POLUAREA PRIN RADIAII

INTRODUCERE:
Radioactivitatea este prezent pe planeta noastr de la inceputurile existenei
sale, in ciuda faptului c fenomenul n sine a fost descoperit abia la sfaritul secolului al
XIX lea de ctre H. Becquerel(1896), pe cnd ncerca s obin radiaii X pe alt cale

dect cea folosit de Roentgen. Cutndu-le prin radiaiile emise de o substan

fluorescent de uraniu, UK(SO4)2* 12H2O, el constat c nsi sarea de uraniu este
sursa unui nou tip de radiaii care, dei semnau foarte mult cu cele Roentgen, apruser
spontan i nu erau cauzate de fluorescent. El denumete aceast emisie radiaie
Becquerel, iar Marie Curie atribuie fenomenului numele de radioactivitate.
Ulterior Becquerel ajunge la concluzia c toate combinaiile chimice ale uraniului
manifest fenomenul de radioactivitate, indiferent dac sunt sau nu fluorescente, i c el
este o proprietate a atomului de uraniu.
Marie Curie stabilete c radioactivitatea este proporional cu conintul de uraniu
n combinaia respectiv i c ,de fapt, ea nu este o proprietate exclusiv a atomului de
uraniu, dovedind c mineralele de toriu prezint de asemenea radioactivitate.
n afar de poluarea biologic, industrial i chimic a solului, exist azi i poluarea
radioactiv, de care se face vinovat tot omul. Experienele nucleare efectuate n unele
zone ale Terrei, deeuri radioactive depozitate, precum si emanaiile de la centrele
nucleare unde s-au produs accidente (cum este cea de la Cernobl-Ucraina) sunt un foarte
mare pericol pentru viaa oamenilor i animalelor.
Cei mai periculoi radionuclizi sunt cei de via lung emii de reactoarele
nucleare: stroniul 90 rezist 28 de ani, iar cesiul 137 chiar jumtate de secol! Aceste
elemente radioactive ucigae se concentreaz n sol, de unde trec uor la plante i
animale. De pild, n zonele nordice ale Europei i Americii, acolo unde s-au fcut
experimente nucleare, lichenii depoziteaz cesiu radioactiv, iar renii, care se hrnesc cu
licheni, depoziteaz la rndul lor izotopi. Consumnd carne de ren, laponii s-au ncrcat
cu izotopi radioactivi de zeci de ori mai mult dect alte populatii nordice, care n-au fost
contaminate nuclear.

RADIATIILE:
Radiaiile au efecte i utilizri foarte diverse. Ele pot fi folosite n diagnoza i
tratarea unor boli ,dar n doze ridicate efectele radiaiilor sunt negative asupra
organismului.
Substanele radioactive emit trei tipuri de radiaii: alfa, beta i gama.
Radiaiile sunt nuclee de atomi de heliu dublu ionizai. Sunt particule grele cu vitez
mare de deplasare i putere mare ionizant, producnd luminiscena unor substane

precum i aciuni chimice calorice. Totui sunt mai puin periculoase la iradierea
exterioar ns mai puternice la radierea interioar.
Radiaiile sunt compuse din electroni n micare avnd masa mult mai mic, dar viteza
mult mai mare dect particulele , chiar dac energia lor este mai mic dect a acestora.
Radiaiile sunt unde electromagnetice ca i razele X (Roentgen) dar au energii mai
mari. Se propag foarte rapid cu viteza luminii neavnd sarcina electric, puterea de
ionizare este redus. Aceste radiaii nsoesc celelalte radiaii
Radioactivitalea poate fi:
- natural - cnd nucleul radioactiv, instabil, se dezintegreaz spontan, emind att
particule ct i energie;
- artificial - const n bombardarea unor atomi cu radiaii, provocnd
descompunerea nucleelor acestora.
Radioactivitaea natural este propietatea unor elemente chimice de a emite spontan radiaii.
Sursele naturale i uzuale de radiaii radioactive sunt:
a) radiatia cosmic format din protoni, neutroni i mezomi;
b) minereuri radioactive din sol;
c) raze cosmice care conin izotopi radioactivi i pot fi ingerate prin alimente;
d) expunerele medicale (radiografii, tratamente cu raze X, iradieri cu cobalt);
e) radioactivitatea natural suplimentar determinat de ape radioactive, deeuri bogate n
substane radioactive;
f) emanaii de radiu din roci.

