenburger, op. cit.,pp.T -8, trad. n.)
'' J. Thomas (sous la dir.), lntroduction aux mdthodotogies de l'imaginaire, ed. cit., p. 15, apud J.-J.
Wunenburger, op. cit., p. 13 (trad. n.).
j: J -J Wunenburger, ibidem, p. 15 (trad. n.).
tt G.
Bachelard, Psihtanaliza focului,' Bucuregti, Univers, 1989, p. 2.

convingerea

ce ,,reveria reia fdrd intrerupere temele primitive, aclioneazd in

perm"ienld ca un suflet primitiv, in pofida succeselor gAndirii elaborate 9i impotriva

instrucliei fnsegi desprinsd din experienlele gtiinlifice"14 .


conceptii
i; opinii lui Bachelard, riddcinile imaginilor s-ar afla, conform unei la
nivelul
(arhetipurile),
situate in vecinitatea celei jungiene, Tn tiparele incongtiente
mai
cdrora tratamentul imaginilor uimeazd fie un sens voluntarist al luptei, fie unul
pacifist, al reconcilierii, iensuri corespunzdtoare celor doi poli, masculinul (Animus) 9i
iemininul (Anima). Departe de a fi refulate , ca la Freud, aceste 1mgS.i|i sunt apoi
transformate de o congtiinla perceptivi, la contactul cu lumea materiali, in imagini
noi, susceptibile de a ie Tncerca uiterior de semnificalii non-subiective, la intAlnirea
cu substanlele materiale. Astfel, pe urmele filosofiilor primitive, care asociau
principiilor lor formale unul din cele patru elemente fundamentale, G, Bachelard
preocupatd de raporturile
incearcd sd schileze o filosofie a imaginaliei materigle,
5.
d intre,,cauzaIitatea materiald" 9i,,cauzalitate-a formald"1
pe urmele poeticii maestrului sdu, Bachelard, gi ale antropologiei lui Ernst
Cassirer, Gilbert Durand va pune bazele unei veritabile gtiinte a imaginarului,
plasAnd in inima psihismului activitatea unei ,,fantastici transcendentale". DetagAnduse de modelul bachelardian ciruia Ti contestd antagonismul imaginar - ralionalitate,
G. Durand continui orientdrite acestuia ardtand ci imaginile se grefeazd pe,,trasee
antropologice", ai cdror poli ar fi planul neuro-biologic ai planul cultural. Situdndu-se
declarat, iu teoria traseului antropologic, in continuarea studiilor lui Bachelard (Aerul
gi visele) gi Roger Bastide (Sociologie et psychanalyse), G. Durand plaseazA la
originea'formarii imaginilor trei sisteme reftexologice care traseazd infrastructura

siniaxei imaginilor: rLflexele,,posturale" (care regleazi pozitia verticald),

cele

(determinate de
,,digestive" (dE ingestie gi expulzie a substanlelor) gi cele ,,sexuale"
ritrnica corporald).
lmaginarui, avAndu-gi originea intr-un subiect complex, non-reductibil la
propriile perceplii, nu se dezvotti totugi in jurul unor imagini libere, ci le impune o
iogicd, o structurare, ceea ce face din el o,,!ume" de reprezentdri. PlasAnd in sfera
imlginarutui ansamblut reprezentdritor culturale (opere de artd, mituri colective etc'),
Durind, care incearci si propund o a treia metodd, situatd Tntre structuralismul lui
Levy-strauss gi hermeneutica lui Ricoeur, identifici la nivelul imaginarului o legiturd
ind[solub!la ?ntre, pe de o pafte, structurile figurative care permit reducerea
producliilor imaginare diverse la cdteva ansambluri izomorfe gi, pe de altd parte,
semnificaliile slmbolice, reglate de un numdr finit de scheme, arhetipuri 9i simboluri.
Expresia firivilegiatd a imaginilor ar fi mitul(care existd prin determinirile sale verbale
gi epitetice),
in interiorul ciruia imaginile urmeazd o logici dinamicd, configurAndu-se
'de
diurn gi nocturn -, generatoare a trei structuri
doud regimuri
Tn iuncfie
polarizahte' o structurd,,misticd" (Tn care intre imagini se stabilesc relatii fuzionale),
una ,,eroicd" sau ,diaireticd" (stabilind clivaje gi opozilii trangante intre elementele
imaginarului) gi una ,,ciclicd", ,,sinteticd" sau ,diseminatarie" (care conciliazi toate
antagonismele).
Metodele adecvate exploririi acestor structuri ale imaginarului ar fi, in opinia
lui Durand, mitocritica gi mitanaliza.,,<< Mitocritica ) merge (...) de la bun inceput
si caute insigi fiinla operei in confruntarea dintre universul mitic formdnd < gustul >
sau Tnlelegerea citiioruiui gi universul mitic ce iese la iveald din lectura cutdrei opere
determinaie. Centrul de greutate al acestei metode se afld la confluenta dintre ceea

