ISTORIA

CREST1NISMULUI ANTIC
DE

ZENOVIE PACLISANU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

CU APROBAREA 'MAI MARILOR BISERICE$TI

ORADEA
1937

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

ISTORIA
CRESTINISMULUI ANTIC
DE

ZENOVIE PACLISANU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

CU APROBAREA MAI MARILOR BISERICESTI

ORADEA 1937.

www.digibuc.ro

I. P. S. Sale

Traian Valeriu Frentiu

episcopul romn unit al Orzii

frii ale cgrui ndemnuri si

fr al cgrui sprigin nici nu

s'ar fi scris nici un s'ar fi

tiparit aceastii carte.
.Wutorul.

www.digibuc.ro

Prefata
Lucrarea pe care o prezint publicului cititor formeazei voCartea intreagei va avea trei volume. Volurnul al doilea f i al treilea sper
sei fie gata in cursul acestui an. Lor le va urma o Is t or ie a
b is er icii r o me tn e u nit e, care, dacei imprejureirile
vor fi prielnice, va apare in toamna anului 1938.
Cartea, cum poata observa ufor oricine, nu vrea sei fie un
manual pentru academiile noastre teologice f i de aceea am
evitat stilul didactic, care, pa leingei peirfile bune, are, de cele
mai multe ori f i un defect capital: plictisefte. Ea nu se adreseazd nici speciali.,stilor fi astfel e lipsitd de obicinuitul aparat
f tiintific, care face lectura atett de greoaie, ci se adreseazei
cititorilor culfi, doritori sei cunoascd, dintr'o expunere limpede
i sinteticd, marile linii esenfiale ale evolufiei institutiunii creatoare a civilizatiei umane moderne.
Scopul urmiirit explicei f i impeirfirea materiei fi felul cum
ea este tratatd.

lumul inted din Istoria creftinismului.

Bucureqti, seirbeitoarea ss. apostoli Petru si Pavel, 1937.

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

PARTEA I.
CRE$TINISMUL PANA LA CONCILlUL
DELA NICEA (325).

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

Capitolul
RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN PRIMELE
TREI VEACURI

1. Cauzele rspndr repezi a crotnismului.

Scriitorul Lactantius spune in cartea sa De mortibus persecutorum, scris intre anii 314-320 ca iam nullus esset

terrarum angulus tarn remotus quo non religio Dei penetrasset", iar in alt carte, lnstitutiones divinae (IV, 26, 35), scrisei
cu ctiva ani inainte, acela scriitor spunea c nulla gens
tam inhumana est, nulla regio tam remota, cui passio Christi
aut sublimitas maestatis ignota sit". Intruct Lactantius avea
in vedere numai vasta intindere a imperiului roman din timpul su, afirmatiunile citate nu sunt exagerate, caci, inteadevar, la inceputul veacului al 4-lea cretinismul era cunoscut,
mai mult ori maii putin, in toate prtile impAratiei.
Istoricii au incercat i incearc s explice cauzele acestei
repezi rfispandiri a invlituri1or crestine; incercri, sigur,
foarte interesante uneori i aproape totdeauna instructive.
Ele insA nu pot avea o valoare gdnerala, pentruca motivele
care i-au determinat pe unii s primeasc creOinismul, au determinat pe aFii s51-1 respingd. Astfel, de pild, martiriul a
lost, lard indoial, i semen Christianorum, cum spunea Tertullian, dar tot att de sigur e, ca el a impiedecat pe multi
sa-1 primeascA i frica de el a determinat pe unii din cei
care 1-au primit, s.-1 prasiascA. Asemenea, dac superioritatea conceptiei morale cretine a atras pe unii, in schimb, severitatea ei, i-a tinut departe pe altii. Acceptarea creqtinismului
fiind o chestiune sufleteasc, intima a fiecruia, cauzele care
au dus la ea sunt, i ele, de ordin att de subiectiv i, deci,
de variat, inct este cu neputint a le cuprinde in formule de
o valoare generala.
Cauzele, mai ales externe, care au facilitat propagarea
invtturilor creOine, pot fi stabilite mai uor i uncle din ele
au fost indicate chiar de scriitorii primelor veacuri. Astfel
Clemente din Alexandria in cartea sa Stromateis, scris in intiul deceniu al veacului al 3-lea, spune (1, 5, 28) ca Dumnewww.digibuc.ro

10

zeu i-a pregatit pe Greci prin filosofie pentru Christos, cum i-a
pregatit pe Evrei prin Legea Veche, iar Origene in Contra
Celsum, scrisa intre anii 244-49, afirma (II, 30) ca Dumnezeu
a pregatit popoarele pentru crestinism f acand pe imparatii romani stapanii lumei intregi, cad daca ar fi fost mai multe impardtii, popoarele ar fi fost mai straine unul de altul i astfel
implinirea poruncii lui Isus mergefi invatali toate neamurile"
ar fi fost mai grea. Fara indoial, ca multe din invataturile
crestine au fost primite cu simpatie de aderentii filosofiei plaprecum este iarsi adevarat ea
si aceia erau multi
tonice,
apartinerea Intregului bazin mediteranian aceluia imperiu, a
facilitat in masura considerabila libera miscare a propovaduitorilor, cari i in Egipt i in Palestina si in Asia Mica si in
Peninsula Balcanica se gasiau sub aceea stapanire ca i in
Italia, Spania, Pannonia i Gallia.
In afar de unitatea politica a bazinului mediteranian, A.
Harnack in monumentala sa carte Mission und Ausbreitung des
Christentums in den ersten drei Jahrhunderten" (I, 9-27) mai
insira intre factorii externi, care au usurat mult opera de propagare a crestinismului, diaspora evreiascii, riispandirea generald c8 limbii grecesti i cdile bune de comunicafie intre diversele prfi ale imperiului. Ins nici factorii externi, nici factorii interni nu pot explica, singuri, rapida penetratie a noilor invatturi in toate provinciile impardtiei romane si in toate clasele sociale. Daca au exis tat unele conditiuni favorabile propagandei crestine, au existat in schimb si piedeci enorme. Inainte
de toate era intransigenta si exclusivismul doctrinei cretine,
care declara rsboi de exterminare tuturor celorlalte doctrine
si practice religioase, i, in al doilea rand, faptul ca crestinismul nu era o religie de ceremonii si forme exterioare, ci punea
stpanire pe omul intreg, pe gandurile, vorbele i faptele lui.
Crestinismul nu propunea numai teoretic ci pretindea infranarea instinctelor, pretindea abnegatie, renuntarea la placerile
lumii si la obiceiurile vechi, pretindea mila fa ta de cei saraci
obiditi, iubirea dusmanilor si a prigonitorilor.
i daea cu
toate acestea a biruit, biruinta nu se datoreste numai cailor de
cranunicatie, rspandirii filosofiei platonice si a limbei greceti,
unitatii imperiului i diasporei evreisti, ci si ajutorului special al
lui Dumnezeu. Fr acest ajutor nu ar fi putut rezista cumplitelor torturi aratea mii de martiri In cursul a trei veacuri, nu
s.ar fi lasat sfasiati de fiarele slbatice, decapitati si arsi pe
www.digibuc.ro

11

tug, credinciosi de toate varstele si de toate clasele sociale,

and salvarea se putea dobandi printr'o simpl jertf adus
idolilor si prin participarea la ceremoniile i serbrile organizate in cinstea bor.
Misionari1 creOini,

Privitor la misionarii crestinismului din primele veacuii,

informatiunile noastre sunt foarte defectuoase. Cei dinti rspfinditori ai invtturilor lui Christos au fost, evident, apostoInsa cu toate rezultatele exceptionale obtinute de s. Pavel
d. p. despre care Faptele Apostolilor ne dau amnunte att de
bogate, ei singuri nu le-ar fi putut rspandi in msura in care
le gsim rspndite, iar de alt parte opera de propagare a lor
nu a incetat cu moartea apostolilor. Ea a continuat i dup
aceea cu deosebit intensitate in tot cursul perioadei de care
ne ocupam. Alhturi de apostoli si dup ei gsim propovAduind
alti apostoli, profefi i invteitori ( ScUcrxcaot doctores), Sf.
Pavel vorbind in Scrisoarea I-a ceitre Corintieni (Cap. 12) de
diversele charisme si de unirea care trebuie s domneasc
intre toti membri bisericii, oHce situatie s rol ar avea in ea,
spune c pe unii i-a pus Dumnezeu in biseric apostoli, pe altii
prolefi si pe alti1 inveittori ( Staccaxcaous ), pe altii virtuti
pe aIii, iarhs, tmduitori. ajutAtori, etc. Apostoli, profeti,
evanghelisti, pstori i dascali ( 7coc[Livoc; xcd Stacicaxaaour; )
dati spre seiveirsirea sfinfilor la lucrul slujbei spre zidirea
hupului lui Christos" aminteste Pavel si in Scrisoarea sa ceitre
Efeseni (4, 11).
Faptele Apostolilor ne dau si numele unora din ei. Astfel
in cap. 13, 1-2 citim c. in biserica din Antiochia erau proroci
$i inveifeitori Varnava i Simon care se chema Niger si Luciu
Cireneul i Manain, care era crescut impreund cu Irod tetrarhul si Saul". Doi din ei, Varnava si Saul, la indicatia s. Spirit
au fost alesi apostoli. Insa inainte de-a fi trimisi pentru misiunea lor, a avut loc ceremonia punerii mainilor precedat de
ajun. Aceleasi Fapte ne vorbesc in cap. 11, 27 de mai multi
profefi, care au mers din Ierusalim in Antiochia si dintre cari
e amintit cu numele Agabus. Tot in AntiOchia gsim pe profefii
luda si Silas mngind pe frati", (ibid. 15, 32), iar in Caesarea pe evanghelistul-apostolul Filip, care avea patru fete proletese (ibid 21, 10).
Numirea apostoli, prolefi, qi inveifeitori (doctori) pentru
misionarii crestini s'a pstrat si in veacul al 2-lea. Didache
www.digibuc.ro
,

12

aminteste intre predicatorii cuveintului lui Dumnezeu pe apostoli, profefi i dascali i indeamn credinciosii sa-i primeasca
si priveasca cu deosebit respect ca pe DomnuL Tot Didache
arat i semnele duPd care se pot cunoaste apostolii adevxati
de cei fa1i, intre care, semne, locul intiu ocupa viata lor.
Apostolii si dascalii sunt amintiti si in Pastorul profetului Hermas, care, si el, struie pe larg (Mand. XI) asupra deosebirii
dmtre profetii falsi i cei adevrati. Cu timpul numele de
tlpostol a fost da t numai celor vechi, alesi de Christos, jar cu
incetarea charismelor au disprut i Profefii. Numirea de docto?, dascal, ( 6:Sclxcaog ) s.a mentinut si in veacul urmdtor,
(Tertullian, De praescriptione haereticorum c. 3: Quid ergo si
episcopus, si diaconus, si vidua, si virgo, si doctor, si etiam
martyr lapsus a regula fuerit).
Privitor la normele de functionare a a cestor trei categorii
de rdspanditori ai Evangheliei, informatiunile sunt si mai defectuoase. Apostolui Pavel in cap. 14 al Scrisorii I-a ctre Corintieni d pentru profeti si pentru cei care au darul limbilor
o serie de instructiuni, dintre care pe noi aci ne intereseazA nuspune
mai cele referitoare la profeti. Celt ce proroce#e
oamenilor grdieqte zidire i indemnare i mngdiere
Pavel
cel ce prorocefte biserica o zideqte". In biseric s nu vor-

beasc toti prorocii odata, ci cel mult doi sau trei si ceilalti
s cumpneascr. Chiar pe timpul apostolilor par a se fi ivit
prea multi, cari voiau sa explice invtaturile lui Chris tos (dascali!) si de aceia scrie apostolul Iacob (3, 6) nu fifi mulfi dascali fratii mei".
Apostolii, profefii i dascalii, spre deosebire de membri ierarhiei bisericesti (episcopi, presbyteri, diaconi), nu erau legati
de o comunitate, ei formau elementul misionar ambulant. Origene spune ea' umblau din oras in oras si din sat in sat cai sa
castige Domnului noui credinciosi. Avere nu aveau ci traiau din
strictul necesar ce le era oferit de acestia. (Contra Celsum III,
9). La fel Ii descrie i istoricul Eusebiu din veacul al IV-lea.
(Istoria bisericeascei III, 37). Multi din elevii apostolilor
inclziti de iubirea Evangheliei si-au impartit averea
zice el
saracilor i au pornit sa clued' cuvntul lui Isus acelora cari
n'au auzit ined de el. Ei puneau numai temelia credintel apoi
aezau pcIstori ca s continuie a cladi mai departe, jar ei plecau in alte tri si la alte papoare. Cain arat i numele si curn
rezult, de altfel, si din cap. 14 al ntei Scrisori a lui Pavel
www.digibuc.ro

13

ciitre Corintieni, misionari in sensul strict, adic raspanditori ai

erau numai
Evrei si pagani
Evangeliei intre necredinciosi
a postolii, pe cand rolul profetilor era de a intari pe cei deja
convertiti sau cum zice s. Pavel (I Cor. 14, 22) proroca nu
necredinciosilor ci celor ce cred" adic darul profetic nu este
dat cum este dat darul limbilor in folosul necredinciosilor, ci
al celor credinciosi spre zidire indemnare si mangaiere".
Misiunea dascalilor era de a lamuri, a adanci i explica
et edinciosilor invataturile evangelice; ei erau teologii acelor
vremuri. Unii din ei, cari s'au distins prin stiinta profunda, au
devenit cu timpul intemeitori de scoala dupa modelul scoalelor intemeiate de filosofii greci i romani. Astfel de didascaloi
intemeietori de scoala au fost apologetii Iustin Martirul si TaVan i coalele lor erau cercetate nu numai de crestini, ci si de
pagani. Tot dascal a fost si Origene, care a stat in fruntea scoalei catechetice din Alexandria, lar mai tarziu a intemeiat scoala din Caesarea. Cu desvarsirea ierarhiei bisericesti i cu precizarea atributiunilor membrilor ei, rolul dascalilor
care nu
faceau parte din lerarhie, ci functionau alaturi de ea a incetat, explicarea si lamurirea invatturilor crestine cazand in
sarcina clerului. 1)
Atat apostolii cat i profetii i dascalii aveau mare prestigiu in sanul bisericii. Putinele documente pe cari le avem Ii pomenesc inaintea episcopilor, presbyterilor i diaconilor. Rolul,
mai ales al celor dintiu
nu vorbim aci de cei doisprezece
alesi de Cristos
a fost coVarsitor. Daca profetii prin indemnurile lot inspirate intareau i mngaiau pe credinciosi iar dascalii ii faceau sa patrunda mai adanc si sa inteleaga mai temeinic noile invataturi, adevaratii raspanditori ai crestinismului i castigatori de aderenti ai lui erau la inceput apostolii.

Ei au fost intemeietorii comunitatilor celor convertiti i intaii

conducatori ai lor. Dup ce li se parea ea nenfitii sunt suficient
de pregatiti pentru a se conduce singuri, asezau in fruntea lor
presbyteri (batrani) in cap cu episcopul, cari aveau grija conducerii i, cu ajutorul profetilor si al dascalilor. se ingrijeau
de intrirea in credinta a credinciosilor, iar ei plecau in alte
prti ca sa inceapa aceeas opera. Didache spune (11, 5) ca in
comunitatile organizate nu se opriau mai mult de doua zile.
Astfel apostolii erau in permanenta miscare, cutreerand, cum
1) Harnack, Mission und Ausbreitung des Christentums, I. pp. 332-379.

www.digibuc.ro

14

spune Origene, oraqele i satele ca sa catige Domnului noui

credincioi. La fel faceau i profetii i, in masura mai mica,
clascalii.

Propagatori ai cre4tinismu1ui nu erau ins& numai misionarii amintiti, pe cari i-am putea numi profesioniti, ci erau i
martirii prin martiriul lor, confesorii prin chinurile pe care le
suferiau pentru credinta i erau aproape toti cretinii prin viata lor curata, prin iubirea activa a aproapelui, prin bunatatea,
blandetea i rabdarea lor. Porunca data de Mantuitorul: aqa
sei lumineze lumina voastrei naintea oamenilor ca veizeind ei
faptele voastre cele bune, sei preameireascii pe Tated cel din
ceruri era in acele vremuri respectata i implinita cu sfintenie.
Despre felul cum predicau misionarii primelor veacuri, ne
lipseqte orice 'informatie precisa. Evident, in propovaduirea inataturilor creqtine trebuiau sa tina seama de mediul in care
lucrau: inteun fel predicau Evreilor .1 in alt fel predicau paganilor. Evreii erau monoteiqti, iar cartile lor sfinte cuprindeau
un mare numar de profetii referitoare la Mesia-Christos. Legea Nouei e desavarqirea Legii Vechi i astfel legatura intre
noile invataturi i intre ceea ce 4tieau qi credeau ei, se putea
face uor, Fata de pagani, misionarii erau siliti sa procedeze
cu totul altfel: acea erau politeiqti inchinatori ai idolilor, ei
n'aveau nici o cuno0inta nici de Legea Veche, nici de Moise
4i profeti, nici de un Mesia care trebuie sa vina. Faptele Apostolilor ne-au pastrat rezumatul unora din predicile rostite de
apostoli, care, fara mdoiala, au slujit ca model i indreptar i
pentru misionarii de mai trziu. Astfel cunoaqtem predica tinuta de s. Petru in Ierusalim indat dupa coborirea s, Spirit

(2, 14-40) sub impresia careia s'au convertit suflete ca la

trei

apoi predica tinuta curand dupa, aceea in templu,

dupa vindecarea qchiopului din natere (3, 12-26), asemenea
pe aceea rostith de Pavel in sinagoga din Antiochia Pisidiei
(13, 15-41). In afara de aceste trei predici rostite in fata
Evreilor, mai cunoa0em dou rostite in fata paganilor i anume pe aceea a lui Petru rostita in Caesarea, in casa centurionului Corneliu (10, 34-43) i pe a lui Pavel rostita in areopagul din Atena (17, 22-33). Prime le doua predici ale lui Petru
au un caracter pur local i deci nu puteau fi utilizate ca model nici pentru alte localitati nici pentru timpuri mai tarzii.
Christos a trait qi in Ierusalim, a fost rastignit acolo qi dela
moartea Lui abia trecuser cateva saptamani. Apostolul vorwww.digibuc.ro

15

bea, prin urmare, oamenilor car L-au vazut, L-au auzit i cunoscut de aproape. De aceea obiectul principal al vorbirii
sale era s'ai arate c Isus Nazarineanul barbatul cel aratat
de Dumnezeu intre voi cu puter s cu minun si cu semne,
care le-au Mcut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, precum si voi stiti" este Christos cel prorocit de David, al carui mormant este intre noi pana in ziva aceasta"; este Christos despre care David a zis ca va inva, spunand ca sufletul
lui nu s'a lasat in iad, niei trupul lu nu a vazut stricaciaine.
Pe acest Isus
continua apostolul
L-a inviat Dumnezeu
noi toti suntem martor ai invierii Lui" Ace las cuprns II
are si predica rostita in sinagoga dupa vndecarea schiopului.
Amndoua sunt, cum am spus, adresate martorilor vietii pamantesti a lu Isus, insa deea fundamentala a lor: sus e
Mesia prorocit Evreilor de profefii Legii vechi, si id El s au
implinit toate profetiile, a fost utilizata, sigur, in cursul tuturor misiunilor printre Evrel. i inteadevar in jurul aceleasi
idei e construita predica tinuta de Pavel in 'sinagoga din
A ntiocha Pisidiei.

Caracter local special are si predica lui Petru din Caesarea. Localitatea nu era departe de Ierusalim si astfel centurionul Corneliu auzise de Christos si de faptele i moartea
Lui. De aceea Petru se margineste sa le improspateze: voi
ce s'a feicut prin toatei ludeea incepand din Galileia
dupei botezul care 1-a propovdcluit loan", apo ca dovada, ca

tot ce au auzit despre el e adevrat, apostolul se refera la sine

insus, ca unul care a fost martor la tot ce a facut, care L-a
vazut si dupa invierea din morti, f acand si el parte din aceia
,care am meincat i am beiut impreund cu El dupei ce a inviat
din morti". Predca are dec scopul une simple confirmar a
informatiilor pe care Corneliu le avea despre Isus, la care se
adauga comunicarea, ea nu numai Evreii, ci tot cel ce crede
inteinsul va prim iertarea pacatelor".
Cu totul altfel se prezinta predica rostita de Pavel in areopagul din Atena. Aci ascultatorii erau tosi inchinatori ai idolilor, cari nu stiau nimic de Avram i Moise, nci de profetii
din Legea Veche, nici de Isus Chrstos, Fiul lui Dumnezeu.
Scopul predcii este, inainte de toate, sa' arate ca Dumnezeu e
spirit, e creatorul cerului si al parnntului si deci nu locuieste
in biserici f acute de main omenesti, nici nu are nevoie de aurul i argintul nostru. El l-a f Acut i pe orn, pe cel dinti orn, din
www.digibuc.ro

16

care ne tragem toti. Suntem deci fiii Lui. El trAiete in fiecare

din noi precum i noi trdim in El. Acum Dumnezeu vestete
tuturor oamenilor pocAinta fiindcal va veni judecata. Judecata
va fi facut de un bArbat" pe care 1-a trimis El i, ca dovadA
ca." a fost trimis de El, e faptul, a L-a inviat din morti.
FArA indoialA c fiecare misionar a predicat potrivit gradului ski de cultural i gradului de culturA al ascultAtorilor,

insa, cum am spus, inspirndu-se de pildele date de cei doi

apostoli cu imensa lor autoritate. Sigur este apoi, cA incepnd
cu jumdtatea a doua a veacului al II-lea, scrierile marilor apologeti cretini, le-au servit ca bogat material de inspiratie, de
a rgumentare i de prezentare a problemelor.
3. Rfispndirea invfititurilor cretine.

Pe timpul patimilor, mortii i invierii Mntuitorului, numArtil credincioOlor cretini era foarte mic. Pavel spune in
Scrisoarea intetia cadre Corintieni (15, 6) ca.' dupA inviere
Christos s'a arAtat odat la mai mult de cinci sute de draft".
Privitor la numdrul credincioilor din Ierusalim ne dau indicatiuni Faptele Apostolilor. Dupal indltarea la cer a lui Isus,
credincio0i de aci s'au adunat, la chemarea lui Petru, sal alea-

0 un nou apostol in locul lui Iuda. Numdrul celor adunati a

fost de aproape 120 (1, 15). Opera de intensA rdspndire a
cretinismului a inceput nnmai dup pogorirea s. Duh. Atunci
s'a aflat mare multime de strAini in Ierusalim. Faptele (2,
9-11) amintesc: Parti, Mezi, Elaniti, apoi locuitori din Mesopotamia, Iudea, Cappadochia, Pont, Asia, Phrygia qi Pamphylia, Egipt 'i partile Lybiei 0 strAini Romani, Cretani i Arabi.

In urma predicei lui Petru s'au botezat circa 3000 dintre ei,
cari au rmas statornici in invAtAturile apostolilor, in impartaOre i frngerea painii i rugaciuni" (2, 41-2). De aci
inainte numalrul cretinilor crete mereu. DupA vindecarea
chiopului din natere i dupd o noug. predicA a lui Petru, el

s'a urcat la 5000. Faptele Apostolilor, care sunt singurul isvor al acestor inceputuri de rAspandire a cretinismului, spun
cA tot mai multi se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de bArbati qi femei, a.a incAt scoteau la uliti pe cei bolnavi i-i puneau pe paturi i pe nAsallii (trgi), ea, venind Petru,
mAcar umbra lui sal umbreascA pe vre-unul din ei. $1 se adti-

nau in Ierusalim multi i din cetAtile de prin prejur, adticud

www.digibuc.ro

pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate, cari se

tmduiau toti" (5, 14-16). Mai marele preotilor evrei acuzg
pe Petru c ati umplut Ierusalimul cu invtalura voastra"
(5, 28).

Dup uciderea lui Stefan si din cauza violentei persecutiuni pornite de Evrei contra crestinilor, credincioii din Ierusalim s'au imprstiat in toath Iudeea si Samaria, in Phoenicia, in, insula Cypru si pn' departe in nord in Antiochia
predicnd Evanghelia (Fapte, 8, 1-4, 11, 19). Faptele Apostolilor remara in special activitatea misionara a lui Filip,
care dupa ce a predicat cu mare spor in Samaria, a coborit
spre sud in Gaza, de unde a cutreerat, raspandind nouile invdtaturi, toate localittile asezate pe litoralul mArii, din Azotus 'Ana la Caesarea aproape de frontierele Phoeniciei. (8,
5 si 26-40). In interiorul acestei provincii chiar, in Damasc,
crestinismul patrunsese inch' inainte de convertirea lui Pavel
(9, 12 i 19-25),
De o deosebit importantd a fost patrunderea crestinismului in Antiochia, marele oras al Syriei, nu numai fiindc ea
cea dinti a fost Ierusaa fost a doua comunitate crestina
ci fiinda a fost intia comunitate compus din crelimul
dinciosi convertiti nu dela iudaism, ci dela pagnismul grecesc.
Propovaduitorii au fost si. aci brbati ciprieni si cirinei"
refugati din Ierusalim din
cum spun Faptele Apostolilor
cauza persecutiei areia i-a czut jertfa protomartirul $tefan.
Vestea acestor conversiuni a ajuns repede la Ierusalim
apostolii 1-au trimis in Antiochia pe Barnaba, originar din insula Cypru, care a rmas acolo un an intreg, impreunal cu de
curnd convertitul Pavel, adus din Tarsus. Credinciosii din
Antiochia au fost numiti, cei dinti, creftini. (./pmLovio[ Fapte,
11, 19-26).
De aci, din capitala Syriei, a plecat Pavel insotit de
Barnaba in intia ltn 6115 torie misionara. Imbarcndu-se in
portul Seleucia a navigat pe insula Cypru, patria tovarsului
pe care a strbtut-o dela Salamis la Paphos. Aci, in
Paphos, se converteste proconsolul Sergiu in urma minunii s61.4rsite de Pavel cu magul Elymas. Din insula Cypru cei doi
s au indreptat spre Asia Mica.' predicnd in Perge, in Antiochia
Pisidiei, in Iconium i Derbe (in Lycaonia) infiintnd pretutindeni mici comunitati de credinciosi in fruntea arora au
asezat presbyteri". Pe acela drum, evitnd Cyprul, dar
www.digibuc.ro

18

eprindu-se, in schimb, in Attalia de pe litoralul mani1 seau

tors, dup ctiva ani de propovkluire rodnica a Evangheliei,
la Antiochia Syriei (Fapte, 13, 4-14, 23).
Raspandirea crestinismului intre pagani a pus o grea
celicata problema: sunt datori cei convertifi dela pdgemism s
observe legea lui Moise ori nu? Pentru lamurirea ei Pavel si
Barnaba au mers la Ierusalim ca s o discute acolo cu Petru si
aposotoli. Problema a fost rezolvat In sinodul apostolic, a cdrui data nu poate fi fixat cu sigurant
Harnack
crede ea' a fost, probabil, anul 48, iar Kirsch ne (IA anul 49150
la care au luat parte apostolii si batrnii (presbyterii). Duphi vorbirile lui Petru, Pavel, Barnaba i Iacob, s'a decis c paganii convertiti nu sunt datori s tin legea lui Moise, ci numai
s." se abtin dela consumarea carnii animalelor jertfite idolilor, a sngelui si a anirnalelor sufocate si dela curvie. Hotrirea a fost comunicat in scris de sinodul apostolic prin trmiii
special'. Silas si Iuda credinciosilor din Antiochia (Fapte, 15,

E-32).
Aceast problem de o important capital5. pentru /A'spandirea crestinismului, odat5. lniurita, Pavel si-a reluat activitatea misionarbi, contintind-o pn la sfrsitul vietii. Dup5.
ce a vizitat localittile Derbe, Lystra, Iconium i Antiochia
Pisidiei, unde predicase in intia calAtorie, a strabatut, f 5.r a
predica, provinciile Phrygia, Galatia si Misia ptr5. la Troas pe
tarmul mrii Egeice, de unde a trecut in Macedonia. A predicat intiu in Philippi apoi in Tessalonica de unde a trecut in
Beroea si de aci, alungat de Evrei, a coborit in Atena, unde a
rostit in mijlocul areopagului cunoscuta predica despre Dumnezeu cel necunoscut. Din Atena a trecut in Corint unde s'a
oprit un an si jumtate si de unde a scris cele douhl scrisori
catre Tessalonicieni.

