Sunteți pe pagina 1din 11

MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE TIINE PENALE I CRIMINOLOGIE APLICAT


Catedra de psihologie i tiine socio-umaniste

Referat la disciplina

Etica i deontologia n activitatea profesional


Tema:

Rolul si activitatea psihologului in Sistemul


Penetenciar

Efectuat: studentului anului III,

CHIINU 2016

Cuprins:
1.Sistemul Peneteciar.
2.Actitatea serviciului Asistenta psihologica si sociala.
3.Rolul si functiile psihologului in Penetenciar.
Bibliografie

1.Sistemul Peneteciar.
Venirea in penitenciar afecteaza echilibrul personalitatii prin prisma a trei aspecte: a spatiului de
viata, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativizarea trecutului) si a comportamentului
social (izolare, abandon). Inca de la inceput, datorita intrarii intr-o colectivitate de necunoscuti
(cel mai adesea proaspatul condamnat confruntandu-se si cu fenomenul suraaglomerarii),
datorita controlul riguros al conduitei, stresului prelungit in faza de ancheta, precum si datorita
dependentei de personal inevitabil apar si se cronicizeaza o patologie specifica.
1.1. Mediul penitenciar
Traiul intr-o ambianta monotona, zilnic cate 17 ore, lipsa unui spatiu intim, dar si vesnicele
discutii cu aceiasi colegi si pe aceleasi teme putem sa ne explicam frecventele caderi psihice,
degradarile imaginii de sine si adaptarile patologice cu care se confrunta multi detinuti. Nevroza
penitenciara poate fi caracterizata, in ansamblu, prin lipsa initiativei, pierderea interesului pentru
lucruri, oameni si evenimente, apatie, anestezie afectiva, incapacitate de a mai face planuri,
resemnare fatalista. Astfel, lesne putem afirma ca din saracia rolului de detinut nu mai poate
emerge
eul,
a
carui
structura
este
atat
de
complexa.
Consecintele acestei nevroze penitenciare se concretizeaza adesea in conduite disfunctionale
individuale si colective precum: suicidul, refuzul de hrana, zvonuri, revolte etc. Intregul studiu al
persoanei private de libertate in interiorul cadrului sau de viata mai este cunoscut si sub
denumirea generica de ecologia penitenciara, care pare tot mai mult sa accentueze faptul ca
problema sanatatii detinutilor se afla intr-o relatie directa cu contextul lor social - inchisoarea.
Printre elementele specifice universului carceral care explica dimensiunea sa patologica se
numara: sustinerea afectiva si morala minima din partea retelei sociale; dobandirea inca din
primele experiente penitenciare a unei resemnari care devine un invariant al personalitatii
detinutului; pierderea controlului asupra mediului, ceea ce conduce la stari depresive;
sentimentul eficacitatii personale care este anulat prin lipsa posibilitatii de a-si experimenta
aptitudinale si de a avea succes. Se considera o adaptare pasiva la conditiile vietii din inchisoare
numai printr-o adoptare a unei atitudini 'filozofice' sau prin evitarea concentrarii pe anumite
probleme incomode. Cu toate ca cei mai multi dintre detinuti au avut inainte de a veni in
penitenciar o personalitate robusta, in timpul executarii pedepsei cu inchisoarea se instaleaza o
sensibilizare progresiva la mediu, o intoleranta emotionala, sporita mai ales de lipsa posibilitatii
de a se sustrage realitatii prin imaginar. Gottraux a surprins in lucrarea Prisons, droit penal: le
tournant? cateva observatii de natura etologica: la detinuti, instinctul teritorialitatii este inhibit
pentru ca nu-si pot marca teritoriul care le-a fost atribuit (patul, deseori este impartit cu alt
detinut); valorizarea spatiului de viata - atat de vizibila la oamenii liberi - este devansata de
amploarea frustrarilor inregistrate la nivelul tuturor celorlalte nevoi; agresivitatea are alte forme
decat cele violente la care ne-am astepta si anume, crearea dependentei, manipularea
informatiilor, distribuirea pachetelor cu alimente, impiedicarea unora sa participe la activitati
recreative, insusirea hainelor penale aflate in cea mai buna stare etc. Inhibarea agresivitatii este
determinata in mare masura de gardieni care subliniaza permanent ierarhia formala existenta in
inchisoare si impun ferm respectarea ei.