Radioactivitatea artificial este fenomenul de emisie de radiaii indus prin reacii nucleare.
Reacia nuclear este procesul prin care are loc interacia ntre un nucleu i o particul proiectil
(neutron, proton, etc.). Sursele generatoare de radioactivitate artificial (antropogene) sunt:
a) bombele nucleare;
b) experienele nucleare;
c) reactoarele nucleare;
d) deseurile radioactive produse n urma unor activiti ale reactoarelor nucleare;

e) accidentele nucleare.

Efectele poluarii radioactive asupra organismului uman:

-

leziuni cutanate (radiodermite);

leziuni oculare cu opacifierea cristalinului;
sterilitate temporar sau definitiv, n funcie de doz
iradierea in primele trei luni de sarcind duce la malformaii congenitale, retardare
mintal sever;
cancer: leucemie, cancer tiroidian, mamar, pulmonar etc

Efectele radiaie UV asupra oamenilor, plantelor si ecosistemului acvatic.

- Asupra oamenilor:-arsuri i cancere ale pielii, cataracte si alte boli ale retinei,
suprimarea sistemului imunitar, agravarea incidentelor legate de bolile infecioase
- Asupra plantelor (toate speciile afectate la acelai nivel):-scderea fotosintezei,
saderea schimbului eficient de ap, scderea suprafeei frunzelor
- Asupra ecosistemului acvatic:-reducerea ratei de supravieuire, reducerea
produciei de fitoplancton, reducerea capacitaii reproductive la peti, crabi, amfibieni i a
capacitaii larvare.
Evaluarea iradierii suplimentare:
Din punct de vedere al evalurii iradierii suplimentare, un deosebit interes l prezint
influena pe care o pot avea centralele termonucleare.
Cunoscutele accidente de la aceste centrale cermonucleare (Three Miles Island
USA/martie 1979 sau Cernobl fosta URSS/aprilie 1986), pe de o parte, actualul interes al
Romniei pentru aceast form de producere a energiei, pe de alt parte, sunt elemente care
impun aprofundarea acestui aspect.
Se vor detalia, n cele ce urmeaz, elemente specifice centralelor nucleare avnd
reactoare de tip CANDU.
Centrala nuclearo-electrica este un ansamblu de instalaii i construcii reunite n
scopul producerii de energie electric, pe baza energiei eliberate n reacia nuclear de fusiune.
Caldura produs n reactor prin fisiunea nucleelor de uraniu este preluat de apa grea
(agent de rcire) i transferat apei uoare care se transform n abur. Aburul antreneaz un
turbogenerator, care debiteaz energia electric produs, n Sistemul Energetic Naional.
Combustibilul utilizat este uraniul natural, moderarea si racirea efectundu-se cu ap grea.

