Sunteți pe pagina 1din 5

Protectii anticorozive...

Prin coroziune se intelege fenomenul complex de distrugere a materialelor, datorita reactiilor


chimice sau electrochimice cu diferite substante prezente in mediul inconjurator.
Atacul chimic direct este posibil la toate materialele folosite, in timp ce atacul
electrochimic este posibil numai la metale, deoarece numai ele poseda electroni liberi.
Materialele sintetice nu poseda aceasta structura, ele fiind degradabile numai prin atac
chimic.
Sub acest aspect se defineste :
Coroziunea chimica caracterizata prin aceea ca in timpul reactiei dintre un
material si mediul coroziv nu apare un transport de sarcini electrice.
Coroziunea electrochimica caracterizata prin aceea ca in timpul reactiei cu
mediul coroziv apare un transport de sarcini electrice.
Ca efect al coroziunii se pierd permanent din economia mondiala cantitati importante
de materiale. De exemplu, din productia mondiala de otel din ultimii 50 de ani, aproximativ 20
miliarde de tone, se apreciaza ca circa 44% s-au pierdut datorita coroziunii.
Aceasta justifica pe deplin necesitatea luarii de masuri de protectie a metalelor
impotriva agentilor corozivi si de aprofundare a studierii fenomenelor coroziunii.
. Metode de protectie anticoroziva a metalelor
Metodele de protectie anticoroziva se impart in :
I.

Metode de prevenire a coroziunii.

II.

Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune.

III.

Metoda de actionare asupra mediului coroziv

IV.

Metode de acoperire a suprafetelor metalice.

Metode de acoperire a suprafetelor metalice


Protectia prin invelisuri anticorozive se realizeaza prin acoperirea metalului cu un
strat subtire de material protector. Stratul protector trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii :
-

sa fie compact si aderent;

sa fie suficient de elastic si plastic;

sa aiba grosime uniforma;

Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic. Depunerile metalice se realizeaza pe


cale galvanica sau termica prin imersie, pulverizare, placare, etc.

Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice folosind : lacuri,


vopsele, emailuri sau folii de masa plastica.
Acoperiri cu straturi organice. Polimeri conductori si neconductori utilizati in protectia
anticoroziva
Scopul lucrarii
1.
Depunerea unor straturi compacte polimerice (polifenol si polipirol) pe suport de otel
in scopul protectiei anticorozive.
2.

Verificarea proprietatilor protectoare ale straturilor obtinute.

Introducere
Protectia suprafetelor metalice cu pelicule organice
Unul dintre cele mai intens studiate domenii din electrochimie in ultimii zece ani il
constituie electrozii cu suprafata modificata cu polimeri conductori sau neconductori.
Utilizarea acestora in diverse domenii a deschis noi perspective si noi abordari in domeniul
electrochimiei.
Proprietatile protectoare ale straturilor organice, impotriva coroziunii sunt cunoscute
in literatura stiintifica de specialitate. Permanent au existat preocupari pentru marirea
capacitatii protectoare a peliculelor prin intrebuintarea de materiale peliculogene cu
capacitate de imbibare redusa, cu permeabilitate mica la apa si gaze si care sa prezinte un
proces de imbatranire incetinit, cat si pentru gasirea celor mai optime tratamente ale
suportului metalic care sa asigure maximum de aderenta intre pelicula si metal.
Rezistenta anticoroziva a protectiilor cu pelicule organice este dependenta de
natura, calitatea, compactitatea peliculei, de prelucrarea suportului metalic, de aderenta
peliculei la suport, precum si de modul de intretinere a peliculei.
Polimerii pot fi obtinuti in doua moduri:
- polimerizare chimica;
- polimerizare electrochimica;
In cele ce urmeaza se va prezenta doar obtinerea polimerilor prin polimerizare
electrochimica.
Acoperiri cu polimeri necoductori polifenol
Schematic, oxidarea electrochimica a fenolului, decurge cu formarea radical cationilor
fenoxid in prima etapa. Acestia sunt specii puternic acide, instabile care sufera o
deprotonare rapida si apoi cuplarea cu formarea unor dimeri, trimeri si chiar structuri
polimerice care raman adsorbite pe suprafata electrodului, blocandu-l total (reactiile din
figura 4.3.1.)

(1)
(2)

(3)
Fig. 4.3.1 Prezentarea schematica a mecanismului de oxidare a fenolului
Pentru procesul de oxidare a compusilor fenolici pe electrozii metalici este propus
urmatorul mecanism de reactie, prezentat in Fig. 4.3.2.

