Sunteți pe pagina 1din 17

ESEU

Moara cu noroc
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi
de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai
reprezentative nuvele ale sale sunt Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara
cu noroc,Padureanca,etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in
volumul Novele din popor. Titlul volumul sugereaza specia liteara a
operelor cuprinse si tema de inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand
perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In mod veridic,
realitatea apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in
proza incercarea de moralizare specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta
in vreun fel soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie
literara este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni
cuprinse intre povestire si roman in care conflictul este puternic, iar
accentul cade pe conturarea personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al
personajului in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral
si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate
mediile sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se
urmareste dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de
imbogatire. Apar ca motive literare: banul, averea, mostenirea. Se
urmaresc stari sufletesti si trairi aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia,
toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc de investigare
a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in
detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza alorificarea morala a
textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata
sociala, surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta
conflictul dintre ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o
analiza psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat

sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin.
Apare degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate
neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential.
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua
substantive comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat
pentru a se macina cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in
primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul
luat in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca
prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face
hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un
loc nefast care datorita influentei negative exercitate in special de
Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului principal care
parcurge toate treptele decaderii.
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub
influenta nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea
continua sub aspect moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa
si prin intermediul conflictului interior. Opera are o structura liniara si atrage
toate personajele intr-un conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la
rascrucede drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati
intunecate. Descierea drumul care merge la carciuma si a locului in care se
afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la
inceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc,
un personaj carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din
imprejurimi care tulbura echilibrul familie. El isi impune inca de la inceput
regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un om rau si
primejdios. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el
si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai,
Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si
cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul
aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie.
Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam

batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii


pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita
generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste,
doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa
joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in
furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de politie, i
se da drumul acasa numai pe chezasie. Prin faptul ca jura stramb la
proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima.
Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este
sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va
putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi
arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista
tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in
mod de razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide.
La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu
cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma
de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre
faptul ca nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata
tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare,
de ceea ce va urma, mentionand mi-e greu sa parasesc coliba in care miam petrecut viatama cuprinde un fel de spaima, dar nu-si paraseste
copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea si-mi vine sa rad cand mi-o
inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se
regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune
seama intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul.
Batrana se regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de
data asta regretand situatia in care se afla.

Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.


Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe
parcursul nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit,
dar sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput
apreciat datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare.
Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat
spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind degradarea morala in toate
etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei
sotii. Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind eploatat moral de
Samadau, personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul
operei. Statutul initial de samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de
a guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din capia Aradulu.
Personajul se contureaza caracterial, bun cunsocator al psihologiei umane,
cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo
36 ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita caresi indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata
usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina
demn insa in fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre actul final al
mortii pentru a nu da satisfactie legii. Format in nelegiuire, va muri cu ea in
suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de
mama si sotie iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l
contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la
inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa,
dornica de iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu
aparitia Samadauui, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede
diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe
sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in
muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il desconsidera. La
randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii este fatala.
Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere
moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita
mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele
momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca
intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.

Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un


alterego al naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea
experientei care nu crede in rau si care in mod simetric in prolog si epilog
reia motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind
constienta ca Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe
schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul surprinzandu-i aceeasi
inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la
caracterizarea personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor
spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe
(mai ales ale batranei) la inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela
psihologica deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta
banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal,
Ghita, parcurgand absolut toate treptele decaderii.

