Luna a 3-a de viata vine cu multe noutati, pe drept vorbind este cunoscuta drept luna bunei

dispozitii(colicile sunt din ce in ce mai rare iar dintisorii inca nu au aparut asa ca, bebelusul nu are
altceva de facut decat sa se descopere si sa fie mai tot timpul bine dispus).
Copilasii s-au schimbat deja foarte mult, fizionomia este din ce in ce mai expresiva iar cresterea in
greutate si lungime este spectaculoasa. Majoritatea au cu 2000 3000 g mai mult decat la nastere si,
in medie cu 10 cm mai mult in lungime.

Dezvoltarea motorie :

capul este din ce in ce mai bine conturat, se modifica incet culoarea ochilor si a parului;
musculatura cefei este din ce in ce mai puternica , astfel ca, multi dintre ei, reusesc sa-si
sustina capul pentru cateva secunde, uneori chiar mai mult.Daca sunt pusi pe burtica(chiar
se recomanda acest lucru pentru a tonifia musculatura cefei si a coloanei vertebrale) pot
sa-si ridice capul fiind chiar incantati de aceasta descoperire; uneori chiar incearca sa se
tarasca mai ales daca in fata lor este plasata o jucarie viu colorata;

daca sunt prinsi de manute si tractionati usor, au tendinta de a se ridica in fund, tinandu-si
capul foarte bine, fara a-l scapa pe spate. Sunt recomandate astfel de exercitii care-l ajuta
sa-si dezvolte mult musculatura si sa dobandeasca noi achizitii. Desigur, nu vor fi fortati sa
faca acest lucru, plecand de la premisa ca fiecare copil are propriul sau ritm de crestere
atat fizica cat si motorie. Este o mare greseala aceea de a compara copii intre ei atat la
varsta de sugar cat si pe mai departe pentru ca, asa cum spuneam fiecare merge in ritmul
sau si, au perioade foarte bune in care achizitioneaza tot felul de miscari, urmate de
perioade moarte in care, parca nu se mai intampla nimic nou;

cei mai multi dintre bebelusi au o intensa activitate motorie, in special de

pedalare(culcati pe spate dau viguros din picioare si se manifesta zgomotos);

manutele nu mai sunt stranse, de multe ori le aduc in fata ochisorilor si incep sa le
studieze; pot de asemenea sa apuce un obiect (cu toata palma) si, deseori il duc la gurita;

sunt atrasi de jucarii frumos colorate, stralucitoare dar, nu reusesc intotdeauna sa le

prinda, deoarece inca nu apreciaza corect distanta.

In timpul baitei de seara pot fi lasati mai mult timp in cadita deoarece incep sa se imprieteneasca cu
apa si, sunt dornici de putina miscare. Apa nu trebuie sa fie foarte calda, eventual se pot adauga mici

cantitati de apa mai calda daca cea din cadita s-a racit; incepand cu aceasta varsta pot face baie in
cada(vana) mai ales ca exista colacei speciali care se ataseaza la nivelul gatului, oferindu-le o mare
independenta si, in acelasi timp placere;
Trebuie scosi cat mai mult la aer, cu evitarea locurilor aglomerate si, asa cum ziceam in postarile
anterioare sub nici o forma plimbati prin mall-uri sau dusi in locuri publice(restaurante, baruri). Vara
vor fi scosi afara dimineata si spre seara, atunci cand temperatura nu este foarte ridicata si, vor avea
intotdeauna capul acoperit cu o palarie, de preferinta de culoare deschisa. Este important de
asemenea aplicarea unei creme de protectie solara, speciala pentru copii, cu factor de protectie cat
mai ridicat (50).In anotimpul rece, chiar daca temperaturile sunt scazute, este obligatorie cura de aer,
chiar daca se face in mai multe reprize, de preferat la orele amiezii.

Dezvoltarea psihica:

la aceasta varsta sunt din ce in ce mai prezenti, reactioneaza la vocile cunoscute, se

bucura zgomotos la vederea mamei sau a persoanelor din anturaj; rad in hohote, chiuie de
bucurie;

cand se trezesc din somn, rar plang, de cele mai multe ori stau singuri, isi privesc
manutele sau piciorusele; reactioneaza la zgomote, intorc capul spre sursa de zgomot,
privesc minute in sir un anumit obiect, sunt fascinati de jocul de umbre;

nu le place lumina intensa, nici cea naturala, nici cea artificiala.