Dui:4 scurta vizt f bicut la Ierusalim, Pavel a plecat in a

treia calltorie misionarl, stabilindu-se in Ephes pentru 2 ani

de zile. De aci a scris scrisoarea cAtre Galateni i intaia sa
scrisoare cAtre Corintieni, A trecut apoi in Europa ca sA viziteze comunittile infiintate in calAtoria precedent si cu acel
prilej

intins, probabil, activitatea misionar pAn61 departe

pe trmul MArii Adriatice. Din Corint a scris scrisoarea catre
biserica din Roma, unde avea o multime de cunoscuti, pe cari
Ii arAinteste la sfarsitul scrisorii cu numele. Intors la Ierusalim,
este prins, osndit la moartea si dup5. o inchisoare de 2 ani in
www.digibuc.ro

19

Caesarea, fa:and apel, in calitate de cettean roman, la impratul, este dus la Roma. Si aci e tinut 2 ani inteo inchisoare
nu prea aspr, in cursul cAreia a scris scrisorile catre Colosseni, Epheseni, Philippeni i Evrei si mica scrisoare ctre
Philimon, intervenind pentru sclavul Onesimus. Eliberat a trecut, dup unii, in Spania, apoi s'a intors in Orient, vizitnd
Ephesul, insula Creta unde 1-a lsat pe Tit, si alte
Prins din nou a fost dus iarsi la Roma, unde pe timpul parsecutiunei deslntuite de Nero a fost ucis in anul 64.
Informatiunile pe care le avem despre activitatea
apostoli, cu exceptia iui Petru, sunt extrem de defectuoase. Despre acesta ne spun Faptele Apostolilor (12, 17) c dupg
ce a, fost eliberat din inchisoarea in care 1-a aruncat Herodes

Agrippa a mers intealt loc." Care a lost acest alt loc" e cu

neputint de stabilit cu certitudine. Din scrisoarea atre Galateni stim eh' a fost in Antiochia, unde a avut cunoscutul conflict cu Pavel (Gal. 2, 11-15),
In fruntea credinciosilor de aci pare a fi stat timp mai
mult, pentru c biseric din Antiochia Il socoteste pe Petru ca
pe intiul Episcop al ei. Mai trziu a vizitat, probabil, bisericite din Pontus, Galatia, Cappadochia, Asia Micg i Bithynia
chirora le-a adresat din Roma intala lui scrisoare, i, cum rerult din Scrisoarea prima' a lui Pavel critre Corintieni, (1, 12)
pare a le fi predicat si credinciosilor de ad. In cele din urma
s'a stabilit la Roma al chrei episcop a fost pn la martiriul
din anul 64, dup unii, 67, dup: altii. 1)
S. loan i-a fixat centrul activittii sale in Ephes. O agenda.' din veacul al 2-iea spune, c pe timpul lui Domitian ar
fi fost dus la Roma, aci aruncat intr.un vas cu ulei ferbinte si,
neintmplndu-i-se nimic, a fost expulzat in insula Patmos, unde a scris Apocalypsul. Dup.& moartea lui Domitian s'a intors
in Ephes unde a murit, sub impratul Traian, pe la anul 100-101. Aci vi-a saris Evanghelia i: cele trei scrisori cunoscute.
Despre lacob a lui Zevedeiu tim ca a fost ucis la Rusaliile
anului 42 in cursul persecutiei deslantuite contra crestinilor de
Episcopatul roman a lui Petru este asazi in afaril de orice discufie. $i inteadevr documentele care vorbesc de acest episcopat sunt
att de multe si de categorice, inct orice indoial rationalii asupra lui
este exclus. Cfr. mai nou cartea protestantului H. Lietzman, Petrus
und Paulus in. Rom', Berlin und Leipzig 1927.

www.digibuc.ro

20

Herodes Agrippa. Jacob cel kin& sau lacob a lui Alpheu si

Mariei, numit fratele Domnului, a ramas, dup plecarea ce-

lorlalti apostoli, in fruntea comunittii din Ierusalim, unde se

bucura i inaintea Evreilor necrestini de un mare prestigiu din
cauza vietii sale sfinte. A fost ucis cu pietre la Pastile anului
62 sau 63. El este autorul scrisorii catolice adresat celor 12
tliburi ale lui Israel care sunt in risipire". Intre Evreii din
Palestina a predicat i apostolul Mateiu i pentru ei a scris
Evanghelia sa in limba aramaicd, in care descrie viata, faptele
invtturile, moartea i invierea Mntuitorului. Tot in partile
orientale par a fi predicat si ceilalti apostoli, despre care ins,
din lipsa isvoarelor contemporane, nu stim nimic precis.
In urma activittii neobosite a celor 12 apostoli si a altor
misionari crestinismul s'a raispndit cu o repeziciune extraordinara. Faptele Apostolilor vorbesc de mil de Iudei credinciosi, iar sfntul Pavel scria Romanilor ca credinta lor e cunoscutd in toat lumea (1,8), Colossenilor c Evanghelia a strbAtut in lumea intreag (1, 6) si cal a lost predicat la toat
fdptura de sub cer" (1, 23), iar Tessalonicienilor a.' dela ei s'a
spndit credinta nu numai in Macedonia si Achaia ci in tot
locul" (I, 1, 8). Tacit aminteste ingens multitudo a crestinilor
din Roma pe timpul lui Nero (54-68). Pela sfrsitul veacului
intiu s. Ioan vorbeste in Apocalyps de gloata mult pe care
nimeni nu putea sA o numere, din tot neamul si din toate semintiile si din toate popoarele si din toate limbile stnd inaintea Scaunului i inaintea Mielului" (7, 19). Tot pe atunci Pliniu cel Tnr scria din Bithynia impratului Traian de marenumr de crestim de toate vrstele i clasele sociale att
de rspanditi nu numai in orase, ci si la sate inct templele
p gne au rmas aproape goale.
Cert, este, cum rezult din foarte amanuntitele cercetdri
ale lui Harnack, chi pe timpul impratului Traian (98-117)
principale din
gsim crestini nu numai in toate
Palestina si Syria, ci si in provinciile asiatice Cilicia, Lycaonia,
Pisidia, Phrygia, Bithynia, pe insula Cypru si Creta, apoi, in
prtile europene, in Macedonia, Achaia, probabil in Illyricum
Dalmatia, iar in Italia Ii gasim in Puteoli si Roma. Asemenea Ii gsim in capitala Egiptului, Alexandria, unde pare a fi
predicat Apollo inainte de a merge in Ephes. Pela sfrsitul
veacului al 2-lea crestinismul ptrunsese in Mesopotamia,
Cappadochia, pe 'litoralul MArii Negre (Pontus Euxinus) unde
www.digibuc.ro

21

gsim comunitti in Sinope si Arnastris, iar pe litoralul european in Anchialus i Debeltum din Thracia, apoi in Africa proconsularis i Numidia, pe litoralul spaniol, iar in Gallia cunoastem comunittile crestine din Lyon si Vienne.

In ajunul conciliului dela Nicea erau, dup' calculele lui

Harnack circa 900 episcopii in Orient si 8-900 in Occident.
Avnd in vedere, c numrul oraselor (civitates) in intregul
imperiu roman era intre 5-6000, rezult c o treime din ele
aveau episcopi. (Die Mission und Ausbreitung des Christenturns' IL p. 947 nota 1). Din punctul de vedere al proportiei
numerice intre crestini si necrestini la data amintitd, Harnack
imparte provinciile romane in 4 categorii anume: 1) Ace le
in care jumtate ori aproape jumtate din populatie era cres-

tin. In aceast categorie cade intreapi Asia Mica de azi. In

unele provincii ale ej ca de pild Phrygia, Pisidia, Bithynia
Pontus regiuni intregi erau curat crestine. Tot de aceast
categorie se tine Armenia, orasul Edessa din Mesopotamia,
insula Cypru apoi litoralul Thraciei. 2) Regiunile in care ere-tinii formau o considerabil parte a populatiei. Acestea sunt:
litoralul Syriei cu capitala Antiochia, Alexandria si o lung
fsie de teritor pe Nil in sus, prtile orientale ale Macedoniei,
Tessaliei i Achaiei, Creta si micile insule din Marea Egee,
Roma cu unele prti din Italia de Jos si de mijloc, Africa
Proconsularis i Numidia, partea sudic a Spaniei, apoi litoralul sudic al Galliei si o idsie de teritoriu dealungul Rhonului
pan la Lyon. 3) De categoria a treia se tin provinciile in care
crestinismul era putin rspndit. Acestea erau Palestina,
Phoenicia, Arabia, unele prti in Mesopotamia, din Achaia, interiorul Macedoniei si Thesaliei, Epirul, Dardania, Dalmatia,
Moesia, Pannonia, pairtile nordice si centrul Italiei de mijloc

a poi prtile de rsrit ale Italiei de nord, anume prti din

Spania, din sudul Galliei, unele regiuni din provniciile Belgica
si Raetia, apoi din Mauretania si Tripolitania. 4) De categoria

a patra se tin regiunile in care numrul crestinilor era foarte

mic ca de pild unele prti ale litoralului nordic i nordv estic al Mdrii Negre, prtile vestice ale Italiei de nord, centrul i nordul Galliei, provinciile Belgica, Germania si Raetia
cu exceptia regiunilor amintite sub punctul precedent (op. cit.
II, 949-52 si harta II). Insule rslete de crestini se gseau
www.digibuc.ro

22

la inceputul veacului al 4-lea i in prtile dinspre miaz-zi

ale Britanniei.
Astf el Lactantius putea scrie in ajunul conciliului dela
Nicea ea' iam nullus esset terrarum angulus tam remotus quo
non religio Dei penetrasset (De mortibus persecutorum c. 3).

www.digibuc.ro

Capitolul IL
PERSECUTIUNILE CRESTINILOR

1. Cauzele persecugunilor.

Fustel de Coulanges scrie in cunoscuta sa carte La cit

antique (ed. 28 Paris, Hachette 1923 p. 431) c un des traits
remarquables de la politique de Rome c'est qu'elle attirait
elle tous les cultes des cits voisines. El le s'attachait autant
conquerir les dieux que les villes... Rome conquerait les
dieux des vaincus, et ne leur donnait pas les siens. Larga tolera nth att de mult ludat de Montesquieu fa-V de toate credintele religioase s fat de manifestrile in orke form ale
lor, care a si fost una din cauzele principale ale mentinerei
expansiunei romane, a cunoscut o singur exceptiune: crestinismul i aderenfii lui. Cum se explicA aceasta abatere dela
normele fundamentale nu numai ale politicei oficiale, ci ale
intregii societti romane? Nici unul dintre scriitorii contemporani crestini si pagani nu ne d lmuriri suficiente asupra cauzelor care au determinat-o. Tacit (Anna les XV, 44), vorbind
de persecutiunile deslntuite impotriva crestinilor de impratul Nero, spune eh' motivul care 1-a indemnat pe acesta
supun unor chinuri a-tat de grozave a fost faptul ca ei urau
neamul omenesc (odio humani generis convicti sunt) iar Suetoniu (Vita Neronis 16) afirm c crestinii au fost persecutati
fiindc erau genus hominum superstitionis novae et maleficae,
adic apartineau unei secte noui i periculoase.
Cum vedem informatiunile date de cei doi scriitori romani sunt foarte vagi: nici Tacit nu spune cum se manifesta
ura crestinilor fat de neamul omenesc i nici Suetoniu nu
arata care erau elementele primej dioase din doctrina si practicile nouei superstitiuni".
Scriitorii crestini sunt mai bogati in lmuriri. Sfntul Justin Martirul (t circa 165) Ii invinueste pe Evrei, scriind cg ei
simt cauza uHi care stapneste pretutindeni contra crestinilor
si, mai ales, ei sunt autorii calomniilor rspndite in toate,
prtile privitoare la crestini. Ace las lucru Il spune Origene
www.digibuc.ro

24
(-I-

254), accentund, ca acetia au o ur nepotolit fata de

cietin (adversus christianos insatiabili odio feruntur. Horn. in

Psalm 36). La fel vorbesc i scriitorii din Occident. S. Ireneu
It 202) scrie eh' ecclesia insidias et persecutiones a ludaeis
patitur, iar Tertullian (t circa 240) ii numeqte pe Evrei seminarium infamiae nostrae i spune c ab illis incepit infamia qi
c sinagogele sunt cauza persecufiunilor (synagogae Iudaeorum fontes persecutionum).
Fard indoial., calomniile, intrigile i agitatiile Evreilor
au fost qi. ele unele din cauzele persecutiunilor insa nu singurele i nici cele mai principale. Dei erau rspnditi in toate
localittile mai importante ale imperiului roman i dei ii urinsatiabili odio
mreau pe cretini cu o urd neimpacata
curn zice Origene
Evreii, cu toate calomniile qi intrigile lor,
nu ar fi putut deslntui rnpotriva acelora persecutiuni de
proportii att de mari ca violent si ca intindere geografic.
De altfel Tertullian insui spune in alt loc (Apol. 10) ca. crima de lse majestate, care li se imputA creOinilor, este cauza
unicA a persecutiunilor (Sacrilegii et maestatis rei convenimur,
summa haec causa immo tota est).
Din studiul atent al isvoarelor contemporane putem desprinde urmatoarele cauze principale ale persecutiunilor cArora au fost supui creOinii timp de aproape trei veacuri:
Evreli. Ace Oa aveau despre Mesia i despre impartia
Lui o conceptie diametral opus aceleia pe care o aveau i o
predicau cretinii. Evreii a0eptau un Mesia cu rosturi pur lumeti, un Mesia-Rege care s scuture jugul stpnirii romane
i s infiinteze un mare puternic imperiu evreiesc. CreOinii
ins propoydduiau creclinta intr'un Mesia nscut in iesle, dinteo mama sdrac, un Mesia umilit care nu avea nici unde
aplece capul, care a facut pn la vArsta da 30 de ani meseria tatalui Sau, iar pe urm rAsvrtindu-se impotriva legii,
a fost osndit la moarte i rstignit intre doi tlhari. Rspndirea cultului acestui Mesia era socotit o crim. national. i o
blasfernie, Crim nationala, fiindc sdruncina increderea poporului ales in marele viitor de glorie i de libertate, iar identificarea impratului a0eptat cu infrigurare de attea veacuri cu
cel osndit la cea mai ruqinoasd moarte, moartea pe cruce,
era -o blasfemie care nu putea fi iertatd. Dar nu numai att,
ci in numele acestui Mesia creOinii spuneau c legea lui Moise
www.digibuc.ro

25

e desfiintat cu intreg ritualul si cu toate ceremoniile ei i ca

nu mai este nici o deosebire intre evreu si pagan.
Revolta Evreilor credinciosi ai Legii a fost adnch i statornic si ea s'a manifesiat violent si necrutator dela intiul
contact al apostolilor cu massele populare. Faptele Apostolilor, cum se va vedea mai jos, ne dau in aceast privinta informatiuni deosebit de interesante. Evreii nu urmariau numai
impiedecarea pdtrunderii crestinismului intre coreligionaril lor,
ci prin intrigi i calomnii interminabile incercau sa-1 compromit i inaintea celorlalte popoare i, mai ales. inaintea autoritatilor publice romane, prezentnd pe crestini ca dusmani
ai impdratului fiindc6 cer ascultare si supunere fata de un
all steipemitor, fat de Isus (Fapte, 17, 7).
La aceasta actiune de discreditare i compromitere a crestinilor fac aluzie scriitorii bisericesti citati mai sus. S. Iustiri
pune Impede ca. Evreii au trimis din Ierusalim.
ca sa vestiascA in toata luniea ivirea seciei crestinilor far
Dumnezeu si s raspndiascd impotriva lor tot felul de calomnil pe care pgnii apoi le i credeau, (Dial. cum Triph. cap. 17).
Exclusivismul cretini1or. imensa intindere a imperiului roman prezenta o extraordinar varietate nu numai din punctul
de vedere etnic, ci i din punctul de vedere religios. Fiecare
din marele numr de popoare care formau populatia imperiului nu numai c'd vorbia alt limb A, ci se inchina i altor zei.
De aceea toleranta religioasa era o conditiune esentiala a pasnicei convetuiri a attor popoare si a attor culte. Acest lucru
1-a inteles i stdpnirea dela Roma si 1-au inteles si popoarele
supuse. Astfel incApeau foarte bine, tolerndu-se respectndu-se, nu numai in aceeas provincie, ci chiar n aceeas localitate cele mai variate si mai deosebite credinte si rituri. Din
motive politice si din superioare ratiuni de stat, care se inteleg usor, stapnirea central pretindea un singur lucru: participarea tuturor, ca dovada a loialitAtii fat de stat, la ceremoniile religioase oficiale si mai ales la cultul Divi Imperatoris,
a divinului domn i stapn al imperiului, care era impratul
dela Roma insusi. Impratul Valerian spunea in intiul sAu
edict (257) :qui romanam religionem non colunt, debere romanas caeremonias recognoscere.

Crestinii formau ins in mijlocul acelei bizare armonii

religioase o nota, cu totul discordant. Ei nu recunosteau dect
un sigur Dumnezeu si pe Isus Christos fiul Sau. Toi zeii cwww.digibuc.ro

26

rora li se inchinau i cdrora le aduceau jertfa conationalii

ori concettenii erau idoli abonimabili. A li se inchina, a le
jettfi ori numai a lua parte, chiar i pasiv, la cultul lor era
socotit de crestini ca cel mai mare pacat. Acestia refuzau sa
participe nu numai la cultuli public al localitatii, ci refuzau sal
ia parte
ceeace era mai gray
la cultul organizat de flamines in onoarea lui Divus Imperator. Mai mult Inca: refuzau
sal primiasca slujbe publice care i aduceau in contact cu cultul
of icial al imperiului, si care le impunea juramntul obisnuit,
cerut tuturor functionarilor. CAci lath' care era formula unui
astfel de jurainnt de pe timpul lui Domitian (81-96) de pilda:
(iuro) per lovem et divum Augustum et divum Claudium et
divum Vespasianum Augustum et divum Titum Augustum et
genium imperatoris Caesaris Domitiani Augusti deosque Penates (C. I. L. II. No. 1963). Ori, crestinii nu puteau face un astfel de jurginnt.
Exclusivismul intransigent al crestinilor, dispretul profund fat de zeii dela cari, dup conceptia romang, venea tot
binele si tot rul, refuzul de a participa la cultul lor, apoi retuzul de a participa la cultul organizat in onoarea Divi Irnperatoris, i-a adus in conflict, deoparte, cu massele populare in

mijlocul cgrora traiau jar, de alt parte, cu autoritatile statului. Poporul Ii socotia atei i dusmani ai zeilor
se obicinuise a-i invinovti de toate calamittile care se abdteau asup-

ra lui. Acuzatia aceasta pare a fi fost generall, mai ales in

Africa, fiindca ea e combatut cu multa vigoare si de s. Cyp-

rian in scrierea sa Ad Demetrianum (cap. 22-26) si de Arnobius in marea sa apologie Adversus nationes (cartea 1-2)
iar, inaintea lor, Tertullian scria in stilul s'au nervos: Si Tiberis ascendit ad rnoenia, si Nilus non ascendit ad arva, si
coelum stetit, si terra movit, si fames, si lues, statim: Christianos ad leones!" (Apol. c. 40). Autoritgile publice, la randul lor, Ii considerau pe crestini dusmani ai statului i ai imparatului i, deci, mai ales dupa ce numbirul lor sporise, primejdiosi pentru ordinea publica.
A treia cauz5 principal a revoltei impotriva crestinilor,
au fost stirile false reispadite in toate cercurile dela cele mai
inalte peincl la cele mai umile, privitoare la viafa lor. Li se
a tribuia, in scris i cu graiul viu, savarsirea celor mai abomi-

nabile crime, care erau de natura de a provoca valuri mari

de indignare impotiiva lor. Faptul c scrirtorii crestini din
www.digibuc.ro

27

veacul al 2-lea si al 3-lea le-au dat o atentiune deosebit ocupndu-se de acele stiri false in scrieri speciale, dovedeste chi
ele gasiau un larg rdsunet in mijlocul contemporanilor; apoi
faptul ca de ele s'au ocupat i scriitorii din Orient si cei din
Occident, arata marea rdspndire a bor.
Care erau crimele ce se imputau crestinilor? Era inainte
de toate ateismul, adecd refuzul de a recunoaste si a se inchina
zeibor cunoscuti i recunoscuti de toatd. lumea. Se spunea apoi,
cd in adunrile lor secrete crestinii consumei carne de orn
beau sage omenesc. Onginea acestei stiri o gasim in imprtsanie, cnd crestinii mncau trupul Domnului si beau sngele Lui. Pdgnii neintelegnd marele mister al Eucharistiei
inchipuiau cd aceia intr'adevdr asasineaz pe cineva pentru
a se nutri cu carnea si cu sngele lui. Iar despre agapele care,
in cele dinti veacuri, urmau dup celebrarea jertfei eucharistice, se rdspandise stirea c acolo se sdvdrsesc orgii incestuoase. Calomniile acestea nu erau rdspndite numai prin
graiul viu de oameni simpli si neinstruiti, ci le 0-Sim si in
scrierile invdtatilor timpului. Minucius Felix in opera sa
Octavius, scrishl in jumtatea inthia a veacului al 3-lea, spune
retorul Fronto din Cirta, invtdtorul impdratului Marc Aureliu (161-180) a scris o orafitme contra crestinilor reproducnd in ed acuzatiunile ardtate mai sus. Tot pe atunci si-a
scris Celsus marea carte 'AX01/4 Xyog
(Cuvnt adevdrat),
pe care o cunoastem numai din rdspunsul amplu a lui Origine
Kct Kaov (Contra lui Celsus) si care, si ea, cuprinde graNele acuzatiuni amintite desi autorul dovedeste un mare talent
bogatek cunostinte. Din Octavio:, a lui Minucius Felix si numai din el, mai cunoastem si a patra crimd care li se atribuia
crestinilor. Faptul cd, in cursul spoveclaniel, penitentul inghenunchia inaintea preotului a fost fastlmcit spunndu-se
crestinii adord organele genitale ale preotilor.
Stirile acestea, apoi nepotolita urh a evreilor i struitoarea lor opera de discreditare a crestinismului, exclusivismul i intransigenta religioasd a crestinilor, au fost factorii
principali care au deslntuit la rstimpuri mai mari ori mai
mici, sangeroasele persecutiuni impotriva lor.
2. Temeiurile juridice ale persecullunilor.
Inainte de a trece la istoria persecutiunilor trebuie sd mai
Idmurim, in prealabil, o chestiune i anume: care a lost tewww.digibuc.ro

28

meiul juridic al lor? Statul roman era un stat de drept i, prin

urmare, atunci cnd lua msuri atar de severe impotriva unei
intregi categorii de cetteni, acele mdsuri trebuiau s aibe un
temei legal. Chestiunea a fost i probabil va mai fi, foarte
mult discutatd, f ard a se gsi prt azi un raspuns care s multumiasc pe toata lumea. Nu putem face aci istoricul acestor
discutiuni qi nici nu putem analiza diferitele teorii care s'au
emis, ci ne vom multumi cu indicarea aceleia care ni se pare
mai probabil.

Tacit, ale cdrui Anale formeazd unul din isvoarele principale pentru cunoaterea ntiei mari persecutiuni initiatd de
impAratul insu0 (Nero) in anul 64, spune c persecutiunea
att de sangeroasa s'a datorit faptului c creOinii au fost dovediti a fi duqmanii neamului omenesc (odio generis humani
convicti sunt. Annales X V, 44). Tacit mai vorbete i de anume crime sau lucruri rufinoase pe cari le svdriau aceia
(atrocia aut pudenda confluunt celebranturque) i sub care
trebuie s intelegem invinuirea, cA la sacrificiile lor consum
carne i beau snge omenesc, apoi Ca' tot cu prilejul lor savaresc orgii incestuoase. Ins:1 cauza persecutiei nu au format-o
aceste crime ci ura impotriva neamului omonesc", sub care se
intelege refuzul cretinilor de a se inchina zeilor, de a le aduce jertf, de a lua parte la spectacolele publice, etc., cu alte
cuvinte desavarrita lor izolare de toate manifestatiile religioase ale obtei cetatenilor.

Creqtinii au fost deci persecutati pentru simplul fapt c

erau cretini i c respectau invataturile crestine. Suetoniu
care i el
cum am vAzut mai sus
amintete persecutiile
;ui Nero, spune c creOnii au fost schingiuiti (adflicti suppliciis) numai fiindcd erau genus homimun superstitionis novae
ac maleficae (Vita Neronis 16). 0 indicatiune pretioas in
aceast privint cuprinde scrisoarea intia trimis de Petru
din Roma, chiar in cursul persecutiei neroniene, credincit*lor din Pontus, Galatia, Cappadochia, Asia Mich' i Bithynia. In

a ceast scrisoare apostolul le spune sa nu se mire de persecutiile ce le indur, fiindca prin ele se fac pirtai patimilor
lui Christos. Sd se pdziasca numai sa nu fie condamnati pentru ucideri, furt ori alte fapte rele. Daca ins sunt persecutati
?Mt= y.p.Latto6), adic
pentru numele lui Christos"
cum explic cu cteva rnduri mai jos
fiindca sunt creOini
www.digibuc.ro

29
Si eDg vcauccv60
sa e bucure pentrucd odihnete peste
voi spiritul mririi i al lui Dumenezu" (1 Petru 4, 12-16).
Prigonirea cretinilor numai pentru faptul ea' erau
(E[

rezultd, in afard de orice indoiald, din schimbul de scrisori

dintre Pliniu cel Trar i impdratul Traian. Pliniu a fost numit
in 111 guvernator al Bithynei. In aceastd calitate primia mereu
denunturi in care multi locuitori erau Invinuifi cd sunt creftini.
Impotriva acestora spune cd proceda astfeh ii intreba dacd

sunt ori nu crestini. Pe aceia care raspundeau afirmativ Ii intreba a doua i a treia oar amenintndu-i cu torturi, iar dac
rdmneau statornici, da ordin s fie executati fiindc
adaugd el
incdpdtinarea i mdarirrea inflexibil trebuie pedepslid. Pliniu accentuiazd in aceasta scrisoare, din attea puncte
de vedere deosebit de interesantd., c cu toate torturile la care
au fost supuse in special cloud diaconese (duae ancillae quae
ministrae dicebantur) n'a putut descoperi nici o crima sdvritd de cretini la adundrile lor afard de superstitionem pravam, inmodicam. Pe aceia care negau cd sunt cretini i doedeau c nu sunt creqtini, sacriticnd zeilor, inchinndu-li-se
lor i chipului" impdratului (imagini tuae) i blasfemnd pe
Christos erau dimii frd nici o pedeapsd. Pliniu intreabd pe
raian dacd a procedat bine? Impdratul rdspunde afirmativ si
cteva indicatiuni pentru viitor. Dintre , acestea una singura ne intereseazd aci i anurne aceea ca cretinii conquirendi non sunt sau, cum s'ar zice azi nu trebuiesc urmdriti diLl
oficiu qi nici denunturi anonime impotriva lor nu trebuiesc primite. (Ep. 96 fi 97).
Acela lucru, adicd prigonirea creOinilor numai pentrucreOini ni-1 confirmd att apologetul Athenagoras din
Atena ct i contemporanul sdu, istoricul Dio Cassius. Cel
dintiu spune in c. I al Petifiei pentru creqtini ( llpcIr. repi
zp:crIcavein
) scrisa, probabil in 177, i destinat impratului
Marc Aureliu, c cretinii sunt persecutati numai pantru numele lor ( c gvq) 6v6Ficat ), adicd pentrucd se nurnesc crestini, lar Dio Cassius (n. 155) spune in lstoria Romanilor
(LXVII, 14) cd imparatul Domitian (81-96)a condamnat pe
vrul su, fostul consul Flavius Clemens i pe sotia lui, Flavia
Domitilla impreund cu multi altii pentru crima ateismului.
c

www.digibuc.ro

30

Dio Cassius explicd ce inseamnd acest ateism: au adoptat

4-,biceiurile evreesti ( Tee 4.WIouSaktit Hil ioxiXXov-reg ). 1)

Din datele de mai sus rezultd c era socotit crim apartmerea insdsi la crestinism. Stabilind acest lucru care ni se
pare indiscutabil, se iveste intrebarea: exista vre-o lege speciald care sa declare crestinismul crim si pe baza chreia s.
fi fost osnditi aderentii lui? Nu. 0 astfel de lege indreptata
direct impotriva crestinismului nu exista. Msurile luate pentru
urmarirea crestinilor erau dispozitiuni de fapt nu dispozitiuni
juridice. Temeiul juridic al lor era Lex Julia Majestatis promulgat de August. Aceasta lege urmrea apararea siguranlei, suveranitgii si onoarei statului. Si fiindch statul era reprezentat de persoana impdratului
Divus Imperator!
refuzul de a-i da acestuia onoruri divine, de a-i aduce jertfe
si a-1 adora ca zeu
imagini tuae ... ture ac vino supplicare,
cum scria Pliniu lui Traian
era socotit crim de lse ma/estate. i tot' ca o astfel de crimd era socotit si refuzul de a
participa la serviciile si jertfele religioase publice ale statului;
supplicare diis nostris, cum zicea impdratul Traian in rdspunsul cdtre Pliniu cel Tndr.
Prin urmare crestinii cari cunosteau si recunosteau un singur Dumnezeu si pe fiul sail unul ndscut Isus Christos si refuzau sd se inchine si sd sacrifice idolilor si s dea impAratului un cult, care dupa convingerea lor, se cuvenea numai lui
Dumnezeu, savArsiau, conform dispozitiunilor legii amintite,
crima de lse maj estate si li se aplicau sanctiunile prevazute
de ea. Acest lucru il confirma un contemporan cu strlucit
culturd juridicd si anume Tertullian (160-240) care scrie in
Apo/ogia sa (cap. 10) sacrilegii et majestatis rei convenimur;
summa haec causa, imo tota est. Textul este limpede: cauza
principald ori, mai bine, singura cauzd a persecutiunilor este
faptul ea' suntem socotiti sacrilegii et majestatis rei". Este
-a devdrat, ea.' in alt loc (Ad nationes I, 7) acelas Tertullian

spune c toate legiuirile lui Nero au fost anulate afar de

institutum contra crestinilor (permansit, erasis omnibus, hoc
solurn institutum neronianum). In acest institutum insa nu trebuie sal vedem o lege speciald ori un rescript imprdtesc care
sd stabileascd o crimd noti, aceea a apartinerii la crestinism,
ci o dispozitie prin care crestinismul se incadreaz in preve1) La nceput crestinismul era considerat ca o secret evreiaschl

www.digibuc.ro

31

derile legii lulia, ltandu-se in acela timp i. mg.suri pentru a li

se aplica aderentilor lui sanctiunile prevgzute de ea. Tertullian spune categoric ea' crestinii sunt persecutati numai fiindc
stint socotiti sacrilegii et nzajestatis rei, ori aceast g. crimg im-

preung cu sanctiunile ei a fost definitg de amintita Lex lulia

Majestatis. Md. Tacit si nici Suetoniu nu vorbesc de un astfel
de iinstitutum, ci cel dintiu spune c au fost pedepsiti fiindc
au fost ggsiti vinovati
evident pe baza legii existente
de
odio humani gerzeris, iar al doilea c au fost ggsiti vinovati de
apartinerea la o superstitio nova et malefica. Toate dispozitiunile lui Nero, Dornitian, Traian, Adrian si ale celorlalti impgrati au fost numai mgsuri mai mult ori mai putin severe
luate pentru aplicarea legii amintite, care
msuri
au
rgmas in vigoare pang la edictul ltd. Constantin cel Mare, din
313, cunoscut sub numele Edictul dela Milano.

