Sunteți pe pagina 1din 52

DOCUMENTE SIMILARE

PROCEDURA EFECTUARII
FOTOGRAFIILOR JUDICIARE SI A
INTOCMIRII PLANSELOR
FOTOGRAFICE
Drept
+ Font mai mare | - Font mai mic

MINISTERUL
ADMINISTRATIEI
INTERNELOR

SI

INSPECTORATUL GENERAL
AL POLITIEI ROMANE
INSTITUTUL
CRIMINALISTICA

Share on vkShare on facebookShare on


mymailruShare on favoritesMore Sharing
Services0
CHELTUIELILE DE JUDECATA. AMENZILE
JUDECATORESTI. TIMBRAREA CERERII DE
CHEMARE IN JUDECATA
Rolul extradarii in actul de cooperare internationala
in materie penala
Izvoarele extradarii
DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA
Bolnavul psihic in fata Justitiei
SARCINILE SI STRUCTURA SISTEMULUI
ADMINISTRATIEI PUBLICE
PROBATIUNEA- OBIECT SI SEMNIFICATIE
PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL
CARACTERIZAREA ABUZULUI DE INCREDERE
Declaratiile de reciprocitate - izvor al extradarii

TERMENI importanti pentru acest


document

DE

: fotografia judiciara plansa foto : : relevarea urmelor


papilare : yala autoturism fortata :

Nr. 202.490 din 20.11.2006

PROCEDURA EFECTUARII FOTOGRAFIILOR


JUDICIARE SI A INTOCMIRII PLANSELOR FOTOGRAFICE
Cap. I. EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE LA LOCUL FAPTEI
I.1. Procedee de fotografiere:
I.1.1. Procedeul fotografierii unitare:
- atunci cand intinderea locului faptei nu este mare, iar imaginea acestuia se poate
inregistra intr-un singur cadru;
I.1.2. Procedeul fotografierii pe sectoare:
- se aplica atunci cand locul faptei are o intindere mare cuprinzand mai multe zone;
I.1.3. Procedeul fotografierii pe directii incrucisate:
- se executa atunci cand subiectul prezinta importanta, vazut din mai multe parti;
I.1.4. Procedeul fotografierii panoramice:
- fotografia panoramica circulara - consta in fotografierea succesiva a zonelor de teren,
rotind aparatul aflat intr-un punct fix;
- fotografia panoramica liniara - consta in fotografierea succesiva a locului faptei, mutand
aparatul de fotografiat pe o linie imaginara paralela cu subiectul.

I.1.5. Procedeul fotografierii la scara:


- presupune fotografierea obiectului avand alaturi unitatea metrica (rigla, centimetru de
croitorie, ruleta etc.).

I.2. Genurile fotografiei judiciare la fata locului


I.2.1. Fotografia de orientare se executa in faza statica si trebuie sa cuprinda pe langa locul faptei si
anumite repere fixe, particularitati ale topografiei locului care sa poata permite localizarea.
Fotografia de orientare are menirea de a fixa intregul loc al faptei, impreuna cu imprejurimile acestuia.
Punctele de reper, respectiv acele elemente relativ stabile din zona, se iau in raport cu configuratia locului
unde se efectueaza investigarea. Astfel, in loc deschis, ca puncte de reper pot fi luate anumite cladiri, poduri, borne
kilometrice, stalpi, indicatoare etc. In locurile inchise punctele de reper vor consta din exteriorul cladirii incadrat de
constructiile din vecinatate, strada, intrarea in imobil etc. Nu se iau puncte de reper obiecte a caror pozitionare este
temporara ( autovehicule, gramezi de nisip, corturi etc.).
Fotografia de orientare trebuie sa redea elementele topografice care au favorizat patrunderea la locul faptei
sau parasirea acestuia.
Aceasta se poate realiza prin urmatoarele procedee de fotografiere: procedeul fotografierii unitare, pe
directii incrucisate sau panoramic liniar/circular.
I.2.2. Fotografia schita, se executa in faza statica a investigarii si reda locul faptei fara imprejurimi, avand
rolul de a ilustra exact locul unde s-a comis fapta cu tot ce are caracteristic.
Pentru realizarea fotografiei schita, criminalistul trebuie sa numeroteze fiecare urma si obiect principal, iar
atunci cand se impune se intinde banda decimetrica. Acest aspect prezinta importanta, deoarece la consemnarea si
descrierea in procesul-verbal sunt indicate numerele cu care au fost marcate in fotografia schita urmele si obiectele,
precum si pozitionarea lor.
De multe ori, printr-o fotografie schita bine executata se poate ilustra tot locul faptei.
Fotografia schita se poate realiza prin toate procedeele de fotografiere inclusiv fotografierea la scara.
I.2.3. Fotografia obiectelor principale reda imaginea la scara a obiectelor din campul infractional.
Prin obiecte principale, in sens criminalistic, se inteleg obiectele de care s-a folosit faptuitorul la comiterea
faptei, cele care sunt produs al infractiunii ori care poarta urme ale infractiunii (ex. instrumente de spargere,
cadavrele, armele etc.)
Reguli de respectat:
-

se numeroteaza obiectul in ordinea descoperirii;

axul optic al obiectivului aparatului trebuie sa fie orientat perpendicular pe obiectul fotografiat;

iluminarea va fi uniforma, evitandu-se producerea de umbre;

paralel cu una din laturile obiectului si la o distanta de aprox. 1 cm se aseaza o unitate de


masura (centimetru de croitorie, rigla gradata etc), in acelasi plan cu suprafata obiectului ce
urmeaza sa fie ilustrata.

I.2.4. Fotografia urmelor reda imaginea la scara a urmelor din campul infractional.
Urmele sunt acele modificari materiale create in procesul savarsirii unei infractiuni de catre faptuitor sau de
mijloacele (instrumentele) folosite de acesta.

Regulile de fotografiere sunt aceleasi ca la fotografia obiectelor principale, cu mentiunea ca in cazul urmelor
de incaltaminte unitatea metrica se aseaza in partea interioara a urmei.
Fotografia urmelor va aparea cu toate caracteristicile generale si individuale, iar in subsidiar partile
invecinate ce apartin obiectului pe care se afla aceasta.
I.2.5. Fotografia de detaliu reda imaginea la scara a urmelor, a detaliilor si caracteristicilor de
individualizare (serii, inscriptii, marca, model, an de fabricatie etc.) a obiectelor principale si urmelor din campul
infractional.
Cap. II. MODUL DE INTOCMIRE A PLANSEI FOTOGRAFICE
II.1. Importanta plansei fotografice.
Fotografia judiciara reprezinta un ajutor indispensabil al organelor de ancheta si contribuie in mare masura
la clarificarea aspectelor legate de fapta si faptuitor.
Plansa fotografica este o anexa a procesului verbal de cercetare la fata locului ce reprezinta un mijloc de
proba. Aceasta reproduce fidel locul faptei si permite organelor judiciare si partilor sa vizualizeze imaginea exacta a
acestuia.
Ea completeaza prin imagini aspectele descrise in procesului verbal de cercetare la fata locului.
II.2. Continutul plansei fotografice.
Plansa fotografica se compune din:
-

adresa;

coperta;

fotografii judiciare cu aspectele fixate la fata locului;

fotografiile la scara a tuturor urmelor, obiectelor, descoperite la locul faptei;

fotogramele urmelor papilare descoperite, relevate si ridicate;

date despre persoanele cu care s-au facut excluderile urmelor, situatia acestora (daca contin
suficiente detalii in vederea identificarii persoanei / obiectului care a creat-o);

gradul, numele si prenumele lucratorului care a intocmit-o.

II.2.1. Adresa trebuie sa contina:


-

antetul organului de politie si formatiunea emitenta;

numarul si data inaintarii;

destinatarul;

date despre fapta;

numarul de file;

materialele care se restituie odata cu plansa;

semnatura sefului nemijlocit

alte date care sunt considerate necesare pentru individualizarea cauzei.

II. 2.2. Coperta plansei fotografice trebuie sa cuprinda:

antetul organului de politie si formatiunea emitenta;

numarul cazului din registrul de deplasari;

date despre fapta;

locul unde se intocmeste si anul (anexa nr. 1).

II.2.3. Fotografiile judiciare executate la fata locului sau in laborator, se vor lipi pe coli sau carton.
Atunci cand se executa fotografii cu aparatul digital, acestea pot fi transferate pe hartie alba cu ajutorul
imprimantei.
Ordinea de asezare a fotografiilor este urmatoarea:
-

fotografii de orientare (anexa nr. 2);

fotografii schita (anexa nr. 3);

fotografii ale obiectelor principale (anexa nr. 4);

fotografii de detaliu (anexa nr. 5);

fotografii ale urmelor (anexa nr. 6).

Fiecare fotografie lipita pe plansa va fi stampilata, astfel incat impresiunea stampilei sa fie imprimata atat pe
aceasta, cat si pe coala de hartie.
Fotografiile efectuate in format digital si imprimate direct, nu necesita stampilare.
Mentiuni referitoare la fotografiile judiciare.
Sub fiecare fotografie se va inscrie numarul acesteia si se vor face mentiuni prin care sa se explice ce
reprezinta aceasta. Nu se fac referiri directe de genul locul pe unde a patruns autorul sau locul de unde autorul a
sustras ., ci numai ceea ce s-a constatat, ex. fereastra in pozitia in care a fost gasita, locul de unde se reclama
lipsa
In situatia in care exista un grup de fotografii de acelasi gen (ex. fotografii de orientare de pe pozitii contrare,
din unghiuri si pozitii diferite), explicatiile referitoare la ce reprezinta acestea pot fi consemnate sub ultima fotografie
din grup.
Unele detalii, precum si prezenta unor obiecte sau locurile de unde s-au ridicat urmele papilare, se
marcheaza cu sageti se numeroteaza, despre care se vor face mentiuni referitoare la ceea ce reprezinta (indica).

II.2.4. Urmele papilare


Fotogramele urmelor papilare ridicate de la fata locului (anexa nr. 7), vor fi plasate in finalul plansei
fotografice, dupa fotografiile judiciare.
Locurile unde au fost descoperite urmele papilare la fata locului vor fi indicate pe fotografiile judiciare prin
sageti. La mentiunile de sub fiecare urma sau grup de urme (atunci cand acestea sunt ridicate din acelasi loc si cu
aceeasi pulbere), se va face referire la locul ridicarii lor, cu trimitere la fotografia respectiva (ex. vezi sageata nr. din
foto. ).
In cazul in care intr-o imagine sunt mai multe locuri de unde s-au relevat si ridicat urme papilare, sagetile
prin care se indica locurile vor fi numerotate.
Sub fiecare urma papilara sau grup de urme, se vor face urmatoarele mentiuni:

- locul exact in care au fost descoperite;


- cu ce au fost relevate si ridicate;
- daca acestea contin sau nu contin suficiente elemente de identificare a persoanei care a creat-o.
- daca a fost identificata persoana careia ii apartine, precizandu-se degetul, mana si persoana care lea creat.
Atunci cand urmele sunt ridicate din acelasi loc si cu aceeasi pulbere, se va face o singura mentiune
comuna privind plasamentul, tipul de pulbere si folie adeziva folosite.
II.2.5. Date despre persoanele cu care s-au facut excluderile urmelor papilare.
In finalul plansei fotografice vor fi mentionate numele si prenumele persoanelor cu ale caror impresiuni
papilare s-au efectuat excluderile si daca este posibil calitatea persoanei fata de victima sau caz (anexa nr. 8).
II.2.6. Finalul plansei.
Va fi departajat cu doua spatii de randuri sau cu alte elemente de departajare (asterixuri, linii etc.)
In final se vor mentiona numarul de file, numarul de fotografii cuprinse in plansa, aparatura si materialele
fotosensibile folosite, conditiile de iluminare (anexa nr. 9) si materialele care se trimit/restituie odata cu
plansa (ambalate si sigilate prin stampilare).
II.3. Alte conditii de forma ale plansei fotografice.
Imaginile/fotografiile si mentiunile din plansele fotografice vor fi inserate/aplicate pe aversul fiecarei file,
iar reversul, se va bara, se va scrie alb si se va stampila.
Fiecare fila a plansei fotografice va fi semnata de cel care a intocmit-o in partea dreapta inferioara cu
mentiunea ,,criminalist si se va stampila. In final se va scrie ,,Intocmit alaturi de gradul numele si prenumele,
semnatura acestuia si stampila.
Plicul cu foliile urmelor papilare si cu impresiunile persoanelor amprentate va fi atasat plansei fotografice,
facandu-se mentiunea privind numarul acestora (foliilor) si numarul sigiliului aplicat.
Amprentarea persoanelor pentru excluderile urmelor papilare se face pe coala hartie format A4.
In cazul infractiunilor de omor, plansa fotografica va contine dupa caz si fotografiile de la necropsia
cadavrului.

