Sunteți pe pagina 1din 4

EFICIENTA DIFERITELOR METODE DE CREARE DE SPATIU N DDM CU

NGHESUIRE
Introducere
Dizarmonia dento-maxilara (D.D.M.) este definita ca o incongruenta sau nepotrivire
ntre volumul maxilarelor si volumul dentar; diferenta ntre spatiul necesar,
reprezentat de perimetrul dentar si spatiul disponibil, reprezentat de perimetrul
arcadei duce la aparitia DDM1.
Studiile de specialitate arata frecventa crescuta a anomaliilor dento-maxilare n
cadrul populatiei 50-60%, precum si incidenta anomaliilor caracterizate prin
nghesuiri dentare 70%7. Vasilescu si Schapira indica o frecventa de 50%, Boboc
40,8%, Schapira 41,9%, Cmpeanu 46,7%, Ghibu si Petcu 35,6%, Cocrla 70% .
Studii similare facute de cercetatori din Europa evidentiaza valori ntre 21% Backhaus, 29% - Chiavaro, 43,1% - Korkhaus, 49,5% - Thielmann, 50,3% Plaetschke2.
serbanescu, ntr-un studiu individual ga 353i86d seste la grupa de vrsta 6-8 ani o
frecventa a DDM-ului de 41,5%, pe lnga aceasta alti 11,7% prezentnd modificari
post-extractionale n sens sagital sau vertical cu potential de transformare n DDM
cu nghesuire. La grupa de vrsta 8-10 ani frecventa este de 33,6%, iar ntre 10-12
ani 44,2%. n prima etapa a dentatiei definitive, pe un interval de vrsta de 12-16
ani frecventa DDM-ului este de 37,7%6.
stiut fiind faptul ca obiectivul major de tratament n DDM cu nghesuire l reprezinta
crearea de spatiu pe arcadele dento-alveolare, lucrarea si-a propus evidentierea
eficientei diferitelor metode de creare de spatiu n functie de indicatiile acestora 1.
Material si metoda
n functie de gradul de nghesuire (usoara, medie sau grava) 2,3,4 a DDM-ului,
marimea lee-way-space-ului, relatiile de ocluzie, ordinea de eruptie, starea dintilor
din zona de sprijin se aplica una din metodele prin care se poate obtine necesarul
de spatiu:
- extractii dentare - n functie de gradul de nghesuire dentara: n cazuri cu
nghesuire usoara se monitorizeaza anomalia, n nghesuiri medii se stimuleaza
marirea perimetrului arcadei alveolare, iar n cazurile prezentei nghesuirii grave
extractia dentara este cea mai buna metoda terapeutica
- largirea arcadelor dentare prin dilatare, expansiune, disjunctie sau largire
asimetrica. Metoda de expansiune a arcadei se recomanda n DDA cu nghesuire de
forma usoara sau medie la subiectii cu profil concav sau drept, cu tonicitate
musculara medie3. Se recomanda expansiunea n perioada dentitiei temporare si
mixte. Disjunctia e indicata la tineri, n formele grave, asociate cu endognatie
maxilara si ocluzie ncrucisata bilateral.
- stripping (slefuirea fetelor aproximale ale dintilor temporari sau permanenti)
micsorarea diametrelor mezio-distale a dintilor duce la echilibrarea spatiului
disponibil pe arcada cu marimea dintilor.
- protrudarea dintilor frontali, realizata n cazul prezentei unei baze apicale bine
dezvoltate ce va permite majorarea perimetrului si corectarea dizarmoniei
secundare.

- distalizarea dintilor laterali - n dizarmoniile secundare, cauzate de mezializarea