In privinta somnului, acesta este din ce in ce mai regulat, dorm in medie cate 2-3 ore in timpul zilei(in
mai multe reprize) iar noaptea pot avea perioade lungi de somn de circa 5-6 ore, uneori chiar mai
mult; in camera trebuie sa fie aer curat, o temperatura de maxim 22 grade, ideal 20; copilul nu trebuie
infofolit, la fel cum nu trebuie sa poarte caciulita in casa, nici chiar in timpul somnului.

In poze: Tudor Chereches

Alimentatia:

la aceasta varsta, nu prea mai sunt probleme in privinta alimentatiei; secretia de lapte este
constanta si continuu stimulata;

cantitatea de lichide este in medie de 160ml/kgcorp, adica pentru o greutate medie de

5500gr 880ml/zi repartizata in 6 mese, uneori chiar 5 mese, in functie de preferintele
copilasului. Laptele de mama, respectiv formulele de lapte praf sunt in continuare
alimentele de baza si nu se recomanda inceperea diversificarii mai devreme de 6
luni decat in cazuri speciale.Ideal ar fi ca numarul de mese sa nu depaseasca 6 pe zi,
deoarece in lunile urmatoare urmeaza diversificarea si, va fi dificil, daca nu exista cat de
cat un orar fix al meselor. La aceasta se adauga greselile de alimentatie, din ce in ce mai
frecvente care determina o crestere exagerata in greutate, cu consecinte pentru
dezvoltarea ulterioara a micutului.

Este important ca bebelusul sa fie examinat de medic la aceasta varsta pentru a depista unele
tulburari de nutritie, fie in sensul unui copil prea slab fie, de cele mai multe ori a unui copil prea grasut.
In aceste cazuri,ca si in cazul tulburarilor de tranzit(constipatie) se recomanda respectarea orarului
meselor si inceperea diversificarii cu sucuri de fructe(morcov, mere, portocale) pentru cei cu greutate
peste medie iar pentru cei mai slabuti, uneori sunt necesare investigatii in ceea ce priveste orarul
meselor, tipul alimentatiei, eventualele greseli facute in administrarea laptelui.Nu luati aceste
masuri

fara

un

consult

medical

si

fara

sa

respectati

recomandarilepediatrului!!!, diagosnticul de deficit ponderal, respectiv paratrofie este

stabilit de medicul pediatru care decide daca sunt necesare investigatii suplimentare si
care va va oferi detalii legate si de regimul de masa.In privinta diversificarii se incepe cu o
lingurita de suc, preferabil de morcovi, respectiv de mere pentru cei constipati dupa care se creste
progresiv cantitatea cu cate o lingurita pe zi; dupa ce se obisnuieste cu un anumit fruct, se poate
incerca cu piersica, portocale dar, tot treptat, in cantitati crescute progresiv. Dupa introducerea sucului
de fructe, scaunul va deveni mai moale si-si va schimba culoarea. Se recomanda ca sucul de fructe sa
se introduca la masa de ora 9-10 ( intre mic dejun si pranz).Chiar daca s-a introdus sucul de fructe
nu se diversifica si alte mese pana la varsta de 6 luni s nici nu se creste cantitatea, aceasta
fiind

exceptie

pentru

evita

administrarea

medicatiei

laxative!!!

Jucarii

recomandate:

Se prefera jucariile din material plastic(rezistent), cauciuc, lemn, nu foarte

mici si, sub nici o forma jucarii care se pot descompune si, pe care le pot inghiti cu usurinta.
Foarte utile sunt cele de tipul caruselelor muzicale, pe care bebelusul le priveste fascinat. Intotdeauna
trebuie supravegheati cand primesc o jucarie pentru ca, tendinta generala este de a duce orice obiect
la gurita.
Jucariile trebuie sa fie viu colorate(atentie la vopselele care se iau cu usurinta, mai ales in contact cu
saliva), stralucitoare si, eventual sa faca zgomot.
Se vor evita jucariile de plus, pentru ca sunt o sursa permanent de praf si microbi si nu pot fi curatate
eficient asa cum se intampla cu cele din cauciuc sau material plastic.
Pentru copii cu alergii cunoscute(dermatita atopica, intoleranta la proteinele laptelui de vaca)
sau cu boli alergice in familie sunt total contraindicate aceste jucarii de plus pentru ca, stocheaza o
mare

cantitate

de

praf

si

acarieni(microbi

>>>

INTOLERANTA LA LACTOZA
February 28, 2015 Dr. Delia CHIRA 10 Comments

existenti

in

interiorul

casei).