DIRECTOR,
Comisar
politie
Nicolae

sef

INTOCMIT,
de
politie
Tiru
Gabriel

Comisar

sef
de
Buzatu

Subcomisar de politie
Plesea Ion
Anexa nr. 1 Coperta Plansa
INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE
INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE ARGES

SERVICIUL CRIMINALISTIC
Biroul de investigare tehnico-stiintifica a locului faptei
Caz ____________din__________

PLANSA FOTOGRAFICA
Privind

ASPECTELE FIXATE SI URMELE RIDICATE CU OCAZIA


INVESTIGARII TEHNICO-STIINTIFICE A LOCULUI FAPTEI,
EFECTUATA LA DATA DE 30.03.2005, IN CAUZA PRIVIND
FURTUL COMIS LA ACEEASI DATA DIN LOCUINTA LUI PETRE
NICULINA, DIN COMUNA DOMNESTI, JUDETUL ARGES,

PITESTI
2006
Anexa nr. 2 Fotografii de orientare

a- fotografierea unitara

Foto nr. 1 Imobilul situat pe str. Nicolae Dobrescu nr. 16, sector 1, Bucuresti.
Sagetile indica usa de acces in imobil si poarta curtii acestuia.

Foto nr. 2 Locul unde este situata casa de amanet RAM TRAD, pe str.
Primaverii, din Municipiul Botosani, respectiv gangul dintre blocurile 23 si 24. Sageata
indica usa de acces a acesteia.

criminalist
b- fotografierea de pe directii incrucisate

Foto nr. 1

Foto nr. 2
Foto nr. 1-2 Aspecte de pe str. Ion Vlaicu din Bucuresti, sectorul 2. Sagetile
indica imobilul situat la nr. 11.

criminalist
c- fotografierea panoramica liniara

Foto nr. 1 Intersectia b-dului Chisinau cu str. Matei Corvin, unde a avut loc
accidentul.

d- fotografiere panoramica circulara

Foto nr. 1 Incinta Societatii Comerciale ROELF din Municipiul Iasi. Sageata
indica usa de acces.
criminalist
Anexa nr. 3- Fotografii schita
a- fotografierea unitara

Foto nr. 2 Terasa restaurantului Tomis unde a fost descoperit cadavrul


numitului Vald Ion (nr. 1). Cu jetoane (placute) numerotate sunt indicate
urmatoarele:
-

nr. 2-5 - urmele de incaltaminte descoperite la fata locului;

nr. 6- 9 - obiectele existente langa cadavru;

nr. 10 - o pata de culoare brun-roscat cu aspect de sange.

Sageata indica locul de unde s-au ridicat doua urme papilare.


criminalist
b- fotografierea pe sectoare

Foto

nr.

Foto nr. 3

Foto nr. 2-3 Locurile si pozitiile in care au fost gasite cadavrele numitilor
ION CERNEA (nr. 1) si ELENA CERNEA (nr. 2). Nr. 5 indicat locul de unde se
reclama lipsa unui televizor iar nr. 6 locul unde au fost descoperite mai multe
pete de culoare brun roscat ce par a fi de sange.

Foto nr. 2

Foto nr. 3

Foto nr. 2-3 Aspecte din bucataria locuintei. Placutele cu nr. 5 si 6 indica
locurile de unde se reclama lipsa unor bijuterii din aur. Sageata indica locul de
unde s-a ridicat o urma papilara.
criminalist
c- fotografierea de pe directii incrucisate

Foto nr. 2

Foto nr. 3
Foto nr. 2-3 Gangul unde este amplasata casa de amanet. Sagetile indica
usa de accesul in unitate.
criminalist
d fotografierea panoramica circulara

Foto nr. 2 Aspecte din sufragerie, mobilierul de pe latura vestica si respectiv cea
nordica. Sageata nr. 1 indica locul de unde s-au ridicat doua fragmente de urme papilare
iar sageata nr. 2 indica locul de unde se reclama lipsa sumei de 750 Euro.
e- fotografierea la scara

Foto nr. 2 Fereastra de pe latura de est a cladirii, al carui geam a fost gasit
spart. Fereastra este situata la 2,5m fata de sol.

criminalist
Anexa nr. 4 Fotografii ale obiectelor principale
a- fotografii ale cadavrului

Foto nr. 3

Fo
to nr. 4
Foto nr. 3-4 Pozitia in care a
fost gasit cadavrul numitului
Ionescu Ion.
crimi
nalist
c- fotografii
obiectelor

ale

Foto nr. 3 Cheia reglabila gasita in fata usii de acces in locuinta.

Foto nr. 3 Toporul descoperit pe aleea din fata imobilului.


criminalist
Anexa nr. 5 Fotografii de detaliu

Foto nr. 4 Detaliul urmelor de fortare la nivelul butucului de yala.

Foto
nr.4 Detaliul
seriei
casetei video SVHS aflata in
sertarul comodei din dormitor.
criminalist
Anexa nr. 6 Fotografii ale urmelor
a- urme de incaltaminte

Foto nr. 5 Urme de incaltaminte existente pe


peretele din dreptul locului de unde se reclama
lipsa casei de bani.
Foto nr. 5 Urma de incaltaminte descoperita

in

curtea

imobilului,

langa fereastra de la dormitor.


criminalist
b- urme de fortare

Foto nr. 5

Foto nr. 6

Foto nr. 5-6 Fereastra


de
la
balconul
locuintei.
Sageti
indica urmele de
apasare existente la
nivelul sistemului de
inchidere si detaliul
acestora.

Foto
nr.

Foto nr. 6

Foto nr. 5-6 Usa ce face accesul din primul birou in hol, precum si urmele de
fortare existente pe pragul acesteia (indicate cu sageata si ilustrate in foto nr.6).
criminalist

Anexa nr. 7 Fotografii ale urmelor papilare

Foto nr.

Foto nr. 7

Foto nr. 6-7 Urme papilare relevate cu pulbere neagra si ridicate pe folie adeziva de
culoare alba de pe geamul bibliotecii (vezi sageata nr..din foto nr.). Urmele contin
suficiente elemente pentru identificarea persoanei care le-a creat.

Foto nr. 8

Foto nr. 9

Foto nr. 8-9 Doua urme papilare relevate cu pulbere neagra si ridicate pe folie
adeziva de culoare alba de pe paharul aflat pe masa din bucatarie (vezi sageata nr..din
foto nr.). Cele doua urme au fost create de relieful papilar al degetului mijlociu (foto nr.
8), respectiv inelar (foto nr. 9), de la mana dreapta a numitului Mugur Ion fiul
victimei.

criminalist

Foto nr. 10 Urma papilara relevata cu pulbere neagra


si ridicata pe folie adeziva de culoare alba de pe usa
frigiderului din bucatarie (vezi sageata nrdin foto nr). Urma
nu contine suficiente elemente pentru identificarea
persoanei care a creat-o.

Excluderile urmelor s-au efectuat cu impresiunile


papilare ale urmatoarelor persoane:
1- Mugur Ion - reclamant;
2- Mugur Elena sotie reclamant;
3- Vasile Ion frate reclamant;
4- Matei Florin - vecin.
X
X

Prezenta plansa contine un numar de file si .fotografii efectuate cu aparatul


foto marca.., pe film color marca..
Anexam alaturat plicul ce contine 10 folii cu urmele papilare ridicate de la
locul faptei, precum si impresiunile persoanelor cu care s-au efectuat excluderile
urmelor papilare.
Intocmit,
Scms.
Cercetarea la fata locului a infractiunilor de la care se pot preleva urme biologice
umane
Drept
+ Font mai mare | - Font mai mic

Cercetarea la fata locului a


infractiunilor de la care
se pot preleva urme biologice
umane
SECTIUNEA I
Notiunea, sarcinile, si trasaturile
caracteristice ale cercetarii
la fata locului
Cercetarea la fata locului se inscrie
printre activitatile ce contribuie in mod
esential la realizarea scopului
procesului penal. In acceptiunea legii,
procesuale penale, cercetarea la fata
locului constituie un procedeu
probatoriu care serveste la
administrarea sau la aflarea unor
mijloace de proba[1]. Dar, cu tot
caracterul, asa-zis auxiliar, acestei
activitati i se atribuie o semnificatie
deosebita, de ea depinzand direct
aflarea adevarului cu privire la faptele si
imprejurarile cauzei, inclusiv cu privire
la persoana faptuitorului.[2]
Potrivit art.129 din C.pr.pen. al
Romaniei, cercetarea la fata locului se
efectueaza atunci cand este necesar sa
se faca constatari cu privire la situatia
locului savarsirii infractiunii, sa se
descopere si sa se fixeze urmele
infractiunii, sa se stabileasca pozitia si
starea mijloacelor materiale de proba si
imprejurarile in care infractiunea a fost
savarsita.

DOCUMENTE SIMILARE

Share on vkShare on
facebookShare on
mymailruShare on favoritesMore
Sharing Services0
Teoria dreptului notiuni generale Diviziunile dreptului
DREPT COMUNITAR TEST GRILA
Procedee de drept comun si
procedee de drept public
Notiune si clasificare societatii
comerciale
Dreptul international public - test
grila
RAPORTURILE DE DREPT
ADMINISTRATIV
CONTRACTUL DE INCHIRIERE A
SUPRAFETELOR LOCATIVE
Institutii jurisdictionale penale
PROGRAMUL OPERATIONAL
SECTORIAL DE MEDIU (POS MEDIU)
Procedura divortului
TERMENI importanti pentru acest
document

: schita locului faptei : imagini power


Definind locul savarsirii infractiunii
point participatia improprie : Schita
legea noastra procesuala (art.30 al
locului evenimentului : schita
C.pr.pen.), precizeaza ca acesta este
reconstituire infractiune :
locul unde s-a desfasurat activitatea
infractionala in total sau in parte ori
locul unde s-a produs rezultatul
acesteia. In ce priveste termenul de
fata locului trebuie precizat ca prin
acesta se intelege locul unde s-a
savarsit fapta, avand in vedere atat locul sau, cat si zonele apropiate sau alte zone
din cercetarea carora rezulta date privind pregatirea, comiterea si urmarile faptei.
Din aceste zone fac parte si caile de acces sau de retragere a faptuitorului sau a
partii vatamate.
Atat practica judiciara cat si literatura de specialitate sunt unanime in a aprecia ca
locul unde s-a savarsit infractiunea, unde s-au produs consecintele activitatii ilicite

ori care, in orice mod, conserva urmele acesteia constituie sursa celor mai fidele
informatii[3] ce pot fi valorificate in scopul aflarii adevarului. Aceasta, cu atat mai
mult cu cat, de regula, cercetarea la fata locului este activitatea cu care debuteaza
cercetarile, faza in care datele referitoare la natura faptei, imprejurarile comiterii ei,
faptuitorii s.a. sunt extrem de sumare sau inexistente[4].
Organul de urmarire penala efectueaza cercetari la fata locului, in prezenta
martorilor asistenti, in afara cazului cand acest lucru nu este posibil. Instanta de
judecata efectueaza cercetari la fata locului, cu citarea partilor si in prezenta
procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie (art.129, alin 2
din C.pr.pen. ).
Concluzionand asupra sarcinilor cercetarii la fata locului se poate aprecia ca acestea
sunt urmatoarele :
-

perceperea directa, nemijlocita si fixarea ambiantei locului faptei ;

cautarea, relevarea, fixarea, ridicarea si interpretarea urmelor si mijloacelor


materiale de proba, precum si fixarea procesuala a acestora;
elaborarea si verificarea versiunilor cu privire la infractiunea comisa si
faptuitorii ei, referitoare la diversele imprejurari ale comiterii faptei loc, timp
activitati desfasurate, metode si mijloace folosite, scop si urmarile produse;
determinarea cauzelor, conditiilor si imprejurarilor ce au determinat sau
favorizat savarsirea infractiunii si a masurilor de prevenire care se impun.
Cercetarea la fata locului este o activitate esentiala, in sensul ca, de cate ori natura
faptei savarsite impune efectuarea de constatari cu privire la situatia locului
savarsirii infractiunii, descoperirii si fixarii urmelor acesteia, stabilirii pozitiei si starii
mijloacelor materiale de proba si a imprejurarilor in care a fost savarsita
infractiunea[5], cercetarea la fata locului precede in timp toate celelalte activitati.
Cercetarea la fata locului nu este numai un act initial de urmarire penala ci o
activitate cu caracter imediat[6]. Urgenta este ceruta de faptul ca orice intarziere
duce la modificarea ambientului locului faptei.
Cercetarea la fata locului este o activitate obligatorie deoarece perceperea
nemijlocita a situatiei de la locul faptei nu poate fi inlocuita prin nici o alta
activitate.
Cercetarea la fata locului este o activitate care, de regula, nu se poate repeta.
Odata efectuata cercetarea la fata locului, aceasta sufera modificari, fiind putin
probabil ca la repetarea ei sa se obtina rezultatele scontate. Cu atat mai mult, in
foarte multe situatii cercetarea la fata locului este aproape imposibil de repetat in
aceleasi conditii si cu aceleasi rezultate[7]. Totusi in anumite situatii si in mod cu
totul exceptional, cercetarea la fata locului poate fi repetata.
Astfel de situatii de exceptie pot aparea in urmatoarele cazuri :
cercetarea initiala s-a desfasurat in conditii atmosferice si vizibilitate
improprii;
nu a fost cunoscuta intreaga intindere a locului faptei si acesta nu a putut fi
corect delimitat;
nu au fost cunoscute toate portiunile de teren si intinderile ce intra in
portiunea de loc al faptei.