3, Istoria persecutiunilor,

A). Persecutiunile de sub impdratul Nero (54-68)1

Cnd se vorbeste de persecutiunile religioase se inteleg
numai persecutiunile, cgrora au fost supusi cretinii din ordinul impgratilor si, in general, al autorittilor publice romane
incepnd cu Nero (54-68) si terminnd cu Diocletian (284
305). In realitate crestinismul a fost persecutat dela intile
inceputuri ale rgspndirii lui. Prigonitorii indrjiti, necruttori
si fanatici, in faza infiripgrii primelor comunicati, au fost Evreii, cum rezultg din informatiunile att de bogate pe care ni
le dau Faptele Apostolilor. Indat dup pogorirea s. Spirit si
dupg cele dinti succese misionare pe care le-au avut Petru

si ceilalti apostoli in Ierusalim, acestia au fost prinsi de arhierul si de eel ce tineau cu el" si aruncati in inchisoare. Peste
putin timp a fost ucis arhidiaconul Stefan. Atunci miscarea la
Ierusalim impotriva crestinilor a fost atat de violentg, incgt
Faptele Apostolilor ne spun al aceia toti s'au risipit prin tgrile Iudei si ale Samariei". Nu peste mult a fost ucis si apostolul Iacob, lar Petru a fost aruncat din nou in inchisoare. Cu
c tenacitate extraordinarg a fost insg urmrit de Evrei s, Pavel in tot cursul lungei si bogatei sale activitgti misionare. In
Damasc a fost amenintat cu moartea si a fost salvat de ucenicii sgi; in Antiochia Pisidiei Evreii atatar pe femeile cele
cucernice
spun Faptele Apostolilor (13, 50)
si cu vaza
www.digibuc.ro

32

si pe fruntasii cetAtii si au ridicat goana asupra lui Pavel si

a lui Varnava i i-au scos pe ei din hotarele lor". La fel a ptit
.0 in Iconium, de unde refugiindu-se in Lystra a fost urmArit
aci, btut cu pietre i scos afard din oras. In Tessalonica Pavel si. sotii au fost denuntati de Evrei ca tulburAtori ai linistei
publice i, mai ales, ca agitatori impotriva impAratului, fiinda

spun a altul este regele si anurne Isus (Ibid. 17, 7). Aceeasi
soart au avut-o si in ,Corint, Ephes si pretutindeni unde au
epArut propovAduind invtturile lui Christos. InsA, cum am
spus, persecutiunile care au f Acut ca biserica s poate fi numitA in primele trei veacuri biserica rnartirilor nu au fost acestea, ci acele ce au fost deslAntuite impotriva crOtinilor de im-

pdratii romani si de reprezentantii lor in diversele provincii

ale imperiului.

Sulpicius Severus (c, 363-c. 425) scrie in Historia sacra a

sa, dupa ce vorbeste de cumplitele torturi la care au fost supusi crestinii din ordinul imparatului Nero, a hoc initio in
Christianos saeviri coeptum (II, 29). Cu alte cuvinte cu Nero
incepe sirul persecutiunilor. Lui ii este atribuit acest inceput
de scriitorii mai vechi Melito din Sardes (in Libya) si Tertullian.

Care au fost cei dintai propovAduitori ai crestinismului in

Roma, nu stim. Faptele Apostolilor amintesc a la inthia predied* atAt de bogata in roade a lui Petru, rostitA indatA dupa
coborirea -s. Spirit, au fost de fatA in Ierusalim barbati cucernici din toate neamurile". Intre acestia sunt amintiti (2, 10)
si strainii venifi din Roma. Probabil c ei au aruncat intAia
sAmnta a nouilor invAtAturi in- capitala imperiului. Cert este
ca prin anii 58, and Pavel a scris scrisoarea sa catre Romani,
se afla acolo un numar destul de mare de crestini a aror
, credint se vesteste in toat lumea". Pavel insusi aminteste
cu numele pe mai multi dintre ei pe cari i cunostea personal

(16, 3-16) iar Faptele Apostolilor spun a peste ativa ani,

in 61, cAnd acesta a fost dus la Roma, i-au iesit in cale crestinii de acolo panA la Forum Apii. (28, 15). Tacit (Annales
XV, 44) vorbeste de multitudo ingens a lor pe timpul persecutiei lui Nero.
Informatiunile pe care le avem despre aceast sngeroa sa
persecutiune, rAmasA in amintirea posterittii ca cea mai crAn-

cenA dintre toate, sunt foarte shrace. Clemente Romanul in

scrisoarea catre Corintieni (96-98), desi a fost contemporan
www.digibuc.ro

33

al ei, o amintete vag spunnd numai, c in cursul ei au fost

uci apostolii Petru qi Pavel. Cele mai bogate informatiuni le
gasim in Analele lui Tacit. Se tie c Nero a dat foc Romei
o insemnat parte a oraqului a czut prad flacarilor. Bnuielile populatiei se imareptau tot mai stdruitor spre el qi atunci,
ca s evite isbucnirea furiei populare, a dat cercetrilor pentru gasirea vinovatilor un curs neateptat. Imparatul tia
in ora. s sunt cretini, qtia c aceqtia sunt aderentii unui evreu.
Christos, osndit la moarte sub domnia unui antecesor al au
(Tiberiu), qtia c cretinii sunt dispretuiti de toat lumea, c
nu se inchin zeilor qi refuz s ia parte la sacrificiile publice,
i, fr mndoal., cunotea i tirile despre anume crime O.
fapte ruOnoase (atrocia et pudenda, cum le numete Tacit)
svrOte de ei. Si atunci prinznd pe ctiva qi supunndu-i torturilor a descoperit prin ei o mare multime de creqtini. Pe
aceOia, spune Tacit, i-a gsit vinovati nu pentru incendierea
orwilui, ci pentruc ursc neamul omenesc (haud perinde in
crimine incendii quam odio generis humani convicti sunt). Pen-

tru a indrepta atentiunea populatiei care murmura, in alt

parte, i-a arAtat primejdia ce o reprezint pentru binele obtesc cretinii cari ursc neamul omenesc", adic cretinii
cari nu recunosc zeii nationali, cari mannc6 in adunrile lor
secrete carne i beau snge de orn i apoi, dup svarirea
acestei crime, se dedau la orgii incestuoase. Ce a urmat ne
arath Tacit in fraze scurte, aproape lapidare: cretinii au fost,
unii, rstigniti pe cruce, altii invluiti in piei de animale qi
aruncati cinilor ca
sfie, altii erau unq cu smoal qi li
se ddea foc ca s lumineze noaptea pietele publice, altii
aruncati in circ in gura leilor care4 sfrticau in bucati, iar
impratul privea toate acele slbatice schingiuiri imbrcat in
haine de servitor gi amestecat cu plebea ori qeznd in car.
Din povestirea lui Tacit apare clar, c cretinii nu au fost
persecutati de Nero pentru incendierea Romei, ci pentruc au
fost creOini i prin urmare msurile luate de el impotriva lor,
nu au avut caracterul unor pedepse pentru o crima comund
orict de grava ar fi ea
ci pentru credinta religioas pe care o aveau i ale carei invtturi le respectau. Incendierea
ora4ului i-a oferit lui Nero numai prilejul unei sngeroase diversiuni, pentru a indrepta in al-t parte atentiunea populatiei
revoltate, in mijlocul creia a prins tot mai mult convingerea
c autorul incendiului a fost impratul insui. De altfel Suewww.digibuc.ro

34

toniu in Vita Neronis nu face nici o legatur intre prigonirea

crestinilor si incendierea capitalei, ci insir aceast prigonire
intre celelalte msuri, de ordin public, luate de Nero in cursul
domniei sale.
Numarul crestinilor cdzuti victime persecutiei neroniene,

a fost relativ mare. Aceasta rezult atat din scrisoarea lui Clemente Romanul ctre Corintieni (cap. 5) cat si din mformatiunile lui Tacit, care vorbeste de multitudo ingens a lor. Din
lipsa documentelor contemporane numele lor ne sunt necunoscute. Sigur este ins., c atunci au fost ucisi sfintii apostoli
Petru si Pavel. Data mortii celui dintaiu nu e sigura. Istoricul
Evsebiu (263-340) episcopul din Caesarea spune cd s. Petru
a fost ucis in anul 67, pe cand cercetaltorii noui (Harnack,
Duchesne) dau ca dat a martiriului lui anul 64. Petru martiriul s, Pavel e, in general, admis anul 64.
Probabil, persecutia lui Nero contra crestinilor s'a mrginit la orasul Roma. Cel putin 'Anal azi nu avem nici o inforinatie sigur ca.' ea s'ar fi intins si asupra altor localitti ale
vastului imperiu roman. Este adevrat a apostolul Petru in
scrisoarea intaia (4, 12-19) adresat credinciosilor din Pontus, Galatea, Cappadochia, Asia si Bithynia, vorbeste de peir-

jclul aprins intre ei spre ispitire" si c sunt peirtasi la suferintele lui Christos", dar aci, probabil, ori este vorba de unele
persecutii cu caracter pur local, cum erau acelea de care fac
mereu amintire Faptele Apostolilor, ori apostolul, vzand ce
se petrece in Roma, era ingrijorat c la fel se petrece pretutmdeni si de aceea indeamnd credinciosii s'd indure cu rdbdare

toate suferintele, ca s odihneasc asupra lor duhul mdririi

si a ltd. Dumnezeu". De aitfel limitarea persecutiei la orasul
Roma este explicabila chiar din caracterul ei, chici fiind o diversiune, Nero avea nevoie de ea numai pentru populatia capitalei, pentruc numai ea se agita din cauza incendierii orasului. De alt parte numrul crestinilor era pretutindeni prea
mic pentru ca sai fi fost necesar luarea unor severe msuri
imprtesti generale de exterminare a lor.
Sigur este ins, c persecutille odat deslntuite in Roma,
n'au incetat in anul 64, anul incendiului, ci au durat pand la
moartea lui Nero (68). Acest lucru apare inainte de toate din
faptul, ca.' apostolul Petru a suferit 'martiriul in 67 si apare si
din informatiile lui Suetoniu. Acesta, in locul citat din Vita
www.digibuc.ro

35

Neronis,

aminteste persecutarea crestinilor intre masurile cu

caracter statornic ale imparatului.
Devi, cum am amintit mai sus, prigonirea crestinilor s'a
marginit la Roma, ea totus fiind ordonata chiar de impdratul,
in capitald, a trebuit sa produca in toate partile cea mai puterpica impresie si sa dea cea mai dezastruoasa pilda. Prin acea
fa pta imparateasca s'a atras atentiunea tuturor asupra caracterului primejdios al noii credinte, iar aderentii ei au devenit,
in mod fatal, obiectul oprobriului public. La aceasta contribuia
fara indoiala si punerea in legatura a sngeroaselor masuri
luate de Nero cu incendierea orasului.
B.) Persecufiunile de sub Impa-ratul Domifian.

Dupa moartea lui Nero a urmat un scurt rstimp de liniste, caci nu cunoastem nici o msurd luath de urmasii sai
Galba (68-69), Vespasian (69-79) si Tit (79-81) impotriva
crestinilor. 0 noua persecutie a avut insa loc catre sfrsitul
domniei lui Domitian (81-96). Informatiunile contemporane
asupra acestei persecutiuni, asupra intinderei ei in timp si spatiu, si asupra numdrului si numelui persoanelor, cari i-au cAzut
victim sunt si mai putine cleat acele asupra persecutiunei lui
Nero, Episcopul Melito din Sardes (Lydia) o aminteste vag
punndu-1 pe Domitian alaturea de Nero in ce priveste ura
fata de crestinism in opera ' sa Cuvemt despre credinfii
(A6yog ix*, TirIg n(atsco;), scrisa in jurul anului 170 i adresata
imparatuluil Marc Aureliu si tot vag o aminteste si Tertullian.
Aluzie la ea face Clemente Romanul in scrisoarea catre Corintieni scrisa la sfarsitul domniei lui Domitian ori la inceputul
domniei lui Nerva (96-98). Din introducerea scrisorii rezulta
ca a fost scrisa dupa mari Incerciiri si calamiteifi, care 1-au
impiedicat pe autorul ei (papa Clemente) sa interving pana
acum in conflictele ivite in sanul comunittii Corintienilor. Incerceirile fi calamitii file sunt, fara indoiala, persecutiile lui
Domitian.

Mai multe date ne ofera privitor la ele Apocalypsul s.

Joan. Conform unei traditiuni, pastrate de Tertullian in cartea
sa De praescriptionibus haereticorum" (c. 16) , s..Ioan a suferit
insusi in cursul acestei persecutiuni fiind aruncat intr'un vas
cu uleiu ferbinte si neintmplndu-i-se nimic, a fost exilat in
insula Patmos. La aceste suferinte proprii face aluzie s. Ioan
www.digibuc.ro

36

la inceputul Apocalypsului (1, 9) cnd, scrie: eu loan fratele

vostru i impreund cu voi prtaf la suferinfa, la impeireifia
la reibdarea, care sunt intru Thus, fost-am in insula ce se chiama Patmos pentru cuvemtul lui Dumnezeu i pentru mrturisirea lui Isus".
Din informatiunile, care se pot culege din Apocalyps, rezult cA persecutiunea lui Domitian a fost foarte violent. S.
loan vorbeste de Babilonul" (Roma) beat de seingele sfinfilor
fi de semgele mucenicilor lui Isus (17; 6), de .sufletele celor
omoriti pentru cuvntul lui Dumnezeu i pentru mrturlsirea
cc au f Acut. (6, 9 si 20, 4). Asemenea rezult c motivul persecutiei a fost refuzul crestinilor de a se inchina chipului" impratului i, in general, de a participa la ceremoniile religioase
pgne. Se stie c Domitian vi-a asezat statuia in Capitoliu
intre statuile zeilor i vai de cine prea lipsit de respect in
fata chipului", zice istoricul B. Bloch.1) Fapta cea mai inofensiv era socotit sacrilegiu i pedepsit ca atare". Apocalypsul
Norbeste de chipul fiarei, careia trebuie sa i se inchine toti
fiind omorit oricine nu se inchin chipului fiarei" (13, 15) apoi
ae sufletele celor taiati pentru mrturisirea lui Isus i pentru
cuvntul lui Dumnezeu" si care nu s'au inchinat fiarei nici
chipului ei".

Tot din datele Apocalypsului rezult, eh' persecutia nu s'a

mdrginit, numai la Roma, ci s'a intins i asupra celorlalte prti
ale imperiului. Spiritului bisericii din Smyrna Ii scrie: nu te
teme de cele ce ai s phtimesti. Cci iat diavolul va sa arunce dintre voi in temnit ca s .v ispititi" (2, 10), iar Spiritului
bisericii din Pergamon unde este scaunul Satanei" Ii scrie c
n'a tgaduit credinta nici in zilele lui Antipa, ucis acolo uncle
locuieste Satana" (2, 13). Sub Satana" care locuieste in Pergamon, Apocalypsul intelege, sigur, templul ridicat acolo inc
sub August in anul 29 a. Ch, in cinstea Romei si a impratului
(1347d zoct EsP acn(1)). Un templu asemntor a fost ridicat tot
atunci in Nicomedia, capitala Bithyniei. Acestor diviniati"
cettenii trebuiau sa le aduca jertf i sa li se inchine. Refuzul
de a se supune si de a lua parte la acele ceremonii a deslntuft impotriva crestinilor prigonirile la care face aluzie s. Ioan
la moarte a fost osndit i un alt fost consul, Glabrio. Sub
Dintre scriitorii pgni numai Cassius ne d in lstoria sa
1) L'Empire romain, Paris. Flammarion 1924 p. 156.

www.digibuc.ro

37

omand (LXVII, 14) cteva informatiuni i anume spune c in

anul 95 Domitian a osndit pe vrul sau, fostul consul Flavius
Clemens si pe multi altii pentru crima ateismului, pe care au
svhrsit-o adoptnd obiceiuri evreesti. Unii au fost condamnati
la moarte,
intre acestia si Flavius Clemens
altora li s'au
confiscat averile, lar Flavia Domitilla, sotia lu Flavius Clemens, a fost exilat in insula Pandataria, (azi Ventotena). Tot
la moarte a fost osndit si un alt fost consul, Glabrio. Sub
obiceiuri evreesti" identice cu ateismul, se intelege, sigur,
crestinismul, socotit ateu fiinded refuza cultul zeilor si al lui
Divus imperator".
C) Persecutiunile de sub urmaqii lui Domitian pcind la
Septimiu Sever (96-193).

Pe timpul scurtei domnii a lui Nerva (96-98) persecutiupile au incetat. Ace las Dio Cassius spune c Nerva a gratiat
pe cei exilati de Domitian si le-a restituit averile confiscate si
al a oprit condamnrile pentru ateism i pentru obiceiurile
evreiesti". Sub domnia urmasului salt Traian (98-117) prigonirile au inceput din nou. Privitor la situatia crestinismului in
imperiul roman pe timpul acestui, de altfel, viteaz si intelept
impdrat, ne d'a informatiuni extrem de interesante, schimbul
de scrisori, care a avut loc intre el si intre proconsolul Bithyniel, Pliniu cel Tnar. Despre aceste scrisori am mai vorbit
cnd am artat temeiurile juridice ale persecutiunilor. Aci ins trebuie s struim mai mult asupra lor, fiindea sunt cele
mai interesante documente din aceast epoch' sbuciumat. Am
amintit cA Pliniu a fost numit in anul 111 proconsul al Bithyniei. Ajungnd aci a prima mereu denunturi contra crestinilor.
Fat de acestia proceda astfel: pe cei care se mArturisiau
crestini li osndia, pe aceia insa cari negau cA sunt crestini ori
se lepdau de crestinism i dovediau aceasta sacrificnd zeilor, inchinndu-se imaginei impratului (imagini tuae) si blasfemnd pe Christos, ii dimitea. Din scrisori rezula eal li se
aduceau crestinilor i alte acuzatii grave, pe care Pliniu nu le
aminteste, dar acestea s'au dovedit neintemeiate, fiindc nici
duph cele mai mari torturi la care au fost supuse dou'A diaconese, n'a putut descoperi mai mult dect superstitionem pravam", adied simplul fapt cA marturisesc pe Christos. Acuzatiile au fost, sigur, cele cunoscute, de care ne-am ocupat mai
www.digibuc.ro

38

sus: consumarea carnei de orn i orgiile incestuoase. Problema

crevtinilor i se prea noului guvernator al Bithyniei deosebit
de important, fiindca numdrul lor era foarte mare, crevtinis-

mul fiind att de mult rbispndit nu numai la orave, ci vi la

sate, incAt templele rAmneau aproape goale. De aceea cere
indrumri i indicatiuni dela impratul insuvi.
Cunoavtem rspunsul lui Traian. Acesta aproba felul
cum a procedat Pliniu fat de crevtini. Devi nu poate fi, stabilit o norma generala ce ar trebui urmat fat de ei -(neque
enim in universum aliquid, quod quasi / certain forrnam habeat, constitui potest), Traian 4 d: totuvi cteva indicatiuni
anume: a) sa nu caute
descopere; b) dac ins ii sunt
denuntati vi dovediti (si deferantur et arguantur) s'd fie pedepsiti; c) aceia cari neaga c sunt crevtini ori se leapd de

crevtinism vi dovedesc aceasta sacrificnd zeilor, sbi fie dimivi

frd nici o pedeapsd vi d) s refuze denunturile anonime, cAci
ar da exemplu rAti i nu-i de veacul nostru" (nec nostri
saeculi est).
Din schimbul acesta de scrisori, se desprind cteva lucruri care trebuiesc subliniate. Inainte de toate acceptarea crevtinismului, ceeace pentru oficialitatea romand i pentru opinia
publica se reducea la refuzul de a se inchina zeilor vi de a participa la ceremoniile religioase oficiale, constituia o crimA, care

in cazul cnd era dovedit, trebuia pedepsit. Nici Pliniu

nici impratul nu indic felul pedepsei; ea era ins moartea.
Apoi pe timpul lui Traian, vi cum vom vedea mai jos, in tot
cursul veacului al 2-lea, initiativa persecutiunilor nu era luath'
de autoritatea roman, ci de populatia mnsi. Ordinul conquirendi non sunt" al lui Traian inseamna c proconsulul vi, evident, vi ceilaltifunctionari ai statului, nu trebuie
urrnrias61 din oficiu, cum s'ar spune azi, ci trebuie s." se marginiasca
la aplicarea sanctiunilor in cazul cnd sunt descoperiti de altii.
Pentru a impiedeca actele de rasbunare. Traian poruncevte ca
denunturile anonime s nu fie luate in seam.
Nu vtim dacd impratul a dat indicatiuni similare functionarilor superiori vi din celelalte provincii ale imperiului. Ceeace putem banui, tinand seama de revolta pe care exclusivismul i intransigenta crevtinilor au produs-o pretutindeni in rnijlocul populatiei pagne, apoi de tenacitatea vi neastmparul
cu care erau urmriti de elementele evreie$ti, este, ca numarul
denunturilor nearionime vi dovedite a trebuit sa fie foarte mawww.digibuc.ro

39

re, precum mare a trebuit sd fie si numdrul celor persecutati

pentru credinta lor crestind. Dintre martirii acestui timp se
inaltd luminoasa figura a s. Ignatiu, episcopul Antiochiei, care,
ca si s. Pavel apostolul, Hind cetatean roman a fost trimis ca
sd fie judecat la Roma unde, dupd traditia pdstratd de s. Ireneu. i Origene, a fost aruncat prad animalelor salbatice.
De proportiile pe care le-a luat agitatia masselor populare
pagane contra crestinilor, mai ales dupd ce acestea au vdzut
ca autoritatile publice nu cauta sd-i descopere, ci Ii pedepsesc
numai dupa ce sunt descoperiti i denuntati de altii, precum
si de felul cum erau aplicate instructiunile lui Traian, ne putern de seama din scrisoarea din 125 a impdratului Adrian
(117-36) cdtre proconsulul Asiei, Minucius Fundanus, reprodusd de s. Iuslin in Apologia sa iriteda (c. 68). Scrisoarea lui
Adrian e rdspunsul dat la o scrisoare a antecesorului lui Minucius Fundanus, a lui Licinius Granianus, al carei text nu-1 cunoastern. Eusebiu ne spune cd in ea proconsulul atrdigea atentiunea imparatului asupra nedrepttii care se face crestinilor
condamnndu-i f Ara nici o examinare serioas a invinuirilor ce
li se aduc numai la strigatele populatiei agitate. Impratul
nu i-a rdspuns lui Licinius Granianus ci rdspunsul 1-a trimes
urmasului acestuia, Minucius Fundanus. Nu-mi convine, scrie

Adrian, sd las fdrd rdspuns intrebarea lui (a lui Licinius Granianus) ca nu cumva oamenii s fie tulburati si s se inlesniascd frdelegile calomniatorilor lor (Rufinus in Historia
ecclesiastica 4, 9 iraduce: calumnitoribus latrocinandi tribuatur occasio). De aceea dac locuitorii provinciei tale pot
sustine ftis acuzatiunile contra crestinilor si le pot dovedi in
fata tribunalului, eu nu-i opresc s o facd, ins nu le pot ingddui sd se tind de denunturi si de vociferdri. Este cu mult mai
echitabil, ca dacd cineva vrea s acuze, s i dovedeascA invinuirile. Prin urmare, daca cineva acuza i dovedeste Ca' s'au
sdvrsit clcri de legi, pedepseste dup gravitatea delictului.
Ins, pe Hercule, dac cineva ridicd acuzatii calomnioase, reprimd rutatea lui i aplic6-i sanctiunea pe care o merite.
Scfisoarea lui Adrian e mai interesantd prin starea de lueruri la care se referA i pe care o descoper, dect prin rnsurile pe care le cuprinde. Faptul eh vrea ca nici un crestin s nu
fie osndit f dr o prealabild examinare si cercetare a crimei
ce i se imputd, nu cuprinde, in fond, cum observd foarte just
www.digibuc.ro

40

Paul Allard 1 nici o imbunttire, fiindcd totdeauna se putea

dovedi cd crestinii refuz cultul zeilor i cultul lui Divus Imperator qi prin urmare comit crima le lse majestate. Se pare cd.
in Asia proconsulard i s'a dat scrisorii impratului un inteles
o aplicare binevoitoare, pentrucd nu cunoastem nici un martir din aceste prti de pe timpul domniei iui Adrian. De altd
parte episcopul Melito din Sardes (in Lydia) aminteste in mica
7datecog
sa apologie A6yog rc0
(Cuveint despre creclin(ei)
scrisd pentru impratul Marc Aureliu, cu laudd mdsura luat de
bunicul acestuia, Adrian, pentru apararea crestinilor. Din celelalte provincii insd i, mai ales, din capitala imperiului, Roma,
traditia ne-a pstrat numele multor mar tiri si martire din
timpul lui Adrian. De altfel lucrul este explicabil, fiindcd imperiul a fost pe timoul lui ndpstuit de foamete, cium i cutremure
fuerunt eius temporibus fames, pestilentia, terrae motus, scrie Spartian in Vita Hadriani (c. 21)
lar massele
populare erau obisnuite ca toate aceste calamitti s le atribuie ateismului crestinilor, ceeace, evident, provoca urmrirea

necruttoare a lor.
Prigonirea n'a incetat nici sub urmasul lui Adrian, Antoninus Pius (138-161). Pentru acest impdrat si-au scris Aristide
din Atena si s. Iustin Martirul apologiile lor, in care iau aprarea crestinilor incercand s-1 convingd ca prin faptul adordrii
si inchindrii unicului Dumnezeu adevrat si a Fiului Sdu Isus
Christos i prin respectarea scrupuloas a invataturilor Lui,
nu svarsesc nici o crim nici contra statului nici contra socieFAO. Mai ales s. Iustin protesteazd cu tdrie in Apologia sa
teria (c. 4-5) impotriva trimiterii la moarte a crestinilor pentru simplul fapt c sunt crestini i frd a se putea dovedi impotriva lor nici o crim. De altfel atat asupra felului sumar
cum se proceda impotriva lor, cat si asupra rolului masselor
populare in rostirea condamndrilor, avem amdnunte deosebit
de interesante in scrisoarea pe care biserica din Smyrna a trimis-o in anul 155 bisericii din Philomelium (din Phrygia) despre martiriul s. Polycarp. Aceastd scrisoare cunoscut sub numele Martyrium s. Polycarpi" spune cd in Smyrna au fost
osanditi la moarte 12 crestini. Unul singur din ei cand s'a vdzut in fata animalelor slbatice a apostatat consimtand, pentru
a scpa de moarte, sd sacrifice geniului imperatului". Poporul
tipa furios: jos ateii" i sci fie cefutat Polycarp". In fine epis1) Le Christ anisme et rEm pire romain, ed. 9. Paris 1925. p. 42-43.

www.digibuc.ro

41

copal Polycarp a fost gasit de soldati i dus in fata proconsolui Quadratus. Acesta 1-a invitat: Jura pe geniul lui Cesar, insult pe Christ si nu ti se va intampla nimic". Polycarp a refuzat, spunand ca de 86 de ani Christos nu i-a Moat decat bine.
Poporul, agitat si de Evrei, a aprins un rug mare si episcopul
Polycarp a fost aruncat pe el, murind moarte de, martir.
Sub domnia imparatului filosof Marc Aureliu (161-180)
persecutiunile par a fi devenit ca mult mai violente si cu mult
mai intensive. Asta o dovedeste, inainte de toate, marele numar de apologii ale crestinismului care au fost scrise pentru
eL Acestea sunt: Apologia 2-a a lui Justin Martirul, Petifia
pentru Creqtini (lIpscr,ie(cx 17E p( yptcruccAv), a lui Athenagoras
din Atena scrisa intre 176-78, Cuvnt despre Credinfei ( A6yo.;
1574 Tijg nEcrc01; ) a lui Melito din Sardes din jurul anului 172
.51 cartea cu acelas titlu a lui Apollinaris, episcopul din Hieropolis (Phrygia) care, toate, au fost scrise pentru a arata imp aratului marea nedreptate ce o savarseste prin prigonirea
sangeroasa a crestinilor.
Cauzele intensificarii persecutiilor se datorau fara indoiala si raspandirii considerabile a crestinismului in acest timp.
Nouile invatturi patrunsesera 'Ana in Mesopotamia, apoi pe
litoralul Marii. Negre unde gsim comunitti in Sinope si
Amastris (Paphlagonia) iar pe litoralul european in Debeltum
Anchialus (in Thracia). Pe insula Creta se gaseau crestini
in Gortyna si Cnossus; in Africa in jurul orasului Carthago, in
Hispania dealungul litoralului sudic, iar in Gallia aflam comunitati relativ infloritoare in Lugdunum (Lyon) si Vienna, (Vienne). Un avant deosebit a luat insa .crestinismul chiar in capitala imperiului, Roma. Acolo, cum rezulta din Pastorul lui
Hermas, a facut cuceriri si In clasele bogate ale societatii. Tertullian spune intr'una din scrierile sale (De prescriptione haerorum c. 30) c un anumit Marcion, and a intrat in comunitatea din Roma, i-a Bout acesteia un dar de 200.000 sesterti,
ceeace dovedeste o stare material mai mult decat infloritoare.
Apoi noile calamitti abatute asupra imperiului pe timpul lui
Marc Aureliu, (atacurile Partilor, in Orient, ale Marcomanilor, Vandalilor, Iasygilor, Sarmatilor la Dunare, inundatii, cutremure de pamant, ciuma, etc.) pe care conceptia populara le
socotea, in parte, i ca pedepse ale zeilor pentru ateismul
crestinilor, au provocat mereu noi i noi re volte impotriva acestora. 5i, sigur, n'a ramas far urmari nici rescriptul din 176
www.digibuc.ro

42

ori 177 al imparatului, care interzicea sub aspre pedepse, rspndirea nouilor secte si a nouilor culte nerecunoscute. Propovaduitorii lor, dach sunt din clasa de sus, se pedepsesc cu exilul, iar dac sunt din clasa de jos, se pedepsesc cu moartea.
Msura e motivat cu necesitatea de a cruta populatia de agitatii si de a o crula s cad jertf superstitiilor inselatoare.
Din timpul lui Marc Aureliu ni s'au pstrat Actele martiriului s. Justin i al toveireifilor sdi din Roma (Acta ss. Justini
et sociorum), ale martirilor Carpus, Papylus si Agathonike din
Pergamon, apoi Epistola bisericilor din Vienne qi Lyon. (Epistola ecclesiarum viennensis et lugdunensisj catre bisericile .din
Asia proconsularis i Phrygia, despre martiriul mai multor credinciosi din Lyon si Vienne (in Gallia). S. Justin a fost, ne informeazA elevul su Tatian, denuntat ca crestin de filosoful
Crescens. Dus inaintea prefectului orasului, Iunius Rusticus
163-67), acesta i-a cerut lui, si tovarsilor lui, s se inchine
zeilor. Justin a rspuns: fa repede ce ai de f Acut, noi suntem
crestini si nu sacrificm idolilor". In urma acestei declaratiuni,
prefectul a redactat sentinta prin care Justin si tovarsii si
au fost condamnati la moarte ca unii cari nu au voit sd sacrifice zeilor i s se supuie poruncilor imparatului". Deosebit de
emokionante sunt detailiile pe care ni le d scrisoarea amintit
mai sus din Lyon si Vienne, cAtre bisericile din Asia i Phrygia, despre chinurile la care au fost supusi, in 177, credinciosii
din partea autorittilor din Lyon. Legatul imperial de acolo,
fiind pus in fata aceleiasi dificulti, ca i Pliniu cel. Tndr,
proconsolul Bithynei, s'a adresat si el impratului Marc Aureliu, cerndu-i indicatiuni. Acesta a rspuns: crestinii s fie tri-

misi la moarte, iar aceia care se lapd de crestinism sa fie

dimiSi fr nici o pedeaps. Din acest scurt rspuns, rezult
c procedura a rmas cea veche, stabilit de Traian: cine strule in crestinism, e 42,nclit; cine se leapd de el, e scutit de
orice pedeaps. In urma rspunsului impratului, o parte din
crestinii de acolo au fost ucisi prin sabie, iar cealalt parte au
fost' aruncati in amfiteatru prad fiarelor slbatice, pentru delectarea poporului. Cadavrele lor au fost lsate neingropate 6
zile, pe urm au fost arse si cenusa aruncat in Rhone. Intre
martirii de aci a fost l btrnul episcop de 90 de ani al Lyonului, Pothinus.