Fig. 4.3.2 Mecanismul propus pentru oxidarea electrochimica a fenolului


In prima etapa a mecanismului are loc oxidarea fenolului cu obtinerea radical
cationilor fenoxid, care sunt acizi foarte puternici si care se deprotoneaza rapid cu formarea
radicalului neutru. Din aceasta faza reactia poate urma doua cai:

radicalii fenoxid adiacenti adsorbiti pe suprafata electrodului se pot cupla prin


formare de dimeri, trimeri sau chiar structuri polimerice care raman adsorbiti pe electrod
blocandu-i astfel suprafata (figura 4.3.2 varianta A);

radicalii obtinuti pot suferi o noua oxidare cu formare de hidrochinona si apoi


benzochinona (figura 4.3.2 varianta B).
Polimerizarea fenolului pe suprafata electrozilor metalici determina formarea unui
strat protector impotriva coroziunii.
Acoperiri cu polimeri conductori - polipirol

Polimerizarea electrochimica a pirolului decurge dupa schema prezentata in figura


4.3.3. Polimerizarea pirolului duce la obtinerea unui sistem conjugat de electroni ce permite
deplasarea libera a acestora determinand caracterul de polimer conductor al acestuia.

Fig. 4.3.3 Schema de polimerizarea electrochimica a pirolului


Metode de lucru utilizate pentru polimerizarea electrochimica:
Metoda polarizarii potentiostatice pentru trasarea curbelor de polarizare i = f(timp) (i =
densitate de curent).
Metoda galvanostatica pentru trasarea curbelor de polarizare E=f(timp) (E =
potential).
Metoda polarizarii potentiodinamice utilizata la trasarea voltamogramelor ciclice
(presupune variatia ciclica a potentialului si inregistratrarea curentului corespunzator).
Atat curbele potentiostatice cat si voltamogramele permit determinarea principalilor
parametri electrochimici ce caracterizeaza procesul de coroziune si anume: E cor - potential
de coroziune; icr - curent critic (maxim) de coroziune; Ep - potential (primar) de pasivare;
Epc - potential de pasivare completa; E pitt - potential de pitting; Er,pitt - potential de repasivare
a pittingului; ET - potential de transpasivitate; ip - curent de pasivitate.
Metoda polarizarii liniare consta in determinarea dependentelor E-i pentru un
domeniu de polarizare de maximum 10[mV] in jurul potentialului de coroziune, in scopul
determinarii rezistentei de polarizare.
Polimerizarea fenolului
Mod de lucru
1.

Se curata suprafata piesei de otel cu hartie abraziva, se spala in jet de apa;

2.

Se imerseaza cate 5 minute in solutia de degresare, se spala in jet de apa;

3.
Se imerseaza 5 minute in solutia de decapare, se spala cu apa distilata si se usuca cu
hartie de filtru;
4

4.
Se cantareste placuta de otel la balanta analitica cu precizie de 0.0001 g si se noteaza
masa initiala, mi;
5.
Se monteaza electrozii in suport, se conecteaza la bornele electrolizorului respectand
polaritatile si se introduc in baia de electroliza;
6.

Se conecteaza instalatia de electroliza la retea si se pune in functiune;

7.
Se realizeaza o curba de polarizare la 150 [mV] fata de potentialul OCP, la o viteza de
2[mV/s] in clorura de sodiu 3%;
8.

Se determina potentialul de coroziune si curentul de coroziune prin metoda Tafel;

9.

Se scot electrozii si se spala cu apa distilata;

10. Se curata suprafata piesei de otel cu hartie abraziva, se spala in jet de apa;
11. Se imerseaza cate 5 minute in solutia de degresare, se spala in jet de apa;
12. Se imerseaza 5 minute in solutia de decapare, se spala cu apa distilata si se usuca apoi
cu hartie de filtru;
13. Se cantareste placuta de otel la balanta analitica cu precizie de 0.0001 g si se noteaza
masa initiala, mi;
14. Se polimerizeaza galvanostatic la 0.1 [mA/cm2] timp de 30 minute in solutia de fenol
0.1M in 1mM sulfat de sodiu;
15. Se scot electrozii, se spala cu apa distilata, apoi se usuca prin tamponare cu hartie de
filtru;
16. Se cantareste placuta de otel la balanta analitica cu precizie de 0.0001 g si se noteaza
masa finala, mf.
Rezultate si calcule

Se calculeaza masa de fenol depusa electrochimic;

Se realizeaza o curba de polarizare la 150 [mV] fata de potentialul de echilibru in


clorura de sodiu 3%;

Se determina potentialul de coroziune si curentul de coroziune prin metoda Tafel.

Interpretare rezultate: Se compara valorile cu cele obtinute pe electrodul netratat.

S-ar putea să vă placă și