SECTIUNEA II
Sarcinile lucratorilor care au ajuns primii la locul faptei
Organele de urmarire penala altele decat cele competente sa efectueze
cercetarea la fata locului precum si alte organe, de regula, ofiteri sau subofiteri din
M.I. care s-au sesizat despre savarsirea unei infractiuni si au fost dirijati la locul
faptei sunt obligati sa ia unele masuri urgente. Aceste masuri, menite sa asigure
conservarea locului faptei, si care datorita urgentei pot fi efectuate si de alte
organe chiar daca privesc o fapta care nu intra in competenta lor[8] sunt, in
principal urmatoarele :
Salvarea victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor medical. Oricare ar
fi situatia, inainte de a ridica victima, cel sosit primul, la fata locului trebuie sa
noteze si sa marcheze locul si pozitia in care se afla aceasta in momentul sosirii la
fata locului[9]. Trebuie precizat ca ajutorul medical imediat se acorda chiar atunci
cand exista riscul distrugerii unor urme, apararea vietii, sanatatii sau integritatii
corporale neputand veni niciodata in concurs cu alte interese.[10]
Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea si
retinerea faptuitorilor sau, dupa caz, luarea masurilor de urmarire si prindere a
acestora.
Conservarea aspectului locului faptei prin indepartarea curiosilor,
interzicerea patrunderii in campul infractiunii, asigurarea urmelor si mijloacelor
materiale de proba, in raport cu natura acestora, natura locului faptei si conditiile
meteorologice existente. Este imperios necesar sa se respecte intocmai prevederile
legale in vigoare care statueaza ca se interzice intrarea in locul savarsirii
infractiunii a ofiterilor si subofiterilor, precum si a oricaror alte persoane, indiferent
de grad, functie sau calitate daca nu au sarcini in legatura cu cercetarea la fata
locului sau cu salvarea victimelor.[11]
Incunostintarea organului de urmarire penala competent sa efectueze
cercetarea la fata locului.

SECTIUNEA III
Pregatirea in vederea cercetarii la fata locului
Pregatirea temeinica a cercetarii la fata locului constituie una din conditiile esentiale
ale realizarii scopului acestei activitati.
In ordinea lor cronologica, masurile pregatitoare parcurg doua etape :
-

pana la deplasarea la fata locului;


dupa sosirea la fata locului.

Masurile pregatitoare pana la deplasarea la fata locului :


-

Primirea, consemnarea si verificarea sesizarii.

Organele de urmarire penala sunt sesizate despre savarsirea unei fapte penale prin
oricare din modurile de sesizare prevazute de legea procesual penala plangere,
denunt sau din oficiu[12].
Se va identifica persoana care face sesizarea, daca este necesar se vor cere
precizari cu privire la natura faptei sesizate, locul unde s-a produs, itinerariul
deplasarii, luarea masurilor necesare pentru asigurarea pazei locului faptei,
nemodificarea acestuia, exceptand cazurile in care este necesara salvarea
victimelor sau inlaturarea unor pericole.
-

Asigurarea tehnico-materiala.

Se vor stabili mijloacele tehnice criminalistice necesare, verificarea acestora si


completarea lor potrivit cerintelor si particularitatilor cazului, pentru care se
efectueaza deplasarea.
-

Asigurarea deplasarii cu operativitate a echipei la fata locului.

Deplasarea la fata locului trebuie sa se faca cu maxima urgenta[13]. Practica


judiciara a demonstrat ca atunci cand echipa de cercetare a ajuns la locul faptei
intr-un timp scurt 10 sau 15 minute sansele de descoperire si examinare a
tuturor urmelor infractiunii au fost mult mai mari, posibilitatile de distrugere,
disparitie ori modificare a acestora reducandu-se la minimum[14].
-

Asigurarea prezentei specialistilor, a aparatorului si a martorilor asistenti.

In practica, organele de urmarire penala se confrunta cu o mare diversitate de


situatii. Multitudinea aspectelor pe care le imbraca infractiunile comise si varietatea
problemelor din diverse domenii de activitate, ce impun o corecta interpretare a
urmelor, poate face necesara includerea in echipa de cercetare si a altor specialisti.
Tactica criminalistica recomanda ca martorii asistenti sa fie asigurati inainte de
ajungerea la fata locului.
Masurile pregatitoare dupa sosirea la fata locului :
Informarea operativa asupra evenimentelor care au avut loc si au fost
constatate de catre lucratorii sositi primii la fata locului; date pretioase pot fi
obtinute si de la alte persoane gasite la locul faptei victime, martori oculari,
faptuitori.

Verificarea modului cum s-a actionat pana la sosirea echipei de


cercetare, a rezultatelor obtinute si, in raport cu situatia existenta, luarea masurilor
corespunzatoare..
Determinarea modificarilor care au survenit in aspectul initial al
locului faptei.
-

Delimitarea corecta a locului de cercetat.

Organizarea masurilor de paza a locului faptei.

Identificarea martorilor oculari si stabilirea persoanelor suspecte.

Stabilirea metodelor concrete de cercetare a locului faptei.

Organizarea activitatii echipei de cercetare, fixarea sarcinilor pentru


fiecare membru al echipei, tinand seama si de competenta pe care o are potrivit
legii.

SECTIUNEA IV
Efectuarea cercetarii la fata locului
Cercetarea la fata locului este o activitate complexa, de durata, care solicita
exactitate, calm, perseverenta, prudenta, eforturi si uneori chiar sacrificii pentru
realizarea scopului pe care il urmareste[15].
Pe plan teoretic, cercetarea la fata locului parcurge doua faze si anume : faza
statica si faza dinamica.
Faza statica a cercetarii la fata locului.
Aceasta faza debuteaza cu observarea locului faptei prin parcurgerea acestuia, cu
precizarea ca, in cazul interioarelor, ea se executa dintr-un singur loc.
In aceasta faza, urmele, obiectele, toate mijloacele materiale de proba sunt
cercetate in nemiscare, static, fara a se modifica pozitia acestora.
O activitate specifica a fazei statice este orientarea locului faptei si stabilirea cailor
de acces si a celor folosite de faptuitori pentru a parasi locul infractiunii.
O problema specifica acestei faze o constituie folosirea cainelui de urmarire pentru
prelucrarea urmei de miros uman. Indicata este mai intai determinarea drumului de
acces in locul faptei si apoi folosirea cainelui de urmarire, altfel echipa risca sa
imbogateasca locul de examinat. Prelucrarea urmelor de miros uman incepe de la
obiectele de uz vestimentar (imbracaminte, incaltaminte) sau de alta natura care
pot fi ale victimelor, autorilor sau ale altor persoane care au avut contingenta cu
locul faptei.
Descoperirea si valorificarea urmelor olfactive de la locul faptei, fata de alte feluri
de urme, se realizeaza intr-un mod deosebit. In timpul formarii, aceste urme se
imprima pe obiectele cu care omul vine in contact nemijlocit si, totodata, in
cantitate mai mare se raspandesc in aer, sub forma unui culoar intins de-a lungul
traseului de circulatie al persoanei[16].
Descoperirea si prelucrarea urmelor olfactive se face cu ajutorul cainilor de
urmarire. Spre deosebire de om, un caine poate selecta o urma de miros din alte
200, explicatia constand in aceea ca el dispune de un numar de celule olfactive de
peste de 30 de ori mai mare.[17] Descoperirea urmelor olfactive constituie una din
sarcinile grele ale organului judiciar in procesul cercetarii la fata locului. Greutatea
acestei sarcini este determinata de durata scurta de existenta a acestor urme, de
numeroasele posibilitati obiective de a fi distruse, precum si de capacitatea limitata
de a fi percepute.
Datorita acestor situatii, organul judiciar ajuns la fata locului, chiar de la inceput ia
masurile necesare pentru conservarea urmelor olfactive pana la folosirea cainelui
de urmarire. Una din aceste masuri consta in impiedicarea patrunderii curiosilor in
perimetrul locului faptei. O alta masura, cand locul faptei se afla in interiorul unor
imobile, se poate concretiza in impiedicarea patrunderii aerului din exterior, precum
si evitarea crearii de curent in incaperea data, deoarece miscarea de aer distruge
mult aceste urme, astfel incat nici chiar prin intermediul cainelui nu mai pot fi
valorificate.
Specialistii recomanda cu insistenta ca, ori de cate ori la fata locului sunt observate
urme de picioare ori obiecte suspecte, posibil purtatoare de urme de miros, cei care

efectueaza cercetarea sa nu se apropie de ele la o distanta mai mica de 2-3 m ,


pentru a nu crea urme olfactive suplimentare care pot deruta cainele.
In timpul folosirii cainelui de urmarire pentru descoperirea urmelor olfactive se
respecta doua conditii :
de la inceput si pana la sfarsit, cainele lucreaza alaturi de insotitorul
sau care ii cunoaste capacitatea de lucru, reactiile fata de anumite situatii
deosebite, modul cum se manifesta cand a gasit urma, cand a pierdut-o,
exteriorizarile de oboseala sau de nervozitate.
introducerea cainelui in perimetrul locului faptei trebuie sa aiba loc in
faza statica a cercetarii acestuia, inainte de patrunderea persoanelor straine,
deoarece orice buchet olfactiv in plus mareste sansele de nereusita a cainelui in
depistarea si prelucrarea urmei.
O cale de utilizare a urmelor olfactive in afara locului faptei consta in ridicarea
obiectelor suspecte de a fi purtatoare ale acestor urme, ambalarea si transportarea
lor, in vederea depistarii si prelucrarii de catre caini dresati in acest scop.[18]
Ridicarea si conservarea urmelor olfactive, in ultima vreme, se realizeaza printr-un
procedeu destul de simplu si destul de practic. Pe locurile suspectate de a fi fost
atinse de infractor se aplica vata sterilizata pe o suprafata de aproximativ 20x30cm,
peste care se aseaza o bucata de sticla curata, in vederea realizarii unui contact
perfect. Dupa 25 de minute, pernita de vata se ridica cu penseta si se introduce intrun borcan curat, care se inchide ermetic, cu mentiunile de rigoare, care va fi pastrat
in vederea identificarii.[19]
O alta metoda de fixare si, respectiv, prelevare a urmelor olfactive consta in
acoperirea lor cu o panza speciala lipsita de orice miros (denumita tesatura textila
de fixare a mirosului) timpe de 20-30 de minute. Panza se ridica cu o penseta, de
asemenea dezodorizata, si se introduce intr-un vas de sticla steril, care va fi inchis
ermetic. Astfel conservata, urma olfactiva poate fi pastrata in incaperi speciale,
timp de mai multi ani.[20] Vasul de sticla va purta o eticheta cu mentiunile exacte
privind locul, data, modul de ridicare etc.
Dupa aceste operatiuni, primul care patrunde in locul faptei este ofiterul criminalist,
insotit de seful echipei de cercetare si de alti specialisti[21] in cazul anumitelor
infractiuni.
Parcurgand locul de cercetat, trebuie sa se procedeze la marcarea si protejarea
locurilor unde se gasesc urme or mijloace materiale de proba, notandu-se
dispunerea topografica a acestora, in relatie cu reperele si urmele invecinate.
Fixarea locului faptei in faza statica se face prin fotografii de orientare si fotografii
schita ale obiectelor principale si ale urmelor cand exista pericol de disparitie a
acestora.

Fig. 1 Fotografia obiectelor principale la locul faptei urme de saliva pe tigari

Fig. 2 Fotografia obiectelor principale la locul faptei urme de pete biologice.