Caracterizarea lui Ghita


Ipoteza
Opera literara Moara cu noroc este scrisa de Ioan Slavici si publicata in
volumul Novele din popor in anul 1881 si are ca personaj principal pe
Ghita, un personaj complex ale carui trasaturi sunt bine evidentiate pe
parcursul intregului subiect, atat prin intermediul caracterizarii in mod direct
cat si prin portretul moral al personajului.
Tipologizare
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor
realiste, nuvela lui Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj
realist el ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica, reprezentand tipul
carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va
marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund,

complex, reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai


bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si emotional,
evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de
avere asupra omului.
Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe parcursul
nuvelei, se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvele omul sa
fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia si linistea colibei tale
te face fericit, la inceputul operei aparand in ipostaza de cizmar cinstit, dar
sarac, dornic de a se imbogati. Ca urmare devine hangiu, la inceput el este
apreciat datorita onestitatii, dar este dominat de obsesia banului in
continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care
decate atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind degradarea morla ain
toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al
propriei sotii, dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral
de Lica.
Moduri de caracterizare
Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar
autocaracterizarea si opiniile celorlalte personaje subliniaza atat trasatura
dominanta a personajului dorinta de castig, cat si alte trasaturi. In mod
indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza tot mai bine pe
parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou
trasatura lui principala. Portretul lui fizic nu este evidentiat, accentul cazand
pe cel moral.
Caracterizarea directa
Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul
rand, evidentiate de narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate cele
doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei
sale (un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se
bucura cand o vedea pe dansa vesela) si cea a omului dominat de bani si
de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul
in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om (acum el se
facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea
ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el, cand mai se
harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma
vinete pe brate). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt
evidentiate si prin afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile

Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul
acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui
Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (Ghita este un om
drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa
vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai), insa
odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de
situatie, vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (Esti un om
netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui
ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti
acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!). Vorbele Anei
demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care
nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si
nedemn (Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in
haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.).
Totodata, vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce intentiona
in permanenta sa atraga pe Ghita de partea banilor, incercand mereu sa-i
hraneasca orgoliul prezinta cateva trasaturi ale cizmarului (Tu esti om
Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea
tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt chiar eu mai
vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine). lica alimenteaza in
permanenta mandria lui Ghita, atrangandu-l in cursa lui bine planificata a
afacerilor necurate.
Autocaracterizare
Propriile afirmatii ale lui Ghita intr-un monolog interior evidentiaza in acelasi
timp slabiciunile lui, dar si un mijloc de autoaparare prin victimizare (Ei! Ce
sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva
mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat ca are
cocoasa in spinare.)
Slabiciunea pentru bani este punctata si de narator ce surprinde reactia
lui Ghita la zarirea banilor, acesta fiind foarte insistent asupra evidentierii
placerii de a avea multi bani.
Caracterizarea directa a personajului surprinde astfel opiniile personajelor
despre Ghita, interventiile naratorului asupra caracterului lui Ghita si
autocaracterizarea acestuia ce apare in pozitia de victima a propriei minti si
constinte.
Caracterizarea indirecta

Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului,


aspiratia obsesiva la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul
interior si exterior cu celelalte personaje si relatia cu ele.
Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are
sa conduca la un final tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia
echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca alege sa se mute la Moara cu
noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai bogate.
Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al patimilor
banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, fiind in
permanenta influentat de Lica Samadaul, stapanul locurilor care fiind un
bun cunoscator al psihologiei umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita,
transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era cand a ajuns la
moara.
Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din
satisfactia castigului, moment in care apare si Samadaul, prima intalnire a
acestora reprezentand un schimb de replici aspre, Ghita incercand sa se
impuna personajului ce-i era superior. Apare dorinta de egalitate a lui Ghita
fata de Lica (Oamenii ca mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni
nepretuiti) , fapt prin care probabil Lica devine un model al lui Ghita, demn
de urmat, insa nu doreste sa i se supuna acestuia, dar nu are de ales.
Lica si Ghita sunt prezentati in opozitie in ipostazele stapanului si
supusului invins de autoritatea stapanului, neavand posibilitatea de a se
impune, fiind amenintat de Samadau, stapan al locurilor din zona Morii cu
noroc (Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la moara cu
noroc).
Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala incertitudinea si
nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv in
sufletul lui. Desi Ghita incearca sa isi asigure cateva masuri de protectie in
momentul in care devine oficial aliatul lui Lica, probabil doar din dorinta
subconstienta de siguranta, frica si smeneria fortat de Samadau nu
dispare.
Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza
existenta, suferind o drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior
al personajului intre omul bun care era, omul ec a devenit, dorinta de
impunere si dragostea pentru bani. Faptele lui Lica reflecta slabiciunile lui
Ghita, si acesta, desi era cu sufletul incarcate refuza sa il tradeze pe Lica
datorita amenintarilor lui, astfel nu-l denunta si lasandu-i pe oamenii lui sa