Tot pe timpul lui Marc Aureliu au fost osnditi la moarte pentru credinta lor crestin episcopii Thrasias din Eumewww.digibuc.ro

43

nia, Sagaris din Laodiceea (ambele in Phrygia) i Publius din

Atena. Dintr'o scrisoare a lui Dionisie din Corint trimisA papei
Soter (166-74) rezult cd in afard de pedeapsa cu moartea,
crestinii au inceput sAi fie osanditi la munca silnicA in mine, iar
din apologia citat a lui Melito din Sardes, vedem c sub
domnia lui Marc Aureliu, plebea, intemeiat pe situatia creatA.
crestinilor de rescriptele imparatului, devasta i jefuia napedepsitk averile lor.
Din unele afirmatiuni ale lui Ireneu 1 ale anonimului
care a scris in 192/93 o carte contra montanismului, ar rezulta
cg. sub Commodus (180-92), fiul si urmasul lui Marc Aura 'flu,
crestinismul s'ar fi bucurat de liniste. S. Ireneu scrie in opera
so Adversus haereses cA Romanii au druit lumii paceai, qi
creoinii cAlAtoresc fArd fried, pe uscat si pe mare unde voiesc,
iar anonimul amintit spune cd-si scrie cartea inteun timp cAnd
biserica se bucurk de mai bine de 13 ani, de o netulburat liniste. Linistea aceasta e confirmat i de istoricul Eusebiu, care e de obiceiu foarte bine informat. Intr'adevAr, imparatul
Commodus, personal, pare a nu fi luat o atitudine dusmnoas
impotriva crestinismului. Faptul se atribuie influentei sotiei
sale nelegitime, Marcia, care ar fi avut ca invAttor pe preotul Hyacintus.
Cu toatA lipsa de atitudine dusmAnoask ori chiar cu toatA
atitudinea binevoitaore a impdratului, situatia si de drept si
de fapt a crestinismului a rAmas aceeas ca sub domnia lui
Marc Aura liu. De pe timpul lui cunoastem cazuri de cumplite
persecutiuni in Roma insAsi, sub ochii impratului, apoi in Africa, Asia proconsulark Cappadochia, Phrygia si Syria. In capitald a fost ucis Apollonius, despre care Hieronym in cartea sa
De viris illustribus (cap. 42) spune c era senator. Fiind denuntat de servitorul sAu Severus cA ar fi crestin, a fost trimis
in judecata senatului, in fata cdruia, spune Hieronym, a citit
un mare discurs, apArAndu-si credinta (imperatus ut rationem
fidei suae redderet, insigne composuit quod in senatu legit).
Ap Ararea a fost zadarnick fiind condamnat la moarte i executat, pentruca adaogd s. Hieronym, cine a fost trimis odata
in judecat ca crestin si nu qi-a renegat credinta, nu putea fi
achitat (absque negatione non dimitti Christianos qui semel
a d eorum judicium pertracti essent).
In Africa au fost osAnditi la moarte in 17 Julie 180,
credinciosii din Scili (in Numidia) Speratus, Nartzalus,
www.digibuc.ro

44

Cittinus, Donata, Secunda qi Vestia, din partea proconsulului Saturninus din Carthago. Acta martyorum Scilitanorum" ne-au pastrat intreaga discutia, care a avut loc

intre proconsolul Saturninus i eel 6 martiri amintiti, cari au

refuzat in termeni hotariti sa sacrifice zeilor i sal se inchine

geniului" imparatului. and li s'a comunicat sentinta, toti au

exclamat: Deo gratias! Despre persecutiunile indurate de cre*tinii din Asia proconsularis pe timpul proconsulului Arrius Antonius (184 ori 185) i de cei din Cappadochia pe timpul lui
Claudius Lucius Herminianus, ne dal informatiuni Tertullian in
mica sa apologie Ad Scapulam. Din alt isvor cunoatem, numele martirilor: Gaius i Alexandru din Eumenia (Phrygia),
iar in cartea IIpbg Akauxov (catre Autolycus) a episcopului
Theophil din Antiochia Syriei (j- 182)' citim, ea' in partile acelea, cei care umbla pe caile virtuti i ale sfinteniei sunt 1245.tuti cu pietre, Nosanditi la moarte i uc4i in torturi grozave.
D) Persecutiunile de sub Septimiu Sever si urmasii lui petnei la
Edictul dela Milano (313).
Cu Commodus se incheie perioada prima a persecutiunilor cretinilor. In cursul ei descoperirea i trimiterea lor in ju-

decata, era lasat pe seama initiativei particulare, stapnind

principiul fixat de Traian catre Pliniu cel Tnart conquirendi
non sunt, dar si deferantur et arguantur, puniendi sunt. Autorittile nu-i urmareau, ele, i nu cautau sa-i descopere. Daca
dovada cum am Irainsa erau denuntati de altii qi dovediti
erau trimii la moarte ori, in timzut era extrem de uoara
pul din urma in unele locuri, osanditi la munca silnica. In veacul al treilea lucrurile se schimba. Inceputul schimbarii II formeaza rescriptul din 202 al imparatului Septimiu Sever, (193
211) pe care, rescript, il cunoatem numai dinteun extrem
de scurt rezumat al scriitorului Spartianus (Vita Septimii Severi 17): Iudaeos fieri sub gravi poena vetuit, item etiam de
Christianis sanxit". Ce 1-a determinat pe acest aspru soldat sa
ia masura aminttia, nu tim cu siguranta. In primii 10 ani ai
domniei sale Septimiu Sever a avut chiar, cum rezulta din une-

le amanunte date de Tertullian, o oarecare simpatie fata de

creOni. Scriitorul african spune ca ar fi aparat de furia poporului ativa cetateni fruntai trecuti la cretinism, ca pe servitorul sau Proculus, un. creOin, care 1-a vindecat de o boala
grea, 1-ar fi tinut la curte pAna la sfaritul vietii, i cal, in fine,
www.digibuc.ro

45

doica insasi a fiului sau Caracalla, imparatul de mai tarziu, ar

fi fost crestina.
Parerea generala este ca. Septimiu Sever a luat masura
amintita dupa ce s'a convins de marea raspndire a crestinismului, care, in conceptia lui, ameninta sa devina o primej die
pentru imperiul nsui, iar nu numai motiv de conflicte cu caracter pur local. Edictul din 202 nu ia impotriva crestinilor
existenfi masuri noi si, privitor la ei, nici nu fixeaza o procedura noua, ci lasa in vigoare normele fixate de Traian in cunoscuta sa scrisoare catre Pliniu cel Tanar. Imparatul vrea
ins sa impiedice raspndirea viitoare a crestinismului si de
aceea stabileste pedepse aspre contra oricarui prozelitism.
Este intaiul ordin de urmeirire directei a crestinilor din partea
autoriteifilor publice. Acestea erau, de aci inainte, datoare sA
caute si sA descopere ele insile nu nurnai pe noii convertiti, ci
i pe convertitorii acestora, iar nu s. se margineasca, cum se
marginiau pana aci, la pedepsirea crestinilor descoperiti de
initiativa particulara a cetatenilor. In asta, mai mult decat in
urmarile imediate ale lui, care n'au fost prea mari, sta insemnatatea deosebita a rescriptului citat: Statul a peidisit rolul paintreind nsui in acfiune pentru ineibufirea propagandei
creftine.

Actiunea statului insemna ins acthmea organelor lui

de aci inainte, situatia crestinilor atrna, in cea mai mare masura, de sentimentele si atitudinea autoritatilor locale.
In urma rescriptului lui Septimiu Sever, gasim la inceputul veacului al 3-lea cei dintai catechumeni martiri
de
altfel de sub domnia lui cunoastem aproape numai de acestia
cari ne hind inca botezati, deci crestini, conform normelor
in vigoare pana aci, nu puteau fi condamnati. Astfel ni s'au
pastrat sub titlul Acta ss. Perpetuae et Felicitatis", actele celor cinci martiri catechumeni: Vibia Perpetua, Felicitas, Revocatus, Saturninus si Saturus, ucisi la 7 Martie 202 ori 203 in
Carthago (Africa). Actele au fost scrise de un martor ocular si
de cuprind in afara de povestirea acestuia si dou'A scrisori din
inchisoare, una scrisa de Perpetua si una de Saturus. Cu strasnicie a fost urmarit apoi vestita Scoalci catecheticer din Alexandria (Egipt). Conduchtorul scolii, Clemente, a fost silit sa
fuga, de frica persecutiunilor, din fruntea ei, iar 6 din elevii
lui, probabil toti catechumeni, ale caror nume, pastrate de istoricul Eusebiu, sunt Plutarchus, Serenus, Heron, alt Serewww.digibuc.ro

46

nus, Heraclides i femeea Herais, au fost osnditi la moarte..

Persecutia a trebuit sa fie acolo foarte violenta, pentruca
scriitorul Judas din Alexandria, in Chronografia sa care mergea p.na la anul al 10-lea al domniei lui Septimiu Sever,
scria ca e aproape venirea lui Antichrist. S. Hieronym spune
(De viris illustribus cap. 52) ca autorul a ajuns sa creada ca
se apropie sfrsitul lumii din cauza marimei" persecutiilor
(sed hoc ideo quia magnitudo persecutionum praesentem
mundi minabatur occasum). Violenta persecutiunilor rezulta
din unele pal-0 ale Comentariului lui Hippolyt la profetia lui
Daniel, scris in jurul anului 204. Tot atunci a fost ucis in Alexandria si Leonidas, tatal lui Origene.

In scurtul interval de cumplita anarhie si de permanente

revolte militare, care au urmat dela moartea lui Septimiu Sever 'And la alegerea lui Alexandru Sever, adica din 211-222,
interval in care au fost omoriti, unul dupa altul, imparatii
Caracalla, Geta, Marc Opelius, Macrin si Heliogabal, crestinismul s'a bucurat de mai multa liniste. Dela inceputul domniei lui Caracalla, Tertullian ne-a pastrat totusi amintirea
proconsulului african Scapula (211-213), care, in provincia
sa, i-a urmarit si persecutat pe crestini cu cruzime, aruncndu-i fiarelor salbatice ori arzndu-i pe rug. Alexandru Sever

(222-235), ajuns pe tron in vrsta de abia de 13 ani, a stat

tot timpul domniei sub influenta mamei sale Iulia Mammea, o
femee evlavioasa, care tinuse in Antiochia (in Syria) legaturi
cu invatatul teolog si filosof Origene. Din punct de vedere religios, tnarul imprat era un eclectic. In palatul sau avezase
alaturi statuile lui Christos, Avram, Orpheu si ale marilor ceza ri inaintasi. Istoricul Aelius Lampridius din veacul urmator,
dela care avem aceste informatiuni, ne mai da in Vita Alexam
dri Severi (c, 49) un amanunt, pe care nu avem nici un motiv
punem la indoiala, si care este deosebit de semnificativ
pentru mentalitatea imparatului. Undeva
Lampridius nu
spune unde
crestinii au ocupat un teren public. Ace las teren Il reclamau si niste crciumari. Cauza fiind supusa lui
Alexandru Sever, acesta a decis ca melius esse ut quemadrnodurncumque illic deus colatur, quam popinariis dedatur",
adica e mai bine ca pe locul acela s se ridice un templu in care
sa fie adorat oricum Dumnezeu, decat sa se ridice o crcium.
De aci pana la recunoasterea oficiala a libertatii cultului crestin
www.digibuc.ro

47

peste tot, nu mai era, cum observ Paul Allard ') decat un pas
pe care poate 1-ar fi si fcut
de altfel Lampridius spune
despre el ea' christianos esse passus est
dac nu ar fi cazut
in 235, si el si mama lui, victim complotului militar, condus
de Maximin Thracul, care i-a si luat locul, domnind pn
in 238.

Istoricul Eusebiu spune in Istoria sa bisericeasca (VI, 28)

ca.' noul imprat a luat masuri aspre pentru persecutarea Ca."peteniilor bisericesti crestine. Masurile nu le cunoastem; stim
insa c la ordinul lui, au fost deportati in Sardinia, papa Pontianus (230-235) si scriitorul Hippolyt, murind amndoi acolo
in exil, in urma; raului tratament, la care au fost supusi. Tot
pe timpul lui Maximin Thracul, a isbucnit o violent revolt
contra crestinilor in Cappadochia, din cauza unui cutremur de
pmnt, pe care populatia pagana, ca de obiceiu, il atribuia
ateismului crestinilor,
Maximin Thracul a fost si el ucis sub zidurile Aquileei in
primavara anului 238 de proprii lui soldati revoltati. Au urmat
iarsi ani grei de sangeroase lupte interne, a cror istorie nu
poate fi dat aci, in cursul cdrora nimeni nu avea timp s.-si
bat capul cu urmarirea si pi igonirea crestinilor. In 244 tronul
imperial a fost ocupat de Filip Arabul, care a domnit pana la
249. El a fost, fard indoial, unul din cei mai binevoitori imp-

rati romani de pn aci fat de crestinism. Origene a stat in

corespondent cu el si mama lui, iar un alt contemporan, DioTiisie, Episcopul Alexandriei, vorbeste despre stpnirea bln-

da (dulce) a lui Fi lip. Aceste lucruri, apoi faptul c a ingaduit aducerea la Roma a osemintelor papei Pontianus, mort,
cum am vzut, in exil, pe insula Sardinia, au f alcut pe scriitorii
de mai trziu sa afirme ca." impratul a fost crestin. S. Hieronym,
nsusi, spune in cartea sa De viris illustribus (cap. 54) ea' Filip
,.primus de regibus romanis christianus fuit", afirmatie, care nu
poate fi dovedit cu nimic.

Perioada de liniste pentru crestinism a durat putin. La

249, Filip a fost invins in lupta de lnga Verona de trupele
lui Decius si ucis, iar tronul a fost ocupat de invingatorul, care,
i el, a domnit abia trei ani, 'Ana' la 251, cnd a czut in lupta
impotriva Gotilor. Dar orict a fost de scurt, domnia lui Decrus formeaz inceputul celei mai grele si mai sngeroase epo41

o. cit. p. 91.

www.digibuc.ro

48

ce din istoria creOinismului, epoc de mari sacrificii i de mari

framntari, care a durat, cu interminente mai lungi ori mai
scurte, pn in ajunul triumfului definitiv dela inceputul veacului al 4-lea.
Decius a fost cel dintaiu imparat roman, care printr'un ordin general, dat la sfar,itul anului 249 ori inceputul anului urmator, a deslntuit in toate colturile imperiului o adevarata
urgie impotriva cretinilor. Textul ordinului nu-1 cunoatem,
putem insa reconstitui cuprinsul lui din documentele autentice
contemporane. El impunea tuturor cetatenilor s sacrifice zei-

lor i sa mannce din carnea animalelor jertfite lor. Pretutindeni au fost instituite comisiuni speciale, care sa controleze
aplicarea lui. Cettenii erau invitati in fata altarelor unde
erau pui sa se inchine zeilor. Acelora, care satisfaceau acestor indatoriri, li se eliberau certificate. Cunoa0em cteva certificate de acestea, care, prin redactarea lor uniforma, dovedesc o energica masura dela centru, lamurita pana in detalii.
Cei cari refuzau, erau supui celor mai cumplite torturi, al cdror sfrit era, de obiceiu, moartea. Ordinul a produs in lumea
cretinilor o consternare qi o groaza generala, fiindca, pentru
ei, executarea ordinului insemna apostasia. De aceea el a sguduit pang in adncuri viata bisericeasca a vremii. Pe urma lui
au ramas un enorm nurnar de martiri i un poate i mai mare
numar de apostati, de lapsi cum le spunea s. Cyprian, din toate
clasele sociale i gradele ierarhice, nelipsind nici chiar episcopii, i o dureroasa cearta teologica de lunga durata, care a
impartit, cum se va vedea in alt capitol, in tabere dumane pe
frunta0i i conducatorii creqtini ai acelor grele timpuri.
Furtuna deslantuita de ordinul lui Decius a fost de scurta durata, fiindca autorul ei a czut, in 251, in lupta cu Gotii
in Moesia. A isbucnit insa din nou sub domnia lui Valerian
(253-260). La inceput acesta se arata binevoitor creOinilor.
Dionisie, episcopul Alexandriei, spune intr'o scrisoare din 261,
c.a.' in primul an al stapnirii lui, chiar curtea imparateasca era
plina de creqtini, tematori de Dumnezeu. Masurile impotriva
creqtinilor, spune acelasi episcop, au fost luate la staruintele
comandantului armatei, Macrianus. Nici textul celor doua decrete date de Valerian nu-1 cunoatem. Cuprinsul celui dintiu
il gasim in Actele martiriului s. Cyprian, (Acta proconsularia s.
Cypriani), publicate de Ruinart in Acta primorurn martyrorum
sincera et selecta. (Paris, 1689 p. 216), iar rezumatul decretuwww.digibuc.ro

49

lui al 2-lea ni-1 dd Cyprian insusi in Epistola a 80-a a sa.

Decretul intdiu e din anul 257. In el impdratul ia cloud feluri
de mdsuri: impune episcopilor si clericilor si, sigur, si diaconilor, sub pedeapsa exilului, s recunoascd cultul pagAn al
zeilor (qui romanam religionem non colunt, debere romanas
caeremonias recognoscere) apoi, sub pedeapsa cu moartea,
opreste adundrile religioase si intrarea in cimitire (ne in aliquibus locis conciliabula fiant, nec caemeteria ingrediantur. Si
quis itaque hoc tam salubre praeceptum non observaverit, capile plectetur). Se pare ca acest decret n'a dat rezultatele
asteptate de impdrat, pentrucd in anul urmtor (258) a dat un
altul cu mult mai sever. Episcopii, preotii si diaconii sunt pedepsiti cu moartea, senatorii, functonarii inalti si cavalerii romani se pedepsesc cu pierderea demnitatilor si confiscarea
averilor, iar dacd stdruie in crestinism, se pedepsesc si ei cu
moartea; femelle se pedepsesc cu confiscarea averilor si cu
exilul, lar curtenii, dupd ce li se iau averile, sunt trimisi la
munch' silnicd pe mosiile impdrtesti.
Noua vijelie care a avtit, ca si cea precedentd, martirii, eroii
si apostatii ei, n'a durat nici ea mult. Peste doi ani (260), Valerian a czut prisonier in lupta cu regele Persiei, Fiul) si urmasul ski, Gallienus (260-268), a redat bisericii pacea si linistea. Cum am amintit, numrul martirilor, victime ale persecutiilor lui Decius si Valerian, a fost enorm. In Roma au fost
ncisi papii Fabian (250) si Sixtus II (258)
acesta din urm
a fost decapitat impreund cu mai multi diaconi, chiar in cursul
slujbei pe care o fcea in cimitirul Praetextatus , in Spania
episcopul Fructuosus din Terragona impreund cu diaconii sdi
Augurius si Eulogius au fost arsi de vii; in Africa proconsular
a fost decapitat s.Cyprian, lar in Numidia vecina episcopii
Agapius si Secundinus; in Egipt episcopul Dionisie din Alexandria a fost exilat in Kephro iar o multime de credinciosi au
fost ucisi, cea mai mare parte prin arderea pe rug. Scriitorul
Origene, maltratat si, schingiuit in inchisoare, a murit la putin
timp dupd incetarea persecutiei. In Palestina a cdzut jertf
episcopul Alexandru din Ierusalim, lax in Syria, episcopul Bamaximus fratrum
bylas din Antiochia. Dar enorm de mare
a
fost si numrul
numerus, zice s. Cyprian (De lapsis c. 7)
acelora, care n'au avut 'Ana la sfrsit tdria de a indura chinurile si torturile grozave la care au fost supusi, ci s'au lepdat
de credinta lor crestind, jertfind zeilor. Intre ei, acelas Cypwww.digibuc.ro

50

rian aminteste i pe episcopul african Repostus din Saturnuncum care si-a indemnat i credinciosii, la apostasie (ep. 59) si
pe Fortunatus din Assuras (Ep. 65).
Abia urcat pe tron (260), Gallienus, a dat ordin sal se restituie crestinilor locasurile sfinte i cimitirele. Eusebius in Istoria sa bisericeased (7, 43) ne-a pastrat textul unui rescript
trimis de imparat episcopilor Dionisie, Pinna i Demetriu (intaiul din Alexandria, al treilea din Antiochia) si celorIalti

episcopi, anuntandu-i ca a poruncit in lumea intreaga sa fie

eliberate locasurile cultului religios sechestrate pe seama fiscului, in urma decretelor amintite ale lui Valerian. Epoca de
caci de linistea politica i sociala nu se
linite religioasa
poate vorbi in acele vremuri, care au preatit prabusirea ima durat Oita la inceputul veacului al 4-lea, intreperiului
rupta ici colo, numai de zelul trecator al unor organe locale
intrerupta, mai ales, in ulitmul an al domniei lui Aurelian
(270-275), de un edict al acestuia, pe care Lactantius in opera sa De mortibus persecutorum (capt. 6) II numeste sangeros, f Ara a-1 reproduce si fara a-i at-Ma cel putin cuprinsul.
In aceasta lunga perioada de liniste, crestinismul s'a intarit
considerabil, prinzand radacini adanci in toate clasele sociale:
la curtea imparatilor, in armata., intre functionarii superiori ai
statului, etc. In locul caselor de rugaciune modeste, s'au inaltat, ici colo, basilice pompoase. Dar odat cu aceasta raspandire si inflorire, Eusebius vorbeste cu durere in istoria sa si
de slabirea disciplinei, de scaderea rnoralitatii, de invidia si
intrigile care au inceput a framanta viata crestinilor. (Ist. bis.
8 1-2). De aceia invatatul episcop din Caesarea, numeste
cumplita persecutie a lui Diocletian o pedeaps trimisa de
Dumnezeu.

Urgia deslantuita de Diocletian la indemnul cesarulur

su Galerius impotriva crestinilor, a fost i cea din urma, dar
cea mai sangeroasa dintre toate. Edictele date impotriva
km au urmat
dui:4 altul, din 303 pna la 308. Textul
niciunuia nu e cunoscut in intregime, ci cunoastem numai rezumatele lor, pastrate de Eusebius, parte in Istoria sa bisericeased, parte in cartea sa despre Martirit Palestinei. Intaiul edict (303) poruncia sa se &dame toate bisericile,
s fie arse, crestinii care se afla in functiuni publice s fie
destituiti, iar oamenii de rand, s-si piarda libertatea adica s
fie facuti sclavi. Al doilea edict, din acelas an, prevedea
www.digibuc.ro

51

prinderea i aruncarea in temnita a tuturor capeteniilor bisericesti. Tot din 303 e si al treilea edict, in care spunea, ca toti

cei arestati, daca vor sacrificazeilor, sa fie eliberati, jar cei

care refuza, sa fie supusi celor mai grele torturi. In anul urmator, (IA al patrulea edict, in care porunceste, ca in intreg
cuprinsul imperiului, in toate Ioca1it%ile, toti cetatenii sal aduca jertfe zeilor. Edictul era, cum vedem, identic cu cel dat de
Decius inainte cu mai bine de o jumatate de veac (250). La 1
Mai 305, Diocletian s'a retras dela domnie, lasand ca Augustus in locul lui (pentru partile rsaritene ale imperiului) pe
Galerius insusi, care a dat in anul urmator (3061 un nou edict
impunand autoritatilor locale sa ducal pe tosi capii de familie
in templu i s-i constranga sa jertfeasca zeilor. Ace las lucru
s'a ordonat si in armata, unde fiecare soldat a fost chemat individual. In 308 Galerius, a dat un edict si mai sever
cel
din urma!
poruncind ca nu numai capii de familie ci toti lo-

cuitorii, barbati, femei, copii, fara deosebire de clasa sociala,

s jertfiasca zeilor qi sa manance din carnea animalelor jertfite, toate alimentele care se vand in pietele publice sa fie stropite cu apa folosita la ceremoniile cultului pagan si la infrarea in bile publice sa fie asezati soldati care sa siliasca pe
eel cari intr, sa sacrifice zeilor.
Urmarile acestor decrete, mai ales in partile orientale ale
imperiului, supuse direct guvernrii lui Diocletian, iar dela 305
itainte, aceleia a lui Galerius au fost dezastruoase. Crestinii
de toate varstele si din toate clasele sociale au fost supusi
celor mai cumplite torturi, intre care locul ntiu Il ocupa
arderea pe rug. Eusebiu pomeneste de un sat din Phrygia, ai carui locuitori to fund crestini, a fost inconjurat cu soldati si,
dandu-i-se foc, au ars toti pana la unul, In alte parti erau
desbracati si pe trupurile goale li se varsa plumb topit, altii,
iarsi erau aruncati prada fiarelor salbatice. Scriitorul contemporan Lactantius, scrie in cartea sa De mortibus persecuforum (c. 16): daca as avea o suta de limbi i o suta de guri
daca a avea glas de fier nu as putea Insira toate formele
crimelor i toate numele pedepselor cu care, in diversele provincii, judecatorii au pedepsit pe cei drepti si nevinovar.1)
9 Non mihi si linguae centum sint, oraque centum, ferreaque vox,
omnes scelerurn comprehendere formas omnia poenarum percurrere nomina possem. quae indices per provincias jutis atque innoeentibus
intulerunt.

www.digibuc.ro

52

Evident, in cursul acestor persecutiuni de o durata atht

in partile de rasarit ale imperiului, ele au luat
de lunga
si de o intindere geografica atat de mare
sfarsit abia la 311,
si numarul martirilor si al confesorilor, adica al acelora care
au suferit diverse torturi fara a fi ucisi, a fost cu mult mai
mare, decat in cursul persecutiunilor precedente. Astfel cunoastem
mai ales din informatiunile pe care ni le da istoricul contemporan, episcopul Eusebiu din Caesarea si din
alte cateva isvoare sigure,
martiri din provinciile dunarene
si balcanice, din Asia Mica, apoi din Syria, Phoenicia, Palestina si Egipt. Cei mai insemnati dintre ei sunt episcopii egipteni Phileus din Thmuis, Petru din Alexandria, Hesychius, Pachomius i Theodorus, ale caror resedinte nu le cunoastem,
episcopul Tyrannion din Tyrus (Phoenicia), fratii Cosma
Damian din Syria, episcopul Basiliscus din Comana (Pontus),
medicul Pantelimon din Nicodemia (Bithyrua) iar din partile
europene, episcopii Filip din Heraclea, Domnio din Salona,
Quirinus din Siscia, Ireneu din Sirmium si Victorinus din Peta dio. Chiar si din Silistra noastra (Durostorum) cunoastem
vre-o 7 martiri, in frunte cu soldatul Dasius.
In jumatatea occdentala a imperiului (Italia, Gallia, Britania, Spania si Africa), unde stapnea celalalt Augustus,
Maximian Hrcule si cesarul sau Constantius Chlorus, perse-

cutiile au incetat la 305, dupa retragerea lui Diocletian (in

Orietit) si a lui Maximian Hercule (in Occident). Nici urmasul
a cestui din urma, Constantius Chlorus i nici cesarul sau, Flavius Se-verus, nu au continuat opera de sngeroasa exterminp.re a crestinismului. De aceea si numarul martirilor in aceste
parti este mai mic.