CAZUL CERNOBL
Un exemplu tipic de nerespectare a normelor de exploatare l constituie cazul Cernobl
(25-26 aprilie 1986, chiar i recent) soldat cu explozie i incendiu, care a dus la mprtierea n
mediu a unei cantiti mari de radionuclizi. Produii de activare ct i particule ale
combustibilului nuclear au ajuns n atmosfer, unde prin curent de aer s-au depus n toat zona
nordic a continentelor. Cele mai afectate au fost regiunile din Ucraina, Bielarus, Rusia,
Norvegia, Finlanda. Ulterior prin deplasrile maselor de aer acestea au ajuns i n Romnia.
Materia vie fucioneaz ca factor de control al proceselor chimice att n scoara terestr ct i n
ap. Pe 26 aprilie 1986, la 1.23 noaptea, la Centrala de la Cernobl s-a produs cel mai mare
accident nuclear din istoria omenirii, urmat de contaminarea radioactiv a zonei nconjurtoare.
Un nor de precipitaii radioactive s-a ndreptat spre prile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei
i prile estice ale Americii de Nord, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.
Potrivit estimrilor programului internaional pentru monitorizarea efectelor accidentului
de la Cernobl asupra sntii (IPHECA), iniiat de Organizaia Mondial a Sntii, cantitatea
de material radioactiv eliberat n mediu a fost de 200 de ori mai mare dect cea rezultat n
urma exploziilor de la Hiroshima i Nagasaki. S-a estimat c ntreaga cantitate de xenon,
jumtate din cea de cesiu i de iod i 5% din restul elementelor radioactive prezente n reactor au
fost aruncate n atmosfer.
n Romnia anului 1986, populaia a aflat cu ntrziere despre ce s-a ntmplat la
Cernobl.
Oamenilor le era recomandat s spele bine fructele i legumele sau s evite ieirile
copiilor n spaii largi.
Ulterior a fost declanat o campanie n coli prin care elevilor li s-a administrat
antidotul o doz de iod. Iodul devenise n acele zile un panaceu cutat intens. La farmacii i
policlinici, unde se distribuia gratuit, binecunoscutele cozi nu mai mirau pe nimeni. Zvonurile,
tipice unei lipse de informaii oficiale, cptau proporii.
Potrivit unor surse independente, cancerul tirodian ar fi afectat circa 100.000 de
locuitori din zonele afectate de norul radioactiv. de asemenea, numrul crescut de mbolnviri de
leucemie este pus pe seama aceluiai fenomen.
Afeciuni ale sistemului endocrin, n special glanda tiroid, diabet zaharat, probleme
oculare creterea numrului de cazuri de cataract, cu debut precoce, afeciuni diverse ale
sistemului imun cu scderea rezistenei la infecii i creterea numrului de boli alergice, n
special la copii -, probleme cardiovasculare, creterea prevalenei hipertensiunii arteriale,
scderea fertilitii sau malformaii congenitale, toate acestea au fost puse pe seama accidentului
de la Cernobl.

Cum putem s ne aprm de efectele radiaiilor?

Dup accidentul de la Cernobl, romnii au aflat cum s se apere de radiaii. Principalul
antidot n astfel de cazuri este de iodura de potasiu. Dar iodura de potasiu protejeaz numai
tiroida. Nu previne intrarea n corp a iodului radioactiv prin inhalare sau prin mncarea
contaminat. Nu protejeaz alte pri ale corpului n afar de tiroid i nu preotejeaz tiroida de
alte componente radioactive n afar de iod, cum ar fi, de exemplu, cesiul, pentru care nu exist
antidot. De asemenea, medicamentele nu au efect retroactiv, deci, odat expus iodului
radioactiv, tiroida nu va i va reveni dup tratarea cu iodur de potasiu. O doz de iodur de
potasiu are efect pentru 24 de ore.

Efectele polurii radioactive:

Efectele fiziologice ale radiaiilor depind de:
- intensitatea ionizrii produse;
- intensitatea radiaiei emise;
-nsuirile absorbante ale organismului.
La vrsta de 60 de ani un om acumuleaz n medie ntre 5-10 rem la nivelul mrii i de zece
ori mai mult la altitudini mari.
Efect asupra organismului-Doze:
0-50 Lipsa unor simptome vizibile
50-100 Posibile schimbri n tabloul sangvin , fr tulburri serioase
100-200 Tulburri serioase, indisponibilitate posibil
200-400 Tulburri i indisponibilitate sigur, moarte posibil
400 Doza fatal pentru 50% din indivizi
600 Moarte sigur

SURSE DE RADIAIIl:
Sursele de radiaii pot fi: naturale (din scoara terestr , energia solar sau cea cosmic) sau
antropice (din activitile umane).

1. Sursele naturale terestre sunt alctuite din roci radioactive (minereuri de uraniu,
thorium, izotopi radioactivi de potasiu, carbon, etc.), n natur existnd numeroase
elemente, n stare pur sau din compui, care emit spontan radiaii.
Radiatia solar este de natur electromagnetic , o parte din aceasta fiind
absorbit la trecerea prin atmosfera Pmntului , producnd nclzirea aerului , cea mai
mare parte ajungnd direct la Pmnt.
Radiatia cosmic este de natur corpuscular si electromnagneticp , provenind
direct din spaiul cosmic(radiaia primar) sau din interaciunile acesteia cu particulele
din atmosfer (radiaia secundar).
2.Sursele antropice de radiaii provin din toateactivitaile umane ce utilizeaz material
sau instalaii ce emit radiaii.Apar in zone de extracie si preparare de minereuri de
uraniu, de thorium, la depozitarea necorespunztoare a materialelor reziduale
radioactive,din accidente sau la instalaii nucleare , la vapoare, submarine,avioane cu
incarcatur nuclear , din experimene militare.
Din anul 1963, printr-un tratat internaional , s-au interzis experimentele la sol , in
apa sau n aer , fiind premise numai cele subterane.De asemenea ,pot aprea radiaii i de
la instalaiile cu raze X , utilizate in medicin sau la detectarea defectelor n metale,
betoane.