Am ales acest subiect nu neaparat din cauza frecventei acestei afectiuni in pediatrie cat mai ales a
confuziei care se face cu intoleranta la proteinele din lapte; lactoza este un dizaharid(zaharul
din lapte) si face parte din categoria glucidelor(carbohidratilor), pe cand proteinele apartin altei
categorii de nutrienti. Asadar, sunt doua boli diferite care beneficiaza de regim igieno-dietetic diferit si
implicit tratament diferit.

Ce este intoleranta la lactoza?

incapacitatea de a digera si implicit de a absorbi LACTOZA(secundara consumului de lapte

si derivate din lapte);

se datoreaza insuficientei sau lipsei enzimei care digera lactoza; mai exact, lactoza ajunsa
in intestin este scindata(divizata) in doi compusi: glucoza si galactoza sub actiunea unei
enzime-LACTAZA; doar sub aceste forme se poate produce absorbtia in intestin; in
absenta acestei scindari, lactoza nu poate fi procesata, ajunge in forma bruta in
intestinul gros unde determina un intens proces de fermentatie, raspunzator in mare parte
de simptomele digestive caracteristice;

exista o importanta componenta genetica, fiind considerata cea mai frecventa

insuficienta enzimatica(per total, incluzand si patologia adultului);

luand in calcul cauza acestui deficit enzimatic, se descriu 3 forme de intoleranta:

1. Forma genetica- intoleranta congenitala la lactoza:

afectiune foarte rara;

este transmisa genetic, modul fiind autozomal recesiv(mai exact daca unul din parinti
sufera de aceasta boala, riscul ca descendentii sa fie afectati este de 25%);

debut de la nastere, indiferent de tipul de alimentatie;

2. Forma primara-intoleranta primara la lactoza:

este foarte frecventa si apare cu predilectie in randul populatiei adulte;

se datoreaza scaderii activitatii enzimatice a lactazei, pana la disparitia acesteia(in formele

severe); sunt studii care apreciaza un declin al activitatii enzimatice incepand chiar din
copilarie( dupa varsta de 2-6 ani) insa cu aparitia simptomatologiei doar in adolescenta
sau chiar la varsta de adult;

si in aceasta forma exista o componenta genetica importanta-varsta si nivelul de scadere a

lactazei sunt determinate genetic(exista chiar teste de biologie moleculara pentru a
determina aceasta predispozitie genetica);

cei afectati, frecvent asociaza si demineralizari osoase- osteopenie/osteoporoza si implicit

risc crescut de fracturi;

in functie de zona geografica, se estimeaza ca un procent de 70-75% din populatia adulta

are un nivel scauzt de lactaza(2-3% tarile nordice, respectiv 65-70% Italia si Turcia);

3. Forma secundara- intoleranta secundara la lactoza:

este cea mai frecventa forma intalnita la copii;

apare secundar afectarii mucoasei intestinale in cursul bolilor acute,

infectioase(gastroenterocolita acuta, paraziti intestinali) sau a celor cronice(boli

inflamatorii intestinale: boala celiaca, boala Crohn,etc) dar si dupa unele tratamente
medicamentoase(unele antibiotice, chimioterapia);

este tranzitorie/reversibila(in general 4-6-8 saptamani), toleranta la lactoza se reface dupa

repararea mucoasei intestinale;