to
lbidem . o.4.
tu
g""'h'"t"r

G.

d,

p. 7.
Apa gi visele. Eseu despre imagina[ia materiei, Bucuregti, Univers, 1999,

fp

ce este citit gi cel care citegte (...)."'u Demersul vizeaz6, mai intAi, sd repereze in
operele de art5, recurgdnd, la nevoie, la metode de cuantificare a mitemelor, figurile
mitice dominante, decorurile 9i temele redundante, in scopul de a decela rnitul
director subiacent.
in opinia lui G. Durand,,,ih miezul mitului, ca gi al mitocriticii se situeazi (
mitemul > (adicd cea mai micd unitate de discurs cu semnificatie rnitici); acest
atom > mitic este de naturd structuralS (< arhetipali> ?n sens jungian, < schernatici >
dupd G. Durand) gi conlinutul sdu poate fi un < motiv ), o < temi ), uff < decor mitic
) (C. Durand), o i, embleme >>, o < situalie dramaticd > (E. Souriau) ( .) Un mitern
poate sd se manifeste gi sd actioneze semantic in doud moduri diferite - Tn mod
patent > gi in mod < latent >:
- Tn mod patent, prin repetarea expliciti a continutului sau continuturilor sale (situa[ii,
personaje, embleme etc.) omologe;
in mod latent, prin repetarea schemei sale intentionale implicite intr-un fenomen
foarte apropiat de'< deplasirile > studiate de Freud Tn vise."17
Dacd redundanla patentd a mitemelor conduce la ,,aplatizarea" mitului (prin
,,supravalorizarea descriptivului in detrirnentul sensului"), la transformarea lui Tntr-o
,,simpta referin!5 stereoiipe", la ,,sintem atizarea"ls lui, redundanla schemei mitice
<<

<<

latente face ca povestirea sd tinda spre apolog sau parabold (caz in care
,,transformarea se face printr-un soi det')trddare a intentiei in detrimentul
semnalmentului descriptiv al numelui propriu".

BazAndu-se Tntotdeauna pe o serie de mitocritici, ,,mitanaliza sociologici (G.


Durand), inspirAndu-se din lucririle de structuralism ale lui Levy-Strauss, dar
deopotrivd ( .) gi din toate cercetirile tematice sau din analizele semantice de
continut, Tncearcd sd contureze marile mituri directoare ale momentelor istorice gi ale
tipuiilor de grupuri gi de relalii sociale. >>20 Ambele metode ,,subsum eazd, dupd
modelul ireversibil al psihanalizei gi al psihologiei abisale, o denivelare_antropologici
intre patent gi latent, intre congtientul antropologic ai incongtient"2l. Mitan aliza
opereazd, agadar, un soi de psihanalizd a imaginilor dominante in scopul schitdrii
unei topici spatio-temporale a imaginarului. Ea permite stabilirea diagramei miturilor
dominante recesive ale unei epoci, diversificarea matricei mitice in funclie de
,,bazinele semantice" (in interiorul cdrora miturile dominante sunt supuse unor
actualizi4ri gi potenlializdri silcceslve, la un interval de aproximatlv trei generalii).
Aborddrile moderne ale imaginarului datoreazd mult unei episteme care a
perrnis redefinirea, din perspectiva receptdrii, a reprezentdrilor estetice ca spatiu al
dinamicii sensurilor. Hermeneutica lui Paul Ricoeur, care ageazd temeliile operaliilor
reflexive ale subiectului intr-o poetici a limbajului ,,metafora vie" gi Tn conduita
narativd care permite, prin intermediul ,,inscendrii" mitice (mimesis), producerea
sensului temporal al oricdrei actiuni umane, face din accesul estetic la operi ocazia
unei reinterpretdri a sensului, inlesnindu-i fiecdrui subiect reconstruirea propriei
existenfe investite cu dimensiuni simbolice. (Ricoeur ageazd aceastd activitate de
reconstructie a realitdtii sub semnul unei poetici a actiunii sociale gi politice a cirei
proieclie ,,estetic5" ar fi utopia.) in opinia lui Ricoeur, imaginea poeticd sau povestirea