PROTECIA CONTRA IRADIERII

Personalul care lucreaz cu sursele de radiaii trebuie s cunoasc riscul impus de
locul de activitate , s fie instruii pentru respectarea normelor de securitate .Aparatele i
instalaiile cu surse de iradiaii sunt utilizate numai de personalul calificat n domeniu ,
pentru prevenirea accidentelor.Transportul materialelor radioactive i al surselor de
radiaii trebuie s se realizeze cu respectarea normelor republican si internaional , n
containere adecvate si etichetate.
Concentrrile cele mai mari de materiale radioactive se gsesc astzi n
reactoarele nucleare din centralele nuclearo-electrice.Numrul acestoara a crescut
vertiginos dup anul 1946 , ajungnd n 1988 la 385 de uniti nucleare , iar n 1992 la
421 uniti. n prezent, 17% din energia electric produs pe glob provine din aceste
centrale.Dac aceast energie s-ar fi produs in termocentale s-ar fi degajat anual 1,5 mil
tone CO2, 2 mil t SO2 i 1 mil t NO2.
n Romnia sunt aproximativ 60 de centre de lucru cu surse radioactive (centre de
cercetare, spitale,dou reactoare nucleare la Mgurele i Piteti), la care s-a adugat
unitatea nuclear din central de la Cernavod.

Tehnici de control al radioactivitaii:

Radioactivitatea natural, component de baz a mediului nconjurtor, este determinat de
prezena n sol, aer, ap, vegetaie, organisme animale, precum i de om a substanelor
radioactive de origine terestra, existente n mod natural din cele mai vechi timpuri, la care se
adaug radiaia cosmic extraterestr.
Pe lng sursele naturale de radiaii, este important de semnalat, nc de la nceput, c
omul modific prin activitatea economic i social sursele naturale de radiaii, n sensul c el
poate produce acumularea acestora n anumite locuri sau chiar zone relativ ntinse. Omul
creeaz, astfel, o radioactivitate natural suplimentar, iar mulimea surselor naturale de radiaii
include, prin definiie, i sursele naturale de radiaii suplimentare.
Concepte de baza:
Scopurile supravegherii radioactivitatii sunt:
-

Cunoasterea factorului fizic radioactivitatea existent pe Pamant si, intr-o buna

masura, determinant al evolutiei vietii.
Evaluarea expunerii omului la radiaatii si, dupa caz, luarea de masuri de radioprotectie.
Stabilirea oportunitatilor si prioritatilor in refacerea ecologica a zonelor cu radioactivitate
crescuta, ca urmare a actiunilor umane.

Efectele radiatiior au la baza interactiunea lor cu materia, fenomen bazat pe cedarea energiei
radiatiilor incidente catre substanta strabatuta.
Spre deosebire de lumina si sunet, radiatiile nu pot fu percepute de simturile omului. Ele pot
fi detectate si masurate cu aparate speciale a caror componenta de baza este detectorul pentru
radiatii. Asemenea aparate se numesc, generic, dozimetre, dozimetria.
Sursele naturale de radiatii sunt prezente inca de la formarea Pamantului, insotind aparitia si
evolutia vietuitoarelor, inclusive a omului.

