BOALA PARKINSON

GRUPA 11 RRMSF

Istoric si etiopatogenie
Boala Parkinson a fost denumita astfel
dupa medicul londonez James Parkinson,
care
a raportat pentru prima data simptomele
bolii
in anul 1817 , sub denumirea de paralizie
spastica.
Boala
Parkinson
este
o
boala
degenerativa
ce survine in urma distrugerii lente si
progresive a
neuronilor care produc dopamina( substanta
neurotransmitatoare
responsabila
de

In boala Parkinson simptomele se manifesta atunci cand

nivelul dopaminei scade cu mai mult de 50% fata de valorile
normale. Cel mai adesea primele simptome apar in intervalul
de varsta 50-70 de ani. In ultimii ani s-a observat o scadere a
varstei la care este diagnosticata, una din 20 de persoane
prezentand simptome in jurul varstei de 40 de ani.
Pana in acest moment cercetatorii nu au reusit sa identifice
cauza
care determina distrugerea celulelor implicate.Se
considera
ca
factori
favorizanti
anumiti
factori
de
mediu(expunerea la pesticide, erbicide, monoxid de carbon),
anumite medicamente(metoclopramid) si intr-o foarte mica
masura factorii genetici.

Principalele

simptome ale bolii Parkinson

sunt:
tremor;
rigiditate musculara;
bradikinezie;
pierderea echilibrului si a coordonarii.

Tremorul
Este

semnul cel mai frecvent, simptom pozitiv, reprezint n genera

primul simptom observat.
Apare n repaus de pacient, dei poate fi absent la pn la 30% din
pacieni
Frecven de cca. 4 - 6 / secund, regulat
Predomin la mini, dar poate afecta si trunchul, buzele, limba.

Diminu n micrile voluntare,dispare n

somn
Accentuat de emoii, frig,dac pacientul se
concentreaz
La mna: numrat bani
La picior: pedalare

Rigiditate musculara
Rigiditatea

musculara reprezinta crestrea

rezistentei la mobilizarile pasive, datorita
cresterii tonusului muscular.
Aceasta rigiditate este evidenta inca de la
debutul bolii, prin disparitia balansului
membrului superior in timpul mersului.
Rigiditatea musculara afecteaza musculatura
intregului corp, putand duce la oboseala
musculara si anchiloza.

Bradikinezie
Bradikinezia se refera la lentoarea miscarilor, dar
include si scaderea miscarilor spontane si
scaderea amplitudinii miscarilor.
Mersul poate deveni sovaitor, limitat la pasi
marunti, urcarea scarilor sau ridicarea de pe
scaun/din pat necesitand un efort aditional.
De
asemenea,
pierderea
capacitatii
de
contractie a muschilor fetei poate duce la o
expresie faciala rigida, asa numita masca
Parkinsoniana.

Pierderea echilibrului si a coordonarii.

Obiectivele recuperarii

Meninerea tonusului muscular

Meninerea mobilitii articulare
Reeducarea respiraiei
Educarea i reeducarea echilibrului i
coordonrii
Corectarea posturilor vicioase i a mersului
Corectarea mimicii
Meninerea greutii corporale

Tratament kinetic
Ideal

mobilizarile active si pasive trebuie facute de cateva ori pe zi. De

asemenea se vor efectua exercitii de intindere pentru muschii scurtati,
retracturati si exercitii de forta pentru muschii slabi.
Se recomanda tehnici de facilitare neuro-proprioceptiva cum ar fi:
contractie-relaxare, stretch-ul pasiv prelungit, care se poate realiza manual
sau mecanic (atele, tractiuni). Terapeutul trebuie sa evite stretch-ul excesiv
si durerea care poate duce la cresterea contracturii musculare.

Exercitiile

la domiciliu pot fi efectuate de exemplu cu scripeti la perete

daca bradikinezia nu este severa. Atarnarea de o bara deasupra capului
da un stretch mentinut a muschilor trunchiului superior si a
extremitatilor. Miscarile trebuie sa fie ritmice si constante si sa
progreseze catre amplitudinea maxima de miscare.

Exercitiile

trebuie sa fie legate de functiile de autoingrijire deoarece cresc

motivatia si reduc apatia si depresia. Folosirea stimularilor auditive si
verbale ajuta cresterea constiintei miscarii. Comenzile verbale, muzica,
batutul din palme, marsul, oglinzi, marcajele pe podea sunt de mare
ajutor.

Diagonale

FNP ale extremitatilor si trunchiului sunt eficiente in

tratamentul bolii Parkinson. Aceste diagonale folosesc si rotatia,
componenta care tipic este pierduta in boala Parkinson. Miscarile
extremitatilor trebuie sa fie continue. O atentie speciala trebuie acordata
muschilor extensori pentru a contracara tendinta posturii n flexie.

La

MS diagonalele D2-flexie bilaterala (flexia, abducia, rotatia

externa a umarului) sunt utile pentru extensia trunchiului
superior si combaterea cifozei. In timpul acestor exercitii,
coordonarea cu miscarile respiratorii cresc expansiunea toracica
absolut necesara.