In 311 persecutiile au incetat brusc si pe neasteptate

in Orient. Galerius cazand gray bolnav i, probabil, nadajduind
era
c rugaciunile crestinilor il pot salva de cumplita boal
mancat de viermi!
de care suferia, a dat edictul surprinza tor pentru un orn care pan aci a facut politica religioasa cunoscuta, in care acorda celor urgisiti i persecutati deplin libertate de cult
Textul edictului ni l'au pastrat atat Lactantius in De mortibus persecutorum (cap. 341 cat i Eusebiu in lstoria bisericeascii (VIII, 17), cel din-Wu in latineste lar acesta in greceste. In el Galerius sune ca, intre celelalte masuri luate
pentru folosul imperiului, a fost si aceea de a face pe crestiwww.digibuc.ro

53

revin la secta" prdsit a strmosilor lor (ut etiam

christiani qui parentum suorum relinquerant sectam, ad bonas
mentes redirent). Vznd cd mAsurile de constrngere au famas zadarnice findc plurimi in propogdu perseverarent" a
decis s revin asupra lor i s le acorde indulgenta sa (indulgentiam nosti-am credimus porrigendam) De aceea edictul
dispune vt denuo sint christiani et conventicula sua componant", adicd s fie liberi a rmne crestini si a se aduna pentru exercitiul cultului lor. La sfrsit, edictul Ii invit pe acestia s se roage Dumnezeului lor pentru el
pentru Galeriu
nentru binele statului si pentru binele lor propriu.
Crestinismul triumf ase. Incercrile f acute de Maximin
dup moat tea lui Galerius, intmplat curnd dup publicarea
edictului, de a incepe din nou in provinciile sale Cilicia, Syria
Egipt persecutiile, au fost ultimele lovituri pe care crestinismul le-a primit in ajunul biruintei finale, pe care i-a adus-o
la 313 edictul dela Milano al lui Constantin cel Mare. Maximin oprise din nou intrunirile crestinilor. In mai multe localicettenii cereau
sigur in urma unui ordin primit de
sus
expulzarea crestinilor din mijlocul lor (ni s'au pstrat
astf el de cereri). Pretutindeni a fost rdspndit pamfletul Actele lui Pilat, p1M de insulte la adresa lui Isus Christos, pe
care elevii trebuiau s-1 invete pe ilinafar in scoal, iar pasagii din el erau afisate in pietele publice pentru a agita lumea. Au ticluit scrie Eusebiu in Istoria bisericeasc (IX.
5)
Actele lui Pilat si ale Mntuitorului nostru, pline de infamii la adresa lui Christos si le-au trimis la porunca domnitorului
a lui Maximin
in intreaga imparatie cu ordinul ca
s fie pre tutindeni, la orase si sate, aduse la cunostinta populatiei, s fie folosite in scoale ca manuale i copiii s le invete
pe dinafar". Noua persecutie a dat si ea ctiva martiri si confesori. Dar, cum am amintit, acestea au fost ultimele incercari
disperate ale pgnismului in ajunul marei biruinte pe care
n'au, putut-o nici impiedica nici amna.
Dup marea invingere asupra lui Maxentius la Pons Malvius pe Tibru, Constantin, fiul fostului Augustus, Constantius
Chlorus, a intrat triumfhtor in 29 Octombrie 312 in Roma.
Rdmas singur stpn al Occidentului, unul din intile acte ale
.

lui a fost scrisoarea atre Maximin, in care il invit s Meeteze prigonirea crestinilor. Apoi, retras la Milano, d impreun cu relalalt Augustus, Licinius, in Februarie 313 celebrul
www.digibuc.ro

54

edict, Tamas in istorie sub numele Edictal din Milano. Edictul

nu-i priveste numai pe crestini ci el proclarna libertatea geneut daremus et chrisran.' a tuturor cultelor. Credidimus
tianis et omnibus liberam potestatem sequendi religionem quam
quisque voluisset" spun cei doi Augusti indata la inceputul
edictului. Dar fiindca, in realitate, singurul prohibit 'Ana aci

era cel crestin si, prin urmare, situatia lui trebuia in primul
rand lamurita, intreg edictul se ocupa numai de el. Dupa ce
revoaca toate ordinele anterioare date impotriva crestinismului, accentuiaza din nou deplina libertate a acestei credinte
(nos liberam atque absolutam colendae religionis suae faculta-

tern lisdem chirstianis dedisse). Toate locasurile crestine de

cult precum si alte bunuri confiscate vor fi restituite.1)
Linistea data crestinismului prin acest edict a fost, in curand, tulburata in partile orientale ale imperiului de Licinius
insusi. Urmarind inlaturarea lui Constantin si nadajduind ca
acest lucru i va fi mai usor daca se va intemeia pe vechiul
paganism, Licinius a inceput mai ales de pela 320, sa ia masuri
pentru prigonirea elementelor crestine. Crestinii au fost inl-

turati dela curtea sa imparteasca, ofiterii cari refuzau sa

sacrifice zeilor au fost degradati i pedepsiti cu confiscarea

averilor iar crestinii aruncati in inchisoare. In mai multe locuri

a inchis si a dramat biserici iar j unele provincii guvernatorii lui s'au dedat i la torturi sangeroase si osandiri la moarte, care aminteau timpurile triste ale lui Diocletian si Galerius. Persecutiile au durat numai cativa ani, pentruca invins in
luptele dela Adrianopol (3 Iulie 324) si 'dela Chrysopolis (18
Septembrie in acelas an), a fost silit sa se retraga dela conducerea imperiului. Constantin, ramas singur stapanitor, a reinoit

(324) pentru partile orientale edictul dela Milano. Cu acest

act se incheie cea mai sbuciumata perioad a din istoria crestinismului. Sangele martirilor biruise!

') Textul e piistrat de Lactantius in De mortibus perseeutorum c. 48.

www.digibuc.ro

Capitolul IlL
CONSTITUIREA SI DESVOLTAREA IERARHIEI
BISERICE$T1

1. Elementele ierarhiei bisericoti.

Elementele esentiale ale ierarhiei bisericesti

episcopi,
preoti, diaconi
au Jost fixate de apostoli. In fruntea cornunitaltii din Ierusalirn
cea mai veche dintre toate
ii. 01sim pe apostoli si pe beitrcini ( npeaputipoug ). Ei s'au adunat
in sinod pentru a solutiona problema obligativitAii ori neobli-

gativittii legii lui Moise (Fapt. 15). Inca inainte de acest si.nod, apostolii au instituit 7 diaconi cant s le ajute la ingrijirea sAracilor (Fapt. 6). In fruntea comunittilor infiintate de
apostolii impratiati in diversele parti ale imperiului roman,

au fost asezati episcopi si presbyteri lar alturi de ei, ii gAsim pe diaconi. Faptele Apostolilor spun (14, 22) cA Pavel si
Barnaba trecnd prin Lystra, Iconium si. Antiochia (Phrygia),
au intrit sufletele ucenicilor si le-au hirotonisit preoti pentru
bisericile lor.

Pavel 1-a lsat pe Tit in Creta ca s aseze presbyteri in

fiecare cetate (Tit 1, 5). Tot el in emotionanta vorbire pe care
a tinut-o clerului din Ephes, ii spunea: sa grijeasc de turma
peste care s. Spirit v'a pus pe voi episcopi". Scrisoarea catre
Philippeni e adresat de el tuturor sfintilor celor ce sunt in
Philippi impreun si episcopilor si diaconilor" (1, 1).
Terminologia bisericeascA ne fiind definitiv fixat,
lucrul este foarte explicabil
apostolii folosesc, de multe ori,
numirea colectiv: irpeaprepot si pentru episcopi si pentru
preotii (presbyterii) de rnd (si noi, azi, sub cuvntul cler
intelegem toate gradele ierarchice). Astfel este evident, cA
atunci cnd Paul scriea lui Tit (1, 5) cA de aceea l'a lAsat in
Creta ca sd aseze presbyteri prin orase, sub acest nume II intelegea si pet episcopi si pe presbyterii de rnd (preotii) din
oraw, fiinded stim, din alte isvoare, cA in fruntea comunitAtilor din orase, se gseau episcopi. Asemenea, cnd Faptele
Apostrolilor spun (14, 22) ca.' Pavel si Barnaba trecnd prin
www.digibuc.ro

56

I ystra, Iconium i Antiochia (Phrygia) au asezat in fruntea

bisericilor presbyteri (rcpeaptipoug) inteleg nu numai preotii simpli ci episcopii si preotii ori, cnd apostolul Iacob scrie
evreo-crestinilor din diaspord, ca dacd e cineva bolnav sd cheme presbyterii sd se roage pentru el, intelege i episcopi
preati simpli (5, 14). Dovada utilizrii numirii colective pres-

byteri pentru arnndoud gradele ierarhice o gasim chiar in

Faptele Apostolilor. Astfel in cap. 20, 17 citim cd. Pavel, in
drum spre Ierusalim, s'a oprit in Ephes si a chemat la sine
pe presbyterii bisericii, si dupa ce le-a tinut vorbirea de despartire le-a spus s aibe grije de turma peste care i-a pus s.
Spirit episcopi.

Acelas lucru apare qi din scrisoarea intala a s. Petru

adresatd crestinilor din Pontus, Galatia, Cappadochia, Asia si
Bithynia, in care i roagd pe presbyteri s poarte grije de tur-

ma lui Dumnezeu (5, 1-5), Aci Petru se numeste si pe sine

presbyter ca i pe ei, desi, cum se stie, el era mai mult deal
presbyter simplu. S. Joan insusi se numeste pe sine in scrisorile 2 si 3 presbyter, Obiceiul de a-i numi pe episcopi
preoti cu un singur cuvnt: presbyter, Il gasim si mai ttziu.
Astfel d. p. s. Polycarp in scrisoarea catre Philippeni, scrisd
in jurul anului 115, vorbeste numai de presbyteri i diaconi
desi, cum am vdzut, s. Pavel aminteste in acelas oras episcopi i diaconi. (cfr si I. Tixeront, Histoire des dogmes dans
l'antiquit chrtienne I." Paris 1930 pp, 134 squ).
L. Duchesnel bdnuieste, ed. in timpul apostolilor i cteva

decenii dui* comunittile crestine au avut in fruntea lor nu

o persoand, ci un fel de colegiu compus din neofitii maii instruiti, adicd colegiul presbyterilor, al bdtrnilor. Intr'adevar cele dintdi comunitgi au fost infiintate de apostoli
sub acest nume nu se inteleg numai cei doisprezece
si de
alte persoane insdrcinate cu predicarea Evangheliei. Apostolii
insd ceilal predicatori, prin insasi natura ocupatiei
misiunii lor, nu se puteau fixa intr'un loc ci dupa ce reusiau
sd crestineze un numdir de credinciosi, plecau mai departe
iar comunitatea infiintatd rdmnea sd fie condusd de persoane stabile din localitate, care s indepliniascd functiunile
cotidiane: eucharistia, predica, pregatirea catechumenilor, si,
in general, conducerea rosturilor comunittii. Aceste persoa')

Tlistoire ancienne de rEglise 10, Paris 1911 pp. 44-95.

www.digibuc.ro

57

ne se numeau cu un nume colectiv presbyteri, latineste seniores. Intiul dintre ei, era numit episcop sau supraveghetor
era socotit ca urmas al apostolului intemeietor al comunittii.
Prerea aceasta o avea, de altfel, i s. Hieronym, scriind in
Comentarul la epistola s. Pavel &are Tit (c. 1) cA communi
presbyterorum consilio ecclesiae gubernabantur".

0 indicatie in acest sens pare a cuprinde

scrisoarea

lui Pavel ctre Timoteiu (I Tim. 4, 14) in care spune c acela

a

primit darul

prin

punerea

mnilor

presbyteriului
presbyteri

adicA a membrilor colegiului de

insdrcinati cu conducerea comunittii.
(

Tcpscputtptou

2. Episcopatul.

Necesitti de ordin practic au f dcut insd s se treac repede dela forma de conducere i administrare colegiald a
comunittilor, la forma monarhicd, adic5, la concentrarea puterilor in mna unuia singur, a episcopului.
Acesta
rezervat, pentru el singur, i administrarea
sacramentelor sau, cel putin, a unora din ele, iar rolul presbyterilor a fost redus la acela de consilieri ai lui. Cert este,
ea' in veacul al 2-lea, diferentierea ierarhica a fost complecepiscopul apare pretutindeni ca seful singur al comunitfiind ajutat de presbyteri i diaconi. S. Ignatiu in scrisorile pe- care le-a trimis din scurtul popas facut la Smyrna,
in drum spre Roma, bisericilor din Ephes, Magnesia, Tralles,
apoi in cele scrise din Troas bisericilor din Smyrna si Philadelphia, accentuiaz cu deosebit vigoare datoria credinciosilor de a sta strns uniti in jurul episcopalui si de a respecta
a-sculta pe'presbyteri i diaconi. Episcopul trebuie privit ca
Domnul nsui (Eph. 6, 1), el tine locul lui Dumnezeu in comunitate, presbyterii pe al consiliului apostolilor jar diaconii
trebuiesc priviti ca cei insrcinati a servi lui Christos (Magn.
6. 1). Tofi s prefuiascd'pe diaconi ca pe Isus Christos, pe
episcopi, ca pe imaginea Tatdlui qi pe preofi (presbyteri) ca
pe senator lui Dumnezeu qi colegiul apostolilor" scriea Ignatiu
bisericii din Tralles (3, 1). Uncle e episcopul, acolo e biserica,
pentruc acolo e Christos. Fr episcop nimic nu se poate
face, nici botez, nici euharistie i numai ceeace vrea el este
placut lui 'Dumnezeu (Smyrna 8, 1, 2).
Rolul covrsitor i unic al episcopului este si mai mult
www.digibuc.ro

58

precizat in Didascalia Apostolilor: el e conducdtorul credinciosilor, principele preotilor, doctor si pilrinte; el are dreptul
de a predica si Invka, de a judeca si pedepsi pe cei care gresesc, de-a ierta pdcatele, de-a boteza, de a de, s. Euharistie.
Fard el nimic nu se poate face in biserica. Cei1a1i membri
ai clerului (presbyteri, diaconi, etc.) , sunt numai auxiliarii lui.
Ierarhia astfel constituit e de origine divina. Apostolii ne-au lost trimisi de Domnul lsus Christos, ca vestitori
ai Evangheliei. Isus Christos a lost trimis de Dumnezeu. Christos deci vine dela Dumnezeu i apostolii dela Christos", scriea
Clemente Romanul la sf rsitul veacului intiu, bisericii din
Corint (42). Apostolii predicAnd prin ()rase
continu el
au instituif episcopi si diaconi si au poruncit ca dup rnoartea
acestora (a episcopilor si diaconilor) sa le urmeze in slujb
alti oameni incercati (42, 44). Aceast succesiune apostolicei a
episcopatului constituia criteriul bisericii adevdrate. De aceea
Tertullian Ii invit 'pe eretici cd daca voiesc s arate c inv6tturile lor sunt adevrate, sa dovediasc mai intiu c au
episcopi, care descind direct din apostoli ori din invOtAceii
imediati ai lor, (evolvant ordinem eiscoporum suorum, ita per
succesionem ab initio decurrentem ut primus ille episcopus
aliquem ex apostolis vel apostolicis vins, qu; tamen cum apostolis perseveraverint, habuerit autorem et antecessorem" (De
praescriptione haereticorum 32), iar pentru s. Ireneu, faptul
ea nici unul din episcopii 'urmafi ai apostolilor nu invat ce invat ereticii constituia dovada peremptorie c invtaturile lor
sunt gresite. (habemus annumerare eos qui ab apostolis instituti
sunt episcopi et successores eorum usque ad nos, qui nihil tale docuerunt neque cognoverunt quae ab his
ab haereticis 1
delirantur. Adv. haereses III, 3, 1). Episcopii scrie Ireneu
deodat cu succesiunea apostolica, au prima si charisma
veritatrs" (Ibid. IV, 27, 2).
Episcopul nu era ins numai conducatorul unei comunitti, ci era si membru al episcopatului universal. Precum bisericile singuratice, locale, formeaz unica bisericd universal, caxoth)axil ixxXilcra
tolicei
intiul care a folosit termenul
a fost s. Ignatiu in scrisoarea catre biserica din Smyrna (8, 2)
a lui Christos, tot asa, zice s. Cyprian (Ep. 55) marele numar al episcopilor, formeaza un singur episcopal (cum sit a
Christo una ecclesia per totum mundum in multa membra divisa, item episcopatus unus episcoporurn multorum concordi
www.digibuc.ro

59

numerositate diffusus). Biserica se intemeiaz6 pe episcopat,

ecclesia super episcopos constituitur" (Ep. 331) i ecclesia
est in episcopo", si de aceea qi quis cum episcopo non sit, in
ecclesia non est" (Ep. 66, 8), iar unitatea ei se intemeiaz pe
unitatea episcopatului. ,,Quam unitatem firmiter tenere et vindicare debemus, maxime episcopi qui in ecclesia praesidemus
ut episcopatum quoque unum atque indivisum probemus" scrie
a celas mare sfnt african din veacul al 3-lea. Apoi continu:
Episcopatus unus est, cuius a singulis in solidum pars tenetur.
Ecclesia quoque una est, quae in multitudine latius incremento
fecunditatis extenditur". (De unitate ecclesae c, 4). Precum
credinciosii formeaz o singur. turm (grex), la fel si episcopii formeaza un singur magisteriu.

3. Primatul episcopului. Roma

In fruntea episcopatului si, deci, in frantea intregii biseriIl gsim chiar dela inceputurile crestinismului pe episcopul
Romei. Documentele contemporane sunt att de categorice in
aceasta privint, inat, in fata lor, A. Harnack insusi a fost
nevoit s declare a biserica Romei detinea, dela sfarsitul veacului intaiu, primatul real al crestinismului.1) In alt loc Har/lack scrie: Dass die rmische Kirche in diesem Prozess der
Katholisierung der Gemeinden durchweg die Fhrung gehabt
hat, ist eine sicher zu beweisende geschichtliche Tatsache. Die
katolische Kirche ist wirklieh die rmische Kirche . . Damit
ist der faktische Primat der rmischen Kirche innerhalb des
Katholicismus (also auch des rmischen Bischofs) gegeben". 2)
Cuvntul katholisch, folosit aci in sensul de universal. Ca
dovad Harnack citeaza
pe s. Ireneu
reproducndu-1
Adversus Haereses III, 3, 1, despre care va fi vorba mai tarziu.
Chestiunea primatului episcopului Romei asupra intregii
biserici crestine din primele trei veacuri, avnd o important
deosebit, ea va fi tratat aci mai pe larg. Vom arta: 1) cum
era privit biserica din Roma si episcopul ei de celalalte biserici; 2) cum 'se considera ea inssi, adica ce drepturi si obligaci,

seit Ende des 1 Jahrhunderts

1) Die rmische Cemeinde besass
einen faktischen Primal in der Christenheit. Die Mission und Ausbreitung des Christeniums 14, Leiptzig 1924 p. 487.
2) Dogmengeschichte ed. 6 Tbingen 1922 p. 111.

www.digibuc.ro

60

tiuni isi atribuiau episcopii Romei fata de celelalte biserici

3) pe ce se intemeia primatul episcopului din Roma?
A. Procedand in ordine cronologica, intaiul document
care vorbeste de situatia exceptionala, ocupata de biserica
Romei in sanul crestinismului, este o scrisoare dela inceputul
eacului al 2-lea (115) a s. Ignatiu episcopul Antiochiei. In
scurtul popas pe care 1-a facut in Smyrna si de care am vorbit
mai sus, s. Ignatiu a trirnis si bisericii din Roma o scrisoare.
Ceeace bate mai intaiu la ochi in ea, este deosebirea pe care
a utorul o face intre titlul pe care-1 da acestei biserici si intre acela dat celorlalte biserici, carora le-a scris, desi intre
ele gasim i pe cea din Ephes d. p. indemeiat de s. Pavel
Adresele scrisorilor trimise bisericilor amintite (Ephes,
Smyrna, Philadelphia, Magnesia, Tralles) sunt pline de 6,1duroase elogii. Acestea ins nici pe departe nu se pot compara
cu epitetele, cu care este impodobit. biserica Romei. Unul
din ele, mai ales, este foarte interesant: ea e presidenta r
ecyrcrig.
inseamna iubire. Cu intelesul acesta este folosit si de s, Pavel (I. Cor. 13): dac asi grai in limbile ornenesti i ingeresti, daca nu am ciyoiTM ---=iubire, facutu-m'am
ca o arama sunatoare i chimbal rasunator". Mai tarziu
&.1,017
insemna mesele date saracilor din iubirea pentru ap-

roapele in legatura cu liturghia, care erau mesele iubirii."

S. Ignatiu insa foloseste in scrisorile sale cuvantul clyro7 inir'un sens cu totul propriu si original. La el &yirsrl --,comunitate, bisericei, adica ea este comunitatea iubirii. Astfel bisericilor din Philadelphia (XI, 2) si Smyrna (12, 1) le scrie: v saluta
pe voi ciyonr1 a fratilor din Troas" adicd biserica sau comunitatea fratilor din Troas. Bisericii din Tralles, (XIII, 1) ii scrie:
va saluta ciyirm din Smyrna si Ephes"
biserica din Smyrna si Ephes. Tot pe credinciosii din Tralles Ii anunta ca a prima scrisoarea trirnisa de biserica ( ts
lor. Ce inseamnd deci cuvintele prezidenta iubirii, cu care este caracterizata biserica Rornei? Inseamna ca ea e conduccitoarea bisericii. A bisericii pur si simplu. Nu a bisericii de aci sau de
acolo, ci a bisericii in general. A. Harnack traduce cuvintele
7Z poxx.avivr)
&Orr%
cu Vorsitzendc in der Liebestiitigkeirt) Se admitem ca aceasta e traducerea exacta, desi ea e
contrara intelesului pe, care s. Ignatiu am vazut ca-1 da cuvan'7-11,;

')

Mission und Ausbreilung des ChrisientumN T. p. 208.

www.digibuc.ro

61

tului 6Cy:i7C7 i in celelalte scrisori scrise deodat cu aceea pentru

biserica Romei. Care ar fi deci in cazul acesta sensul cuvintelor 7cpoxcvavin sfig prim); ? Operile de caritate din fiecare
comunitate erau conduse de episcop. Acest lucru 11 spune
limpede peste cteva decenii s. Iustin in Apologia sa (I, 67),
scriind c episcopul adun darurile care se dau dupd liturghie pentru cei sraci, CA el poart grija de vduve, de orfani,
de caltori etc. Evident, aceasta conducere o avea in urma calitaitii sale de sef al comunit(ii si este tot atat de evident ca.,
dac biserica Romei era conducatoarea actiunii caritabile a
bisericei intregi) era in calitatea ei de npoxce.avivn prezidentei
a intregii biserici. Sau, cum spune Duchesne, comme l'vque
prside dans son glise aux oeuvres de charit, ainsi l'Eglise
romaine prside ces mmes oeuvres dans la chrtient toute
entire1) In fond sensul e acelas: biserica Rornei conducea bisericile din lumea intreagei. Verbul TcpoxaKw. e folosit de s.
Ignatiu in intelesul de a conduce. Astfel in scrisoare catre
Magnesia (c. 6) spune e episcopul prezideazd in locul lui
Dumnezeu adic el conduce (comunitatea) in locul lui Dumnezeu.

Dela sfritul veacului al 2-lea avem privitor la primatul

bisericii Romei, mairturia clasicg a s. Ireneu, care, originar din
Asia MicA, a ajuns in anul 177 ori 178 episcop al Lyon-ului. In
cartea a treia a marei sale scrieri Contra ereticilor (Adversus
haereses) scris
aceastil carte
pe timpul papei Eleutherus (17415-189) s. Ireneu spune c cine vrea sA cunoascA adevrata invttur a lui Christos, trebuie s cerceteze mai ales
ce invatai bisericile ai cdror eniscopi sunt succesorii directi ai
apostolilor, qi dup ce citeaz pe Polycarp, episcopul din
Smyrna
pe care in tinerete 1-a auzit si el predicnd
care

a fost ucenicul apostolului Ioan, continu: dar fiindc4 e prea

lung s inirm in aceast carte succesitinea (apostolicA) a tufuror bisericilor, ii invingem pe toti, cari in orke fel: sau din
reacredintei, sau din meirire desartei sau din orbire ci nestiintd,
inva( ce nu trebuie, areitindu-le credinta, ajunsei prin succesiunea episcopilor pad la noi, pe care o are dela apostoli i o
vesteste oamenilor biserica cea mai mare qi cea mai veche si
cunoscutei tuturor, intemeiatei si constituitei in Roma de cei doi
gloriosi apostoli Petru si Pavel. Ceici pentru intdietatea ei mai
') Eglises separes2 Paris,

1905 p. 128.

www.digibuc.ro

62

rnare (propter potentiorem principalitatem), e necesar ca cu

aceastei bisericei in care totdeauna s'a peistrat ceeace a lost invalet de apostoli sei fie de acord (convenire) toate bisericile
adicei credinciosii de pretutindeni". 1) S. Ireneu aratd apoi, cd
cei doi apostoli intemeind biserica Romei au lsat episcopatul
ei lui Linus, cruia i-a urmat Anacletus apoi, al treilea, Clemente, care i-a vzut pe apostoli (qui et vidit ipsos apostoios) i ceilalti
unsprezece de toti.
ping la Soter antecesorul lui Eleutherius, pe timpul cdruia si-a scris cartea a treia a
lucrrii sale citate.
A. Harnack afirm., c textul lui Ireneu, reprodus mai sus,
este cel mai important dintre mArturiile strvechi (Unter dem
altesten Zeugnissen ist das des Ireneus
das wichtigste) ale
primatului bisericii Romei. 2)Afirmatia este, fat-6 ndoalL justd, ckci nu vedem cum ar putea fi exprimat mai clar si mai
categoric potentiorem principalitatem" a bisericii romane dect cum o face Ireneu, care spune, c toate bisericile si toti
credinciosii de pretutindeni trebuie sti fie (necesse est) de
acord cu ea in credinfd. A fi de acord cu ea inseamn a birui
toate ereziile, pentru c ea pstreazd nealteratd invTtura primit dela intemeitorii Petru si Pavel si transmisd prin succesorii lor Linus, Anacletus, etc.
In episcopul Cyprian din Carthago (-i-1 258) avem nu numai o foarte importantd mrturie a primatului bisericii Romei
asupra crestinismului, ci si pe cel dintiu teoretician al lui. In
concepP lui Cyprian, una din insusirile fundamentale ale bisericii este unitatea, cdreia i-a dedicat admirabila sa carte
De unitate ecclesiae", scrisd in vara anului 251. Bisericile particulare rdspndite pe intreg pmntul, formeaz o singurd biSed quoniarn valde longum est, in hoc tali volumine omnium
ecclesiarum enumerare sticcessiones maximae et antiquissimae et omnibus cognitae, a gloriosissimis duobus apostolis Petro et Pauolo Romae
fundatae et constituitae ecclesiae . earn quam habet ab apostolic traditam et annuntiatam fidelibus fidem, per successiones episcoporum pervenientem usque ad nos indicantes, confundimus omnes eos, qui quoquo
modo vel per sibiplacentian malam, vel per vanam gloriam vel per
caecitatem et malarn sententiam praeterquam oportet colligunt.

Ad

bane enim ecclesiam propter potentiorem principalitatcm necesse est

omnem convenire ecclesiam, hoc est eos qui snnt undique fideles, in
qua semper ab his qui sunt undique (?) conserl eta est ea quae est ab
apostolis traditio". Adnersus haereses III, 3, 1.
2) Dogmengeschichte 6, Tbingen 1922 p. 111.

www.digibuc.ro

63

serica precum razele de lumina vin dela un singur soare qi

precum crengile, de0 multe, formeaza un singur arbore pe un
singur trunchiu dadator de seva. 1)
Stalpii bisericii sunt episcopii i deci unitatea ei se intemeiaza pe unitatea episcopatului. Dar Christos, degi le-a dat
tuturor apostolilor puterea de a lega *i de a deslega, temelie a
bisericii I-a f acut numai pe Petru voind prin chiar acest fapt sa
arate unitatea ei. Super illum unum aedificat ecclesiam
ut
unitatem manifestaret, unitatis eiusdem originem ab uno incipientern sua autoritate disposuit ... et primatus Petro datur ut
una Christi ecclesia et cathedra una monstreur". 2) Ideia uniValli intemeiate pe catedra lui Petru" era foarte scumpa Jul
Cyprian i de aceea ea revine mereu gi in scrisorile sale. Astfel
in ep. 43 scrie: Deus unus est et Christus unus et una ecelesia
et cathedra una super Petrum domini voce fundata", iar in ep.
73 zice: Nam Petro primus Dominus, super quem aedificavit
ecclesiam et unde unitatis originem instituit et ostendit, potes-

tatem istam dedit ..."