Structura materiei:
Materia se compune din elemente chimice, in care predomina H, O, C, Na, K etc., iar
elementele sunt dormate din:

- atomi caracteristici, care contin un nucleu construit din protoni, cu sarcina pozitiva si neutron,
fara sarcina.
- electroni, cu sarcina negative care s emisca in jurul nucleului, pe orbite nedefinite.
Iradierea:
Iradierea este actiunea prin care radiatiile incidente unui corp provoaca transformari in
acel corp. Transformarile din organismele vii sunt cunoscute sub numele de efecte biologice la
iradiere.
Daca sursa de radiatii este exterioara corpului iradiat, se foloseste termenul de iradiere
externa; daca sursa de radiatii este incorporate sau distribuita in masa coprului, se foloseste
termenul de iradiere interna.
Sursele de radiatii pot fi folosite in medicina pentru diagnostic si tratament, ceea ce
conduce, pentru pacienti, la o iradiere medicala, iar pentru personalul medical si sanitar la o
iradiere profesionala.
Referitor la parcursul radiatiilor, radiatiile alfa sunt oprite de stratul superficial al pielii.
Radiatiile beta pot traversa mai imulti centrimetrii de tesut, iar radiatiile gamma si cele cosmice
sunt capabile sa traverseze chiar blindaje de plumb de mai multi metrii.

EFECTELE RADIATIILOR
Radiatiile afecteaza atat mediul, cat si biocenozele. Asadar , organismele vii sufera atat
efecte directe (modificari de compozitie, structura,mutatii genetice), cat si
indirecte,datorita biotopului afetat de radiatii.Efectele depend de tipul de radiatie , durata
expunerii,starea organismului.La om s-au observant urmatoarele efecte provocate de
iradieri:
a)Efecte nestocastice- aparute la scurt timp dupa o iradiere de mare intensitate.Se poate
ajunge la deces
b)Efecte stocastice- ce apar in timp mai indelungat , dupa o iradiere de intensitate redusa
c)Efecte genetice-manifestate la urmasii parintilor iradiati sub forma de malformatii
congenitale, deficiente psihomotorii, etc.
d)Efecte teratogene la fetus-datorita iradierii mamei in primele luni de sarcina .Copilul
prezinta risc pentru intarziere mintala.

EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIATIILOR IONIZANTE pot fi grupate astfel:

Efectele somatice, care apar la nivelul celulelor somatice si actioneaza asupra fiziologiei
individului expus, provocand unele distrugeri care duc fie la moartea rapida, fie la
reducerea semnificativa a sperantei medii de viata.
Efectele genetice apar in celulele germinale (sexuale) din gonade (ovar si testicul).
Cercetarile au aratat ca aceste celule in perioada inmultirii sunt foarte sensibile la
radiatiile ionizante, cee ace explica actiunea mutagena. Aparitia unor mutatii letale sau
subletale la descendenti se datoreaza unor efecte immediate ale radiatiilor ca: alterarea
cromozomilor, roperea unor segmente de cromatina, alterarea chimica a codului genetic
etc.
Doza letala 50%.

Dozele mari de radiatii provoaca moartea indivizilor expusi. Pentru evaluarea acestui
effect, se utilizeaza termenul de DL50. Aceasta reprezinta doza teoretica de radiatii ionizante
care poate produce maortea intr-un timp determinat a 50% din indivizii expusi. Organismele cele
mai rezistente la radiatiile ionizante sunt bacteriile, iar cele mai sensibile sunt organismele cu
sange cald (mamifere si pasari).
Tratamente medicale:
Instalatiile de radiatii X (Rontgen), folosite in spitale si in clinici, sunt, probabil, cele mai
cunsocute surse de radiere artificiala. Ele sunt folosite, intr-o larga varietate de procedee de
diagnosticare, de la simple radiografii ale toracelui la studii dinamice complicate ale inimii. O
radiografie a toracelui va transfera plamanului un echivalent al dozei de 20 Sv. Pacientilor li se
pot administra si radionuclizi cu scopuri de investigatie, unul dintre cel mai mult utilizati fiind
tehnetiul-99, care are un timp de injumatatire scurt si se foloseste la o gama larga de examinari,
cum ar fi tomografii ale creierului sau ale oaselor.
Radiatiile se mai utilizeaza si in scopuri terapeutice. Una din principalele metode de
tartare a cancerului este, in mod paradoxal, aceea de a iradia puternic tesuturile maligne,
impiedicand astfel functionarea celulelor tumorii. In scopuri terapeutice, radionuclizii se pot
administra, asa cum este cazul iodului-131, pentru tratamentul cancerului tiroidian.