1.2. Personalul din penitenciare


Penitenciarul, poate mai mult decat oricare alt subsistem social, are o nevoie mult mai mare de
homeostazie in compartimentele sale umane si normative. Datorita specificul muncii desfasurate,
calitatea personalului devine factorul de baza al stabilitatii si credibilitatii acestei institutii.
Succesul profesional va fi determinat de prestigiul personal, de eficacitatea legaturilor
interpersonale, de buna orientare in mediul social actual. Acestea toate devin importante si
datorita influentelor din partea 'obiectului muncii' sub forma mentalitatilor, vocabularului, stilului
de viata. Formarea personalul din penitenciare este, cu siguranta, un lucru destul de dificil de
realizat, dar incercand sa cream o legatura intre ceea ce face efectiv un lucrator de penitenciare si
ceea ce consideram ca trebuie sa stie sa faca, dificultatile se multiplica si mai mult. De la
imaginile artificial frumoase si romantismul steril in materie de formare a personalului pana nu
demult, la competenta vizibila, maniere agreabile, transparenta, neutralitate binevoitoare,
intelegere corecta a timpurilor in care traim, de la convingerea ca esti si trebuie sa ramai doar un
umil subordonat la conceptia conform careia ceea ce faci este o munca de terapie sociala, ca
reglementarile in vigoare au o limita dincolo de care te descurci singur, orientat doar de valorile
in care crezi, este un drum lung. Astfel, de la o atitudine formala, uneori detasata, alteori chiar
indiferenta fata de detinut, la o viziunea de ansamblu asupra locului si rolului institutiei in cadrul
mecanismelor de aparare sociala si efortul de a face din penitenciar intr-adevar un loc unde se
renaste, este iar o cale foarte lunga. Atunci cand te afli in situatia de a te ocupa de existente cu o
valoare scazuta (temporar), sa ai o idee diferita despre om si viata in general, conduce spre
framantari interioare. Cand intra in discutie problema formarii personalului din penitenciar,
trebuie tinut cont si de o serie de alte aspecte, precum: existand numeroase categorii de personal,
acestea trebuie pregatite si perfectionate diferentiat: unele pentru 'azi', altele pentru 'maine', iar
comandantii din penitenciare, cu necesitatea pentru 'poimaine'; o competenta profesionala
adevarata inseamna calificare si moralitate, accentul punandu-se, in ultimul timp, tot mai mult pe
ce-l de-al doilea termen, datorita tranzitiei prin care trecem; o organizatie devine moderna atunci
cand are o viziune sistemica asupra domeniul sau, cand isi informatizeaza datele, cand devine
preocupata de prognoza dificultatilor si atunci cand isi formeaza expertii, iar in pozitia centrala
este situat omul; personalul din penitenciare se situeaza pe aceeasi scena cu detinutii, nicidecum
inaintea lor; devenind partener de viata cu ei inseamna a le fi in primul rand superior in univers
sufletesc, iar daca penitenciarul este deseori o frontiera a civilizatiei, a-ti face datoria inseamna,
inainte de toate, fi om; a stimula personalul sa doreasca, sa studieze, sa obtina performante,
inseamna si a dezvolta relatii foarte clare cu criteriile de recrutare, evaluarea anuala, sistemul de
premiere si bineinteles promovare in posturi.
In ciuda tuturor acestor exigente pe care le impune procesul formarii personalului din
penitenciar, in viata cotidiana satisfactiile obtinute de acesta sunt reduse: influentarea in bine a
personalitatii detinutilor este cu atat mai greu de realizat in acest moment, datorita perioadei de
tranzitie pe care o traverseaza tara noastra, cand multe din valori tind sa nu mai fi respectate,
cand multi oameni sunt fragilizati psihologic, cand este dificil sa definesti 'binele' si sensul
evolutiei sociale, cand evenimentele vietii o iau inaintea gandirii. In aceasta situatie, cresterea
infractionalitatii devine un aspect care pare sa nu mai surprinda.

