Sunteți pe pagina 1din 5

Spatiul sacru/profan

Omul traditional are o viata simpla si este influentat in mare masura de meduiul in care
traieste pentru ca el gandeste simbolic.Totodata, omul traditional traieste intr-un timp si spatiu
calitative,supuse distinctiei fundamentale dintre sacru si profan,traieste in orizontul credintei
si al revelatiei.Acesta este legat periodicitatea timpurilor si de mersul vremii.
Sacrul religios apartine unor coordonate clare care includ anumite instrumente de cult,
folosite de anumite persoane (regele si preotul), in locuri speciale (templul,biserica), in
anumite zile si sarbatori (Duminica,sarbatoarea pascala sau Craciunul).
Pentru a evidentia lipsa de omogenitate a spatiului, asa cum este traita de catre omul
religios,putem recurge la un exemplu oarecum banal, si anume o biserica dintr-un oras
modern.Pentru credincios, biserica face parte dintr-un spatiu diferit de strada pe care se
gaseste.Usa care se deschide spre interiorul bisericii marcheaza o ruptura.Pragul care desparte
cele doua spatii arata in acelasi timp distanta dintre cele doua moduri de existenta, cel profan
si cel religios.Pragul este totodata granita care deosebeste si desparte doua lumi si locul
paradoxal de comunicare dintre ele, punctul in care se face trecerea de la lumea profana la
lumea sacra.
Putem intelege, asadar, de ce biserica face parte dintr-un spatiu deosebit de aglomerarile
umane care o inconjuoara.In interiorul incintei sacre, lumea profana este depasita.Aceasta
posibilitate transcendenta este exprimata, la nivelulrile de cultura mai arhaice,prin diferitele
imagini ale unei deschideri: aici, in incinta sacra, comunicarea cu zeii devine posibila;in
consecinta, trebuie sa existe o poarta catre inalt, pe unde zeii pot cobor pe pamant si omul
poate urca simbolic in cer.Vom vedea in cele ce urmeaza ca asa s-a intamplat in multe religii:
templul este de fapt o deschidere spre inalt si asigura comunicarea cu lumea zeilor.
Asezarea intr-un teritoriu inseamna de fapt consacrarea lui.Cand asezarea nu mai este
provizorie, ca la nomazi, ci permanenta, ca la sedentari, ea implica o hotarare vitala, care
priveste existenta intregii comunitati.Stabilirea intr-un anume loc,organizarea, locuirea lui
sunt actiuni care presupun o alegere existentiala:alegerea unui Univers care va fi asumat prin
creatie.
Pentru experienta profana,spatiul este,dimpotriva,omogen si neutru;nu exista nici o
ruptura care sa determine deosebiri calitative intre diversele parti ale masei sale.Spatiul
geometric poate fi impartit si delimitat in orice directie, dar structura sa nu determina nici o
diferentiere calitativa si nici o orientare.Conceptul de spatiu geometric, omogen si neutru nu
trebuie nicidecum confundat cu experienta spatiului profan, care se opune experientei
spatiului sacru.

Manastirea Plumbuita

Numele manastirii
Numele Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorita faptului ca biserica a fost multa
vreme acoperita cu tabla de plumb.Exista si legende in jurul acestei denumiri.Se spune ca
numele Plmbuita vine de la faptul ca Matei Basarab, avand nevoie de ghiulele in timpul
luptei,a dat la topit acoperisul de plumb al manastirii pentru a le fabrica.Alta legenda spune ca
batalia lui Matei Basarab cu Radu Ilias, care a avut loc sub zidurile manastirii, a fost atat de
apriga, incat multitudinea de ghiulele cazute pe acoperisul bisericii, topindu-se, a dat
acoperisului un luciu de plumb.
Ctitorire
Prima ctitorire are loc in anul 1560, cand voievodul Petru Cel Tanar (1559-1568) incepe
constructia manastirii,care va fi terminata de domnitorul Mihnea Turcitul.Biserica sufera mari
distrugeri in 1595, iar in anul 1614 este grav afecatata de un incendiu.Ajunge in forma sa
actuala la a doua rectitorire, din anul 1647, cand biserica este rezidita din temelii la porunca
domnitorului Matei Basarab,dupa modelul ctitoriei lui Radu Cel Mare de la Dealu, pentru a
comemora victoria din anul 1632, impotriva turcilor.Atunci i se adauga Casa Domneasca si
este intarita cu ziduri mari de aparare.Turnul-clopotnita este construit intre 1802-1806, de
egumenul Dionisie din Ianina, dupa ce clopotnita manastirii fusese grav avariata de
cutremurul din 1802.