fie arestati pentru afacerile lui Lica. Totodata personajul principal refuza sa
dea amanunte despre afacerile lui Lica si se indeparteaza de familia sa in
favoarea lui Lica si a afacerilor lui. Ghita isi face reprosuri si are remuscari
sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari. Acesta isi cere
iertare in fata Anei, probabil pentru nevoie disperata de sprijin, insa in
interiorul sau totul se destrama (Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci
eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului). Drama emotionala prin
care trece Ghita este alimentat in acelasi timp si de frica de Samadau,
Ghita fiind constient de ce ar putea pati in cazul in care nu i s-ar supune
acestuia, dar care este distrusa de obsesia pentru bani care, la randul ei,
este umbrita usor de omul cinstit si bun care era el de fapt. O foloseste pe
Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica, nu numai pentru ca il
mustra constinta pentru ceea ce devenise el, dar si pentru gelozia ajunsa la
paroxism. Finalul nuvelei accentueaza setea de razbunare a lui GHita
izvorata din demintatea lui calcata in picioare, singurlui lui gand fiind acela
de a-l prinde pe Lica pentru care ajunge sa-si nesocoteasca nevasta.
Patima pentr bani il dezumanizeaza si Ghita decada prada propriului sau
destin caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la omul
cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si crima pana a
deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sotie, ajungand in felul acesta
pe deplin copia lui Lica, crima fiind considerata ultima treapta a
dezumanizarii lui Ghita.
Ghita ajunge ucigajul distrus psihic si emotional si inca fiind insetat de bani
este omorat de Raut pentru faptele sale, in timp ce Lica se sinucide,
iar focul ce cuprinde hanul purifica locul de nelegiuri, minciuni si alte
crime, nelasand vreo urma a celor inamplate.
Relatiile lui Ghita cu personajele din opera variaza in functie de ipostaza
morala in care se afla acesta si evidentiaza trasaturile caracteriale ale
acestuia. In prima parte a nuvelei, Ghita se dovedeste a fi un sot
credincios, intelegator si grijuliu in timp ce in cea de-a doua parte devine un
om ursuz, inchis in sine, apasat sufleteste din pricina constiintei incarcate si
in cele dinurma ucigas. Relatia cu sotia sa se destrama si si se raceste pe
parcursul subiectului, el devenind violent in timp ce ea devine dezamagita
de propriul sot. Ea incepe sa il aprecieze pe Lica tot mai mult pentru ca ii
acorda mai multa atentie decat sotul ei, fiind mai sigur pe sine, inspirandu-i
protectie si siguranta, iar in final ea i se daruieste Samadaului.
Relatia dintre Lica si Ghita este reprezentanta de un permanent conflict
constient sau inconstient, Ghita dorind initial sa i se impuna Samadaului,

dar cedeaza in postura de supus in fata stapanului pamanturilor din zona


Morii cu noroc si celui care i-ar fi putut curma viata. Lica il implica asadar
pe Ghita in afacerile lui necurate, personajul principal ne mai avand
posibilitatea sa renunte la necurate odata implicat, fapt ce duce la
decaderea lui morala, conflicatul interior si schimbarea totala a caracterului
personajului condus de setea banilor.
Concluzie
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice Moara cu
noroc de Ioan Slavici este conturat in mod realistic tipic nuvelei
psihologice, al carui statut social si moral se schimba pe parcursul operei.
Opinie
In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si conform
vorbelor sotiei sale, o muiere imbracata in haine barbatesti care desi este
un om bun, este condus de propriile vicii, fiind insa constient de acest lucru,
dar considera ca nu are de ales.