Sintetizand, rezulta ca in faza statica echipa de cercetare ia contact nemijlocit cu
locul faptei, ceea ce permite formarea unei imagini generale asupra lui si a
evenimentului petrecut, iar prin masurile ce se intreprind se asigura fixarea
procesuala a locului si inlaturarea posibilitatilor de distrugere, disparitie ori omitere
a unor urme si mijloace materiale de proba.
Faza dinamica a cercetarii la fata locului.
Cercetarea la fata locului in faza dinamica consta in examinarea complexa si
multilaterala a fiecarei urme identificate si marcate in prima faza, fixand-o
topografic si criminalistic prin masuratori, in raport cu alte urme, cadavrul sau
reperele din ambianta locului faptei. Echipa de cercetare foloseste mijloace tehnice,

precum si priceperea si deprinderile membrilor sai pentru a releva, fixa, ambala si


ridica toate urmele existente in locul faptei.
Cu privire la categoriile de urme ce trebuie cautate, acestea difera in raport cu
natura faptei savarsite. La infractiunile comise prin violenta vor fi cautate
intotdeauna urme biologice, microurme, obiecte folosite de autori pentru realizarea
rezolutiunii infractionale.
O atentie deosebita trebuie acordata examinarii locului unde s-a consumat episodul
principal al faptei[22] pentru ca aici pot ramane o multitudine de urme.
Urmele de sange.
Cautarea urmelor de sange la locul faptei se face dupa anumite procedee si prin
utilizarea mijloacelor tehnice adecvate, in functie de natura infractiunii,
particularitatile locului cercetat si de natura obiectelor din perimetrul sau. De obicei,
obiectele care ar putea fi purtatoare ale urmelor de sange sunt foarte variate ca
structura, destinatie, marime, culoare si forma de prezentare.
Descoperirea si ridicarea urmelor sanguinolente, interpretarea acestora in sensul
mecanismului de formare, constituie o activitate de o deosebita importanta.
[23] Dificultatea descoperirii nu priveste, desigur, urmele evidente de sange, cum ar
fi, de exemplu, o balta de sange formata langa un cadavru ce prezinta plagi taiate
profunde, ci, in special, acele urme care au suferit modificari prin scurgerea
timpului, precum si urmele ori petele aflate in cantitate mica sau care prezinta o
culoare ce se poate confunda cu aceea a suportului. La acestea se adauga
dificultatile specifice descoperirii urmelor care au fost inlaturate in parte de catre
autor.
Cu toata diversitatea locurilor sau suporturilor pe care se pot cauta urmele de
sange, se poate spune ca cercetarea va fi orientata in cateva directii principale, si
anume :
Pe imbracamintea victimei, faptuitorului sau suspectului de la o extremitate
la cealalta a corpului, pe straturi de obiecte, de la suprafata catre profunzime.
Pentru fiecare obiect de uz vestimentar in parte se cerceteaza suprafata exterioara,
marginile, portiunile unde sunt cusaturi, fata externa a buzunarelor, clapelor si
marginilor, mansetelor pantalonilor etc. In continuare se examineaza fata interna a
acelorasi obiecte si a lenjeriilor de corp. La aceasta din urma se examineaza si
portiunile corespunzatoare regiunilor axilara, submamara, perineo-genitala, fesiera.
La obiectele folosite pentru acoperirea capului se examineaza ambele fete,
captuseala, marginile, borurile, panglica exterioara pe fetele sale externa si interna.
Incaltamintea se cerceteaza cu atentie in exterior pe la cusaturi, intre talpa si fata,
pe suprafata talpii, in detaliile desenului antiderapant, zonele arcadei, tocul. Trecand
la partea interioara a incaltamintei, se examineaza captuseala, ciorapii, picioarele
persoanei in cauza.
- Pe corpul victimei, faptuitorului sau suspectului incepand de la extremitatea
cefalica pana la varful piciorului. Se examineaza regiunea paroasa a pielii capului,
orificiile naturale din sfera craniana, zonele axilelor, regiunea submamara, regiunea
ombilicala, zona perineo-genitala, spatiile interdigitale de la maini si picioare,
precum si spatiile subunghiale.
- In locul unde s-a savarsit fapta si cel unde se gaseste victima se actioneaza in
functie de natura suportului si de prezenta unor obiecte asupra victimei sau in

vecinatatea ei. Se cerceteaza dusumelele, locurile de imbinare a scandurilor si


regiunile cu cusaturi, rupturi, sfasieturi sau cele prezentand pierderi de substanta
de la nivelul suportului pe care este dispus corpul victimei etc.
Nu se omite cautarea urmelor in diferite recipiente care servesc la indepartarea
reziduurilor sau pentru spalat, in instalatiile tehnico-sanitare, pe obiectele tapitate,
pe saltele, plapumi, pilote, etc.
Podeaua, daca este din pamant batatorit sau caramida, se examineaza in zonele de
afanare sau cu denivelari, respectiv in spatiile dintre caramizi.
In locurile deschise urmele de sange se cauta pe sol, pe vegetatie, pe obiectele
aflate in zona, in apele statatoare, pe gheata ori zapada, pe garduri, pe marginile
unor ziduri s.a.
- Obiectele utilizate pentru atac (aparare) sau care au produs in alt mod o vatamare
corporala ori au fost folosite pentru sectionarea corpului victimei poarta urme de
sange ce trebuie cautate pe suprafata lor.
O atentie deosebita se acorda cautarii si descoperirii urmelor de sange pe
obiectele utilizate pentru transportul ori ascunderea victimei, cum ar fi mijloace de
transport, valize, saci, lazi etc., unde s-au ascuns resturi din corpul sectionat,
diferite materiale, inclusiv sforile sau alte legaturi folosite la ambalarea de catre
faptuitor.
Urme de sange se mai pot gasi pe instrumentele utilizate la intreruperea
ilegala a cursului sarcinii, pe materialele de pansament ori folosite pentru realizarea
unor tratamente.
Deseori, in urmele de sange se pot descoperi, printr-o simpla examinare
macroscopica, alte produse biologice (fire de par, sperma, resturi de tesuturi
organice), patologice (puroi, fragmente de tumori, neoformatiuni maligne) si
medicamentoase (unguente, fragmente de pansament etc.), care influenteaza
adeseori aspectul urmelor respective.
Greutatea mai mare in cautarea urmelor de sange la locul faptei se intalneste cand
acestea au fost distruse prin spalare, la care se adauga si o perioada lunga de timp
de la savarsirea infractiunii pana in momentul cercetarii locului respectiv.[24] Dar si
in asemenea situatii, resturi din urmele de sange spalate se pot descoperi la locul
faptei, printr-o munca meticuloasa de examinare a zonelor mai ascunse, cum ar fi in
masa tapiteriilor, sub dusumele sau parchet, partile de jos ale peretilor sau ale
mobilelor, crapaturile mozaicurilor etc. In procesul acestor cercetari nu trebuie uitat
ca, prin spalare, cantitatea mare de sange este inlaturata, resturile ramase sunt
puternic diluate si amestecate cu substantele folosite la spalare, cu alte corpuri
straine. Astfel , intr-o crima, sub parchetul din bucatarie au fost descoperite urme
de sange, invechite si amestecate cu substante din continutul sapunului utilizat de
infractor la spalarea cantitatii mari de sange. Prin examenul de laborator s-a stabilit
grupa sanguina a urmelor descoperite, fiind identica cu a victimei infractiunii.[25]
Depistarea petelor suspecte a fi de sange se face, de regula, cu surse de lumina
(lanterna), care dispun de filtre de culoare (rosii sau verzi ) capabile sa scoata mai
bine in evidenta urma. Iluminarea suprafetei cercetate se face sub un unghi ascutit.
Frecvent se foloseste lampa cu radiatii U.V.
Urmele de saliva

Cautarea si descoperirea urmelor de saliva se face, dupa caz, prin examinarea


directa cu ochiul liber, prin folosirea la fata locului a unor mijloace optice (lupa,
microscopul de buzunar, lampi cu radiatii vizibile si ultraviolete, lanterne) sau prin
ridicarea obiectelor pe care se presupune ca exista urme de saliva si trimiterea la
laborator in vederea descoperirii lor.
Urmele de saliva se cauta pe toate obiectele existente la locul faptei ce ar putea
avea legatura cu desfasurarea activitatii infractionale.
Obiectele si locurile unde se cauta urme de saliva sunt :
cele utilizate in scop de igiena corporala, cum ar fi batista, prosopul, periuta
de dinti, scobitoarea sau alte mici obiecte pretabile acestei destinatii;
-

cele folosite pentru fumat tigari, mucuri, pipe, trabucuri etc. ;

tacamurile, farfuriile, paharele, sticlele, cestile si alte asemenea obiecte


susceptibile de a fi suportul unor urme de saliva;
-

instrumentele muzicale de suflat, instrumentar stomatologic si de ORL;

obiecte de incaltaminte si imbracaminte;

obiecte de cult religios (icoane, cruci, relicve etc);

vata, tifon, comprese, calusuri, alte obiecte introduse fortat in cavitatea


bucala a victimei;
lenjeria de corp si de pat, insistandu-se in mod deosebit asupra gulerelor,
pieptilor, cusaturilor marginale, fetelor interioare ale cupelor sutienelor, fetelor de
perna, cearsafurilor s.a.
corpul victimei (pe buze, fata, gat, regiunea mamara, regiunea pubiana) si
imprejurimile locului unde aceasta a fost gasita;
alte obiecte sau instrumente gasite la fata locului provenite de la faptuitor si
pe care se presupune ca exista urme de saliva.
Din sfera cercetarii nu trebuie excluse obiecte sau suporturi care, aparent, nu sunt
apte sa retina acest tip de urme, cum sunt, de pilda, timbrele, plicurile, suporturile
rujurilor de buze. Privitor la retinerea urmelor de saliva pe suporturile mentionate, in
literatura de specialitate se mentioneaza cazuri de stabilire a grupei sanguine prin
examinarea a numai 1/16 din suprafata unui timbru[26].
La cautarea urmelor de saliva nu trebuie pierdut din vedere ca ele se pot confunda
cu alte urme biologice (sperma, secretia vaginala, transpiratie, mucus nazal),
precum si cu pete de alta natura anorganica sau organica, mai ales sucuri diverse,
vopsea, detergenti etc.
Urmele de sperma
Cautarea urmelor de sperma, de regula, nu intampina greutati. Ele se descopera
prin cercetarea obiectelor chiar cu ochiul liber la lumina naturala a zilei. In lipsa
acesteia obiectele suspecte se lumineaza cu o lanterna de buzunar sub diferite
unghiuri de incidenta a razelor de lumina. Se poate recurge, la nevoie, la utilizarea
lampii portative cu ultraviolete, dupa ce s-a creat in prealabil o vizibilitate redusa in
zona cercetata.
Ordinea cercetarii obiectelor suspecte de a fi purtatoare de urme de sperma este
determinata de particularitatile locului faptei. Cand in locul respectiv se mai afla si

corpul victimei, acesta se examineaza intai, cu concursul medicului legist. Astfel,


urmele de sperma se vor cauta pe coapse, fese, abdomen, sub sani, subsuori, pe
maini, in orificiile naturale, pe perii pubieni. Continua, apoi, cu lenjeria de corp si
imbracamintea exterioara a victimei. Dupa aceea se trece la examinarea obiectelor
suspecte de a fi purtatoare ale acestor urme. In ordine, se cerceteaza lenjeria de
pat, covoarele din apropiere, dusumelele, parchetul, prosoapele, chiuvetele, baile,
precum si alte obiecte apte de a primi si a pastra urmele de sperma.
In cazurile cand locul faptei este un camp deschis, urmele de sperma se mai cauta
pe pamant, pe iarba, frunze, flori, precum si pe alte obiecte pe care s-ar fi putut
crea ele in timpul savarsirii infractiunii cercetate.
Sub radiatiile ultraviolete, petele de sperma primesc o fluorescenta alb-albastruie,
care se datoreaza sperminei, dar nu este specifica, fiind intalnita si in cazul altor
substante.
Urmele de transpiratie
Urmele de transpiratie se creeaza la locul faptei fie prin stergerea fireasca a
mainilor, fruntii, obrajilor, gatului sau altor parti ale corpului cu batiste, prosoape,
cearsafuri, fie prin caderea de picaturi direct pe diferite obiecte, cum sunt
dusumelele, parchetul etc.
De obicei, fiind incolore, doar foarte rar usor colorate datorita impuritatilor de pe
corp, urmele de transpiratie se descopera foarte greu la locul faptei. Din aceste
motive, ele se ridica impreuna cu obiectele suspecte de a fi purtatoare, cum sun
batistele, palariile sau caciulile, fularele, incaltamintea, piesele din imbracamintea
de corp si altele. In vederea descoperirilor, se cerceteaza foarte atent obiectele
suspecte, folosindu-se mijloacele utilizate la urmele de saliva si sperma.
Urmele de urina.
Urmele de urina, de obicei, se creeaza la locul faptei in cantitate destul de mare si
obiectele pe care se afla, cu rare exceptii, in zonele imbibate cu urina au o culoare
usor galbuie, uneori chiar de un galben pronuntat. In cantitate mai mica ele pot fi
descoperite pe lenjeria de corp, pe pat, iar in cantitate mai mare, pe solul ori pe
zapada din perimetrul locului faptei sau chiar pe drumul parcurs de infractor inainte
sau dupa savarsirea infractiunii.
Descoperirea urmelor de urina nu reprezinta o greutate deosebita. Obiectele
imbibate cu urina, fiind usor colorate in galben, mai rar spre brun, se observa cu
usurinta.
Urmele de voma
Urmele de voma se creeaza prin expulzarea pe cala bucala a continutului stomacal,
datorita contractie spastice a diafragmei si a muschilor abdominali. Ele se compun,
in esenta, din alimentele ingerate de persoana in cauza si inca nedigerate. In
general, se prezinta sub forma unei mase vascoase, foarte des multicolora, cu un
miros caracteristic alimentelor intrate in fermentatie.
Urmele de excremente
Urmele de excremente, uneori, sunt lasate de infractori la locul faptei din cele mai
variate motive. La unii infractori datorita emotiilor deosebite traite in clipele
activitatilor infractionale, se produc contractii spastice care comprima tubul digestiv
grabind astfel defecatia[27]. Altii insa, isi lasa la locul faptei produsele fecale din