Suplimentar, as adauga o forma fiziologica de intoleranta la lactoza, care apare in special la

prematuri(nu a fost timp suficient pentru maturarea mucoasei intestinale) dar si la cei nascuti la
termen, in general dupa varsta de 4-6 saptamani cand, cantitatea de lapte si implicit de lactoza este
din ce in ce mai mare iar intestinul, insuficient pregatit pentru a produce cantitati optime de
lactaza;frecvent se confunda cu colicile abdominale, simptomatologia fiind similara, exceptand
diareea;
Cum se manifesta?
Simptomele in general apar dupa 30-120 minute de la ingerarea produselor ce contin lactoza; sunt cu
atat mai intense cu cat aceste produse sunt mai des regasite in alimentatie(de exemplu, sunt
cvasipermanente la copilasii cu intoleranta la lactoza-forma congenitala sau cea secundara si care
primesc exclusiv alimentatie lactata); severitatea simptomelor depinde de forma de intoleranta, de
nivelul de enzima disponibil in intestin; sunt situatii cand apar dupa ingestia a 100 ml de lapte, la fel
cum, in alte situatii poate fi tolerata o cantitate mai mare de lapte(500-700ml).

greturi;

regurgitari, varsaturi;

dureri colicative, crampe abdominale;

senzatie de plenitudine, satietate precoce(la cantitati foarte mici de lapte/produse

lactate);

meteorism abdominal, exces de gaze, flatulenta(eliminarea in exces de gaze);

diaree: scaune moi, apoase, spumoase cu miros acid, eventual cu bulgarasi de lapte
nedigerat daca se manifesta timp indelungat poate duce la o stagnare/scadere in greutate;
orice modificare a tranzitului intestinal impune examinari suplimentare, in primul rand
excluderea unei infectii; asadar, examenul de scaun este esential pentru un diagnostic
corect si implicit un tratament eficient atunci cand copilasii prezinta scauen modificate.

Cum se diagnosticheaza?
In general, daca sunt prezente simptomele mentionate mai sus, se ridica suspiciunea intolerantei care
poate fi confirmata prin teste specifice:
1. test de incarcare cu lactoza:

se administreaza o cantitate variabila de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi

se determina glicemia, la intervale diferite de timp- pe o durata de 2 ore, din 30 in 30 de
minute;

testul se considera pozitiv(confirma intoleranta la lactoza) daca nu apare o crestere a

glicemiei dupa consumul de lactoza; aceasta demonstreaza ca, nu se produce scindarea
lactozei in glucoza si galactoza;

2.testul hidrogenului expirat:

rar folosit in pediatrie;

prespune ingerarea unei cantitati variabile de lactoza(in functie de greutatea copilului) si

apoi determinarea cantitatii de hidrogen din aerul expirat la diferite intervale de timp;

3. testul aciditatii scaunului:

neinvaziv, presupune doar recoltarea de scaun; este foarte important insa ca, testul sa se
faca imediat dupa recoltare,altfel, sub actiunea bacteriilor, apar modificari ale ph-ului si
testul poate iesi fals pozitiv;

se considera pozitiv daca ph-ul scaunului este sub 5,5:lactoza nedescompusa(in lipsa
enzimei) duce la o crestere a aciditatii scaunelor consecutiv producerii de acid lactic si alti
acizi grasi;

4. proba terapeutica:

in caz de suspiciunea de intoleranta la lactoaza, pentru o perioada scurta(1-2 saptamani)

se recomanda excluderea lactatelor; daca simptomatologia se remite se considera test
pozitiv;aceasta metoda nu poate diferentia intoleranta la lactoza de intoleranta la
proteinele din lapte;

5. teste genetice:

sunt teste de inalta specificitate, ce folosesc biologia moleculara;

nu sunt influentate de alte boli asociate;

sunt utile pentru a diferentia intoleranta primara de cea secundara;

in functie de rezultat exista 3 situatii posibile:

1. genotip 13910C/C-homozigot-predispozitie clara pentru intoleranta;

2. genotip 13910T/C-heterozigot-se poate asocia o intoleranta primara insa o forma foarte usoara;
3. genotip 13910T/T-homozigot nu exista predispozitie pentru intoleranta
Ce complicatii pot sa apara?
In functie de severitatea simptomelor, se descriu diverse complicatii, mai ales daca diagnosticul se
tergiverseaza; o complicatie severa la copii este determinata deintoleranta congenitala(foarte rara)
si se traduce prin falimentul cresterii(malnutritie) secundar diareei trenante; este important de
mentionat ca, orice stagnare/scadere in greutate trebuie insotite de investigatii
suplimentare pentru a cauta cauza; nu este o solutie administrarea de suplimente de lapte praf
sau de diversificare precoce fara sa stim ce anume a determinat stagnarea/scaderea in greutate;

deshidratare: cu atat mai severa cu cat varsta copilului este mai mica; necesita de cele
mai multe ori spitalizare pentru refacerea pierderilor;

malnutritie: apare rar, atunci cand se intarzie diagnosticul;

osteopenie/osteoporoza: complicatie a regimului fara lactate/produse lactate si, in

general sunt tipice adolescentilor/adultilor cand, deseori este necesara o suplimentare cu
calciu si/sau vitamina D(obligatoriu sub control al calcemiei si nivelului de vitamina D);