1.3. Personalul din mediul penitenciar responsabil de reeducarea detinutilor


Inainte de toate, personalul responsabil de reeducare, datorita specificului activitatii pe care o
desfasoara, trebuie sa dispuna de cunostinte aprofundate de psihologie. Principalele sale
obiective fiind: facilitarea apropierii de el a detinutului, stabilirea relatiei dintre infractiune si
constantele personalitatii acestuia, pregatirea terenului unei noi raportari la valorile sociale dupa
executarea pedepsei - pentru atingerea acestora sunt absolute necesare calitati psihologice
deosebite. Ceea ce nu poate lipsi unui bun cadru este o conceptie clara privind lumea si viata, dar
si sistemul social pe care il reprezinta. Fiind partener de discutie cu un individ care a gresit
societatii, cadrul trebuie sa fie si un punct de referinta pentru infractor, un model de intelegere
profunda a structurilor realitatii, a pozitiei autentice a omului in lume, a drepturilor si obligatiilor
sale. Personalul responsabil de reeducare trebuie sa dispuna de o capacitate sporita de a intelege
cadrul intern al subiectului, lumea lui personala, cu propriile sale trairi si semnificatii. A
empatiza cu detinutul, chiar daca nu in mod stiintific, este suficient pentru a realiza un
comportament optim fata de acesta. Desi empatia se gaseste in grade variabile la diferite
persoane, experienta profesionala a cadrului din penitenciar joaca un rol major in optimizarea ei.
Printre calitatile cadrelor din penitenciar responsabile cu reeducarea detinutilor ar trebui sa se
numere si sensibilitatea fata de complexitatea diferitelor motivatii infractionale, tactul, o mare
disponibilitate de a asculta, curiozitate si interes pentru persoane privite in individualitatea lor.
Activitatile desfasurate de cadrele responsabile cu reeducarea au ca si scop fundamental
remodelarea comportamentala a detinutilor, reintegrarea lor in societate si, prin urmare,
prevenirea savarsirii din nou a unor infractiuni. Rolul cadrelor din penitenciare responsabile cu
reeducarea s-ar putea rezuma, deci, la urmatoarele aspect:
a corectarea comportamentului infractional prin constientizarea de catre persoanele
condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii pentru fapta
comisa;
b motivarea detinutului in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei;
c elaborarea si derularea unor programe eficiente de reeducare si reintegrare sociala a
persoanelor condamnate, in functie de nevoile identificate ale acestora;
d sprijinirea detinutilor in scopul satisfacerii nevoilor sociale referitoare in primul rand la
educatie, apoi la pregatirea profesionala, locul de munca, locuinta sau alte astfel de nevoi.
Tinand cont, totodata, si de diferentele individuale, actiunile cadrelor responsabile cu reeducarea,
precum si conduitele lor au anumite puncte si trasaturi comune care devin utile in conturarea
unor tipuri si pot fi observate sub forma unor caracteristici dominante. Iata cateva din acestea:
- personalul amabil: se bazeaza pe ideea ca amabilitatea permite detinutului sa se exprime liber,
iar el va putea astfel sa sesizeze mai bine particularitatile psihologice ale subiectului. Totusi,

exista si o amabilitate de suprafata, o masca rau ajustata care tradeaza adevarata atitudine si-l
va inhiba pe subiect ;

- personalul autoritar: este vorba de acel cadru care cauta sa impuna detinutului opiniile si
vointa lui. Este sigur pe sine, isi fixeaza subiectul, dorind sa-l domine. Prezinta cel mai adesea
o postura rigida a corpului si capului, ceea ce tradeaza intentia sa de a-l minimaliza pe detinut. Se
poate spune despre acest gen de personal de penitenciar ca asteapta momentul in care poate
interveni cu eficienta si in care poate conduce discutia luand in considerare toate amanuntele.
- personalul cabotin: are la baza principiul conform caruia orice cadru din penitenciar trebuie sa
fie si un bun actor: sa poata simula nerabdarea ori simpatia, fara insa sa isi pierde vreodata
sangele rece. Dar daca va exagera in teatralizarea unor atitudini, se va trada, conducand astfel la
inchiderea detinutului in sine;
- personalul vorbaret: este acel cadru care intrerupe des detinutul si emite un adevarat potop de
cuvinte. De multe ori propune exprimari mai potrivite (din punctul lui de vedere), obisnuieste
chiar sa anticipeaza cu voce tare ce vrea sa spuna mai departe detinutul. La originea debitului sau
verbal exagerat pot sta: fie trebuinta afirmarii de sine, fie nevoia de descarcare a tensiunii
afective, insa acestea vor afecta calitatea convorbirilor cu detinutii;
- personalul patern: pornind de la caracterul relatiei cadru din penitenciar - detinut, exista
posibilitatea ca primul sa manifeste o conduita asemanatoare cu a 'tatalui', iar al doilea una
'infantila'.
1.4. Particularitati ale relatiei cadre-detinuti
Principalul mijlocul de relationare al cadrelor cu detinutii este reprezentat de convorbire; ea
trebuie inteleasa ca un proces complex, cu esecuri posibile de o parte si de alta si nu ca
raspunsurile unuia la intrebarile celuilalt . Personalul din unitatile sistemului penitenciar este cel
mereu in avantaj intrucat, pe baza datelor pe care le detine, va sti cum sa conduca discutia, cand
sa solicite detalii suplimentare, cand sa avertizeze detinutul ca s-a indepartat prea mult de linia
adevarului s.a.m.d. In baza celor stiute, educatorul isi va putea pastra rabdarea pe tot parcursul
discutiei. El va urmari de la bun inceput castigarea increderii detinutului si cunoasterea profunda
a acestuia, in special in ceea ce priveste planului de viata, autoevaluarea, al integrarea lui in
viata sociala. Evidentierea unei atitudini deschise si plina de incredere fata de detinut devine
fundamentala in structurarea unei relatii pozitive in sens reeducativ. De cele mai multe ori
dezvaluirea depinde de o serie de aspecte, cum ar fi: modul in care detinutul percepe personalul,
prestigiul acestuia, contextul in care se solicita informatiile, gradul de cointeresare a detinutului
in actiunea de cunoastere de catre altii a vietii sale, tipul sau de personalitate, experienta dialogul
cu altii.
Presupun ca factorul cel mai important in determinarea permisivitatii subiectului la actiunea de
cercetare este dat de relatia pe care subiectul o percepe intre actul de cunoastere al carui obiect el
este si efectele acestuia asupra sa, pe de o parte, si perceperea propriilor interese, pe de alta
parte .