Depuneri radioactive de la experientele cu arme nucleare:

Radioactivitatea artificiala este raspandita in toata lumea ca rezultat al experientelor in
atmosfera cu arme nucelare. De exemplu, pe pamant s-au depus aproape 3 tone de plutoniu-239.
In urma experientelor apare o mare varietate de radionuclizi; de aceea, de interes principal, din
punct de vedere al dozei, sunt carvonul-14, strontiul-90 si cesiul-137.

O buna parte din radioactivitate este initial injectata in paturile superioare ale atmosferei,
de unde este transferata incet in paturile inferioare si, de aici, mult mai rapid spre pamant.
Atat procesul, cat si materialul se numesc depunere radioactiva. De la tratatul din anul
1963 de interzicere a experientelor nucleare in atmosfera, activitatea radioactiva din atmosfera
superioara a descrescut notabil, desi scaderea este oprita din cand in cand de expterientele
effectuate de tarile nesemnatare ale tratatului.
Radionuclizii care intervin in depunerile radioactive sunt inhalati direct sau inclusi in
hrana, si ambele procese au ca effect o expunere interna a corpului. Radionuclizii care emit
radiatii gamma, atunci cand sunt depozitati pe sol, produc iradierea externa.
Uraniul necesar reactorilor nucleari este preparat mai intai sub forma de combustibil,
pe urma, folosit in reactor, si apoi este reprocesat. In fiecare din cele trei stadia se deverseaza in
mod controlat radioactivitate in aer si in apele de suprafata. Devarsarile sunt supuse unor
restrictii legale. Doza primita de populatie depinde de natura si de activitatea radionuclizilor
eliberati, precum si de modul in care sunt dispersati in mediu si de resedinta, modul de viata si
obiceiurile alimentare ale persoanelor in cauza.

Echivalentul dozei efectiv pe care il poate primi o persoana care lucreaza cu radiatii
este limitat prin lege: practic, nu poate depasi 50 Sv.
In afara de acest personal din industria nucelara, mai exista personae, in special
mineri si personal Navigant aerian, care sunt expuse la niveluri ridicate de radiatie naturala. Cei
mai expusi dintre acestia suni minerii din minele necarbonifere, care primesc in medie annual
dize de circa 26 Sv.
Metode de control al deseurilor radioactive:
CATEGORII DE DESEURI:
Deseurile radioactive se pot imparti in trei mari categorii, in functie de activitatea lor:
deseuri cu activitate scazuta, deseuri cu activitate medie si deseuri cu activitate ridicata.
Deseurile cu activitate scazuta constau din obiecte ca hartia, imbracamintea si
echipamentul de laborator folosite in zonele in care se manipuleaza materiale radioactive, ca si
pamant contaminat si moloz de constructii. Deseurile cu activitate intermediara includ
materialele schimbatoare de ioni folosite la tratarea gazelor si a lichidelor inainte de devarsarea
lor in mediu, malurile care se acumuleaza in bazinele contaminate cu plutoniu.
Termenul de deseuri cu activitate ridicata se refera la lichidul produs cand se
reproceseaza combustibilul uzat. In tarile care nu s-au angajat in reprocesare, combustibilul
insusi este considerat ca desei cu activitate mare. Schema de mai jos ne da o perspectiva a

cantitatilor de deseuri radioactive din fiecare catedorie si o comparative cu alte deseuri,

neradioactive.

CONCLUZIE PERSONALA:
Din analiza argumentelor pro si contra privitoare la dezvoltarea industriilor nucleare se
desprinde faptul ca atat aprecierile extrem de optimiste asupra beneficiilor, cat si opozitia
exagerata a daunelor provocate de radiatiile nucleare trebuiesc privite cu circumspectie,
important fiind sa nu ne temem de radiatii, dar nici sa nu le supraapreciem, in tot ce intreprindem
sa adoptam o maniera prudenta si nu in cele din urma, sa manifestam competenta izvorata dintr-o
cunoastere stiintifica profunda a problematicii in cauza.

BIBLIOGRAFIE:
Protectia si ingineria mediului
-

Vladimir Rojanschi
Florina Bran
Gheorghita Diaconu

Mediul inconjurator Poluare si protective

-

Sanda Visan
Steliana Cretu
Cristiana Alpopi

Elemente radioactive Poluarea mediului si riscurile iradierii

-

Teodora Marcu si Gh. Marcu