Afara-i toamna, frunza 'mpra?

tiata,
Iar vntul svrle 'n geamuri grele picuri;
?i tu cite?ti scrisori din roase plicuri
?i ntr un ceas gnde?ti la via?a toata.
Pierzndu-?i timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime 'n u?a ta sa bata;
Dar ?i mai bine-i, cnd afara-i sloata,
Sa stai visnd la foc, de somn sa picuri.
?i eu astfel ma uit din je? pe gnduri,
Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi cea?a cre?te rnduri-rnduri;
De-odat aud fo?nirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni sub?iri ?i reci mi-acopar ochii.