Cu ce alte boli poate fi confundata?(diagnostic diferential):

1. alergia la proteinele din lapte:

confuzie in special printre parinti(personal am intalnit foarte multe situatii in care se

suspiciona o intoleranta la proteine iar parintii administrau formule fara lactoza, evident,
fara ameliorarea simptomatologiei);

este o afectiune de tip imun, pe cand intoleranta la lactoza este o boala digestiva;

beneficiaza de regim diferit: pentru cei alaptati se recomanda ca mama sa excluda din
alimentatie lactatele iar pentru cei alimentati artificial se alege o formula speciala(HAhipoalergenica sau cu proteine hidrolizate complet- in formele severe);

2.alte alergii alimentare:

sunt multe alergii alimentare care se pot manifesta similar; in astfel de situatii se
recomanda testari suplimentare(fie testele cutanate, fie dozarea IgE specifice pentru
alimentele suspecte);

3. deficit de diaminoxidaza(DAO):

o enzima ce degradeaza histamina; in absenta acestei enzime, apar manifestari tipice de

alergie;

4. colicile abdominale:

principala diferenta o constituie absenta scaunelor modificate si consecintele negative

asupra cresterii;

5. sindromul de colon iritabil:

tulburare functionala a tubului digestiv, prezenta in 5-20% din copii(procent mult mai mare
la adulti), cu o componenta genetica importanta, favorizata si de contextul
emotional(anxietate/frica/depresie:integrarea in colectivitate, stress scolar, conflicte
familiale, aparitia unui nou membru in familie, etc);

se caracterizeaza prin alternarea episoadelor de diaree cu a celor de constipatie, insotite

de dureri abdominale difuze, crampe, balonari, meteorism abdominal;

nu este o boala si printr-o alimentatie echilibrata insotita de rezolvarea factorului

emotional simptomatologia remite sau se reduce considerabil.

Care este tratamentul?

1. regim igieno-dietetic:

excluderea laptelui si produselor lactate sau consumul unor cantitati minime pentru
care nu apar smptome; asa cum spuneam, cantitatea de enzima disponibila este variabila,
astfel incat regimul se stabileste in functie de gradul de tolerabilitate al fiecaruia;

pentru copiii mici exista formule de lapte praf fara lactoza; acestea se recomanda
chiar si preventiv, atunci cand copilasii trec printr-un episod de diaree(de natura
infectioasa); aceasta deoarece, in infectii se produce o afectare a mucoasei intestinale si
implicit o scadere a acestei enzime; administrarea in continuare a unei formule simple de
lapte, va intretine diareea;

unele produse lactate, in special iaurtul pot sa fie tolerate, de aceea se recomanda diete
personalizate, nu o excludere a tuturor produselor lactate;untul de asemenea, de cele
mai multe ori este tolerat; la fel, cascavalulmaturat(cu cat este mai maturat, cu atat e
mai sarac in lactoza);

se recomanda precautie in ceea ce priveste alte produse care pot contine

lactoza:mezeluri, supe la plic, cartofi instant, sosuri,faina, produse de

patiserie, torturi, ciocolata, inghetata,margarina, indulcitori, ketchup,maioneaza,

mustar;
2. substitutie enzimatica:

exista in prezent preparate de LACTAZA care se pot administra fie inainte de consumul de
lapte/produse lactate, fie concomitent cu acestea(unul dintre cele mai folosite preprate
este Colieful, care se administreaza si in primele luni de viata, atunci cand apare acea
intoleranta fiziologica);

3. tratamentul bolii de baza(cea care a determinat deficitul) pentru formele de intoleranta

secundara:

gastroenterocolita infectioasa: tratamentul diareei in functie de cauza

acesteia(virala/bacteriana) asociata fie cu excluderea laptelui si produselor lactate, fie cu
administrarea unei formule fara lactoza, pe durata scurta de timp, in functie de evolutia
bolii;

tratament antiparazitar in caz de parazitoze intestinale;

boala celiaca: regim fara gluten care va determina vindecarea mucoasei intestinale si,
implicit va asigura cantitatea optima de lactaza;