Este foarte important ca in prima convorbire cu un detinut, angajatul penitenciarului sa ii ceara


acestuia sa exprime cat mai amanuntit biografia sa, sa stabileasca toate relatiile pe care le
considera justificate intre infractor si imprejurarile vietii sale. Personalul penitenciarului nu
intrerupe sirul relatarilor, dar poate interveni din cand in cand fie adresand scurte intrebari, fie
sugerand dezvoltarea unor probleme sau rezumand anumite parti ale relatarii. Convorbirea cu
detinutul are o directie concentrica: de la prezentarea unor probleme periferice la analiza
personalitatii sale, de la considerarea mediului sau spre considerarea sa, de la expunerea faptelor
trecute spre prezent. Destainuirea faptelor privind infractiunea va urma ca o continuare fireasca a
celor povestite pana atunci unui om, personalul penitenciarului, interesat sa-i cunoasca intreaga
viata. Cadrele din mediul sistemului penitenciar trebuie sa aiba in vedere faptul ca intrebarile pe
care le adreseaza detinutului trebuie sa fie formulate clar, precis, fara sa insiste cu comentarii
inutile care pot schimba sensul intrebarii initiale (9. pag. 106). In situatiile in care se confrunta cu
momente de tacere in discursul detinutului, acestea nu trebuie suprimate imediat, intrucat ele
devin de multe ori un mod de comunicare cu numeroase sensuri ce trebuie descifrate de
personalul penitenciarului: tacerea poate fi tensionata ori meditativa, sau cu potential exploziv. In
acelasi timp, cadrele observa cu atentie intregul comportament al detinutului, mimica si gestica
ce insotesc discursul, modul de exprimare, modificarile de ritm si intensitate ale discursului,
vocabularul folosit, temele accentuate, repetarile (7. pag. 58). Pornind de la toate aceste
informatii, precum si pe baza rezultatelor obtinute la examenul psihologic si din ancheta sociala,
ele vor reconstitui imaginea pe care infractorul o are atat despre sine, cat si despre ceilalti,
precum si pozitia sa fata de viata, relatiile intime dintre infractiuni si personalitatea sa. Intr-o cea
de-a doua etapa a dialogului, este important ca personalul din penitenciar sa inceapa sa
foloseasca datele si informatiile pentru clarificarea tuturor aspectelor care sunt neclare in cadrul
uneia sau mai multor convorbiri.

2.Actitatea serviciului Asistenta psihologica si sociala.