Dezumanizarea morala Ghita


Realizati un eseu argumentativ in care sa argumentati dezumanizarea
si decaderea morala a personajului Ghita din opera Moara cu noroc.
Personajul principal Ghitadin opera literara Moara cu norocparticipa la
schimbarea statutului social si moral. Dezumanizarea personajului
semnifica pierderea caracterului sau a sentimentelor omenesti. Acesta
decade schematic incepand cu indepartarea de propria familie si sfarsind
cu uciderea propriei sotii.
In opinia mea, dezumanizarea personajului principal este conturata in
nuvela psihologica Moara cu noroc, parcurgand diferite etape.
In primul rand, prima etapa a dezumanizarii este trecerea de la statutul de
cizmar onest la carciumarul influentat de ideea imbogatirii, parvenit si astfel
devine hangiu. Dupa ce apare Lica Samadaul, Ghita devine tot mai
influentat de acesta, ajungand sa-si schimbe caracterul de la un om cinstit
si onest la hot si materialist.

In al doilea rand, Ghita se indeparteaza treptat de familie si mai ales de


sotie, iar la un moment dat isi doreste sa-I lipseasca toate astea pentru a
se dedica total afacerii, fiind influentat pe la spate de Lica. El, treptat,
devine complicele lui la diverse lucruri necurate: jefuirea arendasului,
uciderea unei femei si a unui copil.
In al treilea rand, personajul principal devine tot mai strain fata de toti si
chiar de sine, fiind arestat si acoperindu-l pe Lica de faptele lui, isi da
seama ca Samadaul vrea sa-l stapaneasca. El se hotaraste sa-l dea pe
mainile justitiei, oferindu-I dovezi jandarmului Pintea, dar nu reuseste sa fie
sincer, dovenind lacomia de bani si totodata setea de razbunare. Ghita isi
pastreaza jumatate din suma pentru a se asigura ca ramane si el cu ceva.
De asemenea, ultima treapta a dezumanizarii o coboara cand se hotaraste
sa-si ofere propria nevasta ca un alt semn de razbunare, sacrificand ce are
mai iubit pe lume, vrand sa salveze totul, dar stiind ca se distruge in acelasi
timp. Surprinzator pentru el, sotia lui il inseala, scarbita de lasitatea lui
Ghita si de faptul ca se instrainase de ea si de familie. Afland acestea,
Ghita o ucide. Acest ritual savarsit cu calm tocmai pentru a-si ingropa
propriile greseli, dar omorul ia intelesul unui act de dragoste, vrand sa-si
spelesotia de pacatele ei, stiind ca nu mai exista nicio cale de intoarcere
nici pentru ea.
Pe de alta parte, viata lui Ghita este incheiata indirect de Lica Samadaul,
ducandu-si la bun sfarsit razbunarea. Personajul odata trecut prin toate
etapele dezumanizarii, isi incheie destinul impacat ca sotia lui a fost
pedepsita pentru infidelitate tocmai de el.
Avand in vedere aceste argumente, dezumanizarea lui Ghita incepe cu
schimbarea statutului social, iar apoi cel moral dupa care setea de bani se
de razbunare il conduce pe culmile nebanuite ale pacatului, impingandu-si
propria sotie catre dusmanul sau, pedepsind-o prin ucidere.

Scrie un eseu de 2 3 pagini, despre relaiile dintre dou personaje ale unui text narativ
studiat aparinnd lui Ioan Slavici. n elaborarea eseului, vei avea n vedere urmtoarele
repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcia


personajelor alese ( de exemplu: tem, perspectiv narativ, aciune, conflict, relaii
temporale i spaiale, construcia subiectului, modaliti de caracterizare, limbaj etc. );
- evidenierea situaiei iniiale a celor dou personaje, din perspectiva tipologiei n care se
ncadreaz, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trsturilor celor dou personaje, semnificative pentru ilustrarea relaiilor, prin
raportare la dou episoade / secvene narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaiile dintre cele dou personaje, din
perspectiva situaiei finale / a deznodmntului.