La

MI trebuie insistat pe extensia soldului si genunchiului, ideal

pe diagonala D1 de extensie (extensia, abductia, rotatia interna a
soldului), pentru a contracara postura tipica de flexie si adductie.

Tratament kinetic 2

Tratamentul medicamentos
Boala

Parkinson nu poate fi vindecat, dar anumite

medicamente ajut la controlul simptomelor.De asemenea,
medicul poate recomanda modificarea stilului de via, exerciii
aerobice ct i terapia fizic.Medicul poate prescrie
medicamente precum:
Levodopa- este un produs chimic natural care ajunge n
creierul pacientului i este convertit n dopamin. Efectele
secundare includ grea i o scdere a tensiunii arteriale atunci
cnd pacientul se ridic n picioare.
Inhibitori periferici ai catecol-0-metiltransferazei
(COMT)-acest medicament prelungete efectul tratamentului
cu levodopa prin blocarea unei enzime care descompune
medicamentul.

Tratamentul medicamentos
Agonistidopaminergici.Spre

deosebire de levodop,
medicamentulnu se transform n dopamin ns imit
substana. Efectele adverse halucinaii, somnolen sau
comportamente compulsive, cum ar fi hipersexualitatea sau
foamea excesiv.
Agenii anticolinergici.Aceste medicamente au fost folosite
de mai muli ani pentru a ajuta la controlul tremuratului asociat
cu boala Parkinson. Medicul poate recomanda benztropina sau
trihexifenidil.Efectele secundare includ: tulburari de memorie,
confuzie, halucinaii, constipaie, gur uscat i urinare dificil.
Amantadina.Medicii pot prescrie medicamentul numai n
stadiul incipient al bolii Parkinson.Efectele secundare pot
include umflarea gleznelor sau halucinaii.

Tratamentul chirurgical

Pentru

pacientii ce se gasesc intr-un stadiu

avansat al bolii, in care simptomele nu mai
raspund la medicatia obisnuita, se poate
recurge la o interventie chirurgicala, in
functie de starea generala a persoanei si de
calitatea vietii.

Una

dintre metodele ce pot fi folosite este

talamotomia consta in distrugerea unei
parti a talamusului, pentru a reduce tremorul
parkinsonian.
Talamotomia nu actioneaza asupra
bradikineziei, rigiditatii, fluctuatiilor motorii sau
diskineziei. Peste 90% din pacientii ce
efectueaza aceasta interventie prezinta o
ameliorare in tremorul membrului din partea
opusa leziunii. Complicatiile unei talamotomii
bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienti
prezinta tulburari de vorbire, motiv pentru care
talamotomiile bilaterale sunt evitate.

Palidotomia

consta in lezarea chirurgicala a unei

parti din formatiunea numita globus pallidus si are
drept rezultat o ameliorare importanta a celor trei
semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate,
bradikinezie), precum si o reducere a diskineziei.

Palidotomia

bilaterala nu este recomandata,

deoarece prezinta complicatii frecvente, printre care
dificultati in vorbire, disfagie si tulburari cognitive.

Aceste

tehnici lezionale au fost inlocuite de stimularea

cerebrala profunda (DBS) ce consta in implantarea unor
electrozi in anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic,
globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectati la un
stimulator, implantat in regiunea subclaviculara, prin
intermediul unor fire de legatura.

Dispozitivul

stimuleaza regiunile precise de la nivelul creierului

si poate fi adaptat in functie de evolutia bolii, pentru a controla
simptomele si a elimina efectele adverse. Pacientul poate
controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern.

Implantarea

unui stimulator necesita efectuarea de vizite

medicale pentru a ajusta parametrii in functie de modificarile
simptomelor, pe parcursul evolutiei bolii.

Stimularea

talamica consta in implantarea

unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea
talamica reduce tremorul la aproximativ 90% din
pacienti dar nu si alte simptome ale bolii
Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia,
diskinezia si fluctuatiile motorii. Candidatii
pentru stimularea talamica sunt pacientii cu
tremor rezistent la medicatie si cu rigiditate si
bradikinezie minime.

Stimularea

palidala consta in implantarea unui

stimulator in formatunea numita globus pallidus si
controleaza toate simptomele cardinale ale bolii
Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum
si diskinezia. Candidatii pentru stimularea palidala
sunt pacientii cu fluctuatii motorii invalidante,
rezistente la medicate si/sau diskinezie indusa de
levodopa. Stimularea subtalamica este in prezent
cea mai comuna interventie chirurgicala in boala
Parkinson si consta in implantarea unui stimulator in
nucleul subtalamic. Stimularea subtalamica
controleaza toate simptomele cardinale ale bolii
Parkinson precum si fluctuatiile motorii si diskinezia.

Neurotransplantul

este un procedeu
experimental, care este in studiu, pentru terapia
Parkinsonului. Consta in implantul de celule care
sa produca dopamina la nivelul creierului. Aceste
celule pot proveni de la un creier fetal, desi
folosirea tesuturilor fetale este controversata. In
viitor, neurotransplantul poate include si
transplantarea nervilor din zonele sanatoase in
zonele afectate sau folosirea celulelor modificate
genetic.