Arhitectura
Biserica manastirii are plan triconc, cu turla pe naos, si prezinta atat caractere
arhitecturale tipic muntenesti,cat si ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidentiaza
influenta arhitecturii moldovenesti.Are ziduri foarte groase, de aproape un metru.Tabloul
votiv al bisericii il infatiseaza pe voievodul-ctitor Matei Basarab.Casa Domneasca are arcade
pe masive de zidarie la parter si arcade mai numeroase, sprijinite pe coloane cilindrice, la etaj,
fiind unul dintre exemplarele rare de arhitectura civila anterioara secolului al XIX-lea care se
pastreaza in Bucuresti.Turnul-clopotnita este incorporat in zidul de incinta, in jumatatea laturii
sudice a acestuia.Nivelul inferior este strapuns de tunelul intrarii, deasupra acestuia
inaltandu-se camera clopotelor.
Pozitie strategica
Manastirea este pozitionata strategic, la iesirea din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul
raului Colentina,manastirea joaca un rol important in apararea orasului.In 1632, langa
manastire se da o batalie cu miza importanta, intre oastea Tarii Romanesti,condusa de Matei
Basarab, si oastea turca, in frunte cu Radu Iliasi.Acesta din urma fusese trimis de sultan
pentru a-l inlatura din scaun pe Matei Basarab, urmand sa instaleze in locul sau un domnitor
numit de Poarta Otomana.Batalia este castigata de Matei Basarab, care ramane astfel pe tronul
Tarii Romanesti.
In timpul Revolutiei de la 1821,Tudor Vladimirescu,ajungand cu oastea sa la Bucuresti,isi
stabilieste tabara la Plumbuita si pune santinele langa manastire,pentru a opri iesirea din oras
a celor care incercau sa fuga din calea ostilor sale.
Lacas de cultura
Manastirea devine un monument de referinta pentru istoria culturala a
Bucurestiului,incepand de la sfarsitul secolului al XVI-lea. In 1573, se infiinteaza aici prima
tiparnita din Bucuresti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea si a sotiei
sale,Ecaterina Salvaresso.Aceasta este a treia tiparnita infiintata in Tara Romaneasca, dupa
cea a ieromonahului Macarie,infiintata in 1508 la Manastirea Dealu de Radu cel Mare (14951508).
Perioada de decadere
Incepand cu secolul al XIX-lea, manastirea traverseaza o lunga perioada de
decadere.Cutremurul din 1802 afecteaza grav manastirea si clopotnita.Acestea sunt reparate
ulterior de egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Manastirii Xiropotamu de la
Muntele Athos.Odata cu seculizarea averilor manastiresti,in timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza, toate averile manastirii trec in proprietatea statului.Manastirea este parasita, fiind
transformata in biserica de mir.Plumbuita decade si ajunge in ruina pentru o lunga perioada de
timp.Biserica este grav avariata de cutremurul din 1942.

Actiuni de restaurare
In 1940,maresalul Ion Antonescu incepe o actiune de restaurare,dorind ca Plumbuita sa
devina Panteonul National al eroilor cazuti in razboiul pentru reintregirea neamului, iar locul
sau de veci sa fie in acest lacas.Desfasurarea ulterioara a evenimentelor si rezultatul celui de
Al Doilea Razboi Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect.In anii 1954-1955, biserica
manastirii este restaurata prin grija Patriarhului Iustinian.Este tarnosita pe 24 iunie 1958,
staret fiind Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu.
Manastirea in prezent
Ansamblul actual al manastirii cuprinde:

biserica manastirii
turnul clopotnita
chiliile
Casa Domneasca

In Casa Domneasca este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de arta religioasa,130
de busturi ale domnitorilor romani (scoptate in piatra de catre staretul Semeon Tatu),precum si
picturi murale originale.Biblioteca manastirii,cunoscut muzeu de carte veche, curpinde titluri
valoare,unele vechi de 500 de ani.
In interiorul bisericii se afla moaste ale Sfantului Ierarh Nicolae si ale Sfintilor Mucenici
Gheorghe,Pantelimon si Ioan cel Nou de la Suceava.
In cadrul manastirii functioneaza atelierele Sectiei de Pictura,Restaurare si Patrimoniu din
cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti.Pana recent, manastirea dispunea de ateliere de
sculptura,de tamplarie mecanica si manuala,de preparat tamaie si ateliere de prelucrare a
obiectelor de cult din metal, inclusiv o sectie de turnat clopote.
Manastirea sustine constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din
comunitatea locala.In interiorul manastirii functioneaza Asezamantul Vasiliada, pentru ajutor
social. Asezamantul dispune de un cabinet medical, un cabinet stomatologic si o farmacie,
infiintate si sustinute cu ajutorul sponsorilor, unde populatia cu venituri mici beneficiaza, in
limita posibilitatilor,de asistenta medicala si medicamente gratuite.

Bibliografie

Lucrarea Sacrul si Profanul -Mircea Eliade,editura Humanitas 1995


Bucuresti. Ghid istoric si artistic,Silvia Colfescu, editura Vremea,anul 2001
www.manastirea-plumbuita.ro
Wikipedia-Manastirea Plumbuita