Ioan Slavici se afirm, n literatura romn, n perioada marilor


clasici, iar opera sa literar st, esenialmente, sub semnul
realismului. Majoritatea operelor literare ale scriitorului ilustreaz
o tem cu substrat moralizator. Moara cu noroc, nuvel
psihologic
de
dimensiuni
ample,
dezvolt
o
tem
caracteristic acestei specii: dezumanizarea sub influena
patimii pentru ban. Se poate vorbi de trei straturi
tematice. Primul care poate fi considerat o supratem
deschide naraiunea prin cuvintele btrnei, soacra lui Ghi:
Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci dac e vorba, nu
bogia, ci linitea colibei tale te face fericit. n final, btrna
mediteaz din nou asupra celor ntmplate, subliniind ideea
fatalitii oarbe. Al doilea nivel tematic, cu valene sociologice i
psihologice, vizeaz consecinele nefaste pe care setea de
mbogire le are asupra individului. Procesul dezumanizrii lui
Ghi, sub imperiul nefast al setei de navuire, este urmrit
evolutiv, marcnd i dramatice renvieri ale fondului su de
omenie. Al treilea nivel tematic al nuvelei poate fi identificat n
fascinaia exercitat de fora i de autoritatea care se degaj din
personalitatea smdului. Personajul negativ intimideaz orice
adversar prin temeritatea cu care sfideaz legile. Titlul nuvelei are
semnificaie simbolic i sugereaz ironia la adresa personajelor
implicate n jocul destinului nemilos att pentru Ghi, cizmarul
devenit crciumar, ct i pentru familia lui, moara convertit n
crcium va deveni un spaiu blestemat.
Aciunea, plasat la sfritul secolului al XIX-lea, este
predominant interioar, prezint un caz de contiin i ilustreaz
convertirea ideii n obsesie, urmrind evoluia personajului

principal. Se urmrete destinul personajului Ghi, un cizmar


care dorete s-i schimbe condiia social; el ia n arend o
crcium, aflat la rscruce de drumuri, cunoscut sub numele de
Moara cu noroc. Dei este avertizat de soacra sa c omul trebuie
s fie mulumit cu srcia, dar i cu linitea colibei pe care le
are, Ghi crede cu toat puterea c datoria omului este de a-i
face viaa mai bun, mai ales cnd are i familie. Incipitul
nuvelei are, de altfel, valoare premonitorie: btrna, alter-ego al
autorului, exprim un punct de vedere tradiional asupra
existenei omului, care trebuie s se mulumeasc cu ceea ce i
este dat, fr a rvni la mai mult, pentru c provocarea destinului
poate atrage pedepse grave.
Subiectul restrnge epicul i relativizeaz momentele
consacrate. Expoziiunea, ampl, prezint instalarea lui Ghi i
a familiei la Moara cu noroc. O descriere detaliat a spaiului n
care este situat moara sugereaz caracterul malefic al locului,
aflat sub stpnirea lui Lic Smdul: moara prsit,
transformat n crcium, se afl departe de sat, la rscrucea
unor drumuri periculoase i a unor drumuri lipsite de primejdie.
Prsind spaiul familiar, Ghi ptrunde ntr-un spaiu plin de
primejdii, pe care ns nu le sesizeaz de la nceput.
Apariia lui Lic Smdul, prevestit de porcarii care trec pe la
moar fr a plti consumaia, constituie intriga nuvelei i
reprezint momentul crucial din evoluia lui Ghi. Ana, soia lui
Ghi, intuiete c Smdul este un om ru i primejdios. n
sinea lui, Ghi i d dreptate, dar el nelege c aici, la Moara cu
noroc, nu putea s steie nimeni fr voia lui Lic De aceea, el
devine tovarul lui Lic, la nceput condiionat de mprejurri,
ulterior regretnd c nu e singur ca s poat risca pentru a se
mbogi. Prima ntlnire a lui Ghi cu Lic este definitorie pentru
viitoarele relaii pe care le vor stabili cele dou personaje. Lic are
nfiarea i comportamentul unui stpn al locurilor. Intuind
patima pentru bani a lui Ghi ( aceasta este, de altfel, motivaia
ascuns a crciumarului, pe care nici el nu o recunoate cnd ia n
arend crciuma ), Lic i d de neles c ederea la Moara cu