convingerea superstitioasa ca nu vor fi prinsi[28]. Alteori, se intampla ca infractorii


sa-si lase excrementele din razbunare sau dispret[29].
Urmele sub forma firelor de par
Descoperirea firelor de par nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnicostiintifice deosebite, ele fiind destul de usor vizibile cu ochiul liber. Totusi, pentru
facilitarea descoperirii este necesar sa se recurga la lupe si la surse de lumina ceva
mai puternice.
Organele judiciare trebuie sa tina seama in procesul cautarii firelor de par, de
natura faptei, de ansamblul locului in care a fost comisa si de urmele care in mod
obisnuit se creeaza prin savarsirea unei infractiuni similare.
Urmele sub forma firelor de par se creeaza, de obicei, in cazul accidentelor de
circulatie si de munca, cu prilejul savarsirii unor infractiuni indreptate contra
persoanei, a infractiunilor de furt, mai ales prin efractie, sau a celor de talharie
etc. Ele se depun, dupa detasare, pe cele mai diferite obiecte de la locul faptei, pe
corpul victimelor sau al faptuitorilor[30],de multe ori impreuna cu alte urme. In
cazul infractiunilor de viol, de omor de talharie, firele de par se cauta, in primul
rand, in mainile victimelor, pe hainele acestora, pe lenjeria de pat, covoare si
dusumele, in baltile de sange, apoi in camerele de baie, chiuvete, pe diferite obiecte
de care s-ar fi putut folosi, in procesul savarsirii infractiunilor, faptuitorul sau victima
etc. La cercetarea accidentelor de circulatie sau a furturilor de autovehicule, firele
de par pot fi pe osii, roti, bara de protectie, radiatorul masinii, in zona farurilor, pe
portiere, in interior pe fotolii, volan, schimbatorul de viteze, pe corpul victimei,
sosea, obiectele cu care s-a tamponat autovehiculul etc.
Pentru ca firele de par se descopera mai greu cand se afla pe obiecte de aceeasi
culoare cu ele sau pe suprafete paroase, cum sunt multe tesaturi de lana, este
potrivit ca obiectele in cauza sa fie iluminate sub diferite unghiuri de incidenta a
luminii, in caz de nevoie sa fie utilizate si lampile portative de raze U.V. Aceste urme
pot fi descoperite mai ales ca fire izolate cazute la intamplare sau, mai rar, mai
multe la un loc, sub forma de suvite ori smocuri de par daca au fost rupte sau
smulse, sub actiunea instrumentelor utilizate ori direct cu mainile. La persoanele
suspecte, firele de par se cauta pe reverele hainelor, pe mansetele camasilor, pe
manecile hainelor, pe toata suprafata pantalonilor, precum si pe obiectele care
apartin acestora, cum sunt servietele, sacosele, posetele, diferitele instrumente
presupuse ca au fost folosite la locul faptei[31].
Pentru depistarea firelor de par se mai cerceteaza cu atentie obiectele de igiena
personala, in special pieptenii si prosoapele.
O atentie particulara trebuie acordata cercetarii obiectelor corp delict (arme de foc,
cutite, topoare, obiecte contondente).
In sfera cercetarii sunt incluse si urmele biologice ce pot contine si fire de par.
La cadavre nu trebuie omisa cercetarea unghiilor si in general, a mainilor, in care se
pot gasi fire smulse de la agresor[32].
In literatura de specialitate este citat un caz de identificare a unui infractor care a
lovit cu piciorul in corpul victimei cazute la pamant, dupa firele de par din
spranceana ramase pe incaltamintea faptuitorului.
In faza cercetarii dinamice se fac investigatii pentru obtinerea de date cat mai
complexe inca din aceasta faza, in legatura cu victima(preocupari, cerc de relatii,

rude), cu locul in care s-a savarsit infractiunea, cu posibilii faptuitori, organul


judiciar evitand sa faca insa orice fel de comentarii cu privire la aspectele
cunoscute.
Cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice.
De regula, in linii mari, cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice,
parcurge aceleasi etape tehnice, tipice urmelor biologice (sange, sperma, saliva).
Fireste ca se impun precautii suplimentare. Obiectele sau suporturile purtatoare de
urme biologice care se ridica in vederea analizarii ADN, vor fi verificate pentru a fi
puse in evidenta alte urme importante, cum ar fi urmele papilare. Pentru fiecare
proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si un
transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si
se refrigereaza in vederea transportarii in conditii optime. Spre deosebire de
sangele colectat lichid, petele de sange aflate pe obiecte, vor fi uscate inainte de a
fi impachetate si trimise laboratorului. Parul trebuie colectat cu grija pentru a evita
ruperea tijei sau atingerea radacinii, furnizoare de informatie genetica.
Raportat la sensibilitatea tehnicilor ADN, contaminarea probelor este o adevarata
problema[33]. Pentru a evita acest pericol se folosesc manusi si pensete adecvate,
avantajul folosirii acestora fiind posibilitatea schimbarii lor ori de cate ori devin
contaminate. Instrumentarul folosit, atat in cercetarea la fata locului, cat si in
analizele de laborator, se curata cu tampoane cu alcool dupa ridicarea fiecarui
obiect. De asemenea, se recomanda purtarea unor masti pentru a se evita
stranutul, tusitul sau chiar vorbitul in apropierea materialului patat si, bineinteles, a
manusilor.
Paralel cu activitatile prezentate, se iau primele declaratii martorilor si victimei daca
mai este la locul faptei, inclusiv persoanelor suspecte. Declaratiile se vor lua
separat si este recomandabil ca acestea sa fie inregistrate. In ipoteza in care la fata
locului s-au facut si inregistrari video-magnetice, este indicat sa se verifice calitatea
inregistrarii pentru o eventuala reluare a acesteia, daca nu este reusita.
Cu prilejul cercetarii in faza dinamica, se incearca sa se clarifice asa-numitele
imprejurari negative, determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si
evenimentul presupus ca s-ar fi produs, din absenta unor urme sau obiecte care, in
mod normal, ar fi trebuit sa existe la fata locului. Necesitatea clarificarii
imprejurarilor negative reprezinta un argument in curs pentru examinarea
amanuntita a fiecarei portiuni de teren, a fiecarui obiect, chiar daca, in aparenta, nu
are nici o legatura cu fapta cercetata. Numai astfel este posibil sa se explice de ce
lipsesc unele urme care, in mod firesc ar fi trebuit sa existe, in timp ce alte urme
sau obiecte nu isi gasesc o justificare imediata. Trebuie subliniat ca, in multe cazuri,
imprejurarile negative releva intentia autorilor unor infractiuni de a masca
caracterul faptei sau, pur si simplu, de a deruta cercetarile.
In practica judiciara s-a consemnat un caz in care o femeie a sesizat politia ca in
seara anterioara sotul ei a plecat spre statia de cale ferata si ca dimineata a fost
gasit decedat, pe un teren viran.
La cercetarea la fata locului s-a constatat ca victima prezenta leziuni craniocerebrale, cu infundare si dilatare cerebrala. Pe sol s-au gasit putine urme de
sange, fiind evident ca locul unde a fost gasit cadavrul nu este locul unde s-a comis
omorul. Aceasta concluzie a fost intarita si de o alta constatare : urmele de sange
de pe cadavru indicau ca in cursul hemoragiei capul victimei s-a aflat cu partea
dreapta in jos, in timp ce la cercetarea la fata locului a fost gasit cu obrazul stang

pe sol. Lipsa bascului victimei, pe care il purta cand plecase de acasa, constituia o
alta imprejurare negativa care a atras atentia echipei de ancheta.
Pe baza declaratiilor sotiei victimei au fost verificate cu atentie cele doua trasee pe
care ar fi trebuit sa se deplaseze victima de acasa pana la locul unde a fost gasit
cadavrul. Nedescoperindu-se nici o urma de sange si nici un alt fel de urme care sa
indice locul unde s-ar fi produs agresiunea, banuiala a cazut asupra sotiei.
Perchezitia domiciliara fost relevatoare; urme de sange in multe locuri, parte din ele
sterse recent dar inca vizibile si un obiect semnificativ bascul victimei, ascuns
undeva in grajd.
Inculpata a recunoscut savarsirea omorului si a precizat toate actiunile intreprinse
pentru stergerea urmelor si derutarea cercetarilor. (Ioan Marita Buletinul de
criminologie si de criminalistica, nr. 2/ 1982, pag. 25).

SECTIUNEA V
Fixarea s i interpretarea rezultatelor cercetarii la fata locului
5.1. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului
Cercetarea la fata locului se consemneaza intr-un proces verbal (art.131 C.pr.pen.),
care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute de art.91 C.pr.pen.,
descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si
a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat
acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat, posibil cu dimensiunile respective. Se
pot face schite, desene sau fotografii, inregistrari video sau alte asemenea lucrari,
care se vizeaza si se anexeaza la procesul verbal.
Procesul verbal
Procesul verbal incheiat in vederea fixarii rezultatelor cercetarii la fasa locului se
numara printre mijloacele de proba cu o semnificatie deosebita in solutionarea
cauzei penale. Data fiind importanta sa, el va trebui sa corespunda anumitor
cerinte, o buna parte stabilite in mod expres de legiuitor.
Art.91 C.pr.pen. indica mentiunile ce trebuie sa le contina procesul verbal din punct
de vedere al formei si cuprinsului :
-

data si locul unde este incheiat ;

numele, prenumele si calitatea celui care il incheie ;

numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista ;

descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate ;

numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul


verbal, obiectiile si explicatiile acestora ;
-

mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

Procesul verbal de cercetare la fata locului cuprinde trei parti : partea introductiva,
partea descriptiva si incheierea. Raportandu-ne la aceasta structura se cere a fi
subliniata ponderea partii descriptive, insasi legea procesual penala impunand
necesitate descrierii amanuntite a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor
examinate si a celor ridicate, a starii si pozitiei celorlalte mijloace materiale de
proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat posibil, cu
dimensiunile respective (art.131 C.pr.pen).
In partea introductiva se arata fapta cercetata, data comiterii ei, locul si data, cu
mentiunea orei cand incepe cercetarea, starea atmosferica si a locului faptei,
delimitarea precisa a acestuia, organului de urmarire penala care conduce
cercetarea, numele si prenumele, calitatea in care participa, ocupatia si adresa
persoanelor participante. De asemenea, in aceasta parte se mentioneaza cand si de
catre cine a fost sesizat organul judiciar despre savarsirea faptei, daca s-a asigurat
paza locului si de catre cine pana la sosirea echipei de interventie.
In partea descriptiva se trece descrierea detaliata a locului faptei, insistandu-se
asupra tabloului de ansamblu, in care se incadreaza locul faptei, delimitarea precisa
a acestui loc, dimensiunile si amplasarea fata de punctele cardinale, particularitatile
topografice, caile de acces si, de asemenea, se va trece descrierea amanuntita a
obiectelor, urmelor si a altor probe materiale descoperite la locul savarsirii faptei.
Se trece detaliat denumirea exacta a obiectelor indicandu-se cu precizie locul unde

au fost gasite, distantele dintre ele sau pana la obiectele principale, forma,
dimensiunea, culoarea, alte caracteristici fizico-chimice sau particularitati de
identificare, precum si metodele tehnico-stiintifice criminalistice folosite pentru
descoperirea, fixarea si ridicarea acestora.
In procesul verbal se va mentiona orice element particular al cercetarii, iar daca
exista anumite observatii ale expertilor sau martorilor asistenti cu privire la
consemnarea celor de mai sus, ele vor fi inserate in procesul verbal.
In partea finala a procesului final se vor trece :
obiectele si urmele descoperite si ridicate de la locul faptei, in ce scop si ce
metode s-au folosit:
ce s-a fotografiat la locul faptei, in ce scop cu aplicarea caror metode
fotografice, din ce puncte ale locului faptei s-au executat fotografiile si in ce conditii
tehnice ;
-

ce masuratori fotografice s-au efectuat;

daca s-a intocmit schita plan, la ce scara si in ce fel.