Aceasta cathedra, pe care se intemeiaza unitatea bisericii,
n'a incetat cu moartea lui Petru. Succesorii lui sunt episcopii
Romei. Astf el in ep. 55 vorbind de alegerea papei Corneliu

(251-253), Cyprian spune, ca alegerea s'a facut fiindca locul lui Fabian (antecesorul lui Corneliu) adidi locul lui Petru
(id est locus Petri) et gradus cathedrae sacerdotalis", era vacant. Rolul acelei cathedra" a ramas cel initial, stabilit de
Christos: conservarea unitatii sacerdotale qi de acea biserica
romana e intaia intre biserici. Cand cativa episcopi din Africa,
scoi din biserica de un sinod episcopesc de acolo, s'au plans
papei Corneliu, Cyprian scrie (ep. 59) &A plangerea s'a facut
ad Petri Cathedram ague ad ecclesiam principalem, unde
1) Ecclesia quoque una est quae in multitudinem latius incremento
fecunditatis extendiur. Quomodo sobs multi radii, sed lumen unum et

rami arboris multi sed robur unum tenaci radice fundatum et cum
de fonte uno rivi plurimi defluunt, numerositas licet difusa videatur
exudantis copiae largitate, unitas tarnen servatur in origine. Melle
radium solis a corpore, divisionem lucis unitas non capit. Ab arbore
frange ramum, fractus germinare non poterit. A fonte praecide rivum,
praecisus arescit. Sic 'et ecclesia Domini luce perfusa per orbem totum
radios suos porrigit; unurn tarnen lumen est, quod ubique diffunditur,
nec unitas corporis separatur etc. De unitate ecclesiae c. 4.
2) Ibidem c. 3.

www.digibuc.ro

64

imitas sacerdotalis exorta est-. Papa Corneliu a cerut inf ormatii privitoare la episcopii amintiti i pare a-i fi fcut
lui Cyprian imputari, ca. nu 1-a informat mai inainte. Acesta
dai informatiile cerute
informat mai demult

scuza, sptMnd ea' nu 1-a

deoarece chestiunea nu i se parea
i

se

importantd. (Quod autem tibi non statim scripsi, frater carissime, non ea res erat quae notitiam tuam deberet festinato statim
quasi magna aut metuenda perferri). Cypr4.an, care era mitropolitul celor trei provincii africane, Africa proconsularis, Numidia si Mauretania, in lamuririle date lui Corneliu dela Roma
la care au facut apel episcopii destituiti, nu ridic6 nici un cuvnt de protest impotriva amestecului lui in afacerile bisericii
africane, ci ii atrage numai atentiunea, cal potrivit unei in(elegeri intervenite intre ei, fiecare trebuie sift fie judecat acolo
unde a saveirsit crima qi, conform aceleiasi intelegeri, fiecifirui

pastor (episcop) i s'a dat turma lui pe care trebuie sa o conduc i sei o guverneze avand sei dea seamd lui Dumnezeu.
(Nam cum statutum sit ab omnibus nobis et aequum sit pariter
et justum, ut uniuscuiusque causa illic audiatur ubi est crimen
comissum et singulis pastoribus portio gregis sit adscripta quam
regat unusquisque et gubernet, rationem sui actus Domino
redditurus). Att era de convins Cyprian de dreptul episcopului Romei, de a lua masuri in celelalte biserici, Inca fiind informat ca. episcopul Marcianus din Arles u adoptat erezia novationistd, Ii scrie papei sa dea ordin episcopilor din Gallia
sal-1 destituie i s aleag6 altul in locul lui. (Quapropter facere
te oportet plenissimas litteras ad coepiscopos nostros in Galliis
constitutos ne ultra Marcianum pervicacem et superbum et divinae pietatis ac fraternae salutis inimicum collegio nostro insultare patiatur. Dirigantur in provinciam et ad plebem Arelatae consistentem a te litterae, quibus abstento Marciano alius
in locum ejus substituatur. ..." Ep. 68, 1-2).
Dovezile reproduse sunt limpezi: s. Cyprian profesa pHmatul bisericii din Roma, pe care o numea Cathedra Petri.
A cest primIt se intemeiazal pe hotarirea lui Christos de a asigura, prin el, unitatea bisericii. 1)
Acest fapt este recunoscut i de Hamad.. care rezum astfel
doetrina s. Cyprian despre biserica Romei; Indessen besitzt der riimische Stulll deshalb eine besondere Bedentung. weil er der Stubl des
A postels ist, dem Christi's die apostolischen GeN% alten zu erst erteilt

www.digibuc.ro

65

In ultimii ani ai episcopatului au s. Cyprian a avut un conflict foarte violent cu papa Stefan din cauza botezului ereticilor, conflict de care vom vorbi in alt capitol. Se crede
qi
aceastA credintA o au i multi istorici catolici
c din cauza
acelui conflict, in cursul cdruia papa 1-a amenintat cu excomunicarea, Cyprian i-ar fi schimbat p Arerile i ar fi negat primatul episcopului Romei..1) PArerea aceasta, cum se va vedea,
este cu totul neintemeiatd. Cei cari o sustin invoac in sprijinul ei cloud texte din Cyprian i anume unul din ep, 71, iar
celalalt din vorbirea pe care a tinut-o in sinodul Convocat pe
1 Septembrie 256 la Carthago, ale cArui acte ni s'au pstrat
sub titlul Sententiae episcoporum.

Conflictul amintit s'a ivit din cauza, cA Cyprian sustinea,

cA cei botezati de eretici cnd cer a fie primiti in anul biseadevArate trebuiesc botezati din nou, papa Stefan invta
dimpotriva cA acetia nu mai trebuiesc botezati. Inainte de
toate tinem sA constatm, cA in conceptia lui Cyprian chestiunea nu era o chestiune dogmaticii, si cd, prin urmare, faptul
c unele biserici au obiceiul de a boteza din nou pe cei verzifi
dela eretici iar altele nu, nu este incompatibil cu unitatea bisericii. Chiar si in Africa, ne informeaz el, obiceiul de a boteza
din nou pe cei botezati de eretici, a fost introdus numai pe
timpul episcopului Agrippinus. (Apud nos autem non nova
aut repentina res est ut baptizandos censeamus eos qui ab haereticis ad ecclesiam veniunt, quando multi iam anni sint et
longa aetas ex quo sub Agrippino bonae memoriae viro convenientes in unum episcopi hoc statuerunt". Ep. 73). Fiind deci
msura de naturA pur administrativA, unitatea bisericii nu trebuie distrua din cauza ei, ci fiecare episcop a fie lasat sA
procedeze dupg convingerea lui, urmnd sA dea seama numai
in fata lui Dumnezeu. De aceea, comunicndu-i papei Stefan
hotririle aduse recent de sinodul tinut la Carthago de a-i bo-

teza din nou pe eretici, adauga, ca el nu vrea, a le impun

nimAnui, avnd fiecare episcop in administratia bisericii sale,
hat um so die Einheit dieser Gewalten und der Kirche deutlich in zeigen, ferner auch deshalb, weil geschichtlich die Kirche dieses Stuhle,z
die Wurzel und Mutter der einen katholischen Kirche geworden ist.
Dogmengeschichte p. 98.
1) Prerea asta o are si Theront in Histoire des dogmes dans l'antiquit chretienne l" Paris 1930 p. 427).

www.digibuc.ro

66

libertatea de a face cum va crede de cuviinta, 04 roaga sa nu

ceara nici el
papa
episcopilor, sa-si modifice obiceiurile
observate pang aci, ca astfel sa se salveze legatura pacii si
a concordiei intre colegi",1) Papa a declarat insa ca nu tolereaza
in aceast chestiune nici un obiceiu contrar obiceiului Romei,
cum 1-au tolerat antecesorii, (si chiar si ativa succesori ai lui),
ci a amenintat pe toti care-1 urmeaza cu eliminarea din sanul

comunittii crestine. Cyprian hind convins ca punctul lui de

vedere e cel just si c cei ce sunt in afara de biserica nu pot
administra nici un sacrament (convingerea aceasta si-a sustinut-o in cteva scrisori deosebit de impresionante prin caldura
si profunda lor sinceritate), nu s'a supus. El era convins ca
papa greseste, cu toata traditia pe care spunea a.' o reprezinta, si ca traditiei trebuie sa-i reziste adevarul evident.
Dupa aceste lamuriri sa trecem la textele pe care se bazeaza cei cari sustin ca s. Cyprian nu a mai recunoscut in ultimii ani ai vietii sale primatul episcopului ,Romei. In Ep. 71
adresata unui episcop, Quintus, care II intrebase cum promdeaza el cu cei botezati de eretici, Cyprian, trimitndu-i hotaririle sinodului tinut cu putin inainte in Carthago, ii expune
cele dou'd teze: a lui si a lui stefan dela Roma. Facnd apoi
aluzie la amenintarea cunoscuta a acestuia si dupa ce accentuiaza necesitatea pastrarii unitatii bisericei, scrie textual: Nu
este obiceiul de a ordona ci de a convinge cu argumente. Pentrucei nici Petru, pe care Domnul I-a ales intdiu fi pe care f i- a
zidit biserica sa, cnd a avut cu Pavel discufia despre telierea
imprejur, n'a pretins insolent fi n'a cerut arogant ziceind di
defineind el primatul trebuie sei i se spunei cei mai noui (Pavel
era nou convertit) si mai din urmei. Nici nu 1-a disprefuit pe Pavel, fiincicd mai inainte persecutase turma ci a priinit sfatul
adevrat fi a aderat usor la argumentarea legitirn a lui Pavel,
oferindu-ne noud o pildei de concordie f i rdbdare, ca sa- nu
iubim cu inceipeifinare peirerile noastre, ci dacei oarecerndva
1) .. sed salvo inter collegas pacis et concardiae vinculo quaedam
nopria quae apud se semel sint usurpata, retinere. Qua in re nec nos

vim cuiquam facimus aut legern damus, quando habeat in ecclesiae administratione voluntatis suae arbitrium liberum unusquisque praepositus, rationem actus sui Domino redditurus. Ep. 72.

www.digibuc.ro

67

colegii ne sugereazei lucruri utile fi seineitoase, dacii

stint adevrate i legitime, sei ni le insufim. 1)
Neagd cuvintele reproduse primatul episcopului Romei?
Evident, nu. Dimpotriy, ele Il confirm. S. Cyprian acuz pe
papa Stefan c tine cu incptinare la prerea lui, c. referindu-se la calitatea de sef al bisericei, vrea sa o impun i altora
frafii

si nu procedeaza cum a procedat Petru, care in discutia din

Antiochia, (Gal, 2, 11-21) cu Pavel, nu a invocat primatul pe
care-I avea ca s-i cear aceluia supunere, ci s'a lsat convins
de argumentele lui, dndu-ne i nou pild de concordie si
rbdare si invtndu-ne, prin atitudinea sa, ca atunci cnd fratii i colegii ne dau un sfat bun, s ni-I insusim. Intelesul cuvintelor e limpede. Dac5. Cyprian ar fi avut convingerea, c
nu exist un primat al episcopului Romei, ar fi spus: Stefan
n'are dreptul s-si impund pdrerile, si nu are dreptul de a ne
exclude din biserica, fiinda si el e un simplu episcop ca si noi.
El insd nu-i neagei acest drept, ci criticei numai felul cum se

folosefte de el, tel care e total deosebit de acela at s. Petru,

inr'un caz, pe care Cyprian II socotea similar.
S vedem acum textul a doilea. Conflictul intre Cyprian
si Stefan devenise extrem de gray. Acesta ameninta, cum am
vzut, cu eliminarea din biseric pe toti, cari continuau s boteze din nou pe cei botezati de eretici. In aceast dificil situatie, Cyprian convoac un nou sinod la Carthago, pe ziva de
1 Septembrie 256, la care au -participat 87 episcopi, apoi o
multime de preoti i diaconi, fiind de fat si mult popor, (praesente etiam plebe maxima parte). Prezideaz Cyprian, care
dupg ce citeste scrisorile primite dela episcopul Iubajanus in
chestia botezrii din nou a ereticilor s rspunsul pe care i I-a
dat, a invitat pe fiecare din episcopii prezenti, s-si spun5, p1) Non est autern de consuetudine praescribendura, sed ratione vincendum nam nec Petrus, quern primum Dominus elegit et super quem
sedifivit ecclesiarn suam, cum secum Paulus de circumcisione postmodum disceptaret. vindicavit sibi aliquid insolenter aut arroganter
assumpsit, ut diceret se primatum tenere et obtemperari a novellis et
posteris sibi potius oportere. Nec despexit Paulum quod eccleiae
prius persecutor fuisset, sed 'consilium veritatis admisit et rationi legitimae quam Paulus vindicabat, facile consensit: documentum scilicet
nobis et concordiae et patentiae tribuens, ut non pertinaciter nostra
amemus, sed quae atiquando a fratribus et collegis nostris utiliter et
salubriter suggeruntur. si sint sera et legitima, ipsa potius nostra ditCRIEMS.

www.digibuc.ro

68

rerea. Pentruca parerea spusa sa fie absolut sincera, accentuiaz ca nici unul, orke parere ar avea, nu va fi judecat i
eliminat din biserica pentru ea. ( ... de hac re singuli quid
sentiamus, proferamus, neminem judicantes aut a jure communicationis aliquem i diversum senserit, amoventes). Ceici
continua el nici unul dintre noi nu s'a constituit pe sine epis-

cop al episcopilor, nici nu sileste cu teroare de tiran pe colegi sei-1

urmeze, dupeice fiecare episcop, are libertatea i puterea de a

lucra dupei chibzuiala sa, neputnd fi judecat de al(ii, precum

nici el nu poate judeca pe aljii. Ci toti sei astepteim judecata
Domnului nostru Isus Christos, care singur are puterea sei ne
aseze in fruntea bisericilor fi sei ne judece duper' faptele
noastre". 1)
scopul urmarit de Cyprian prin cuvintele acestea i
cuprinsul lor, ni se pare clar. El exercita peste cele trei provincii africane autoritatea de mitropolit. In aceasta calitate
convoaca un mare sinod, la care participa 87 de episcopi.
Momentul era foarte delicat: fiecare era invitat sa se pronunte
intr'un conflict dintre qeful lor imediat 1 stefan dela Roma.
Ca nu cumva vre-unul de frica de a fi judecat, daca va lua o
atitudine potrivnica parerii lui Cyprian, adoptat de sinoai pe care acesta a avut grija sa le-o imdele precedente
partaeasca din nou, citindu-le scrisoarea trimish lui Iubajasa nu fie sincer in expunerea punctului sau de vedere,
nus,
a tinut sa-i asigure ca nimeni, oricare i-ar fi parerea, nu va fi
urmarit pentru ea. Pentru ce? Pentruca nici unul din cei preasta inseamna cuvintele: neque entrn quisquam noszenti
(nu e vorba aici de biserica intreaga i deci nici de
trum
episcopul clela Roma), nu e mai mare i nici unul nu va incerca
prin teroare sa sileasca pe altii sa-1 urmeze, ci fiecare are libertatea de a spune ce crede, fara a putea fi judecat de ceilalti i fara a putea judeca nici el pe altii. Isus Christos singur
va judeca, fiindca El singur are i puterea de a wza episco1) Neque enim quisquam nostrum episcopum se esse episcoporum
constituit. aut tyrannico terrore ad obsequendi necessitatem collegas
silos adigit, quando haheat minis episcopus pro licentia lihertatis et potestatis suae arbitrium propriurn, tarnque juclicari ab alio non possit
quarn nec ipse alterum judicare. Sed expectemus universi judicium
Domini nostri Jesu Christi, qui unus et solus hahet potestatern et praeponendi nos in ecclesiae snae guhernatione et de actu nostro judicandi.
Sententiae apiscoporum, introducerea.

www.digibuc.ro

69

pi in fruntea bisericii. Acesta este intelesul vorbirii rostite de

Cyprian inainte de a incepe episcopii prezenti sa-si spund
prerea. CA acesta a trebuit sa fie intelesul ei, apare mai ales
din faptul, cA sinodul a constituit pentru Cyprian o surprizA
putin placutA: din circa 200 de episcopi cti aveau cele trei
provincii africane, peste care se intindea autoritatea sa de
mitropolit, au lat parte numai 87. Evident, multi vor fi lipsit
impiedecati de diverse motive, dar e sigur ca multi au lipsit
si pentru a nu fi siIiti sA ia o atitudine, care-i putea aduce in
conflict ori cu Cyprian ori cu papa Stefan, Vorbirea nu are
deci absolut nimic cu Stefan dela Roma nici cu primatul lui.
$i nu se refer la acest primat nici fraza din urmA, care spune
singur Christos are puterea de a aseza apiscopi in fruntea
bisericilor si deci singur are si puterea de a-i judeca. SA nu
uitam cA, dup cum am arAtat mai sus, in conceptia lui Cyprian, botezul ereticilor era o chestiune de naturA pur administrativei, pe care fiecare episcop o resolva cum crede el de cuviintA, i c deci, ca in orke chestiune administrativei, diversitatea de atitudini si de proceduri, nu atinge intru nimic unitatea credintei. Nefiind, deci, vorba de credintA nici de morall,
episcopul e responsabil numai lui Dumnezeu, In chestiunile de
credint si de moralA, judecarea celor care au gresit nu era
rezervatA numai lui Christos, pentrucA chiar din scrisorile lui
Cyprian, vedem cA a judecat si el cu ceilalti episcopi, eliminand din bisericA chiar si ctiva colegi care s'au abatut dela
unitatea credintei ori dela preceptele moralei crestine, jar in
epistola 68 ruga pe papa Corneliu sA scrie episcopilor din
Gallia sA-1 destituie pe colegul lor Marcianus care adoptase
erezia lui Novatian. Afirmatia, cA numai Christos are puterea
de a aseza pe episcopi la guvernarea bisericelor, s refera,
evident, la gratia impreunat cu sacramentul episcopatului si
nici de cum la asezarea vre-unei persoane fizice in fruntea
vre-unei biserici, caci chiar din scrisorile lui stim, cA episcopii
erau alesi de episcopii vecini si de clerul inferior si c la alegere

avea si poporul drept sA-si arate prerea, iar in epistola 68

citat, ruga pe papa sA scrie ad plebem Arelatensem", s aleag
alt episcop in locul amintitului Marcia nus. Alegerea episcopilor
era deci f alcut de oameni dar darul era dela Dumnezeu.

Atta spune Cyprian in vorbirea de care ne-am ocupat.

De aceea, a vedea in ea ori in textul reprodus al scrisoril sale
www.digibuc.ro

70

71, o negare a primatului episcopului Romei, constituie, dup

rerea noastr, o profunda greseal.
Tot dela inceputul jumttii a doua a veacului al 3-lea,
a vem o altd mrturie deosebit de impresionanta a primatului
episcopului Romei. Episcopul Dionisie al Alexandriei, elev si
prieten al lui Origene si una din cele mai puternice personalitti
ale crestinismului din Orient in acest veac, a desfsurat o in-

tens activitate impotriva ereziei lui Sabellius. Intre altele, a

scris contra ei si cteva scrisori adresate diversilor episcopi din
acele prti. In unele din ele a folosit expresiuni privitoare la
relatiile dintre Tatl i Fiul. care da deau impresia, a.' autorul lor ar nega existenta eterna a Fiului i ca nu ar admite
consubstantialitatea Tatlui si a Fiului. Unii credinciosi s'au
pleins episcopului Rotnet care si el se numea Dionisie, (259
268) trimitndu-i copia scrisorilor amintite. Faptul este semnificativ: pentru ce i s'au plns lui si pentru ce nu s'au plns
episcopului din Antiochia de pildh, ori celui din Corint, ori
Ephes, ori altuia dintre episconii comunittilor infiintate de s.
Pavel si care erau mai aproape? Rspunsul e simplu si el nu
poate fi dect unul: credinciosii tiau cd episcopul Romei e
cdpetenia intregului crestinism, cd pe el se Intemeiazii unitatea
bisericii i cd numai el are dreptul de a interveni autbritar
pentru salvarea puritdtii credinfii. Episcopul Romei convoac
un sinod, examineaz6 scrisorile lui Dionisie din Alexandria si,
gsind, inteadevr, in ele exnresiuni incompatibile cu idevgrata credint, intervine imediat prin dou scrisori, una adresat credinciosilor din Alexandria si cealalt lui Dionisie insusi. -In cea dintiu, dup ce combate erezia sabellianist, se
indreapt impotriva unora dintre aceia cari propovaduiesc
acolo
in Alexandria
cuvntul lui Dumnezeu si cari profeseazd invTturi diametral opuse ereziei lui Sabellius. Acela
zice papa
face blasfemia de a afirma cA Fiul este insusi
Tatl, lar acestia
episcopul nu e numit cu numele
predica
oarecum trei Dumnezei, afirmnd c sunt trei naturi divine cu
totul deosebite una de alta".
In a doua scrisoare, adresat personal lui Dionisie, i cere
in termeni prietenesti
erau intr'adevr prieteni buni
explicatiuni asupra doctrinei pe care o profeseaza in scrisorile
amintite. Ce face venerabilul episcop, care se afla inteo vrst
inaintata si pe care, pentru suferintele indurate din cauza credintii sale si pentru stiinta i zelul cu care a raspandit-o si a
www.digibuc.ro

71

aparat-o, istoricul Eusebiu Il numeste cel Mare" iar s. Atanasie inveiteitor al bisericii catolice"? Nu se ridica impotriva
amestecului episcopului Romei i nu-i contest-a dreptul de a-1
trage la raspundere, ci Ii da toate lamuririle, justificandu-se.
Asta o face in doua scrisori, inteuna scurta personala, si Intr'a doua lunga, destinat publicitatii intitulata Cartea de
desmintire si apeirare. Dionisie recunoaste, ca a utilizat expresiuni i comparatii, care pot fi rastalmacite, ca vorbind de
relatiile intre Tatal si Fiul, n'a folositi cuvantul consubstantial
insh nu pentruca nu ar admite consubstantialitatea Lor, ci pentru cal nu I-a gasit in s. Scriptura.
Fcirei indoialei, cei dacei nu ar fi existat atunci (259-261)
convingerea in Alexandria, cei episcopul Romei este ceipetenia

bisericii intregi, nici credinciosii nu i s'ar fi plems lui, nici el

n'ar* fi tras la reispundere pe Dionisie si nici acesta nu s'ar fi
grbit sei-i rcIspunclei justificandu-se si explicemdu-se.
B. Constiinta, chi ei sunt sefii intregii biserici, si ca in

aceasta calitate au datoria de a se ingriji de unitatea credintii si de disciplina si ordinea din bisericile de pretutindeni,
de a le sari tuturor in ajutor in vremuri grele, au avut-o episcopii Romei permanent, in intreg cursul acestei sbuciumate
perioade care a precedat conciliul dela Nicea. Pe la sfarsitul
veacului intaiu, in biserica din Corint isbucnesc grave conflicte intre o parte a credinciosilor i unii preoti. Conflictul
ameninta linistea vestitei comunitati infiintate de s. 'Pavel si
careia marele apostol i-a purtat at-Ma grije, cum apare din
cele doua scrisori pe care i le-4 adresat. Corintul avea episcopul sau propriu, iar pe litoralul opus al Marii Egee, in Ephes,
traia apostolul Ioan insusi. Cu toate acestea, intervine autori-

tar, cu constiinta ca are nu numai dreptul ci datoria sa interepiscopul Romei indepartate, Clemente, trimitnd, prin
trei delegati speciali, Claudius Ephebus, Valerius Bito si Fortunatus, celebra scrisoare scris, probabil, intre 95-97. ScriFragmente din schimbul acesta de serisori, an lost piistrate de s.
Atanasie In eartea sa Epistola de sententia Dionysii episcopi Alexandrinr 5i in Fpistola de decretis Nicaeenaci synodi" amandou tipiirite
e Migne in Patrol( gia ktraeca a sa. Fragmente din scrisoarea Papei
Dionisie cuutre credinciosii din Alexandria, gilsesc cititorii in DenzingerBannwart. Enchiridon syintiolorum et delinitionurnw. Freiburg, in Br.
1922 p. 24 29.

www.digibuc.ro

72

soarea incepe energic: din cauza calamittilor subite si care

s'au succedat mereu si din cauza nenorocilor, care s'au abatut
asupra noastrg (e vorba de persecutia lui Diocletian), abia
acum, trziu, ne putem ocupa de cele ce se petrec la voi, de
rsvratirea detestabil a ctorva oamen temerari si indrgsneti, cari compromit numele vostru ilustru si onorabil, atrggndu-vg atentiunea asupra datoriei voastre". Dupa o lung5.
lectie pe care o da Corintienilor, Clemente al Romei continua
autoritar: voi, deci cari ati aruncat smnta rsvrtirii, fiti supusi preotilor si primiti-vg pedeapsa spre pocintg ... Dac cineva nu se va supune celor ce le spune Clzristos prin noi, se
expune unei marl primejdii, iar noi nu vom fi rspunzatori de
pcatul lui ... Dac vg yeti supune celor ce v'am scris prin s.
Spirit, eliminnd dintre voi disensiunile, conform indemnurilor

pe care vi le-am dat prin scrisoarea aceasta,

mare bucurie". (C. 1, 57, 59 si 63).

ne veti face o

Corintienii, intre cari mai trgiau ine elevi de ai apostolului

Pavel,I nu se revoltg impotriva acestui amestec, nu protesteazg
contra lui, ci si dupg 80 de ani, cum ne spune episcopul lor
Dionisie inteo scrisoare cgtre papa Soter, citiau scrisoarea lui
Clemente in cursul liturghiei algturi de cartile sfinte.
Peste un veac isbucneste conflictul in jurul datei Pastilor.
Papa Victor (189-19819) invitg inteo scrisoare circularg pe
loft episcopii sg. Ong sinoade si s se declare asupra ei. Toti
se supun si astfel sinoadele se tin pretutindeni, iar rezultatele

discuthlor se comunicg papel. Dupg primirea lor, Victor porunceste, ca in toate bisericile Pastile s se serbeze in Dumineca de dupg ziva a 14-a a lunei Nisan, Episcopul Polykrates
din Ephesul s. Pavel, nu se supune ci intr'o emotionantg scrisoare, scrisg fit numele bisericilor din Asia, din care Eusebiu
in Istoria sa bisericeasc (V, 24) ne-a pgstrat cloud fragmente,
trimis papei Victor spune c rmne pe lnga ohiceiul mostenit dela apostolul Filip si Joan si dela al te mari lumini" ale
Asiei. In urma acestei nesupuneri papa Victor eliming din snul bisericii, toate bisericile renitente. Msura a', fost, Bra indoialg, drasticg, si ea a produs atunci o profundg. impresie.
Multor episcopi ea nu li se pgrea dreaptg si au intervenit, in
scris, pe langa papa ca sa fie mai conciliant. Eusebiu care avea
scrisorile acelea in mng le aminteste, argtnd numai scopul
lor, fgrg a le reproduce. Intre altii, a intervenit si s. Ireneu din
Lyon in numele episcopilor Galliei, rugnd pe Victor sg nu exwww.digibuc.ro

73

cluda din biserica intregi comunitati, numai din motivul c tin

la vechile lor traditii. (1st. bis. V, 24).
Faptele povestite sunt deosebit de interesante: Victor invita pe toti episcopii sa tina sinoade si to ti se supun. Aceasta
dovedeqte, la cel dinteiiu, conqtiinta cei avea dreptul sei facei
acea invitatie, iar la ceilalti, conqtiinta cei trebuie sei se supunei.
Dupace Victor scoate din comunitatea crestina bisericile din
Asia, in frunte cu Ephesul, multi episcopi ramn foarte neplacut impresionati, insa niciunul nu contest puterea lui de a o
face ci intervin, in frunte cu inveitatul Ireneu al Lyonului, nu
contestndu-i dreptul de a elimina pe cineva din bisericei, ci
rugeindu-1 sei fie mai ingduitor. Constiinta primatului episcopului Romei o avea deci si Victor si o aveau si toti episcopii
contemporani.

Dar o aveau nu numai episcopii ci si clerul local, care o

conducea in timpul sedis vacantelor. 0 dovada hotaritoare in
aceasta privinta avem in scrisorile trimise de clerul din Roma,
dupa moartea papei Fabian (236-250) si inainte de alegerea succesorului ski Corneliu (251-253). Episcopul Cyprian
din Carthago s'a refugiat dela resedinta sa pe timpul persecutiunei deslantuite contra crestinilor de ordinile imparatului Decius, iar clerul din Roma se simte dator sa interving, scriind
celui din Carthago si dndu-i instructiuni privitoare la felul
cum trebuie sa se poarte fata de lapsi" (cei care au sacrificat
idolilor). Instructiunile au caracterul unor ordine autoritare,
nu al unor simple sfaturi. Nolumus ergo fratres dilectissimi,
vos mercenarios inveniri, sed bonos pastores" ... videtis ergo
fratres, quoniam et vos hoc facere debetis", ca. aceia cari au
cazut, dac se indreapta si se pocaiesc, s fie reprimiti in biserica; et alia quae incumbunt vobis, .. subdidimus ... Sed
et catecumeni apprehensi infirmitate decepti esse non debebunt,
ut eis subveniatur" etc. (Cyprian Ep. 8). Cum Nedem din cita-

tele acestea, scrisoarea e scris de oameni, care au constiinta

c se gasesc in exercitiul unei puteri, care le da dreptul s

impun norme si altora.
Cyprian se intoarce la scaunul sau episcopesc. Episcopia
din Roma continua a fi vacanta. Cyprian ia o serie de msuri
pentru a face ordine in biserica sa si aceste masuri le comunica
statornic clerului din Roma, nu numai ca s fie informat, ci ca

sa afle daca acela le aproba ori nu. (... ut declararetis nobis

quod secundum evangelii legem nobiscum fortiter atque unaniwww.digibuc.ro

74

miter etiam vestra sententia concurrat. Ep. 27) . Clerul din Ro-

ma se declard de acord cu msurile luate de el privitoare la

lapsi i atunci el, mitropolitul, pentruca aceste msuri s aib
mai mare autoritate, comunica celor nemultumiti rspunsul
aprobator al preofilor i diaconilor din Roma. (Ep. 32).
.

