Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NGHESUIRE
Introducere
Dizarmonia dento-maxilara (D.D.M.) este definita ca o incongruenta sau nepotrivire
ntre volumul maxilarelor si volumul dentar; diferenta ntre spatiul necesar,
reprezentat de perimetrul dentar si spatiul disponibil, reprezentat de perimetrul
arcadei duce la aparitia DDM1.
Studiile de specialitate arata frecventa crescuta a anomaliilor dento-maxilare n
cadrul populatiei 50-60%, precum si incidenta anomaliilor caracterizate prin
nghesuiri dentare 70%7. Vasilescu si Schapira indica o frecventa de 50%, Boboc
40,8%, Schapira 41,9%, Cmpeanu 46,7%, Ghibu si Petcu 35,6%, Cocrla 70% .
Studii similare facute de cercetatori din Europa evidentiaza valori ntre 21% Backhaus, 29% - Chiavaro, 43,1% - Korkhaus, 49,5% - Thielmann, 50,3% Plaetschke2.
serbanescu, ntr-un studiu individual ga 353i86d seste la grupa de vrsta 6-8 ani o
frecventa a DDM-ului de 41,5%, pe lnga aceasta alti 11,7% prezentnd modificari
post-extractionale n sens sagital sau vertical cu potential de transformare n DDM
cu nghesuire. La grupa de vrsta 8-10 ani frecventa este de 33,6%, iar ntre 10-12
ani 44,2%. n prima etapa a dentatiei definitive, pe un interval de vrsta de 12-16
ani frecventa DDM-ului este de 37,7%6.
stiut fiind faptul ca obiectivul major de tratament n DDM cu nghesuire l reprezinta
crearea de spatiu pe arcadele dento-alveolare, lucrarea si-a propus evidentierea
eficientei diferitelor metode de creare de spatiu n functie de indicatiile acestora 1.
Material si metoda
n functie de gradul de nghesuire (usoara, medie sau grava) 2,3,4 a DDM-ului,
marimea lee-way-space-ului, relatiile de ocluzie, ordinea de eruptie, starea dintilor
din zona de sprijin se aplica una din metodele prin care se poate obtine necesarul
de spatiu:
- extractii dentare - n functie de gradul de nghesuire dentara: n cazuri cu
nghesuire usoara se monitorizeaza anomalia, n nghesuiri medii se stimuleaza
marirea perimetrului arcadei alveolare, iar n cazurile prezentei nghesuirii grave
extractia dentara este cea mai buna metoda terapeutica
- largirea arcadelor dentare prin dilatare, expansiune, disjunctie sau largire
asimetrica. Metoda de expansiune a arcadei se recomanda n DDA cu nghesuire de
forma usoara sau medie la subiectii cu profil concav sau drept, cu tonicitate
musculara medie3. Se recomanda expansiunea n perioada dentitiei temporare si
mixte. Disjunctia e indicata la tineri, n formele grave, asociate cu endognatie
maxilara si ocluzie ncrucisata bilateral.
- stripping (slefuirea fetelor aproximale ale dintilor temporari sau permanenti)
micsorarea diametrelor mezio-distale a dintilor duce la echilibrarea spatiului
disponibil pe arcada cu marimea dintilor.
- protrudarea dintilor frontali, realizata n cazul prezentei unei baze apicale bine
dezvoltate ce va permite majorarea perimetrului si corectarea dizarmoniei
secundare.
alinierea grupului frontal, iar restul de spatiu se va nchide prin mezializarea dirijata
ortodontic a lui 1.6, 2.6 si 1.7, 2.7. n arcada inferioara, urmeaza aplicarea unui
aparat fix dupa tehnica Roth la un interval de 4 luni de la colarea brackets-urilor n
arcada superioara, pentru a se evita contactul fortat dintre frontalii superiori si
brackets-urile de pe frontalii inferiori.
n urma masuratorilor clinice efectuate nainte si dupa tratamentul ortodontic, am
ajuns la concluzia ca cea mai eficienta metoda de creare de spatiu n DDM cu
nghesuire este reducerea numerica a sistemului dentar - extractia, obtinnd cel
mai mare spatiu necesar: 14-15 mm, n functie de dimensiunile premolarilor; prin
disjunctie am obtinut un maximum de spatiu de 6,7 mm; prin distalizarea dintilor
laterali maximul de spatiu obtinut pe ntreaga arcada dentara a fost de 5,9 mm, prin
stripping am obtinut maximum 5 mm (dupa unii autori se pot obtine chiar si 7mm),
iar prin protrudarea dintilor frontali, un maxim de 3,8mm.
Concluzii
Dezavantajul major al metodei care apeleaza la reducerea numerica a sistemului
dentar este de multe ori, legat de afectarea nefavorabila a fizionomiei pacientului.
Cu toate ca disjunctia are indicatii limitate de prezenta sau absenta altor anomalii
asociate (endognatie maxilara, retrognatie mandibulara, ocluzie ncrucisata), n
studiul nostru am obtinut efecte favorabile n ceea ce priveste cuantificarea
spatiului obtinut (necesarul de spatiu si spatiul obtinut).
n urma masuratorilor clinice efectuate nainte si dupa tratamentul ortodontic, am
stabilit ca cea mai eficienta metoda de creare de spatiu n cazul pacientilor cu DDM
de gravitate mare (deficit de spatiu mai mare de 5 mm) este reducerea numerica a
sistemului dentar. Tot n forma grava de DDM cu nghesuire, crearea de spatiu se
poate obtine si prin marirea diametrelor transversale ale maxilarului superior prin
desfacerea suturii medio-palatine. n ordinea eficientei, celelalte metode care au dat
rezultate sunt: distalizarea dintilor laterali, strippingul, protrudarea frontalilor.