Procesul verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie,
precum si de persoanele aflate la fata locului. Daca vreuna din aceste persoane nu
poate sau refuza sa semneze se face mentiunea despre aceasta (art.91 C.pr.pen.,
alin. ultim).
Trebuie mentionat faptul ca in procesul verbal trebuie folosit un mod de exprimare
riguros exact, precis si concis, prezentarea rezultatelor cercetarii trebuie sa fie
obiectiva, completa si clara si descrierea celor constatate trebuie facuta in ordinea
in care s-a desfasurat cercetarea la fata locului.
Este recomandata evitarea folosirii termenilor prea tehnici sau a neologismelor,
atunci cand se pot folosi termeni adecvati, de larga circulatie.
Schita locului faptei
Schita locului faptei este un mijloc de fixare, prin desenare, a locului faptei, in
ansamblul sau, prin scoaterea in evidenta a obiectelor si a urmelor descoperite cu
zonele in care acestea se afla, precum si a distantelor si a raporturilor dintre ele.
Schita poate fi realizata prin desenare simpla sau la scara si poate reprezenta un loc
inchis, un loc deschis sau o forma mixta[34].
Principalul rol al schitei locului faptei este acela de a facilita formarea unei imagini
cat mai apropiate de realitate asupra scenei infractiunii, astfel incat constatarile
cuprinse in procesul verbal sa fie clar intelese.
Din punct de vedere al tehnicii de realizare, modalitatile de efectuare a schitei pot fi
impartite in doua categorii, dupa cum se respecta sau nu proportiile dintre
dimensiunile reale si reprezentarile grafice.

In schita efectuata la scara, cunoscuta si sub denumirea de plan


schita, sunt redate cu precizie dimensiunile locului faptei, distantele dintre obiecte
precum si marimile acestora ridicate in plan[35]. Proportia de reducere in schita a
dimensiunilor fata de cele reale se mentioneaza sub desenul astfel realizat. De
obicei scara locurilor deschise este de 1:1000, a cladirilor de 1:100, iar a incaperilor
de 1:50. aceste proportii pot insa diferi in functie de amploarea locului faptei, de

varietatea obiectelor din perimetrul sau si distantele dintre ele. Esentialul este ca
scara aplicata sa se respecte cu rigurozitate[36].

Schita simpla sau desenul schita se realizeaza fara respectarea stricta


a dimensiunilor suprafetelor, a distantelor dintre obiecte si a marimilor acestora.
In aceasta schita sunt notate, pe baza de masuratori prealabile, distantele la care se
afla obiectele unele fata de altele, dimensiunile suprafetelor desenate[37]etc.(fig. 3)

Fig. 3 Schita simpla a locului faptei(dupa L.Coman)


La ambele schite, pentru orientare in teren, se indica punctele cardinale ale
desenului, stabilite cu ajutorul busolei existente in trusa criminalistica a organului
judiciar.

Schitele locurilor inchise, mai ales ale unor incaperi, de obicei, se fac in proiectie
orizontala si prin metoda rabatarii planurilor de proiectie[38], dupa metoda cutiei de
carton desfacute[39], in care sunt prezentate, pe langa partea orizontala, si
aspectele peretilor si ale plafonului incaperii in cauza(fig. 4).
Desenarea in schita a obiectelor, a urmelor si a unor detalii se face prin folosirea
anumitor semne conventionale prevazute intr-un tabel din trusa criminalistica.
Fotografia si filmul judiciar de la locul faptei
Fotografia de la locul faptei se efectueaza pe masura desfasurarii cercetarii.
Fotografia la fata locului include fotografia de orientare, fotografiile schita,
fotografia obiectelor principale, fotografiile de detaliu si masuratorile fotografice.

Fig. 2 Schita locului faptei in interiorul unei locuinte (dupa L. Coman).


Fotografia de orientare este destinata fixarii intregului loc al faptei, raportat la
anumite puncte de reper de natura sa serveasca la identificarea zonei in care s-a
savarsit infractiunea.

Fotografiile schita servesc la redarea locului faptei, cu tot ce are el mai


caracteristic, redarea in intregime sau in parte a locului respectiv, in functie de
varianta in care este executata.
Fotografia obiectelor principale, cum sunt, de exemplu, corpul victimei, armele
sau instrumentele folosite de autor in savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de
urme s.a.
Fotografiile de detaliu, necesare punerii in evidenta a urmelor, a detaliilor
caracteristice ale acestora, a modului in care sunt dispuse pe suprafata obiectului
purtator, a modificarilor, degradarilor etc. produse prin savarsirea infractiunii.

Fig. 5 Fotografie de detaliu a firelor de par

Fig. 6 - Fotografie de detaliu a urmelor de sange.


Filmul judiciar este una din metodele tehnice de fixare a locului faptei si a
rezultatelor cercetarii sale, mai ales pentru situatiile deosebite, cum se intampla in
unele cazuri de cercetare a omorului, incendiilor sau accidentelor de munca[40].
Trebuie mentionat faptul ca, in prezent, se recurge tot mai des la inregistrarea
locului faptei pe banda videomagnetica, deoarece se dovedeste mult mai practica
decat filmarea[41].

Fig.7 Fotografie de detaliu a urmelor de sperma

Fig. 8 Fotografie de detaliu a urmelor de saliva prelevate pe tigari

5.2.Interpretarea urmelor de la locul faptei


Plecand de la interdependenta obiectiva a fenomenelor din lumea inconjuratoare si
repetabilitatea lor in esenta, daca se desfasoara in conditii similare, interpretarea
intregului ansamblu de urme e la locul faptei este necesar sa se desfasoare de la
particular spre general. Intai, sa se stabileasca cauzele si modurile formarii fiecarei
urme in parte, comparata cu alte urme din categoria sa. Apoi, se raporteaza
categoriile de urme intre ele, fara a se neglija natura infractiunii, specificul locului in
care a fost savarsita. Astfel se deschide posibilitatea gasirii unor explicatii logice
asupra existentei unor categorii de urme alaturi de unele de alta provenienta,
precum si a lipsei acelor urme care, in mod obisnuit, in cazul infractiunilor de alta
natura, savarsite in conditii si cu mijloace similare, se creeaza concomitent sau
succesiv cu urmele de felul celor descoperite. Urmeaza ca datele stabilite prin acest
proces de interpretare a urmelor sa fie comparate cu datele desprinse din alte
surse, cum sunt, de pilda, cele rezultate din ascultarea persoanelor.
In functie de provenienta lor, urmele sunt foarte variate. Studiata in mod separat,
fiecare urma de la locul faptei aminteste natura provenientei sale, uneori felul
obiectului creator, modul in care s-a format, iar daca este purtatoarea unor detalii
individuale ale obiectului creator respectiv, conduce pana la identificarea acestuia.
Cand sunt mai multe urme create de acelasi obiect, prin pozitia lor si zonele in care
se gasesc, evidentiaza succesiunea formarii lor, respectiv ordinea activitatilor
intreprinse de persoana in cauza prin folosirea obiectului creator[42].
Interpretarea urmelor de sange la locul descoperirii lor, este o activitate cu
rezonanta in clarificarea ulterioara a imprejurarilor savarsirii faptei. Dupa forma
luata de o picatura de sange, se poate stabili inaltimea de la care a cazut, marginile
urmei fiind cu atat mai zimtate cu cat inaltimea este mai mare. O urma de sange
creata de o persoana in mers are o forma alungita ,apropiata de aceea a unui semn
de exclamare, cu partea ascutita in directia deplasarii. Stropii de sange aflati pe
perete la o inaltime de peste 1,50 m pot conduce la concluzia ca persoana a fost
lovita in momentul in care se afla in picioare. De asemenea, dupa forma, dispunerea
si cantitatea stropilor, se poate stabili daca sangele provine din artere sau vene[43].
Darele de sange servesc la stabilirea directiei in care a fost deplasat cadavrul, dupa
cum prezenta unor multitudini de urme, imprastiate pe o mare suprafata in
incapere, poate indica nu numai ca victima s-a zbatut sau s-a luptat cu agresorul,
dar si faptul ca autorul infractiunii este purtator indubitabil de urme de sange.
In acelasi context, trebuie mentionata posibilitatea determinarii grupei de sange a
autorului prin depistarea la fata locului a unor urme de sange apartinand a doua
grupe sanguine diferite, dintre care una a victimei. In acelasi timp, se mai poate
stabili data aproximativa de formare a urmei, dupa vechimea acesteia, eventual
cantitatea scursa, dar aceasta poate fi mai sigur precizata dupa examenele de
laborator si numai rareori cu certitudine.
Interpretarea urmelor de saliva poate servi la obtinerea de date privind modalitatea
de formare a urmei, mediul profesional din care provine persoana, starea sa de
sanatate, unele deprinderi sau vicii, indeosebi fumatul, numarul de persoane care
au creat urmele, eventual timpul petrecut la locul cercetarii s.a.
Interpretare urmelor seminale la fata locului ofera date referitoare nu numai la
natura, mobilul si modul de savarsire a faptei, ci si in legatura cu anumite
deprinderi, aberatii sexuale sau anumite stari psihopatologice ale autorului.

Printr-un proces de studiu comparativ se urmareste si gasirea unei explicatii logice


asupra lipsei unei categorii de urme alaturi de cele descoperite, precum si in
privinta prezentei anumitor urme de alta natura care, de obicei, nu se creeaza in
cazurile savarsirii infractiunilor din categoria celor cercetate.
Intrucat intregul tablou al locului faptei, conturat prin urmele existente in perimetrul
sau, in mod obiectiv niciodata nu oglindeste complet procesul savarsirii infractiunii,
organele judiciare folosesc si date din alte surse, cum ar fi din declaratiile
persoanelor, reconstituiri, perchizitii, expertize etc., in coroborare cu urmele
descoperite prin care se intregeste cu noi detalii oglinda procesului savarsirii
infractiunii.
Un caz in care au fost coroborate un ansamblul de date din diferite surse, din cele
mentionate mai sus, a fost prezentat in Buletinul de criminologie si criminalistica
nr.1-2/1989 de catre Gh. Hurjui si I. Argesanu.
Era o dimineata de iarna. Sotia plecase la munca in mod obisnuit. Isi lasase sotul
acasa facandu-si pregatirile pentru plecarea intr-o excursie in strainatate.
La inapoierea la domiciliu, sotia gaseste deschisa usa de la intrare, iar pe sotul sau
il vede in hol, cazut intr-o balta de sange.
Sunt anuntate organele de urmarire penala si se face cercetarea la fata locului. Pe
corpul victimei, numeroase taieturi vadeau furia cu care a lovit agresorul. In holul
apartamentului, pe pereti, pe fata interioara a usii de la intrare, pe usile de acces
spre baie si bucatarie, precum si pe cele doua fotolii s-au gasit numeroase urme de
sange sub forma de stropi, dare sau balta.
De la locul faptei s-au ridicat mai multe obiecte considerate ca ar putea avea
legatura cu savarsirea omorului (intre care un nasture de camasa, un capot al sotiei
victimei si o bucata rupta din acest capot, imbibata cu sange, precum si un pachet
de tigari marca PORT), care urmau sa faca obiectul unor examinari criminalistice
si medico-legale.
Medicul legist a precizat in raportul sau ca moartea victimei s-a datorat hemoragiei
interne si externe, consecinta plagilor taiate-intepate, cervicale si toracoabdominale, cu lezarea plamanilor, cordului si stomacului. Leziunile de violenta au
fost produse prin loviri repetate din fata, spate, lateral-stanga, lateral-dreapta, cu
un corp taietor-intepator (cutit) a carui lama avea o lungime minima de 12cm si
latimea maxima de 3cm.
Analizele de laborator au stabilit ca sangele victimei apartinea grupei A-II. Probele
de sange prelevate de pe bucata rupta din capotul victimei au fost analizate si s-a
precizat ca au grupa O-I. Aceasta a fost indicatia sigura ca faptuitorul a fost ranit in
timpul agresiunii.
La cateva zile dupa savarsirea omorului, serviciile politiei judiciare din Capitala au
informat serviciile judetene ca intr-o cabina de toaleta a unui cinematograf s-a gasit
o sacosa in care se aflau urmatoarele obiecte : haina si pantalon, ambele
barbatesti, un cutit de bucatarie si o cheie tip yale. Pe toate aceste obiecte s-au pus
in evidenta urme de sange uman care apartineau grupei A-II.
Schimbul operativ de informatii a facut posibila avansarea ipotezei ca exista
legatura intre aceste obiecte si omorul savarsit in provincie. Verificarile ulterioare
au confirmat ipoteza.