4. substitutie cu calciu si/sau vitamina D:

in functie de varsta si regim alimentar, sub control al parametrilor metabolismului fosfocalcic(calciu, fosfor, fosfataza alcalina, dozarea vitaminei D);

>>>

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE: 0-12 LUNI- 21-28 OCTOMBRIE 2015

February 14, 2015 Dr. Delia CHIRA 2 Comments

Dragii mei,
In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea
copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu de pus in practica; unele dintre ele
contradictorii, facand foarte dificila filtrarea informatiilor corecte si relevante. Pe langa faptul ca nu
stim ce sa alegem, de multe ori nu punem in practica ceea ce invatam. In plus, multe recomandari
medicale sunt in contradictie cu cele psihologice, astfel incat ca si parinti suntem pusi in mari
incurcaturi. La toate acestea se adauga presiunea anturajului, fie ca vorbim de bunicii cu experineta,
fie de rudele, prietenii, vecinii care tocmai au trecut prin aceste etape de inceput.
Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am conceput impreuna cu un
psiholog(Alexandra GoreaCentrul Playfullearning) un curs despre Etapele dezvoltarii copiilor
cu varste intre 0-12 luni.

Printre alte motive pentru care sa alegi acest curs se numara si:

Primesti informatii validate stiintific;

Cursul imbina recomandarile medicale(pediatrice) cu cele psihologice;

Ai ocazia sa aplici ceea ce ai invatat deoarece vei primi un set de tehnici concret.

In cadrul cursului se vor aborda teme precum:

1. Adaptarea la mediul extrauterin aspecte fiziologice; cand ne alarmam?
2. Cresterea si dezvoltarea greutate, lungime, indici de evaluare,perimetru cranian, fontanele;
aspecte

fiziologice, cand ne adresam medicului?

3. Alimentatia in primul an:alaptare/lapte praf/diversificare- probleme frecvente;

4. Ingrijirea bebelusului: temperatura, imbracaminte, baie, cure de aer,etc
5. Bebelusul in concedii
6. Somnul
7. Purtarea bebelusilor
8. Mituri in dezvoltarea bebelusului
9. Suplimentele alimentare
10.Controale periodice si profilactice
11. Program de imunizare
12. Creierul copilului si importanta educatiei timpurii
13. Atasamentul la copii si relevanta sa pe tot parcursul vietii;stiluri de atasament ale
parintilor si cum

acestea influenteaza copilul

14. Nevoile esentiale ale copiilor de 0-1 an

15. Achizitii si etape ale dezvoltarii fizice, cognitive, sociale si emotionale in primul an de viata;

16. Dificultati ale dezvoltarii(echilibrarea rolurilor, colicile si plansul, depresia, disciplina, fricile si
anxietatea, somnul)
17. Abordarea Playful Parenting jocuri specifice 0-1 an

Cursul se va desfasura in doua sedinte a cate trei ore fiecare(17.00-20.00);

Ambele intalniri vor avea loc la sediul Playful Learning si Pediatru Cluj strada Tache
Ionescu nr 20, Cluj Napoca, pe 21 , respectiv 28 OCTOMBRIE 2015incepand cu ora
17.00;

Participantii vor primii suportul tiparit al cursului.

Pret: 150 ron/pers (include ambele sedinte si suportul tiparit al cursului)

Inscrierile se fac prin telefon la: 0364. 738.907(L-V, orele 8.00-17.00) sau email
la:pediatru@pediatrucluj.ro , respectiv contact@playfullearning.ro
>>>

FONTANELA LA BEBELUSI SI COPII MICI

August 31, 2014 Dr. Delia CHIRA 94 Comments

Fontanela sau mai exact fontanelele pentru ca sunt mai multe reprezinta o particularitate a nounascutului si ulterior a bebelsului care frecvent ingrijoreaza parintii, multi dintre ei chiar se feresc sa
o/le atinga,uneori mergand pana la a evita zona respectiva cand vorbim de ingrijirea
bebelusului(spalat, pieptanat, tuns, etc).
Ce este fontanela?