Constiinta primatului bisericii Romei, se manifest in

aceasta perioadd nu numai prin msurile pe care le ia pentru.
pOstrarea unittii credintei si a disciplinei, ci i prin ajutoarele pe care se simtea datoare s le dea tuturor comunitatilor din lume, lovite de calamitati, si de suferinte. Dionisie,
episcopul din Corint, scrie pela 170 bisericii din Roma: Voi
ati avut dela inceput obiceiul de a face bine tuturor fratilor
si de a trimite ajutoare multor comunitti din diferite orase si
in felul acesta, pe de-o parte, ati..usurat mizeria celor lipsiti,
pe de alta, ati dat intretinerea necesara celor condamnati la
munca in mine. Prin darurile acestea, pe care Vati ingrijit s
le trimiteti dela inceput voi Romanii rmneti credinciosi
obiceiului mostenit al Romanilor". (Eusebu, Ist. bis. IV, 23),
Dintr'o scrisoare de pela 270 a episcopului Dionisie din Alexandria cdtre episcopul Stefan al Romei, vedem, c acesta
trimitea ajutoare regulate bisericilor din Syria si Arabia (Ibid.
VII, 5) iar s. Vasile cel Mare, povesteste, in scrisoarea sa ctre
papa Damasus, c papa Dionisie (250-269) a trimis bani in
Cappadochia pentru eliberarea unor crestini cOzuti in minile
barbarilor. 1) Vorbind de opera aceasta de ajutoare, Harnack
scrie 2) Diese Untersttzungen
zeigen besser als alle andere Angaben, wie universal die Sorge Roms fiir die Gesamtkirche gewesen ist".
C. SO vedem acum care era temeiul primatului bisericii
din Roma in constiinta credinciosilor din primele trei veacuri.
Inainte de toate, el nu putea fi nici vechimea nici mArimea comunit Atli romane pentru c erau unele comunitti (Antiochia,
Ephes, Corint, etc.) mai vechi dect cea din Roma, iar cea din
Antiochia era si incomparabil mai mare. Aceasta din urm,
in afar degaptul CO' a fost intemeiat de s. Pavel mai era si
centrul intregului crestinim oriental, cu mult mai numeros dect cel occidental. Primatul ei nu se intemeia nici pe faptul c
1)

cfr. A. Harnack. ifission und Ausbreitung des Christeniums 1.4

p. 204.
2)

Ibid. p. 809.

www.digibuc.ro

75

Roma era capitala imperiului, pentruc ea, din cauza coruptiei moravurilor locuitorilor, att de necrutator combatuta de
s. Pavel in epistola sa cdtre Romani, era in ochii primilor cre-tini magna meretrix, iar din cauza persecutiilor deslntuite de
impxatii ei, era numit bestia setoasei de &Inge". Temeiul
primatului bisericei Romei ni-1 arat s, Ireneu i Cyprian: ea
era cathedra Petri, pe care Christos qi-a intemeiat biserica sa,
i faptul, att de hotritor in ochii s. Ireneu, cd episcopii ei
sunt urmafii s. Petru, ceipetenia apostolilor. Firmilian, episcopul din Caesarea Cappadochiei, in scrisoarea sa att de violent contra msurilor luate de papa Stefan ca sd nu fie botezati, din nou ereticii cari cer s fie primiti in snul bisericii,
afirm categoric, c acesta a luat msura amintit, intemeinduse pe faptul a.' e succesorul lui Petru. (Stephanus, qui per
successionem cathedram Petri habere se praedicat . typrian
Ep. 96.)

4, Presbyteratul, diaconatul si celelalte grade ierarhice.

Chorepiscopii.

Sporind numrul credincio0lor i, paralel cu acest spor,

inmultindu-se 0 nevoile administrative ale comunittilor, s'au
adaogat cu timpul noui grade pe langa cele trei amintite, ale
episcopilor, presbyterilor i diaconilor, iar, de alt parte, atributiunile acestora au fost, qi ele, mai precis determinate. Astf el
presbyterii, la inceput consilierii episcopului, au primit dela
acesta delegatia de a administra sacramentele, afar de acel
al preotiei, al mirului (in Occident), i, att in Orient ct i
in Occident, al sfintirei chrismei. Acolo unde comunitatile
aveau mai multe biserici (case de rugaciuni), sAvr0rea slujbii
religioase pentru credincio0i lor era incredintata presbyterilor
(despre papa Dionisie (259-268) scrie Liber Pontificalis: hic
presbyteris ecclesias dedit". Editia Duchesne I. p. 157) i tot
ei erau insrcinati qi cu pstorirea comunittilor mai mici, care
nu aveau episcopi.

La inceput misiunea diaconilor, cum rezult din Faptele

Apostolilor, a fost ingrijirea sracilor. Chemnd cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis: nu se cuvine ca lsnd noi
cuvntul lui Dumnezeu, sa slugim meselor. Chutati drept aceea
fratilor dintre voi apte brbati cu nume bun, plini de s. Spirit i de intelepciune pe cari s-i punem peste treaba aceasta"
www.digibuc.ro

76

adica peste ingrijirea de cei saraci, citim acolo (Fapt. 6, 2-3).

Acest rol 1-au pastrat in tot icursul perioadei de care ne ocupam, insa pe langa el au mai primit qi a lte insarcinari. Astfel, ajutau pe episcopi si presbyteri la slujbele religioase i duceau impartasania acasa celor bolnavi. Sinodul din Elvira
(Granada, in Spania), a carui data este fixata de Duchesne
cu putin Inainte de 303, vorbe0e in canonul 77 chiar qi de comunitati conduse numai de diaconi (diaconus regens plebem sine episcopo vel presbytero).
Cum am amintit, inmultindu-se nevoile administrative ale
comunitatilor, s'au adaogat noui grade ierarhice pe lnga cele
trei cunoscute. Lucrurile, evident, nu s'au desvoltat la fel in

toate bisericile, adica nu au fost creiate pretutindeni 0 in

acelaq timp aceleasi grade inferioare, fiindca nici necesitatile
comunitatilor nu erau la fel de numeroase qi de mari. In Roma, d. p. gasim pela mijlocul veacului al 3-lea 46 presbyteri,
7 diaconi, 7 subdiaconi, 42 acolyti, 52 exorcisti, lectori li ostiari, cum apare din scrisoarea din anul 251 a papii Cornelius
catre Titus, episcopul Corintului.1) Gradele noui, infiintate
pana la aceasta data, sunt, cum vedem, subdiaconatul, acolytatul, exorcistatul, lectoratul qi ostiaratul. Data, cnd qi locul,
unde, au fost infiintate mai intaiu, ne sunt necunoscute. Daca
informatia data de celebra colectie de biografii papale Libri
Pontificales care spune ca papa Fabianus (236-250) fecit VII
subdiaconos" este exacta, atunci subdiaconatul a fost infiintat
de papa amintit, in jumatatea intia a veacului al treilea. (L.
Duchesne Le Liber Pontificalis. Texte, introduction et commentaires. Paris, 1886). Lectorii sunt amintiti de Tertullian in cartea sa De prescriptione haereticorum c. 41 scrisa intre 198-200.

In Orient Didascalia celor 12 apostoli, scrisa in jumatatea

a doua a veacului al 3-lea, aminteste i ea subdiaconii qi lectorii. (1X. 27, 4-7 si 28, 5)_. Acestea erau singurele grade ierarhice inferioare cunoscute de biserica orientala. Avea qi ea mai
multe categorii de servicii in legatura cu biserica, insa acestea nu erau socotite ca facnd parte din ierarhia bisericeasca.
Astfel canonul 10 al sinodului din Antiochia, ii aminteste pe
catecheti iar canonul 24 al sinodului din Laodicea amintegte pe
lnga catecheti, pe portari (==ostiarii din Apus).
1)

Eusebitt, 1st. bis. VI, 43.

www.digibuc.ro

77

Tot din necesitti de ordin practic, a luat fiinta i institutia chorepiscopilor adica episcopi de tara in opozitie cu
episcopii de oras. In Occident institutia era necunoscuta, in
Orient, in schimb, a luat o foarte mare desvoltare. S. Vasile

cel Mare d. p. avea sub jurisdictia sa 50 de chorepiscopi.

Cum arata i numele, chorepiscopii erau episcopi insarcinati cu pastorirea unui teritoriu determinat, dependent de
orasul resedinta al episcopului. Ei depindeau de episcopul cetatii i functionau in urma delegatiei primite dela el. In veacul al 4-lea ainceput o luptd struitoare pentru reducerea atributiunilor si drepturilor lor, lupta care a dus la desfiintarea
institutiei nsi. Astf el canonul 13 din Ancyra, (a. 314) interzice chorepiscopilor sa hirotoniseasca presbyteri sau diaconi
f era autorizatia episcopului. Sinodul din Antiochia (a. 314) in
canonul 10, le interzice ca nici presbyteri nici diaconi s nu
cuteze a hirotonisi f *Ara episcopul, care este in cetate i caruia
,

i; sunt subordonati atat ei cat si tinutul peste care pastoresc.

5, Alegerea membrilor clerultd,
Privitor la alegerea membrilor clerului gasim infromatiuni
deosebit de pretioase in Ep. 68 a s. Cyprian, trimish clerului
credinciosilor din Hispania, scrisa, probabil, in anul 254.
Presbyterii i diaconii erau numiti de episcop cu consultarea
poporului, care avea dreptul sa se pronunte asupra vredniciei
ori nevredniciei bor. Cyprian spunea ca dreptul acesta al lui,
al poporului
e de origine divin (. plebs , . maxime
habeat potestatem vel eligendi dignos sacerdotes vel indignos
recusandi. Quod et ipsum (jus) videmus de divina auctoritate
descendere, ut sacerdos plebe praesente sub omnium oculis deligatur et &gnus atque idoneus publico judicio ac testimonio
comprobetur). Episcopii erau alesi i de episcopii bisericilor vecine, episcopi ejusdem provinciae zice Cyprian. 5i alegerea lor
se f acea in prezenta credinciosilor clerici i mireni. Acestia le
cunoasteau viata, calitatile i defectele si astf el se puteau pronunta asupra vredniciei lor. 1) Despre papa Corneliu tot el ne
Propter quod diligenter de traditione divina et apostolica ohservatione servandurn est et tenendurn quod nos quoque et f ere per provincias universas tenetur, ut ad ordinationes rite celebrandas ad earn piebem ctii praepositus ordinatur episcopi eiusdem provinciae proximi

www.digibuc.ro

78

spune (Ep. 55) ea a fost ales episcop de plurimis collegis nostris qui tunc in urbe Roma aderant" i c alegerea s'a fcut cu
asentimentul clerului si al poporului. (, .. de clericorum paene omnium testimonio, de plebis quae affuit suffragio").
Alegerea episcopului de ctre episcopii conprovinciali a
fost confirmat si de conciliul I ecumenic dela Nicea (325),
in canonul al 8-lea. Canonul citat prevede, ea la alegere trebuie s participe cel putin trei din episcopii provinciei, iar
ceilalti s-si trimit votul in scris. Instituirea episcopilor,
preotilor i diaconilor se f Acea prin punerea mezinilor. Dupace
au fost alesi in Ierusalim cei 7 diaconi, apostolii rugndu-se
au pus memile peste ei" (Fap, 6, 6), Tirnoteiu a fost fcut
episcop in Ephes prin punerea mednilor" (I. Tim. 4, 14) si
Paul, dup ce ji vorbeste de felul cum trebuie s se poarte
cu presbyterii, Il face atent si nu punt!' usor nuina nimanui,
adica sa nu hirotoniseasc usuratic preoti (Ibid. 5, 22). Tertullian numeste punerea mainilor ordinatio (De praescript.
haer. 41), si ea se fdcea numai de episcop (Quid facit, excepta
ordinatione, episcopus, quod presbyter non faciat? Hieronym
Ep. 146). Pentru episcopi s'a introdus in curnd obiceiul de a
fi hirotonisiti de trei episcopi. La hirotonisirea papei Corneliu
au luat parte 16 episcopi. Trei episcopi cere i sinodul din
Arles (314) in canonul 20, recomandnd_insd c dac e cu
putint s. participe chiar sapte.
Tinnd seama de instructiunile date de apostolul Pavel
lui Timoteiu (I, 3, 2 squ) i lui Tit (1, 6) biserica a stabilit
dela inceput anumite conditiuni, pe care trebuiau sei le intruneascei cei ce intrau in der i, in special, episcopii. Astfel:
s aib nume bun, s nu fie neofiti, adica recent trecuti la
crestinism, s fie brbatii unei femei (nu e vorba aci de poligamie ci de o singur castorie) s aib stiinta necesar pentru a putea predica invta i pe altii etc.
Membrii clerului, care gresiau impotriva indatoririlor clericale, erau judecati de episcopi, iar episcopii de un consiliu
de episcopi. Astfel Cyprian spune in scrisoarea 59 a sa, ca
Privatus a fost judecat si osndit ob multa et gravia delicta"
de un sobor de 90 de episcopi. Din aceiasi scrisoare a lui
quique conveniant, et episcopus deligatur, plebe presente, quae singulorum vitam plenissime novit et uniuscuiusque actum de ejus conversatione perspexit. Ep. 68.

www.digibuc.ro

79

Cyprian, vedem cd se stabilise intre episcopi intelegerea, ca

fiecare s fie judecat acolo unde a savarsit delictul, fiindca
acolo se gsesc si acuzatorii si martorii.1)

6, Organizarea bisericii din punctul de vedere teritorial.

Sinoadele.

Acum dupace cunoastem organizarea ierarhiei bisericesti,

sa vedem cum era organizata biserica din punctul de vedere
teritorial, administrativ. Pretutindeni, aceia care primeau invataturile crestine se desfaceau att din cadrele comunittii
sinagogale, daca erau Evrei, cat si din cadrele organizatiei de
cult pagane, daca erau pagani, formand o comunitate proprie.
Membrii comunitatii crestine, legati prin aceeasi credinta

prin aceleasi nadej di, erau condusi si supraveghiati de colegiul

presbyterilor, in frunte cu episcopul (irciexano; ---= supraveghefor), ajutati de diaconi. La inceput, crestinismul a fost predicat numai in orase si, deci, numai orasele aveau comunitati.
Jurisdictia comunitatii se intindea atat, cat se intindea raza
orasului. and, in urma firestii tendinte expansive si misionare, o comunitate ,reusea, prin oamenii ei, sa faca cuceriri
bite() localitate apropiata, se organiza si acolo o noua comunitate cu aceleasi elemente conducatoaret episcopi, presbyteri, diaconi. Norma generala era ca fiecare comunitate
sa-si aiba episcopul ei. Cyprian scrie in Ep. 55 ca pridem
per omnes provincias et per urbes singulas ordinati sunt
episcopi". De aceea numrul episcopilor era foarte mare.
Harnack crede ca in jurul anului 300 in Italia se aflau c. 200

episcopi si tot cam atatia aveau si cele trei provincii africane

(Africa proconsular, Numidia si Mauretania) pe timpul lui
Cyprian. Constitutiunile Apostolilor scrise pela jumatatea
veacului al doilea, prevad cazul cand inteo comunitate nu se
gsesc cel putin 12 barbati cu vot, care sa se pronunte asupra
calitatilor persoanei care urmeaza a le fi episcop. Exceptii,
evident, se gasiau destule, mai ales dupa ce crestinismul a fost
raspandit la sate. Multe din ele erau conduse numai de presbyteri si diaconi, dependenti de episcopul din orasul vecin.
Obiceiul de a aseza episcopi in satele si orasele mici, fiind

1) Nam cum statutum sit ab omnibus nobis et aequum sit pariter

ac justum ut uniuscuiusque cansa illic audiatur, ubi crimen comissum
ubi et accusatores habere et testes sui criminis possint.

www.digibuc.ro

80

foarte raspandit, el avea ca urmare o depreciere a prestigiului

episcopesc si de acea sinodul din Sardica (343) prevede in
canonul 6 set nu fie iertat a pune episcop in vre-un sat ori
cetate mic, unde i un singur presbyter ajunge, ciici nu este
nevoie a pune episcop acolo, ca sei nu se micsoreze numele ci
autoritatea episcopulur. Cu ctiva ani ma,i trziu, sinodul din
Laodicea dispune (canon. 57) c nu se cade a aseza episcopi
in sate si orase mici, ci numai vizitatori. Cei aeai panA aci
s nu facd nimica f Ara aprobarea episcopului din cetate". 0
exceptie in aceastd privint, pare: a fi flcut, cum rezula din
Stromateis (VI, 18, 167) a lui Clemente din Alexandria, Egiptul unde toate comunittile
deci si cele dela orase, au avut
in fruntea lor numai preoti i diaconi dependenti de episcopul
din Alexandria.1)

Episcopii din orasele principale precum si din unele orase,

in care bisericile (comunittile) au fost infiintate de apostoli
au avut dela inceput, o insemntate deosebit. Acestia aveau
un rol, de indrumtori ai episcopilor din cetAtile provinciei ori
regiunii lor i ei au fost numiti mai trziu mitropolifi, adic
episcopi rezidenti. in metropolei. Sistemul mitropolitan a fost
desvoltat, mai ales in Orient, unde pela anul 300 se constata
urmtoarele mitropolii: Alexandria, Antiochia (in Syria);
Amasea, Ancyra, Arbela, Bostra, Caesarea Cappadochiei, Caesarea din Palestina, Corint, Cycicus, Edessa, Ephes, Gangra,
Gorthyna, Heraclea, Iconium, Laodicea (Phrygia), Neocaesarea, Nicomedia, Patera, Perga, Salamis (in Cypru), Sardes,
Sebaste, Tarsus, Tessalonica, Tyrus, si probabil, Amastris,
Brata, Nisibis, Pompejopolis, Rhodus.2) In Occident: Roma,
Carthago si Lyon. Intre mitropoli, asemenea au dobndit, in
cursul timpului, o important exceptional cei din Alexandria
Antiochia, care, apoi, au fost ridicati la rangul de patriarchi.
Tot in Orient isi au originea si sinoadele, la care se adunau episcopii si ceilalti membri ai clerului dintr'o provincie.
Masurile fa:Va. de lapsi au fost stabilite in Africa collatione
consiliorum cum episcopis, presbyteris, diaconis, confessoribus
pariter ac stantibus laicis.3) La faimosul sinod dela 1 SeptemCfr. Harnack, Mission und Ausbreitung des Christentums II. 711.
2) Harnack o. cit. I. 485.
Cypr. Ep. 52.
1.)

www.digibuc.ro

81

brie 256, convocat de Cprian in chestiunea botezului ereticilor,

s'au adunat plurimi episcopi cum presbyteris et diaconibus,
presente etiam plebis maxima parte.1) La sinodul din Elvira
au luat parte 19 episcopi si 24 presbyteri pentru discutarea
chestiunilor de interes general. Inthia urm a sinoadelor o
gseste Ehrhard2) in adunarile de care vorbeste Anonimul Antimontanist dela sarsitul veacului al 2-lea si pe care le-au
tinut credinciosii din Asia ca sa examineze invataturile lui
Montanus. Din Roma ni s'a pstrat amintirea sinodului convocat de papa Victor pela 190, cu prilejul conflictului ivit in

jurul zilei sarbarii Pastilor, la care au participat 14 episcopi,

iar din Africa al celui tinut de episcopul Agrippinus, dup
unii in 197, dupa altii, cel mai trziu intre 218-222. Sinodul
acesta, la care au participat 70 episcopi, a fixat practica botez aril din nou a ereticilior care cer sa fie primiti in biserica,
practica, in jurul careia au avut loc drzele lupte de mai tarziu. Origina orientald a sinoadelor o certifica Tertullian, care
spune in cartea sa De ieiuniis scris in jurul anului 226, a in
piir file grecefti se tin sinoade in locuri anumite cu delegati
din toate bisericile i c acolo, de, o parte, se discuta problemele mai importante de interes comun, lar, de alta parte, numele crestin e reprezentat cu multa veneratiune)
Sinoadele au avut o important exceptionala pentru pastrarea unitatii de credint, pentru mentinerea contactului viu
si permanent intre biserici si pentru intreaga disciplina si administratie bisericeasca. Hotaririle lor aveau in fata tuturor
mare autoritate i normele de bun administratie i masurile
disciplinare stabilite de ele, erau acceptate pretutindeni cu
mult veneratiune.

1) Sentenliae episcoporum. Prooem.

2) Kirche der Mrfirer p. 257-58.

3) Agunttrr per Graecias illa certis in locis cow ilia ex uniN er,is
ecclesiis, per quae et altiora quaque in comni line tanctantur et ipsa
repraesentatio toting nominis Chirstiani magna eneratione celebrantur.
O. cit. c. 13.

www.digibuc.ro

Capitolul IV.

VIATA CREFIINILOR IN PRIMELE TREI VEACURI

Filosoful Aristides din Atena ne da in Apologia sa, scrisa

intre anii 138-161 pentru impratul Antoninus Pius, urma.toarea descriere magnifica despre viata crestinilor din timpul
sail: Crestinii, imprate, dupa fungi cercetari au gsit adevarul, si, cum apare din scrierile lor, ei sunt mai aproape de
adevar si de cunoasterea adevarat deal celelalte popoare,
pentruca ei recunosc pe Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurikr, si, in afara de acest unic Dumnezeu, nu mai cinstesc pe
altul. Poruncile primite dela El le-au scris in nimile lor si le
urmeaza in ndejdea si .asteptarea vietii viitoare. De aceea
nu svrsesc adultere nici curvie, nu fac marturie mincinoasa,
nu prada bunurile incredintate lor si nu rvnesc la averea
straind. E cinstesc pe fatal si pe mama lor si ubesc pe aproapele si judeca dupa dreptate. Nu se inchna idolilor cu forma
omeneasca si ce nu-si doresc kr nu fac nic altora si nu manncd din carnea jertfita idolilor. Ascul la de asupritorii kr
si si-i fac siesi prieteni si fac bine dusmanilor lor. Sotiile lor,
Imprate, sunt curate ca fecoarele si fetele lor sunt cuvincioase s barbatii lor se abtin dela patul nelegiuit si dela toat
necuratena in ndejdea rdsplatii viitoare in lumea cealalta.
Pe slugile, pe baietii si fetelp lor, daca au, ii indeamna, din
iubire, sa se faca crestini. Iar dac s'au facut crestini ii numesc
frati, pe toti, fard deosebire. Traiesc in umilinta si bunatate s
minciund nu se gaseste intre ei. Se iubesc uni pe al-0i, ajut
pe vaduve si apara pe cei orfani si cel ce are da celui ce nu
are. and vad un strain, il duc in casa lor si se bucura de el
ca de un frate, pentruca ei nu se numesc frati dup trup ci
dup spirit si in Dumnezeu. and unul dintre cei saraci praseste lumea aceasta, cel care-1 vede se ingrjeste, dupa puteri,
de inmormntarea lui, $i cnd aud, c cneva a cazut in prnsoare ori este asuprit pentru numele Christosului lor, suferintele lu le bau asupra lor si, daca pot, II elibereaza. $i daca
cineva dintre ei este lipst ori sarac si daca nici ei nu au de
prisos, postesc dou ori trei zle, ca sa poata da celui lipsit.
www.digibuc.ro

83

Poruncile Christosului lor le urmeazd cu mare zel, trdiesc

cuviincios si drept, cum le-a poruncit Domnul Dumnezeul lor.
In toate ceasurile laudd si preamresc pe Dumnezeu pentru
binefacerile Sale si multumesc pentru mncarea si butura

pe care le-o cl, $i cnd un drept dintre ei prdseste lumea,

se bucurd si multumesc lui Dumnezeu si ii insotesc cadavrul
ca si cnd s'ar muta numai dintr'un loc intealtul, Si cnd
unuia dintre ei i-se naste un copil, laudg pe Dumnezeu; dacg
se intmpld, ca acesta s moard in copildria lui, preamresc
pe Dumnezeu si mai mult, fiindcd a trecut f Ara pcate prin
lumea aceasta. Cnd vdd insd c unul din ei a murit in necredintd si in pacat, il plng amar si il jelesc ca pe unul care
merge in osndd".

Descrierea aceasta att de impresionantd a lui Aristide

din Atena, corespunde, fgr indoiald, realit4i. In vremile
acelea de cumplite primejdii permanente, de asupriri si persecutiuni, viata crestinilor era, in general, o viat de nobil
eroism,

1. Botezul 0 mirul.

Intrarea in comunitatea cresting se fcea prin botez. Prin

el se iartd pcatele, omul se lumineazd, se renaste, se regenereaz. De aceea scriitorii vechi il numesc baie, nouei nastere,
regenerare i iluminare. Cnd se conferia adultilor, era precedat de o temeinica si ingrijit instructie religioasd. Aceasta
era asa numita institutie a catecumenatului adicd pregatirea
candidatilor la botez. Primirea in catecumenat era impreunatd
cu anumite rituri: semnul crucii, punerea mnilor, rugdciuni,
etc. Catecumenatul dura 2-3 ani dupd necesitate si in cursul
lui, in afard de instructiunea religioas, candidatii trebuiau sd
se deprinda in exercitii de pietate, in post, rugdciune si acte
de pocaint. Accesul lor la liturghie era ingdiduit numai in
partea didacticei a ei, adicd numai la citirea din cartile sfinte
si la predicd. De aceea partea aceasta s'a si numit mai trziu
missa catechumenorum. Cnd incepea pregtirea pentru marele mister al prefacerii, trebuiau sd prdsiascd biserica.
Inainte de primirea in catecumenat, candidatii trebuiau sd pd.rsiasc ocupatiunile incompatibile cu doctrina crestind (inwww.digibuc.ro

84

grijitori ai templelor pagne, gladiatori, talmAcitori de visuri,

fabricanti de idoli, etc.).
singuBotezul avea loc, de obiceiu, la Pasti i Rusalii
rele srbtori, de altfel, in afar de Dumineca, in aceast perioad
si era administrat de episcop ori, cu autorizatia lui,
de preoti si diaconi si, in caz de necesitate, i d mireni. Privitor la botez ne a.' date interesante Doctrina celor doisprezece Apostoli, scris, probabil, cAtre sfrsitul veacului intiu
s Iustin in Apologia sa inttiia (c, 61.) Cea dintiu spune (c. 7):
Boteazei in numele Tateilui si al Fiului fi al Sfeintului Spirit in
apei curgeitoare. Dace's nu ai apei curgdtoare, boteazei si in altei
apei. Dacei nu pofi boteza cu apei rece, boteazei cu apei caldei.
Dacei nu ai nici de una nici de cealalt (in cantitate suficient

pentru scufundare), atunci toarncl de trei ori apei pe cap in numele Tatdlui si al Fiului si al s. Spirit. La f el scrie si s. Iustin:
Pe toti cei e sunt convinfi fi cred cif sunt adeveirate lucrurile
pe care le invfeim si le spunem noi i fazgduiesc cd vor putea
treii aia, Ii invdteim sei se roage fi sei cearei dela Dumnezeu iertarea peicatelor fcute mai inainte, ajunnd, rugndu-ne i ajunnd fi noi impreunti cu ei. Apoi Ii ducem unde este apei si se
renasc pe aceeaq cale a renafterii, pe care ne-am reneiscut
noi. Pentrucei atunci primesc ei speilarea cu apei in numele
Tatlui tuturor fi al Domnului Dumnezeului i mntuitorului
nostru lsus Cristos i al s. Spirit.

Botezul se administra deci, dela inceputul crestinismului,

nu numai prin cufundare ci, cum rezult din textul produs al
Doctrinei celor doisprezece apostoli qi prin turnarea i stropirea cu apd. S. Cyprian in scrisoarea sa 69 (c. 9-10) dovedeste
cu o multime de argumente valabilitatea botezului prin stropire, incheindu-si argumentatrea cu cuvintele: unde apparel
aspersionem quoque aquae instar salutaris lavacri obtinere.

La botez erau admisi nu numai adultii ci i copiii mici.