In prezenta acestor date, versiunea cea mai credibila era ca un barbat, avand
sangele de grupa O-I, a savarsit fapta si apoi s-a deplasat in Capitala unde avea
locuinta sau se afla doar in trecere.
Investigatiile privitoare la comportarea victimei au produs o informatie utila : avea o
legatura extraconjugala de mai multi ani cu o femeie din Capitala. Ea a confirmat
aceasta relatie si a adaugat ca ultima data cand l-a vazut cu cateva zile inainte de
a fi ucis avea asupra lui o mare suma de bani. Nu au rezultat alte date care sa
permita formularea unei versiuni.
Alte informatii au dezvaluit ca victima practica in mod curent jocurile de noroc.
Partenerii de joc erau aproximativ aceleasi persoane, intre ei existand relatii de
prietenie. De altfel, victima nu se afla in relatii de dusmanie cu nimeni.
O raza de lumina pentru orientarea cercetarilor a aparut cand a fost examinat un
carnetel al victimei gasit la locuinta unui frate al sau. Mai multe prenume urmate de
diferite cifre sugerau ca victima obisnuia sa imprumute sume de bani. Sotia nu
cunostea nimic in legatura cu aceasta activitate. S-au facut cateva sondaje si
presupunerea s-a dovedit exacta.
Se impunea verificarea tuturor numelor inscrise in carnetel. Erau cateva zeci si
identificarea persoanelor numai dupa prenume nu a fost usoara.
Un nume figura de mai multe ori : Misu. Acesta primise des sume de bani, unele de
cateva mii de lei, altele doar de cateva sute. Trebuia sa fie cineva nepretentios,
care imprumuta in diferite ocazii si care avea acces usor la victima. Deci, poate
unul dintre participantii la jocurile de noroc. S-a ajuns astfel la suspectul nr.1.
Partener obisnuit la masa de joc, Misu pierdea, iar victima, de regula, castiga. Nu se
stricau relatiile pentru acest motiv, dar Misu se imprumuta in dreapta si in stanga
pentru a face fata pierderii unor importante sume de bani la jocurile de noroc.
Faptele erau insa cunoscute doar in cadrul cercului de prieteni intimi care se
intalneau la masa de joc.
O simpla verificare a grupei de sange a strans cercul in jurul suspectului. El avea
sangele de grupa O-I, aceeasi cu a urmelor de sange impregnate pe bucata de
capot gasita la locul faptei si pe obiectele abandonate in cabina de toaleta a
cinematografului din Capitala.
Suspectul nega vreo legatura cu savarsirea faptei, in ziua respectiva fiind pontat
prezent la locul de munca. Dar, nu s-a constatat de atatea ori ca astfel de pontaje
sunt fictive?
Fata de datele existente, o perchizitie domiciliara se impunea.
O cautare sistematica, desfasurata pe parcursul unei intregi zile de o echipa de
specialisti se apropia de sfarsit, fara vreun rezultat semnificativ. Suspectul se
asezase comod in fotoliu si astepta calm. Stia ca in casa lui nu se aflau obiectele
cautate. Toate hainele, pantalonii, camasile erau curate, nu atrageau atentia prin
nimic. Nici haina din piele cu care era imbracat nu atragea atentia. Mai ales ca,
gasindu-se sacosa cu hainele patate de sange, se presupunea ca faptuitorul a fost
imbracat in costum in momentul comiterii omorului. Oricum, o ultima verificare nu
strica.
Momentul adevarului sosise. Observand insistenta cu care erau examinate cateva
mici pete de culoare inchisa, suspectul a inceput sa dea semne de nervozitate.

Haina lui era curata. Ce nevoie este sa fie date la analiza aceste urme minuscule?
Pentru ca pot fi urme de sange din sangele victimei, i s-a raspuns.
Confirmarea a venit prompt din partea laboratorului. Intr-adevar, erau urme de
sange din grupa A-II, adica cea a victimei.
N-a mai rezistat. A marturisit totul. Era impovarat de datorii. Nu-l mai imprumuta
nimeni. Singura lui sansa era sa-i ceara prietenului sau la care apelase de atatea
ori. Doar ii restituise la termen sumele imprumutate si dobanzile substantiale
pretinse. I s-a deschis usa, apoi a fost invitat sa se faca comod. Si-a scos haina de
piele si a asezat-o pe fotoliul din holul apartamentului. Apoi, gazda i-a oferit o cafea.
De ce venise? Avea urgenta nevoie de bani si a venit la el, ca la un prieten ce-i
este. Cum? Nu poate sa-l imprumute? Are bani si nu poate sa-l imprumute pentru
ca vrea sa plece intr-o excursie? Si cu el ce se va intampla? De unde sa ia banii de
care are atata nevoie pentru a achita alte datorii presante? In clipa in care prietenul
sau i-a comunicat ca nu-l poate imprumuta, il si condamnase la moarte. Isi calcula
doar momentul cand il va ataca. Nu pregatise nimic, nu venise cu gand sa ucida.
Acum era altceva. Observase ca pe masa din bucatarie unde bause cafeaua se afla
un cutit cu lama lunga si ascutita. L-a luat si a asteptat clipa potrivita. In timp ce
victima sta cu spatele la el, a inceput sa-l loveasca, aplicandu-i in total 17 lovituri. A
incetat doar cand mana i-a alunecat pe manerul cutitului si s-a taiat. In declaratia
sa de la interogatoriu, inculpatul a marturisit : am luat de pe masa din bucatarie
cutitul, ce avea lama de aproximativ 20cm, cu varf bine ascutit si i-am aplicat
victimei prima lovitura in spate, cand era aplecata, iar eu eram in spatele acesteia.
Dupa ce i-am aplicat aceasta lovitura, victima s-a ridicat in picioare, cu fata catre
mine si a zis :<<Ce faci, ma omori?>> Eu i-am raspuns si am continuat sa-i aplic
lovituri cu cutitul in fata si in zona gatului. Victima nu avea nimic in maini, nu avea
nici posibilitatea sa ia vreun obiect sa se apere. Cu mainile goale a incercat sa ma
imobilizeze. Nu a putu sa faca acest lucru pentru ca eu i-am aplicat lovituri cu
cutitul pe unde nimeream, in fata, in zona toracica, peste mainile ridicate deasupra
capului ca sa se apere.
Dupa ce a luat din locuinta victimei tot ce putea sa duca, s-a gandit putin si la
stergerea urmelor. Obiectele de imbracaminte care purtau urme de sange, cutitul si
cheia de la usa apartamentului au fost impachetate. Unde sa le arunce? Cat mai
departe, dar nu prea departe, incat sa nu se faca legatura cu fapta comisa de el. Sa deplasat imediat cu trenul la Bucuresti si a abandonat sacosa in cabina de toaleta
a unui cinematograf.
Am luat aceasta hotarare pentru ca m-am gandit ca in Bucuresti s-au intamplat
multe crime si daca se vor gasi obiectele mentionate se vor incurca cercetarile. In
acelasi timp, m-am gandit ca victima, plecand des la Bucuresti si stand perioade
mai mari de timp acolo, se va crede ca autorii faptei sunt din Bucuresti si nu s-ar
banui de unde sunt in realitate.
Asa isi inchipuise criminalul ca vor decurge cercetarile.
SECTIUNEA VI
Ridicarea urmelor de natura biologica
Ridicarea urmelor de sange are loc dupa descriere si fotografiere. Aceasta operatie
se refera atat la obiectele purtatoare de atare urme care, prin dimensiunile lor, sunt
usor de manipulat, cat si la substanta propriu-zisa a acestor urme. Ridicarea
urmelor sanguinolente prezinta anumite particularitati, indeosebi in cazul celor care
se gasesc pe obiecte ce nu pot fi transportate.

Obiectele purtatoare ale urmelor de sange, care sunt usor de ridicat si transportat,
se ambaleaza de asa maniera ca urmele de pe ele sa nu sufere nici un fel de
degradare[44]. Obiectele din lemn, metal, materiale plastice care, in general, nu se
pot plia se ambaleaza in cutii corespunzatoare ca dimensiuni, astfel ca peretii
acestora sa nu vina in contact direct cu suprafetele purtatoare de urme. Lenjeria de
pat, obiectele de imbracaminte, unele covoare, prosoape, cu sangele imbibat in
tesatura, in prealabil se pliaza astfel incat sa nu se deterioreze sangele din ele
datorita umezelii sau altor factori. Indiferent de natura lor, obiectele purtatoare ale
acestor urme se ambaleaza numai dupa ce sangele este uscat[45].
Urmele de sange aflate pe obiecte netransportabile, cum ar fi dulapurile, mesele,
dusumelele, asfaltul, se ridica, in functie de starea in care se afla, prin procedee
diferite. Cand este inca in stare fluida pe obiectul purtator si in cantitate mare,
sangele se ridica din urme cu o para de cauciuc sau de mai multe ori cu pipeta si se
introduce in borcane ori sticlute curate, care se inchid ermetic. Daca urma contine
putin sange, cum ar fi cateva picaturi, se ridica prin tamponare cu o hartie de filtru,
care se introduce in eprubete[46]. Sangele absorbit in pamant se ridica cu pamantul
astfel imbibat si se introduce in borcane curate. Florile, iarba, frunzele arbustilor,
purtatoare ale urmelor de sange, se taie si se ambaleaza in borcane inchise
ermetic[47]. In cazul cand sangele este infiltrat in masa de zapada, se ridica zapada
imbibata in cantitate necesara, se aseaza pe o bucata de panza alba curata, de
preferinta tifon, care se pune intr-un vas, pentru topirea zapezii in mod lent; sangele
se va imbiba in tesatura respectiva, care va fi ambalata intr-un vas de sticla inchis
ermetic[48].
Sangele coagulat sau in stare de crusta se poate ridica prin razuirea lui de pe
obiectul purtator si, in functie de cantitate, se introduce in eprubete sau borcane
curate. Un alt procedeu, mai ales cand sangele este in cantitate mica sau pe
obiecte poroase, consta in dizolvarea in prealabil a petei in cauza cu o substanta
potrivita, cum ar fi apa distilata, dupa care se absoarbe cu hartie de filtru, care se
introduce in eprubeta[49].
La ridicarea urmelor sanguinolente trebuie avut in vedere ca acestea pot contine si
alte categorii de urme biologice cum sunt, de exemplu, fire de par, resturi de tesut
etc., carora trebuie sa li se asigure integritatea[50].
Specialistii recomanda insistent sa nu se ambaleze obiectele purtatoare de urme de
sange in stare uda si, mai ales, in material plastic[51].
Ridicarea urmelor seminale necesita, poate mai mult decat in cazul altor urme
biologice, precautie deosebita pentru pastrarea intacta a petei si implicit a
spermatozoizilor, principalul element asupra caruia se indreapta examinarea. Pentru
aceasta, se ridica intreg obiectul purtator de urme sau se taie portiunea cuprinzand
pata, fara a se indoi.
Urmele dispuse pe o suprafata tare nu se razuie, ci se decupeaza. De pe corpul
omului aceste urme se ridica cu o hartie de filtru, dupa ce au fost umezite cu apa
distilata sau cu glicerina. Hartiile astfel imbibate se introduc in eprubete sterilizate.
In cazul picaturilor aflate pe par, acestea se recolteaza prin taierea firelor, aceste
operatiuni efectuandu-se de catre un cadru de specialitate, in conditii de laborator.
Manuirea si ambalarea obiectelor purtatoare de urme seminale se face de asa
maniera incat suprafetele pe care se afla urmele sa nu vina in contact cu nici un
obiect strain. Lenjeria de pat, imbracamintea, cand se pliaza pentru ambalare, se
tine seama ca plierile sa nu se faca in zonele cu urmele in cauza[52].