16

G. Duran d, Figuri mitice gi chipuri ale operei - De la mitocriticd ta mitanalizd, Bucuregti, Nemira,
1996 a. 302.
t] tOloem, pp. 303 304.
]: Cf. R. Alleau, De la nature du symbole, Flammarion, 1958, apud G. Durand, op.cit., p. 20,304.

l:
to

"

ibidem, p. 305.
Durand,'gog.

lbidem. o.
'
lbidem.

pt

simbolicd permit performarea semnificatiilor proprii doar prin apelul la instrumentul


hermeneutic, care presupune depdgirea suprafetei literale, a sensului imediat, Si
dezvdluirea sensului indirect gi ascuns.
Pe urmele hermeneuticii lui Heidegger gi ale fenomenologiei lui Husserl, ale
principii
cdrei
le aplici in sfera reprezentdrilor religioase ale lumii suprasensibile,
Henry Corbin redescoperd, in studiile sale de islamologie, o formd de imaginalie
metapsihologicd, prin intermediul cireia congtiinla ajunge sd-gi reprezinte o lume de
imagini autonome (imaginalut) ai cdror ,,referenti" apartin lumii inteligibile,
suprarealitdtii de ordin spiritual, ale cirei spafii - paradisuri sau cetdfi divine - sunt
populate de zei, ?ngeri, maegtri spirituali, obiecte sacre, tot atdtea epifanii imaginale
ale ,,absolutului". Descrierea fenomenologici a acestor viziuni pune, agadar, Tn
eviden{5, aldturi de real gi ireal, o lume unde spiritul se corporalizeaza gi trupul se
spiritualizeazd (mundus imaginalis), congtiin[a devenind, din aceastd perspectivd
spafiul unei experiente interioare de ordin spiritual.
Liniile de forli care unesc cele patru demersuri prezentate mai sus sunt puse
in evidenld de J.-J. Wunenburger dupi cum urmeazd.
- imaginarul asculti de o ,,logicd" proprie gi se organizeazd in structuri care permit
formularea unor ,,legi" de functionare (G. Bachelard, Cl. Levy-Strauss, G. Durand),
regdsibile in structurile figurative decelate de Durand;
- imaginarul, care se grefeazd pe infrastructuri (corpul) gi suprastructuri (semnificaliile
intelectuale), este produsul unei imaginatii transcendentale, independentd, in mare
parte, de continuturile accidentale gi de perceplia empiricd (reveria bachelardiand gi
mitul lui Durand au la origine fo(a figurativd a unei imaginatii ,,fantastica

transcendentaleu - care depdgegte cadrele lumii sensibile;


- operele imaginaliei sunt producdtoare de reprezentiri simbolice la nivelul cdrora
sensul figurat original animd o gAndire deschisa gi complexi (imaginalia ca activitate
conotativi gi figurativd, obiectul, intre altele, al demersului hermeneutic propus de
Ricoeur) situatd la antipozii unui ralionalism care conduce la univocitatea sensului;
- irnaginarul este inseparabil de opere, mentale sau materializate, care servesc
fiecdrei congtiin(e in construirea unui sens al existenfei, al acliunilor gi al
^
experien{elor gdndirii. in termenii lui Bachelard gi ai lui Durind, imaginil e vizuile gi
lingvistice contribuie la imbogitirea reprezentdrii lumii, situAndu-se, dupi Ricoeur, la
originea constructiei irjentltare a eu{ui; astfel inragina{ia apare, aga curn prevdzuse
Sartre, ca expresie a liberldtii umane confruntate cu experienfa morfii (G. Durand);
- imaginarul se prezintd, in fine, ca o sferi de reprezentiri gi de afecte profund
ambivalente; valoarea sa nu rezidd doar in productiile sale, ci gi Tn modul in care
acestea sunt Tntrebuinfate (existd o ,,eticd", b? chiar o ,,in[elepciune" a imaginilor)z2.

lrt

II N--