o zona neosificata(o membrana dura) situata intre oasele craniene(imature si incomplet

osificate), zona care pe masura ce bebelusul si implicit perimetrul cranian creste, scade in
dimensiuni pentru a se inchide definitiv, intr-un interval de timp foarte variabil tinand cont
de o serie de particularitati(dimensiunea acesteia la nastere, ritmul de crestere al
bebelusului, eventualele afectiuni/carente asociate);

la nastere sunt 4 fontanele, uneori chiar 6, dintre acestea doar 2 sunt importante din punct
de vedere clinic:

1. fontanela anterioara(mare sau moalele capului in limbaj popular):

se urmareste la fiecare monitorizare a bebelusului;

are forma de romb, dimensiunea este variabila la nastere, unii copilasi au o fontanela
mare(4/4cm-diagonalele rombului), altii dimpotriva, se nasc cu o fontanela mica(1/1cm);
evident, varsta de inchidere este variabila, intre 3 si 24 de luni, in functie de dimensiunea
pe care fontanela a avut-o la nastere dar si in functie de factori constitutionali, ritmul de
crestere al perimetrului cranian, carente(in special rahitism carential);

dimenisunea medie este de 2/2cm si va fi monitorizata periodic de catre medicul curant;

uneori dimenisunea poate sa fie mai mare de la o vizita la alta, mai ales daca in acel
interval de timp s-a produs o crestere mai accelerata a perimetrului cranian(prin cresterea
rapida, oasele craniului se departeaza usor unul de altul si atunci implicit fontanela se
mareste);

este situata intre osul frontal(partea din fata a craniului) si oasele parietale(oasele situate
pe partile laterale ale capului);

2. fontanela posterioara:

are dimensiuni foarte mici la nastere, la unii bebelusi chiar lipseste si se inchide in general
in prima luna de viata, cel tarziu pana la 2-3 luni de viata;

este de forma triunghiulara si este situata la intalnirea osului occipital(zona cefei) cu cele
doua oase parietale(partile laterale ale capului);

3. fontanelele laterale(denumite si fontanele temporale):

se inchid si ele destul de repede, de multe ori nici nu sunt sesizate de parinti;

dimensiunea la nastere este foarte mica;

nu sunt monitorizate in evolutie decat in situatia constatarii unor anomalii de

dezvoltare(boli genetice, dismorfism craniofacial, diverse malformatii asociate);

Ce importanta are fontanela?

permite nasterea naturala; in timpul trecerii bebelusului prin canalul pelvi-genital, oasele
craniului se incaleca pentru a permite adaptarea dimensiunilor capului la conformatia
bazinului mamei; in lipsa fontanelelor, nasterea naturala ar fi practic imposibila;

permite cresterea creierului in interiorul cutiei craniene in paralel cu cresterea perimetrului

cranian;

protejeaza creierul de traumatismele foarte frecvente in primul an de viata; in caz de

traumatism, oasele fiind moi si cartilaginoase, pot aluneca unele spre altele datorita
fontanelei si astfel nu apar fracturi;

prezenta ei permite efectuarea ecografiei transfontanelare indicata in special copilasilor cu

afectiuni neonatale(traumatisme la nastere), prematurilor sau celor cu afectiuni
neurologice, permitand aprecierea structurilor cerebrale si a cantitatii de lichid
cerebrospinal, precum si eventuale hemoragii sau anomalii de dezvoltare;

Cand se inchide fontanela anterioara?

varsta este variabila, intre 3 si 24 de luni, uneori chiar dupa varsta de 2 ani;

inchiderea ei la o varsta mica, nu constituie un criteriu de intrerupere a

administrarii vitaminei D; aceasta se administreaza in doze profilactice pentru a sustine
ritmul alert de crestere din primii doi ani si nu pentru a inchide fontanela; este o
practica gresita care poate avea ca si consecinte instalarea unui rahitism carential!!! Nu
sunt dovezi stiintifice, studii care sa ateste oprirea dezvoltarii cerebrale dupa inchiderea
fontanelei; sa nu uitam ca, perimetrul cranian mai creste cel putin 10-12 cm dupa varsta
de 2 ani cand marea majoritate a copilasilor au fontanela inchisa;