Transportul urmelor de sperma trebui e sa se faca in stare uscata, la adapost de


caldura si de lumina soarelui.
In urma unor cercetari efectuate s-a ajuns la concluzia ca stabilirea calitatii de
secretor si determinarea antigenelor din sistemul A,B,O sunt mai sigure in cazul
urmelor de sperma, in comparatie cu urmele vechi de sange, noile metode
permitand stabilirea grupei sanguine in pete de lichid spermatic cu o vechime de
peste un an[53], de unde rezulta si precautiile si atentia deosebita acordata ridicarii
urmelor seminale.
Ridicarea urmelor de saliva, in mod obisnuit, cunoaste doua procedee, in functie de
natura obiectelor primitoare. Cand obiectele respective sunt usor de ridicat, cum
sunt batistele, imbracamintea omului, resturile de alimente, sticlele sau paharele
din care s-a baut, se procedeaza la ridicarea obiectelor in cauza si ambalarea lor
astfel incat urmele sa nu se distruga. In timpul ridicarii si ambalarii obiectelor
purtatoare ale urmelor de saliva se va avea grija ca zonele in care se afla petele
respective sa nu vina in contact cu ambalajul sau cu alte obiecte care le-ar putea
deteriora. Daca, insa, urmele de saliva se afla pe obiecte greu de transportat, cum
sunt dusumelele, mozaicul de bucatarie, pe mobila sau pe corpul omului, ridicarea
lor se face cu hartie de filtru, cat timp sunt inca fluide. Cele deja uscate, sub forma
de usoara pelicula, intai se umecteaza cu apa distilata si dupa aceea se
tamponeaza cu hartie de filtru, care se introduce in eprubete sterilizate[54].
Specialistii recomanda expedierea de urgenta a urmelor de saliva la laboratorul de
specialitate, pentru a nu se distruge antigenele[55].
Ridicarea urmelor de transpiratie se face impreuna cu obiectele purtatoare astfel
ca, prin manipulare si transport, sa nu se creeze urme noi pe obiectele respective.
Ambalajele utilizate trebuie sa fie curate, de dimensiuni potrivite obiectului in
cauza.
Urmele de urina se ridica impreuna cu obiectele purtatoare si se ambaleaza astfel
ca ele sa nu vina in contact cu substante straine. Cand sunt imbibate in sol sau in
zapada se ridica o cantitate potrivita din acestea si se ambaleaza in borcane curate.
Cand urina se gaseste sub forma de balti, ridicarea se realizeaza prin procedeul
aplicat la ridicarea urmelor de sange in stare fluida si, in cantitate mai mare, cu
pompa de cauciuc sau cu pipeta, introducandu-se in sticle curate, cu mentiunile de
rigoare[56].
Ridicarea urmelor de voma se face prin introducerea din masa urmei in borcane
curate a cantitatii necesare de substanta. Cand la locul faptei sunt urme de voma in
mai multe locuri si cu aspecte, in general, diferite, se vor ridica probe de laborator
din fiecare urma in parte, ambalandu-se in borcane separate.
Ridicarea urmelor de excremente se face prin procedee similare celor aplicate la
urmele de voma.
Ridicarea firelor de par impune respectarea unor cerinte minime cu privire la
mentinerea intacta a firului, evitarea amestecului lui cu alte fire de par, inclusiv cu
fire provenite accidental de la persoanele care efectueaza cercetarea. Ridicarea
firelor de par face cu penseta si se introduc in borcane sau eprubete curate, astfel
ca fiecare urma formata din fire de par va fi pusa in ambalaj separat. Totodata
trebuie pastrate intacte depunerile de pe tija firului, prevenindu-se aderarea de noi
elemente[57].

Recoltarea firelor de par de la persoanele suspecte, in vederea obtinerii modelelor


de comparatie, necesita si ea respectarea anumitor reguli. In primul rand recoltarea
se poate face prin smulgere, pieptanare sau taiere, desi acest ultim procedeu
lipseste parul de o parte importanta radacina. Specialistii recomanda sa se faca
recoltarea numai prin smulgere[58].
Firele de par vor fi ambalate separat, in functie de regiunea din care au fost
recoltate. Pentru parul de pe cap este bine sa se faca recoltari din mai multe parti
(crestet, ceafa, frunte, tample ), cel mai indicat procedeu fiind acela de a se imparti
suprafata capului in mai multe zone (de regula opt), numerotate in sensul acelor de
ceasornic, incepand din partea dreapta a fruntii. La fiecare fir de par se precizeaza
regiunea din care provine si modul de recoltare, fara a se omite sa se indice si
numele persoanei de la care provine.[59].
Trebuie precizat faptul ca fiecare colet continand urme biologice trebuie sa fie insotit
de mentiuni precise, detaliate, privind data si locul ridicarii urmei, care au fost
mijloacele descoperite in descoperirea lor, persoana care le-a ridicat.

[1] V. Dongoroz s.a. Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman,
vol. I , partea generala, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1975, pag169
[2] E. Stancu Investigarea stiintifica a infractiunilor, Curs de Criminalistica, partea
a II-a si a III-a , Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept Bucuresti, 1988,pag. 28
[3] Charles E. OHara - Fundamentals of Criminal Investigation , Second Edition,
Eight Printing, Charles c. Thomas Publisher, Springfield , Illinois, SUA, 1973, pag 47
[4] A. Ciopraga Criminalistica. Elemente de tactica - Universitatea Alexandru
Ioan Cuza Iasi, Facultatea de Drept , Editia 1986, pag. 30
[5] Codul de Procedura Penala al Romaniei, articolul 129
[6] E. Stancu Investigarea stiintifica a infractiunilor, Curs de Criminalistica, partea a
II-a si a III-a , Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept Bucuresti, 1988,pag .31;
C Suciu Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 503
[7] A. Ciopraga - Criminalistica. Elemente de tactica - Universitatea Alexandru
Ioan Cuza Iasi, Facultatea de Drept , Editia 1986. , pag24
[8] Codul Procedurii Penale al Romaniei , art. 213; in acelasi sens A Ciopraga , op.
cit. , pag .33
[9] A.Swenson, O. Wendel Descoperirea infractiunilor metode moderne de
investigatie criminala, Stockholm, 1954, traducere in limba romana, pag.14
[10] L.Coman, M. Constantinescu Reguli tactice ale efectuarii cercetarii la fata
locului, in Tratat practic de criminalistica, vol. I, M.I., 1976, pag.425
[11] Instructiunile M.I. nr. 89 / 1990, privind cercetarea la fata locului de catre
unitatile si subunitatile de politie, art.12
[12] Codul de procedura penala al Romaniei, art.221
[13] Instructiunile M.I. nr.89 / 1990, art. 11
[14] Un studiu efectuat in Rusia cu ajutorul calculatorului electronic a evidentiat
faptul ca atunci cand deplasarea la fata locului s-a facut in 10-15 minute s-a ajuns la
identificarea infractorului in 95% din cazuri; cand timpul deplasarii a crescut la 2025 minute, procentul identificarii infractorului a scazut la 80%; dupa 60 minute s-a
obtinut identificarea doar in 40%, iar dupa 120 minute, doar in 20% din cazuri
citat din Tratat practic de criminalistica, vol. I, M.I., 1976, pag.425
[15] C.Aioanitoaie Tactica cercetarii la fata locului , in Curs de criminalistica, vol.I,
Academia de Politie A.I. Cuza, ed.1983, pag.22
[16] A. Greblea, I. Sandu, N. Stoica Tratat practic de criminalistica, vol. I , IGM,
Bucuresti, 1976, pag.221
[17] Coriolan Neamtu Cainele prietenul nostru, Editura Sport Turism, Bucuresti,
1979
[18] I. Mircea Criminalistica, ed. a II-a , Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1994,
pag.148

[19] M. V. Saltevski Kriminalistika , Editura Rybikon, Harkov, 1997, pag.286-289


[20] in acest sens Ianos Szinak Lidentification des odeurs, une nouvelle mthode
efficace pour la rpression de la criminalit; lidentification des mal facteurs par
comparaison des leurs odeurs conserves, in R.T.C. , nr 386 , martie 1985,
pag.60-63
[21] Medici legisti, toxicologi, armurieri in cazul infractiunilor savarsite prin
violenta, infractiunilor la regimul armelor si munitiilor, substantelor toxice si
stupefiante.
[22] C.Aioanitoaie Tactica cercetarii la fata locului , in Curs de criminalistica, vol.I,
Academia de Politie A.I. Cuza, ed.1983, pag.28
[23] M.Kernbach Medicina legala, Editura Universitatii , Cluj, 1937, pag. 446 si
urm.; ; C Suciu Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972,
pag.314 si urm.
[24] J. Thorwald Kriminalistika segodnia, Izd. Iuridiceskaia literatura, Moskva,
1980, pag.191-198
[25] J. Thorwald Sto let kriminalistiki, Izd. Progress , Moskva, pag.237-250
[26] In aceste sens, [26] A.Swenson, O. Wendel Descoperirea infractiunilor
metode moderne de investigatie criminala, Stockholm, 1954, traducere in limba
romana, pag. 208
[27] A.Swenson, O. Wendel Descoperirea infractiunilor metode moderne de
investigatie criminala, Stockholm, 1954, traducere in limba romana, pag. 140-141
[28] I. F. Krilov Sledi na meste prestuplenia, Izd. Leningradskogo universiteta,
Leningrad, 1961, pag. 119-120
[29] V. I. Popov Osmotr mesta proissestvia, Gosiurizdat, Moskva, 1959, pag. 122
[30] A.Swenson, O. Wendel Descoperirea infractiunilor metode moderne de
investigatie criminala, Stockholm, 1954, traducere in limba romana, pag. 143-144;
I.F.Krilov-Sledi na meste prestuplenia, Izd. Leningradskogo universiteta,
Leningrad, 1961, pag.122.
[31] A. Ciopraga, I. Iacobuta Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea , Iasi,
1997, pag.112
[32] H.G. Wells Stiinta judiciara, Editura Sweet and Maxwell, Londra, 1969, pag.
217
[33] V. Belis Tratat de medicina legala, vol. II, Bucuresti, 1995, pag. 673.
[34] C. Suciu Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972,
pag. 521
[35] E. Sandu, in colectiv Tratat practic de criminalistica, vol. I, I.G.M., Bucuresti,
1976, pag. 86-88
[36] A. Ciopraga, I. Iacobuta Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea , Iasi,
1997, pag.255
[37] L. Coman Aspecte privind cercetarea la fata locului in infractiunile de omor,
I.G.M., Bucuresti, 1975, pag.75-77

[38] A. Ciopraga, I. Iacobuta Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea , Iasi,


1997, pag.257
[39] C. Suciu Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972,
pag. 526
[40] C.Aioanitoaie, I.E.Sandu Tratat de tactica criminalistica, ed. a II-a, Editura
Carpati, 1992, pag. 74-75.
[41] E.Stancu Criminalistica, vol. II, Tactica si metodologia criminalistica ,Editura
Actami, Bucuresti,1995, pag. 32.
[42] O.Pop, I.Anghelescu, in colectiv Tratat practic de criminalistica, vol. I, I.G.M.,
Bucuresti, 1976, pag. 475.
[43] M.Dragomir, Gh.Asanache Tratat practic de criminalistica, in colectiv, vol. II, I.
G. M. Bucuresti, 1976, pag. 197-198; M.I.Avdeev Sudebnaia meditina,Gosiurizdat,
Moskva, 1960, pag. 485 486.
[44] J. Thorwald Kriminalistika segodnia, Izd. Iuridiceskaia literatura, Moskva,
1980, pag.242-244
[45] L. Coman, Gh. Dinita Cercetarea la fata locului a accidentelor de
circulatie, I.G.M., Bucuresti, 1970, pag. 43; I. Mircea - Criminalistica, ed. a II-a ,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.129
[46] C Suciu Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag.
315
[47] I. Mircea Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978,
pag. 93
[48] I. F. Krilov Sledi na meste prestuplenia, Izd. Leningradskogo universiteta,
Leningrad, 1961, pag. 112
[49] I. Mircea - Criminalistica, ed. a II-a , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.
129
[50] E. Stancu Criminalistica , vol. I, Tehnica criminalisticii, Editura Tempus Srl,
Bucuresti, 1992, pag. 161
[51] L. Vasiliu si M. Terbancea Metodologia recoltarii probelor pentru examenul
serologic in infractiunile de omor, in P.C.C., nr. 1-2/1984, pag. 123-127
[52] I. Mircea - Criminalistica, ed. a II-a , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.
132
[53] M. Boia, K. Crainic, L. Vasiliu - Cercetari asupra determinarii aglutinogenelor A
si B in pata de sperma, comunicare la Sesiunea stiintifica medico-legala, Bucuresti,
1966, Aplicarea metodei Siracusa a permis determinari chiar in pete cu o vechime
mai mare chiar de un an.
[54] I. Mircea - Criminalistica, ed. a II-a , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001,
pag.135
[55] E. Stancu Criminalistica , vol. I, Tehnica criminalisticii, Editura Tempus Srl,
Bucuresti, 1992, pag. 164
[56] I. Mircea - Criminalistica, ed. a II-a , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001,
pag.136

[57] E. Stancu Criminalistica , vol. I, Tehnica criminalisticii, Editura Tempus Srl,


Bucuresti, 1992, pag. 169
[58] E. Stancu Criminalistica , vol. I, Tehnica criminalisticii, Editura Tempus Srl,
Bucuresti, 1992, pag. 169
[59] M.Dragomir, Gh.Asanache Tratat practic de criminalistica, in colectiv, vol. II, I.
G. M. Bucuresti, 1976, pag. 197-198; M.I.Avdeev Sudebnaia meditina,Gosiurizdat,
Moskva, 1960, pag.213
http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/PSIHOCRIMINALISTICA-AUTORI-SI69.php