dintilor laterali n urma extractiilor precoce8,5. Deci, practic prin distalizare se
realizeaza repozitionarea molarului prim permanent.
Am efectuat studiu de caz la 5 pacienti, cu vrsta cuprinsa ntre 9 si 21 ani, selectati
din numarul pacientilor care s-au prezentat n serviciul clinic de ortodontie, acuznd
tulburari fizionomice.
Cazul I - pacienta n vrsta de 9 ani; n urma examenului clinic si paraclinic s-a
stabilit urmatorul diagnostic ortodontic morfologic: DDM bimaxilar cu nghesuire de
gravitate mare n arcada superioara (deficit de -7 mm) si mediu spre grav n arcada
inferioara (deficit de -5 mm), ocluzie adnca acoperita (clasa II/2), clasa II scheletica
de 3mm si 2 alveolara de 2mm la un tip facial normodivergent (FMA = 24).
Cazul al II-lea - pacienta n vrsta de 12 ani, cu diagnostic ortodontic morfologic:
DDM maxilar superior secundar cu nghesuire de gravitate medie spre grava (chiar
daca este prezenta o protruzie cu treme, pe arcada superioara exista un deficit de
spatiu stabilit prin perimetrie de -5 mm), retrognatie mandibulara functionala (4
rapoarte de distalizare de cte 1 cuspid la nivel canin si molar), maxilar ngust cu
protruzie, ocluzie adnca n acoperis (supraacoperire totala), la o pacienta
hipodivergenta (FMA = 20 ), cu o clasa II scheletica de 9 mm si 2 alveolara de 8
mm.
Cazul al III-lea - pacient n vrsta de 10 ani, cu diagnostic ortodontic morfologic:
DDM maxilar superior secundar cu nghesuire de gravitate medie (deficit de spatiu
constatat la perimetrie de -4 mm), 2.3 ectopic (cu deficit de spatiu de -2 mm),
laterognatie mandibulara dreapta, la un tip facial la limita inferioara a
normodivergentei (FMA = 22).
Cazul al IV-lea - pacienta n vrsta de 12 ani, cu diagnostic ortodontic morfologic:
DDM bimaxilar secundar de gravitate foarte mare n arcada superioara (deficit de
spatiu de -8mm) si mediu n arcada inferioara ( deficit de spatiu de -4mm) la o
pacienta la limita superioara a normodivergentei (FMA = 28), cu retrognatie
maxilara (SNA= 76) si cu o tendinta la prognatism mandibular (SNB = 83), cu
tendinta la clasa a III-a scheletica.
Cazul al V-lea - pacienta n vrsta de 21 ani, cu diagnostic ortodontic morfologic:
DDM bimaxilar secundar cu nghesuire de gravitate mare (deficit de spatiu la arcada
superioara de -10mm si -7mm la arcada inferioara) la un tip facial normodivergent
(FMA = 23), ocluzie adnca acoperita(clasa II/2), clasa II scheletica de 4 mm si 2
alveolara de 4 mm.
Rezultate
Principala modalitate de a obtine spatiu n acest caz este dilatarea bimaxilara,
asociata cu corectarea retruziei (biprotruzie). Astfel, crearea de spatiu se realizeaza
n paralel pe ambele arcade utiliznd un aparat bimaxilar prevazut cu surub median
de dilatare, a carui activare o realizam la interval de 3-4 saptamni.
Unul dintre dezavantajele terapiei functionale cu aparate bimaxilare este faptul ca
mpiedica fonatia, astfel nct acestea pot fi purtate doar 12-14 ore pe zi.
Rezultatele se obtin astfel mai lent, dar n schimb vor fi mai stabile n timp.
Consideram monoblocul ca fiind aparatul de electie pentru obtinerea unei dilatari
bimaxilare la pacientii aflati n prima faza a dentatiei mixte si care prezinta n

etiopatogenie factori disfunctionali, deoarece acesta realizeaza o restructurare


morfo-functionala a ntregului aparat dento-maxilar.
2. La aceasta pacienta nu se poate crea spatiu suficient prin
simpla nchidere a tremelor, de aceea am aplicat un disjunctor
compus din inele cimentate pe 1.4, 1.6, 2.4, 2.6 si un surub a
carui activare se face zilnic de catre parinti. Se obtine astfel
desfacerea suturii medio-sagitale, confirmata clinic prin aparitia
diastemei interincisive, dupa 5 saptamni de activare, am obtinut o dilatare a
maxilarului superior ntre molarii primi permanenti de 5 mm (de la 32 mm initial, la
37 mm la final).

Disjunctorul a fost mentinut neactivat nca 6 saptamni pentru formarea de calus.