Sarcinile principale ale Direciei activitate educativ, psihologic i asisten social sunt:
1.organizarea i monitorizarea activitii socio-educative i psihologice cu deinuii;
2.consolidarea i sporirea nivelului de instruire general i profesional a deinuilor;
3.conlucrarea cu diferite organizaii guvernamentale i neguvernamentale n vederea
resocializrii deinuilor;
4.majorarea nivelului cultural i intelectual al deinuilor;
5.stabilirea unei clime moral-psihologice favorabile n mediul penitenciar;
6.organizarea activitii de pregtire ctre eliberare din detenie i ulterior reintegrarea social
a persoanelor ce s-au eliberat din penitenciar.
Programe socio-educative elaborate de Direcie pentru diferite categorii de deinui:
Programul de iniiere a deinuilor n domeniul tiinelor socio-juridice;
Programul cu privire la organizarea activitii cu deinuii nou sosii n penitenciar;
Programul cu privire la pregtirea pentru liberarea deinuilor din detenie PROSOCIAL;

Programul cu privire la organizarea educaiei fizice i sport cu deinuii PROSPORT;


Programul cu privire la pregtirea condamnailor pentru liberarea condiionat nainte de
termen;
Programul cu privire la ncadrarea deinuilor n cmpul muncii;
Program cu privire la reabilitarea psiho-social a persoanelor consumatoare de droguri,
Program cu privire la reducerea violenei n mediul penitenciar;
Programul de educaie pentru sntate n mediul deinuilor;
Programul de educaie pentru sntate;
Programul de orientare vocaional pentru deinuii minori;
Programul cu privire la organizarea i desfurarea cu deinuii a activitilor de creaie
artistic.
Secia activitate psihologic cu personalul are misiunea de a contribui la creterea competenei
psihologice i profesionale a colaboratorilor sistemului penitenciar n vederea umanizrii i
eficientizrii activitii cu deinuii.
Colaboratorii Seciei activitate psihologic cu personalul particip la:
Examinarea psihologic a candidailor la ncadrarea n serviciu n sistemul penitenciar, transfer
sau promovare n funcie, n cadrul Comisiei Medico-Militare al DIP;
Determinarea climatului moral-psihologic n instituiile penitenciare, organizeaz i desfoar
testarea
colectivelor
instituiilor
penitenciare,
grupelor
de
colaboratori;
Realizarea edinelor de consiliere psihologic a personalului sistemului penitenciar i a
membrilor lor de familie pe probleme personale i profesionale, la solicitarea acestora, pstrnd
totodat informaia cu caracter personal n conformitate cu legislaia n vigoare;
ntocmirea i realizarea programelor psihocorecionale, n urma rezultatelor analizei
psihodiagnostice
efectuate;
Desfurarea pregtirii moral-psihologice a colaboratorilor instituiilor penitenciare pentru
activitatea n condiiile extremale de lucru, prin implementarea programelor de dezvoltare a
abilitilor de reacionare n situaii excepionale i realizarea sarcinilor cu risc;
Instruirea personalului sistemului penitenciar privind personalitatea deinuilor, stilul de
comunicare cu deinuii, metode eficiente de lucru cu ei, prin desfurarea orelor teoretice i
practice privind formarea unor abiliti i deprinderi n comunicarea profesional cu deinuii, n
vederea
realizrii
unei
activiti
profesionale
eficiente
n
penitenciar;
Realizarea programelor practice i orelor teoretice privind profilaxia fenomenului arderii
emoionale la locul de munc i a fenomenului de deformare profesional, prin desfurarea
treningurilor psihocorecionale cu scopul formrii rezistenei la stresul profesional;
Asigur suportul i asistena psihologic colaboratorilor instituiilor penitenciare n urma
situaiilor excepionale: evadarea deinuilor i operaiunile de cutare a acestora, luare de
ostatici,
dezordini
n
mas,
situaii
de
conflict;
Ofer consultaii psihologice profesionale colaboratorilor n vederea soluionrii unor sarcini
operative de serviciu.

Pe parcursul dezvoltrii sale, secia activitate psihologic cu personalul a realizat un numr


important de studii n domeniul psihologiei penitenciare. n Activitatea noastr suntem n
colaborare cu serviciile resurse umane ale subdiviziunilor, cu serviciile educative, psihologice i
asisten social, cu serviciile medicale, acest lucru avnd o importan major n obinerea
reuitelor profesionale. Perspectivele dezvoltrii acestui serviciu i gsesc oglindirea n
planurile naionale ale Republicii Moldova, n concepia reformrii sistemului penitenciar. Astfel,
unele din cele mai importante sarcini de perspectiv fiind creterea numrului de specialiti
psihologi care ar oferi asisten psihologic de calitate colaboratorilor, crearea n cadrul fiecrei
subdiviziuni a cabinetelor pentru relaxare a colaboratorilor i dotarea lor cu utilaje speciale,
eficientizarea procesului de preselecie a candidailor la angajarea n sistemul penitenciar, crearea
unei politici de perfecionare continu a psihologilor n instituii naionale i internaionale.
Sarcina unui sistem penitenciar este n a oferi posibilitate condamnailor s duc pe viitor o via
social responsabil, fr nclcarea legilor, ceea ce presupune inclusiv i un personal sntos,
educat, profesionist. Dac se va lua n consideraie problemele individuale ale colaboratorilor,
suportul lor moral, ntrirea pozitiv a rezultatelor muncii lor, acest lucru le va permite s se
simt mult mai bine i se vor implica cu o mai mult importan n activitatea lor profesional.
Asistena psihologic a colaboratorilor astfel, reprezint un factor determinat al succesului
profesional i atingerea scopurilor scontate de ctre un sistem penitenciar contemporan.