noroc depinde numai de bunul su plac: Eu voiesc s tiu


totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice
Cred c ne-am neles?! Scena este esenial pentru stabilirea
rolului pe care l va juca Lic n viaa lui Ghi i a familiei sale.
Voina smdului se impune i anuleaz orice ncercare a
crciumarului de a opune rezisten. n acest sens, o alt scen
petrecut la crcium subliniaz tria de caracter a lui Lic. Ghi
crede c poate fi partenerul lui Lic, cu drepturi egale: Pe
vrjmaul pe care nu-l poate birui, tot omul cu minte i-l face
tovar. Gestul pe care l face ulterior, ns i d toi banii
ctigai lui Lic demonstreaz c el nu va fi niciodat
partenerul smdului. Lic l las s-i afirme independena, dar
toate faptele i evenimentele ulterioare susin ideea c Ghi nu
poate s se situeze dect pe poziia nvinsului.
Desfurarea aciunii urmrete dezumanizarea treptat a lui
Ghi sub influena lui Lic. Povestea acestui personaj este una
despre compromis i consecinele lui. Ghi descoper bucuria
ctigului i este contient de neputina sa de a rezista tentaiei.
Lic l domin prin puterea voinei i prin lipsa de scrupule. Dac
iniial scopul lui Ghi era s ia n arend moara pentru a strnge
bani ct s deschid un atelier de cizmrie la ora, treptat,
personajul devine obsedat doar de ctig. Sub influena banilor i
a lui Lic Smdul, personajul principal se nstrineaz de
propria familie. Acceptnd rolul de tinuitor al crimelor
smdului, Ghi asist neputincios la nelegiuirile lui Lic: afl c
Lic i oamenii lui l-au jefuit pe arenda i c au ucis mai muli
oameni, printre care o femeie i un copil. n acelai timp ns,
Ghi primete banii lui Lic i accept s-i schimbe pe aceia
obinui din tlhrii i crime, lund camt jumtate din sum.
Onestitatea lui Ghi se transform n lcomie i n incapacitatea
de a rezista tentaiei banului; personajul devine din ce n ce mai
obsedat de avere, pe care se teme s nu o piard ( Ar fi vrut s
nu aib familie, ca s-i poat pune capul n primejdie civa
ani ). Dei i duce lui Pintea banii primii de la smdu, ca prob
a vinoviei acestuia, nu pomenete de camta perceput. n cele
din urm, se hotrte s-l anune pe jandarm cnd poate fi prins

smdul cu dovezi incontestabile asupra sa, cei doi punnd la


cale un plan pentru prinderea lui Lic. Ghi l anun c vrea s
mearg n ora i se ofer s-i schimbe acolo galbeni i alte
obiecte, dar merge, de fapt, s-l anune pe Pintea. Cnd se
ntoarce, l vede pe Lic plecnd de la crcium i crede c a
pierdut orice ans de a-l da n vileag. Crciumarul i pregtete
minuios lovitura i i sacrific soia pentru a nu trezi bnuielile
lui Lic. Dezamgit de eecul planului su i lovit n orgoliul de
so, Ghi o ucide pe Ana, ceea ce conduce aciunea n punctul
culminant.
Deznodmntul este tragic i ilustreaz eecul
personajului principal i cderea lui moral i social. Ghi
e ucis de oamenii lui Lic, ntors la crcium ca s-i recupereze
erparul n care avea banii furai. Tovarii lui Lic dau foc morii
pentru a ascunde urmele crimei, dar Lic nelege c va fi prins de
Pintea, care are suficiente dovezi pentru a-l nchide. De aceea,
smdul se sinucide, zdrobindu-i capul de un stejar.
Finalul nu coincide cu deznodmntul i este realizat din
perspectiva naratorului omniscient, confirmnd teza enunat n
incipit, prin vocea btrnei: Simeam eu c nu are s ias bine;
dar aa le-a fost data!
Autorul nu este interesat de relatarea evenimentelor,
creeaz cteva nuclee de conflict, mai ales interior, pe
care le prezint minuios; evenimentele exterioare sunt
puin numeroase i interesul prozatorului se ndreapt
nspre sondarea contiinei personajului. Slavici i
surprinde personajul n procesul derulrii contradiciilor
sufleteti. Primind banii de la Lic, provenii din furt, ncearc si explice slbiciunea punnd-o pe seama firii sale: Aa m-a lsat
Dumnezeu. Ce s-mi fac, dac e n mine ceva mai tare dect
voina mea?! Depunnd mrturie fals la judecarea lui Lic i a
tovarilor si, Ghi atinge ultima treapt a degradrii. Din acest
moment, el devine complice la crim i un irecuperabil n plan
moral. Moartea lui Ghi i a familiei ilustreaz perspectiva
autorului asupra moralitii personajului. Ghi este pus n situaia