Aceasta disjunctie ne-a permis largirea transversala a arcadei superioare, facilitnd
si mezializarea spontana a mandibulei si corectarea partiala a
ocluziei distalizate.
Tehnica poarta numele de RPE (Rapid Palatal Expansion).
Restul obiectivelor terapeutice vor fi obtinute prin tehnica
Alexander cu ajutorul unui aparat ortodontic fix.
3. n acest caz am folosit metoda de distalizare a dintilor laterali. A fost aplicata o
placuta palatinala ancorata cu gutiere pentru dezorientarea ocluziei, sectionata
atipic n ambele hemiarcade si prevazuta cu 2 suruburi unidirectionale care sa
realizeze distalizarea lui 1.6 respectiv, 2.4, 2.5, 2.6 si un arc n ac de siguranta
pentru distalizarea si alinierea lui 2.3 n spatiul astfel creat. Fiind vorba de un
necesar de spatiu nu prea mare pe arcada, iar deficitul de spatiu priveste
mezializarea molarului de 6 ani din hemiarcada dreapta superioara si, respectiv de
meziopozitia generalizata a dintilor laterali din hemiarcada stnga superioara,
crearea de spatiu am obtinut-o la acest pacient prin repozitionare molarului de 6
ani, respectiv distalizarea molarului de 6 ani.
Din motive personale - financiare, pacientul a acceptat doar o terapie cu ajutorul
unui aparat mobilizabil; aceasta distalizare a molarului de 6 ani se obtine cu cele
mai bune rezultate cu ajutorul fortelor extraorale (headgear) si un aparat ortodontic
fix.
4. n prima etapa a tratamentului se
aplica un distalizer, iar n etapa a doua
de tratament, se aplica un aparat
ortodontic fix bimaxilar, cu ajutorul
caruia se vor realiza celelalte obiective
terapeutice. Distalizerul este format din - inele cimentate pe 1.4, 1.6, 2.4, 2.6, un
surub cu actiune sagitala .
Acest distalizer are ca principala actiune distalizarea molarilor de 6 ani, iar ca
actiune secundara, avansarea maxilarului superior si protruzia dintilor anteriori si
astfel, crearea de spatiu pe arcada att pentru alinierea dentara, ct si pentru
corectarea pozitiei antero-posterioare a maxilarului superior.
5. n acest caz, fiind vorba de un DDM grav, la o pacienta de 21 ani, crearea de
spatiu se poate obtine doar prin reducerea numerica a sistemului dentar. Pentru
extractie, au fost alesi cei 4 premolari primi, din extractia lui 1.4, si 2.4 rezulta
15mm, din care o parte este folosita pentru distalizarea lui 1.3, 2.3 si urmat de

alinierea grupului frontal, iar restul de spatiu se va nchide prin mezializarea dirijata
ortodontic a lui 1.6, 2.6 si 1.7, 2.7. n arcada inferioara, urmeaza aplicarea unui
aparat fix dupa tehnica Roth la un interval de 4 luni de la colarea brackets-urilor n
arcada superioara, pentru a se evita contactul fortat dintre frontalii superiori si
brackets-urile de pe frontalii inferiori.
n urma masuratorilor clinice efectuate nainte si dupa tratamentul ortodontic, am
ajuns la concluzia ca cea mai eficienta metoda de creare de spatiu n DDM cu
nghesuire este reducerea numerica a sistemului dentar - extractia, obtinnd cel
mai mare spatiu necesar: 14-15 mm, n functie de dimensiunile premolarilor; prin
disjunctie am obtinut un maximum de spatiu de 6,7 mm; prin distalizarea dintilor
laterali maximul de spatiu obtinut pe ntreaga arcada dentara a fost de 5,9 mm, prin
stripping am obtinut maximum 5 mm (dupa unii autori se pot obtine chiar si 7mm),
iar prin protrudarea dintilor frontali, un maxim de 3,8mm.
Concluzii
Dezavantajul major al metodei care apeleaza la reducerea numerica a sistemului
dentar este de multe ori, legat de afectarea nefavorabila a fizionomiei pacientului.
Cu toate ca disjunctia are indicatii limitate de prezenta sau absenta altor anomalii
asociate (endognatie maxilara, retrognatie mandibulara, ocluzie ncrucisata), n
studiul nostru am obtinut efecte favorabile n ceea ce priveste cuantificarea
spatiului obtinut (necesarul de spatiu si spatiul obtinut).
n urma masuratorilor clinice efectuate nainte si dupa tratamentul ortodontic, am
stabilit ca cea mai eficienta metoda de creare de spatiu n cazul pacientilor cu DDM
de gravitate mare (deficit de spatiu mai mare de 5 mm) este reducerea numerica a
sistemului dentar. Tot n forma grava de DDM cu nghesuire, crearea de spatiu se
poate obtine si prin marirea diametrelor transversale ale maxilarului superior prin
desfacerea suturii medio-palatine. n ordinea eficientei, celelalte metode care au dat
rezultate sunt: distalizarea dintilor laterali, strippingul, protrudarea frontalilor.

Evaluare