3.Rolul si functiile psihologului in Penetenciar.


Din necesitatea racordrii la standartele europene, n instituia penitenciar din RM a fost creat
serviciul psiholgic, socio-educativ i de privaiune.Acest serviciu funcioneaz din 2005, ns
serviciul psihologic, conform regulamentelor, funcioneaz din 1999.Activitile realizate de
acest serviciu snt axate pe realizarea mai mulor programe psiho-socio-educative
1.Programul de iniiere a deinuilor n domeniul tiinelor socio-juridice.Are scopul de a realiza
procesul informativ- educativ, privind drepturile i obligaiunile deinuilor n perioda executrii
deteniei.Acest program este desfurat de ctre colaboratorii serviciului psihologic, socioeducativ i de probaiune.
2.Program de lucru cu deinuii nou sosii.Are scopul de a studia personalitatea deinutului nou
sosit i asigurarea asistenei psihosociale i acordarea ajutorului pentru adaptarea la regimul de
detenie.Acest program este prevzut pentru o perioad de 15 zile i ncepe odat cu sosirea
deinutului n penitenciar.
3.Programul cu privire la organizarea educaiei fizice i sportului cu deinuii (pro sport).
4.Programul de pregtire a deinuilor pentru eliberare.Are scopul de a instrui deinuii pentru
soluionarea problemelor ce pot aprea odat cu eliberarea din detenie.Acest program este
orientat spre reintegrarea fostului deinut n comunitate.Este promovat mai mult de ctre
asistenii sociali (pro social).Dureaz pn la 6 luni.
5.Programul cu privire la ncadrarea deinuilor n cmpul muncii.arescopul de a implica deinuii
n munci remunerate i neremunerate.
6.Program de reabilitare psihosocial a persoanelor consumatoare de droguri.

7.Program de reducere a violenei n mediul condamnailor.Are scopul de a dezvolta abilitile


sociale de soluionare a conflictelor (realizat de psiholog).
8.Program de resocializare.Promovat de ctre psiholog i propus deinuilor pentru a dezvolta
conduite prosociale.
Obligaiunile funcionale ale psihologului n penitenciar:
S respecte codul etic profesional
S respecte normele de drept
S respecte principiile confidenialitii
S respecte folosirea adecvat a metodelor de diagnostic corespunztoare categoriei de persoane
pentru care se va administra.
S respecte folosirea calitativ a metodelor psiho-corecionale.
Sarcinile de lucru cu deinuii:
Studierea particularitilor personalitii condamnailor (psihodiagnostic).
Elaborarea recomandrilor, metodicii de lucru cu condamnatul, orientate spre elaborarea
procesului de consiliere i pentru elaborarea programelor psiho-corecionale.
Depisteaz i ine n eviden condamnaii ce necesit un regim de supraveghere sporit i
organizeaz procesul de corijare a acestora.
Studiaz elementul psihologic n mediul penitenciar n vederea prevenirii situaiilor de conflict
de tipul.
Colaboreaz cu serviciile de securitate i regim n vederea soluionrii problemelor ce pot
favoriza svrirea crimelor i a exceselorde grup.
Practic consilierea psihologic la cerearea deinuilor.
Cu acordul acestora practic programe corecionale.
Particip la edinele cu deinuii organizate de ctre administraie.
Desfoar ore informative cu tematic psihologic n cadrul programelor socio-educative sau la
cererea administraiei.
Particip la procesul de pregtire pentru eliberare prin intermediul programei de pregtire pentru
eliberare.
Colaboreaz n caz de necesitate cu medicul psihiatru i alte categorii de specialiti.

Bibliografie;
http://www.penitenciar.gov.md/ro/sapp
http://wikimapia.org/4956857/ro/Penitenciarul-Nr-13
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enchisoare
http://documents.tips/documents/referat-drept-penitenciar.html
http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/Caracteristicile-mediului-peni675.php