de a alege ntre a rmne onest i a fi tovarul lui Lic, susinnd


afacerile necurate ale acestuia; indecizia personajului, tentaia
ctigului uor l conduc nspre moarte.
Ghi este un personaj unic prin trsturile de caracter i
urmrit n ntreaga sa evoluie; degradarea moral a acestuia se
exprim prin dependena de Lic, de influena cruia nu poate
scpa. Evoluia lui Ghi este consemnat obiectiv,
minuios, urmrindu-se reflectarea n contiin a unor
evenimente exterioare; portretul fizic al personajului este
foarte puin conturat, cele mai multe trsturi surprinse fiind de
ordin moral ( din perspectiva altor personaje i, indirect, din
aciuni, gesturi, comportament ). Ca n tragedie, conflictul interior
al personajului se dezvolt gradat, atingnd un punct tragic n
final. Odat instalat la moar, Ghi nu se mai poate sustrage
influenei mediului n care triete; relaia sa cu Lic este decisiv
pentru degradarea moral a personajului, deoarece Smdul i
afl slbiciunile i le exploateaz. Factorii exteriori acutizeaz
cderea personajului Ghi. Pentru prima dat n literatura
romn este urmrit, ntr-o analiz de finee i minuios, raportul
existenial clu victim. Prbuirea lui Ghi nu trebuie
explicat numai prin lipsa triei de caracter n faa lui Lic.
Perspectiva mbogirii rapide l ispitete i autorul surprinde, cu
miestrie, prinderea crciumarului n mrejele ntinse de smdu.
Treptat, setea de bani pune stpnire pe mintea i pe aciunile lui
Ghi. El se nstrineaz de Ana i de copii, iar naratorul
urmrete detaliat zbuciumul sufletesc al personajului, alunecarea
acestuia n obsesie. Dac Lic se nscrie n tipologia parvenitului,
ajuns la un nivel social pe care l pstreaz fcndu-se
indispensabil celor puternici, Ghi se nscrie n tipul omului
dominat de slbiciuni, care nu are consecvena aciunilor
ntreprinse, ezitant n a adopta hotrri i lsndu-se prins adesea
de mirajul mbogirii rapide. Slbiciunile proprii sunt acelea care
l determin s acopere toate faptele lui Lic, inclusiv crimele, i
s-i doreasc s scape de obligaiile familiale. Lic nu este dect
un factor care accelereaz cderea lui Ghi. Germenele obsesiei
pentru avere exist n sufletul cizmarului, iar Lic intuiete

aceast nclinaie a celui pe care l transform n omul cel mai


fidel. Ana remarc, de altfel, relaia de subordonare i
inferioritatea lui Ghi: Tu eti brbat, Lic, iar nu muiere
mbrcat n straie brbteti, ca Ghi!
Deznodmntul, tragic pentru personajele implicate n conflict,
reliefeaz ideea c orice patim creia i se d curs conduce la
prbuirea sub toate aspectele a celor care o triesc. Teza
moralizatoare potrivit creia nerespectarea principiilor etice are
consecine grave susine o structur narativ complex i
reliefeaz trsturile unor personaje memorabile prin profunzimea
zbuciumului interior i prin destinul tragic.

S-ar putea să vă placă și