Cand sa ne ingrijoram?
1. Fontanela prea mare:

cel mai frecvent este vorba de rahitism carential/sechelar, acompaniata fiind de alte
semne de rahitism: bose frontale, torace evazat la baze, membre inferioare
deformate; doar o dimenisune mai mare a fontanelei, in lipsa altor semne de
rahitism nu permite sustinerea acestui diagnostic si, implicit nu necesita
cresterea dozei de vitamina D;

se monitorizeaza intotdeauna, de la o examinare la alta, in stransa relatie cu perimetrul

cranian si, evident cu dezvoltarea osoasa;

in situatia in care este componenta a semnelor de rahitism, se impun investigatii

suplimentare pentru a stabili cu certitudine diagnosticul si implicit tratamentul(articol
detaliat);

foarte rar este componenta a unor boli genetice, congenitale:

1.

sindrom Down(frecvent este suspicionat de la nastere pe baza aspectului tipic);

2.

acondrodisplazia(boala osoasa congenitala);

3.

osteogeneza imperfecta(boala genetica ce se manifesta cu osificare incompleta, oase

fragile si risc foarte mare de fracturi repetate la traumatisme minore);

4.

hipotiroidism congenital(diagnostic relativ precoce avand in vedere screeningul

neonatal care se efectueaza in maternitati);

5.

hidrocefalie(cresterea presiunii intracraniene) care se asociaza si cu o crestere peste

normal a perimetrului cranian;

Toate aceste afectiuni au multe alte semne si simptome asociate si necesita investigatii complexe si
colaborare pediatru/neurolog pediatru, neurochirug/genetician/endocrinolog, in functie de suspiciunea
de boala;
2. Fontanela prea mica:

este o problema doar atunci cand perimetrul cranian nu creste corespunzator si

exista riscul de microcefalie, componenta a unor boli genetice/neurologice;

dimenisunea prea mica trebuie stabilita de catre medicul pediatru iar in functie de alte
semne si simptome asociate este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare: consult
neurologic/neurochirugical/genetic, etc;

NU se stopeaza administrarea vigantolului, se fac investigatii suplimentare daca

medicul pediatru considera ca sunt probleme;

3. Fontanela deprimata:

de cele mai multe ori se observa o usoara deprimare a fontanelei, fireasca,avand in vedere
ca este vorba de un tesut mai subtire comparativ cu structura oaselor; daca bebelusul nu
are simptome asociate(varsaturi, diaree, febra,somnolenta sau dimpotriva agitatie) si
apetitul este normal, nu sunt motive de ingrijorare;

pulsarea fontanelei nu semnifica deprimare ci este normala, aceasta pulseaza in ritmul batailor
cardiac;

in situatia in care deprimarea este vizibila, reprezinta cel mai adesea un semn de
deshidrataresi este necesar sa luati legatura cu medicul curant sau sa va adresati unui
serviciu de urgenta cu atat mai mult cu cat varsta bebelusului este mai mica si/sau se
asociaza alte simptome:febra, varsaturi, diaree,etc;

4. Fontanela bombata:

trebuie diferentiata de pulsarea fontanelei, adica miscarea acesteia in ritmul batailor

cardiace; chiar daca aceasta pulsare poate fi normala, trebuie sa mentionati pediatrului
deoarece poate semnifica o afectare neurologica si/sau vasculara;

bombarea de scurta durata, in timpul plansului, tusei sau efortului este absolut fireasca si
nu necesita masuri suplimentare;

bombarea permamenta necesita un consult urgent deoarece poate semnifica o

infectie(meningita/encefalita), o afectare neurologica ;

Necesita fontanela masuri de precautie?

categoric NU;

copilasul poate fi spalat pe cap, masat, pieptanat, tuns, creierul este protejat de o
membrana foarte groasa, dura ce ofera protectie maxima;

caciula in casa nu este necesara, ba mai mult, este contraindicata chiar si dupa baie;
mitul potrivit caruia dupa baie trebuie caciulita pentru a nu face meningita
este FALS, meningita este o infectie(virala/bacteriana) si nu are nicio legatura cu baia;

Atrag inca o data atentia asupra intreruperii/scaderii sau dupa caz cresterii dozei de
VIGANTOL in relatie cu dimensiunea fontanelei!!! Modificarea dozei de Vigantol se face
doar in cazuri speciale, cand se stabileste un diagnostic concret!!!