Origene numeste aceasta tradifie apostolicei. Botezul copiilor
Il confirma i s, Iustin (Apologia II, 22, 4), iar s. Cyprian in
scrisoarea sa 64 (c. 2-4) combate, in numele sAu i -in numele
celor 66 episcopi adunati in sinod, prerea episcopului Fidus,
care spunea ca cei noui nAscuti nu trebuiesc botezati dect in
www.digibuc.ro

85

ziva a 8-a. S. Cyprian zice ca aceasta parere e profund greit i, deci, copii trebuiesc botezati cat mai curandl
Botezul se administra aceleiasi persoane numai odata.
0 mare discutie s'a ivit insa in veacul al treilea in jurul valabilitatii botezului conferit de eretici, discutie, care, uneori, a
luat forme violente si ameninta sa distruga unitatea.
Problema se punea practic; trebuiesc ori nu trebuiesc botezati
din nou ereticii cari cereau sa fie primiti in sanul bisericii?
E botezul administrat de eretici, valabil ori nu? In privinta
aceasta practica bisericeasca nu era unitara. Bisericile din
Roma, din Caesarea (Palestina) i, probabil, din Alexandria,
recunosteau botezul ereticilor; bisericile din Africa proconsulara, Numidia si Mauretania, apoi din Antiochia, Caesarea
Cappadochiei, Cilicia, Galatea, Phrygia i provinciile vecine
nu-1 recunosteau si astfel botezau din nou pe cei care veniau
din erezie in sanul bisericii. In fruntea celor dou'd tabere se
gaseau s. Cyprian, episcopul din Carthago si papa Stefan

(254-247). Fiecare din ei i intemeia parerea pe traditie

pe puternice consideratiuni teologice. Inca' inainte de Cyprian
se declarase contra valabilitatii botezului ereticilor Tertullian
si la f el s'a pronuntat sinodul tinut in Carthago pela 198,
sub episcopul Agrippinus. Asemenea, sinoadele din Orient ti-

nute intre 230-245 la Iconium si Synnada (Phrygia). Chestiunea a fost examinata din nou in sinodul convocat de Cyprian in 256, la care au participat 71 episcopi i, cari, toti, au
aprobat vechea practica africana. Hotaririle sinodului au fost
comunicate papii Stefan. Acesta le-a reprobat energic, amenintand pe cei cari boteaza pe ereticii convertiti cu excluderea din biserica. Si qui ergo a quacumque haeresi veniant ad
nihil innovetur nisi
vos,
scria papa Stefan lui Cyprian
quod traditum est, ut manus illis imponatur in paenitentiam.
Aceeasi amenintare a fost trimisa i bisericilor din Orient.
In fata raspunsului papei, Cyprian a convocat un nou
sinod pe 1 Septembrie 256, la care au partfcipat 87 episcopi.
Acestia au mentinut hotaririle sinodului precedent. In acelas
1) Et ideireo frater carissime. haec fuit in coneilio nostro sententia
a baptismo atque a grafia Dei
nerninem per nos debere prohiberi.
()nod cum circa universos observandum sit atque retinendum, tune
magis circa infantes ipsos et recens natos obsenandum putamus qui
hoc ipso de ope nostra ac de divina miserieordia plus merentur
www.digibuc.ro

86

timp a scris bisericilor din Orient s struie i ele in practica

veche. Conflictul, poate, ar fi luat o desvoltare dezastruoasA
dacA nu muria in vara anului urmAtor (257) papa $tefan.
Urmasii acestuia, Xystus II i Dionisie, au mentinut practica
romanA, insd, probabil, si in urma interventiilor stAruitoare
ale lui Dionisie episcopul din Alexandria, s'au arAtat mai
concilianti fatA de bisericile, care adoptaserA practica diametral opus. Pentru Occident, chestiunea a fost rezolvatA de
sinodul tinut la Arles in 314, la care au, participat i episcopi
din Africa i care a hotArit (canon 8), ca ereticii sA fie intrebati dacA au fost botezati in numele TatAlui i al Fiului si
al s. Spirit. DacA rspund afirmativ, nu vor mai fi botezati
numai miruiti, lar dacA din rAspunsul lor se constatA cl nu
au fost botezati, cu aceastA formulA, se vor boteza din nou.1)
In Orient practica botezului ereticilor convertiti a mai continuat catva timp i in veacul al 4-lea.
Punctul de vedere al bisericii Romei a triumfat i de
data aceasta, impunandu-se pretutindeni. In conceptia s.
Cyprian valabilitatea sacramentului depindea de starea individual si a celui care-1 administra si a celui care-1 primea.
Quomodo mundare et sanctificare aquam potest ilk qui ipse
immundus est et apud qum Spiritus sanctus non est? Aut
quomodo baptizans dare alteri remissionem peccatorum potest
intreba Cyprian
qui ipse sua peccata deponere extra
ecclasiam non potest? Iar in alt loc scrie: haereficum hominem
sicut ordinare non licet, nec manum imponere, ita nec baptizare
quando alienus sit a spirituali et deifica sanctitate".
Biserica Romei, in schimb, invAta cA sacramentele lucreazh ex ojJere operato, nu ex opere operantis, nici ex opere
operati i deci valabilitatea lor este independentA de starea
individual a celui care le administreazA si a celui caruia i-se
administreaza. Ea fAcea chiar de atunci deosebirea neta intre
valabilitatea sacramentelor i eficacitatea bor.')
1) De afrisi quod propria lege sua utuntur ut rebaptizent, placuit ut
si ad ecclesiam aliquis de haeresi venerit, interrogent eum symbolum;
et, si preyiderint eum in Patre et Filio et Spiritu Sancto'esse baptizatum, manus ei tanturn imponatur ut accipiat Spiritum Sanctum. Quod
si interrogatus non responderit bane Trinitatem. baptizetur".
2) -kNortil principal al acestor disculii
Il formeazil epistolele s.
Cyprian i in special cp. 69. 70, 71, 73, 74 $i 75. 0 povestire a lor

www.digibuc.ro

87

Botezul cu apa putea fi inlocuit cu botezul sngelui adica

cu martiriul pentru Christos. De el ne vorbeste i Origene
Tertullian. Cel dintai II socoteste cu mult superior botezului
cu ap; la fel si s. Cyprian, care-I numia: in gratia maius, in
potestate sublimius.
Deodatd cu botezul se administra i s. mir, obiceiu care

s'a pstrat in bisericile orientale 'And in ziva de azi. Tertullian scrie in cartea sa De baptismo": esind din baie suntem
unsi cu ungerea cea binecuvntatei dupez datina veche
(cap. 7) apoi urmeazd punerea meiinilor invocndu-se prin
binecuveintare s. Spirit ... Atunci prea s. Spirit coboarei dela
Tateil peste trupurile

cureifite

binecuvntate (cap, 8).1)

Asemenea vorbeste de mir si s. Cyprian in mai multe scrisori

ale sale.
2. Penitenta.

PAcatele svrsite dupa botez se iertau prin poceiint.

De aceea ea e struitor i clduros recomandata credinciosilor
de pretutindeni chiar dela inceputul crestinismului. S. Clemente Romanul scrie Corintienilor in ultimul deceniu al veacului ntiu s se pociasca din toga inima, pentru ca Dumnezeu s le lerte pcatele pn au timp cAci dup moarte
nu mai e loc nici pentru mrturisire nici pentru pocint. Necesitatea ei o propovaduieste i s. Ignatiu (Ep. ceitre biserica
din Philadelphia) si s. Justin (Dialogus cum Triphone), Hermas (in Pastor), Origene, Tertullian, (cartea De poenitentia)
si mai ales marele episcop african S. Cyprian (De lapsis cap
20 si urm). Felul cum se fcea pocinta in primele veacuri,
este cu totul deosebit de felul cum se face astzi. Esenta era
aceeasi, adica: penitenta exist i deci biserica are puterea de
a ierta pcatele; aceast putere nu e limitat la un anumit fel
de pacate sau la un anume numr de pacate; iertarea se
poate apoi da de cte ori e nevoie. Elementele penitentei erau
T. Tixeront,
Histoire des dogmes dans l'antiquit
chrtienne I. ed. 11, Paris 1930 pp. 378-389 si in A. Ehrhard, Die Kirehe der Miirtyrer, Mnchen 1930 pp. 341-3444
') Exinde egressi de lavacro perungimur benedicta unctione de
Dehinc maims irnponitur per benedictionem adpiistina disciplina
vocans et inNitans Spiritum Sanctnin ... Tune ille sanctissimus Spiritus
super emundata et benedicta corpoi a libens a Paire descendit.

gsesc cititorii in

www.digibuc.ro

88

aceleasi ca i azi: peirerea de reiu,

meirturisirea peicatelor si

expiarea sau satisfactia. Numai dupa implinirea tuturor acestor trei conditiuni pcatosul dobandea vindecarea" cum o
numeste Pastorul lui Hermas. Faptul ca unii contemporani
credeau, ca s. Ireneu, c pcatele contra s. Spirit nu pot fi

iertatel sau cd, in caz de urgenta necesitate,

diaconul

poate da deslegarea, cum credea s. Cyprian2) dovedeste numai c i n chestiunea ace'asta ca in a-Fa-tea altele, existau
unele pareri pur personale.
Dar daca invatatura bisericii din aceasta perioada privitoare la esenta, si la elementele constitutive ale sacramentului penitentii era intrti toate identica cu cea de azi, felul cum
era exercitata puterea de a ierta pacatele, se deosebia de felul cum e exercitata azi. Disciplina bisericeasc l. era cu mult
mai sever si procedura fat de pacatosi mai riguroasa.

Inainte de toate, pentru un numr de pacate iertarea se da

numai o datei. Aceasta practic era generala atat in Orient
cat i in Occident. Origene, ca s incepem cu Orientul, deosibeste doua feluri de pacate: culpae mortales i crimina

mortalia. Crimina mortalia erau idolatria, adulterul, curvia si

omuciderea voluntara. Cele dintai, care se svarsesc mai adesea, se iart totdeaua 3), cele din urma insa se lart numai
odata. 4) Existenta acestei practici in Occident o arata atal
Pastorul lui Hermas cat si Tertullian. Acesta distinge, ca si
Origene, dou feluri de pcate: non capitalia sau non ad rnortem si capitalia sau ad mortem. Inainte de a adopta doctrina
montanista credea, ca toate pot fi iertate,
pentru acestea
din urma insa iertarea se da numai odata
dupa ce a imbrtisat erezia amintita spunea, intemeindu-se pe o profetie"
a lui Montanus, ca pacatele capitalia sau ad mortem nu pot
fi iertate de biserica niciodatei. Unii episcopi erau in eparhiile
lor si mai severi. Asa d. p. s. Cypriarf vorbeste in Epistola a
1)

Ado. Haereses III, 11, 9.

Epistola 12: si presbyter repertus non fuerit et urgere exitus

coeperit. apud diaconum quoque exomologesin facere delicti sui possint, ut manu eis in poenitentiam imposita veniant ad Domirmm cum
2)

pace.

3) Isla oero communia

crimina
quae frequenter incurrirnus
semper paenilentjam recipiunt et sine intermissione redimuntur.
4) In granioribus enim criminibus semel tanturn paenitentiae conceditur locus. Com. in Unit. XV. 2.

www.digibuc.ro

89

55 a sa (cap. 14) de unii antecesori ai sai cari nu iertau niciodata pacatul adulterului (... apud antecessores nostros quidam
de episccpis isthic in provincia nostra dandam pacem moechis
non putaverunt et in totum paenitentiae locum contra adulteria
clauserunt).

Msura luat de biseric de a ierta anume pacate (ido!atria, adulterul i omuciderea) numai odata, nu isvora dinconceptie dogmatica, adica din convingerea ca biserica
nu are puterea de a le ierta de mai multe ori: ci era o msura pur
disciplinara. Clemente din Alexandria accentuiaza
dupa ce
aminteste practica unei singure iertari
ca Dumnezeu e totdeauna, gata sa primia sca pochinta pacatosului. Caracterul
disciplinar al ei apare mai ales din scrisoarea 55 a, s. Cyprian,
in care, dupa ce aminteste practica antecesorilor care refuzau
sa ierte pacatul adulterului, spune c prin masura aceasta nu
au frnt unitatea bisericii catolice (non tamen
catholicae
ecclesiae unitatem vel duritiae vel censurae suae obstinatione
ruperunt) fiindca fiecare episcop dispune cum crede el, urmnd sa dea seamd inaintea lui Dumnezeu (manente concordiae vinculo et perseverante catholicae ecclesiae individuo sacramento, acturn suum disponit et dirigit unusquisque episcopus
rationem propositi sui Domino rediturus). Evident, ca daca un
episcop ar fi fost de parerea ca biserica nu poate ierta pacatul
adulterului, unitatea doctrinala a bisericii nu ar fi fost salvata
si impotriva lui s'ar fi luat masurile luate, cum vom vedea indata, impotriva lui Novatian, i.ar s. Cyprian, att de mare apartor al unitgii bisericesti
are chiar i o carte: De unitate
ecclesiae
nu ar scrie c actum suum disponit et dirigit
unusquisque episcopus.') De altfel nici Origene nu spune ca
crimina mortalia, cum le numeste el, nu pot fi iertate de mai
multe ori, ci numai ca semel tantum paenitentiae conceditur
locus.

Pentru pacatele amintite expiarea era publicei. Spovedania

era si atunci ca i azi secreta. Ea se facea inaintea episcopului
ori, cu autorizatia acestuia, inaintea preotului. Confesarul, in
caz cnd penitentul avea vre-unul din cele trei pAcate, hotara
1) Mrisura aceasta de a ierta numai odat anumile pticatel s'ar putea compara cu reseroatio de azi. adie ca scoaterea unor pdcate de
sub jurisdictia preotilor simpli si rezervarea lor desleg'Arii episcopului
ori a papii (peccata episcopo reseroata i peccata summo pontifici re-

seroata).

www.digibuc.ro

90

dacal e cazul ca expiarea sa fie public 0 tot el fixa i durata

ei i felul ei. De aceea Origene (Omilia a 2-a in Ps. 32) recomanda celor care se spovedesc, sa fie cu grije la alegerea confesarului; sa-0 aleaga medicul care &A tie sa sufere cu cel ce
sufera i sa planga cu cei ce plang. Din informatiile lui Tertullian rezulta, ca. in Occident fixarea expierii publice, a duratei i felului ei, era rezervat episcopului, pentru ca ea ,e o
msurd disciplinara care intereseaza intreaga comunitate a
cre0inilor i, prin tirmare, ea trebuie sa se savar0asca in mijlocul i in vazul 6.1) Din Omi lia citata a lui Origene pare a
rezulta ca in Orient ea era stabilita de preotul confesar. Intradevar, Origene scria cal penitentul trebuie sa aleaga cu
mult grije preotul la care se spovede0e, ca s poat jucleca
daca nu cumva boala e de natur de a fi aratata in fata bisericii intregi ca i ceilalti credincio0 sa se poata edifica i i bolnavul (penitentul 1) sa se poata vindeca mai uqor,2) Expiarea
publica, in general, consta din rugaciuni, post cu pane i apa,
ajun, plans, culcat pe pamant, elemosin, statul la ua
cii in cursul liturghiel, in acte de umilintal fata de proti i credincio0, solicitandu-i sa se roage pentru iertarea pcatelor lor,
S. Grigorie Thaumaturgul, in Scrisoarea sa canonicei deosebeqte patru stadii in desfaqurarea expierii publice (can. 12)1
pe care le gasim i in canoanele sinodului din Ancyra (314).
Intaiul este acela cand penitentii stau afar, langa ua bisericii i de acolo implor rugaciunile celor cari infra i ies. Acw
acum se
tia sunt plemgcltorii; in al doilea stadiu penitentii
numesc ascultiitori ,stau in vestibulul bisericii 'Ana dupA
predica i atunci ies odata cu catecumenii; in stadiul al treiacum prosternafi, stau in nartex-ul biserilea penitentii
cii, ie0nd, ca i, asculttorii, odata cu catecumenii, iar in,stadiul al patrulea rman in biserica pan la sfar0tu1 slujbii,
Beal ins a fi admi0 la impart4anie. In Occident nu galsim
1) De paenitentia c. X.
2) Tantummodo circumspice diligentius cui clebeas

confiteri peeoatum tuum. Proba prius medicum, cui debeas cansam langoris expo-

ut ita demum... si quid consilii dederit, facias et sequaris et

si intelexerit et praeviderit talem e.sse langorem tuum qui in conventu
both's ecelesiae exponi debeat et curari. ex quo fortassis et caeteri
aedificari poterunt et tu ipse facile sanari. multa hoc deliberatione et
satis perito medici illius consilio procurandum est.

www.digibuc.ro

9/

aceste grade in opera expierii. Acolo penitentii publici erau

tratati ca si catecumenii, adicd nu erau admisi la imprtasanie si trebuiau s prseasc biserica dupg predic.
Cu timpul s'au intocmit asa numitele Ceirfi penitentiale
(libri paenitentiales) care cuprindeau normele stabilirii canonului
cum ii spunem azi
ce trebuia dat pentru unele pacate. Astfel de norme, intocmite de episcopii din Africa,
aminteste si s. Cyprian. Norme de acestea a stabilit
in
Orient
sinodul din Ancyra (314). D. p. canonul 4 al lui, prevede chi cei cari au sacrificat de sil idolilor ori au mncat,
fr reprobare, din carnea jertfit lor, se fie un an asculttori,
trei ani posternati i doi ani se, se impdrtcifiascei la rugeiciune", adicA pot s rmn in biseric pn la sfrsitul slujbei.
Este de observat c sinodul nu mai cunoaste clasa plngto,

rilor.

0 categorie special de penitenti a format-o in veacul al

3-lea, pe timpul cumplitei persecutiuni a imparatului Decius,
lapsi = cazutii, adicd aceia cari de frica pedepselor au sacrificat idolilor. De lapsi se deosebeau libellatici adic aceia, cari
au reusit s obtin, prin mitd, dela functionarii publici certificate (libelli), a.' au sacrificat idolilor si astfel, fr a sacrifica in
realitate, scdpau de orice pedeaps. Numrul lor
si al lapsilor si al libellatici-lor
a fost, mai ales in Africa, enorm.
Privitor la amndou categoriile gsim informatiuni complecte
att in scrierea De lapsis a s. Cyprian ct si in vasta sa corespondent.

Unii erau de prere c cei cari au sacrificat idolilor

lapsi , s nu fie reprimiti in snul bisericii, ca sh se stabileaseh" un exemplu strasnic pentru credinciosi. Altii, in schimb,
avnd in vedere al lapsi, dac au czut, au czut sub amenintarea celor mai mari chinuri si, de multe ori, fiind amenintati
chiar cu moartea, apoi impresionati de scrisorile de recomandare primite de cazuti de la confesori si martiri (libelli pacts)
procedau fata de ei cu totul usuratic, reprimindu-i in biserici
si admitndu-i, far nid i. o pocint, la imprtsanie. Acestea
se petreceau in absenta lui Cyprian care se refugiase.
De acord cu biserica din Roma, episcopii africani au

fAcut mai intiu o deosebire esential intre libellatici i lapsi.

Cei dinti, dup ce li se examineaza situatia (examinatis cauwww.digibuc.ro

92

sa singulorum) , se reprimesc in sanul

comunitatii

crestine.

Lapsi trebuie sa faca pocainta i, fiindca intre ei erau deosebite categorii: unii au sacrificat de buneivoe, (ad sacrificium nefandum statim voluntate prosilivit) unii au Indemnat i pe alfii
sei sacrifice; altii au mers att de departe, de au smuls i pe
copiii mici din bratele peirinfilor fi i-au pus sei sacrifice, altii au
sacrifcat numai dupei ce au lost supusi la cele mai grele torturi, altii au sacrificat ca
scutiascei familia (sotia i copii)
de a fi siliti s sacrifice si ei, trebuie examinat fiecare caz in
parte (examinentur causae et voluntates et necessitates singulorum). Durata penintentii atrna de gradul de culpabilitate
lapsi-lor. Astfel d. p. Ninus, Clementianus si Florus au rezistat, la inceput, chinurilor la care au fost supusi si au refuzat sal sacrifice idolilor, insa dupa ce chinurile au fost inasprite au cazut (vi tormentorum subactos esse et de gradu gloriae
diutinis cruciatibus excidisse). Pentru acestia Cyprian crede c o penitenta de trei ani e suficienta i, dupa implinirea
ei, pot fi reprimiti in biserica si admisi la impartasanie. Pentru cazurile mai grave si penitenta era mai grea, putnd dura
panA la sarsitul vietii.
lleosebirea aceasta intre diferitele categorii de lapsi o
face si sinodul din Ancyra (314). Astf el canonul 4 al lui,
vorbeste de cei ce au mncat din carnea sacrificata idolilor de
sila, dar s'au purtat imbracati in haine de sarbatoare; canonul
5 de cei ce au mncat, dar au mers in haine de doliu i in tot
timpul ospatului au lacrimat; canonul 6, de cei cazuti numai
dupa ce au fost amenintati cu confiscarea averilor, cu munca
silnica ori cu moartea etc. Orice durata se fixa insa pentru
expiare, in periculo mortis deslegarea se da imediat. In fata
unei noi persecutiuni care se anunta tot att de grea ca si a
lui Decius, sinodul episcopilor africani a hotarit sa dea deslegare tuturor lapsi-lor, care au facut penHen, pentru ca primej dia care se apropia sa-i gasiasca mai tari, intariti fiind cu
Trupul i Sngele Domnului.
In opozitie cu normele acestea generale, pe care le gasim

si in Orient si in Occident, privitoare la iertarea celor cazuti"

si la conditiile iertarii celor trei pacate (idolatria, adulterul si
omuciderea) se manifesta, mai ales in Occident, un curent cu
mult mai sever, unii episcopi refuznd, cum ne informeaza s.
Cyprian, sa ierte, de Oda, pacatul adulterului. Altii mergeau
si mai departe (ca s. Hippolyt) i spuneau ca nu trebuie ierwww.digibuc.ro

93

tat nici unul din ele. Deosebirea aceasta de pareri si atitudini

a provocat pe timpul papei Calixt (217-222) conflicte violente, care au dus chiar la schisma. Informatiuni privitoare la
ele ne dau Tertullian in cartea sa) De pudicitia si Hippolyt in
Philosophumena". Cel dintai scrie ca. papa Calixt ar fi dat
un edict in care, intemeindu-se pe puterea de a lega si deslega, ar fi spus: Ego et moechiae et fornicationis delicta poenitentia functis dimitto", adica iarta si pacatul adulterului si al
curviei celor ce se pocaiesc. Din famuririle si expresiunile cu
care Tertullian insoteste aceste cuvinte din decretul citat, Ehrhard trage concluzia cI aci nu e vorba de papa Calixt ci de
un oarecare episcop african 1) concluzie ce ni se pare intemeiata. Ni se pare intemeiata cu atat mai mult, cu cat Hippolyt,
care traia in Roma, era un dusman neimpacat al lui Calixt
se alesese chiar contrapapa
si-1 descrie in culorile cele mai
negre, nu face amintire de un astfel de decret. Din informatiunile
foarte patimase de altfel
pe care ni le da Hippolyt
in scrierea citata (IX, 12), rezult insa c inteadevar papa
Calixt avea o atitudine mai concilianta, (land celor ce se pocaiau deslegare pentru toate pacatele, referindu-se la cuvintele Mantuitorului, (Mat 13, 30), leisa(i sei creascei impreund si
greiul f i nghina pnei la seceris si la pilda corabiei lui Noe,
care cuprindea si animale curate si necurate.
Conflictul dintre papa Calixt si Hippolyt, n'a avut urma.ri
mai grave pentru linistea bisericii, Exceptional de grave au
fost insa-invataturile altui roman, ale lui Novatian. Acesta nu
combatea numai practica bisericii, care ierta si cele trei pacate,
ci nega puterea ei de a o face. (Parerea aceasta o avea si Tertullian in faza montanista a vietii sale). Doctrina lui Novatian
b. fost condamnata de un sinod convocat la Roma de papa
Corneliu in toamna anului 251, la care au participat 60 de
episcopi, lar autorul ei a fost excomunicat. Novatian ihsa s'a
sfiatit episcop, s'a declarat si el papa si a inceput o extraordinail propaganda pentru raspandirea vederilor sale. Ele s'au
si raspandit in toate partile si un mare numar de episcopi si
din Occident si din Orient, s'au declarat fatis aderenti ai autorului lor. Schisma provocata de Novatian n'a fost insa de
lunga durata.
Incetul cu incetul, cu trecerea vremii, disciplina peniten1) Die Kirche4 der Mfirtyrer p. 361 squ.

www.digibuc.ro

94

ii a fost uwrata. Expiarea publicA pentru cele trei pcate se

acorda numai odat, ins pentru cei care recdeau s'a intro.
dus, mai trziu, obiceiul de a fi deslegati din nou pe patul

mortii, cum rezultd dinteo scrisoare a papei Siricius (384

398), in care dispune c dup ce au cazut din nou, din slbiciune (fragilitate), sa fie ajutati inainte de moarte cu darul
impairt4aniei (per cummunionis gratiam volumus sublevari),
ceeace, evident, presupune qi deslegarea, fr de care nu puteau fi imprtiti.
3. Liturghia.

Centrul intregii vieti religioase a creOinilor, era qi in pHmele veacuri ca i azi s. Eucharistie. Ea este trupul i semgele
Domnului scrie s. Ireneu in Cartea sa contra ereticilor (V, 2,
2-3); este aliment spiritual') si de aceea zice Tertullian
caro corpore et sanguine Christi vescitur ut et anima Deo
saginetur 2) Dionisie din Alexandria o nume0e sfemta sfintelor.
Ea se dal numai celor drepti. S. Cyprian era de prere c
cine se imprt4eqte nevrednic, face mai mare palcat dect cei
ce-1 neag' pe Christos: plus modo in Dominum manibus atque
ore delinqunt'quam cum Dominum negaverunt (De lapsis, 16).
Eucharistia e i. sacrificiu purum sacrificium (Ireneu), sacrificium verum et plenum (Cyprian) care se aduce in biserica
intreaga; este repetarea jertfei de pe cruce a Mntuitorului.
Schimbarea. pAinii i vinului in trupul i sngele lui
Christos se face prin rostirea cuvintelor primite dela Eh acesta
este trupul meu
acesta este seingele meu3) S. Ireneu o
spune i mai clar4) Quando ergo et mixtus, calix et fractus
panis percipit verbum Dei, fit eucharistia sanguinis et corporis
Christi. Schimbarea pAinii i a vinului in corpul i sAngele
Domnului, era numit de Tertullian transfiguratio i o defineste astlef: Transfiguratio autem interemptio est pristini.
Omne enim quod transfiguratur in aliud, desinit esse quod
1) Doctrina celor 12 apostoli 3.
2) De resurrectione carnis 8.
3) S. Tustin Apologia I, 66.
4) Ado. Haereses V, 2.

www.digibuc.ro

95

luerat et incipit esse quod non erat.1) Vinul nu se consacra

curat ci amestecat cu apa, De aceea s, Ireneu 11 numeste:
Calix mixtus. In conceptia s. Cyprian 2) apa simbolizeazd poporul credincios, iar in vin se arat sngele lui Christos. Amestecul apei cu vinul inseamnd impreunarea poporului cu Christos. Dacal se consacr numai vin, sngele Domnului e f rd noi,

lar dac se consacr numai apa, suntem noi fr el. (Narn

quia nos omnes portabat Christus, qui et peccata nostra portabat, videmus, in aqua populum intelligi, in vino vero ostendi
sanquinem Christi. Quando autem in calice vino aqua miscetur,
Christo populus adunaturo et credentium plebs ei in quern credidit, copulatur et conjugitur
si vinum tantum quis offerat,
sanquis Christi incipit esse sine nobis, si vero aqua sit sola,
plebs incipit esse sine Chrsito"). Unele secte crestine credeau
ca." poate fi consacrat si numai apa de aceea aderentii lor se
numeau aquarii
credint, care a fost temeinic combtut de
s. Cyprian in lunga scrisoare citat mai sus. Cei care cred astfel
zicea el
nu fac ceeace a fcut i poruncit Isus Christos Domnul Dumnezeul nostru, autorul i doctorul acestui sacrificiu. In oferirea jertfei eucharistice trebuie respectat traditia Domnului, (dominica tradito servgtur) pentruc noi nu putern face decat ceeace a f alcut El mai inainte.
Asupra felului cum se aducea jertfa eucharistica, adial
asupra liturghiei din primele trei veacuri, informatiunile
noastre sunt foarte incomplete. Cauza trebuie cautat, fr indoial, in disciplina arcani. Aceasta era msur luat de bise-

ric de a pstra secretul privitor la marele mister pentru a

nu-1 expune, in vremile acelea de persecutiuni si nesigurant,
profanrii din partea pgnilor. De aceea i catecumenii, desi
erau oameni cari se pregtiau s primiasc botezul, trebuiau
sa prsiasc locasul unde se f Acea liturghia indat dup predeci inainte de a se proceda la frngerea pnii. Astfel
scriitorii bisericesti contemporani vorbesc de Eucharistie foarte
putin numai atunci cnd erau nevoiti sa o faca. De aceea
privitor la Eucharistie s'au putut rspndi in cercurile paganilor cele mai gresite preri cum e d. p. aceea, c' in adunrile
lor crestinii mnnc si beau carne si snge omenesc.
Din scrisoarea lui Pliniu cel Tnr catre Impratul Tralan
1) Adversus Praxeam,
2)

27.

Ep. 61, 13.

www.digibuc.ro

96

din anul 112, vedem cA crestinii se adunau in anumite zile,

dimineata inainte de rsaritul soarelui (stato die grite lucem),
si cfintau impreun cntari lui Christos, ca unui zeu. Doctrina celor 12 apostoli", precizeaza c ziva in care credinciosii
citim in
se adunau la liturghie era Dumineca. Adunati-vei
in ziva Duminecii
acest stravechi monument literar crestin
Domnului, frngefi peiinea i aducefi mulfumitei, dupeice mai
inteii v'ati meirturisit peicatele, pentru ca jertfa voastrei sei fie
curatei. Intia descriere mai amanuntita a liturghiei o avem
se adunei
scrie el
dela s. Iustin. (Apol. I. 67), Dumineca
tot% dela orase si sate, intr'un loc comun. Aci se citesc, cert ingeiduie timpul, evangheliile apostolilor i scrierile profefilor.
rcpoectk episDuper ce se terminei cititul, cel mai mare
copul
fine o omilie ca tofi sei treiiasc potrivit bunelor inveifeituri (cuprinse in lectura). Apoi se roagei tofi impreunei
la sf etrsitul rugeiciunii se duce perine i vin cu apei i cel mai
mare rosteste cu glas tare o rugciune i sxapccrdag (---= formula consacrarii) i poporul reispunde amin. Dupei aceea i
se dei fieceiruia din ceeace s'a consacrat spre consumare iar
celor absenfi li se duce\ acasei de diaconi. Aceia cari au averi
si vreau s dea, dau, duper voia fieceiruia, ce vor; darurile se
pun inaintea celui mai mare, iar el foloseste darurile stremse
pentru ajutorarea veiduvelor, a orfanilor, a bolnavilor, a celor
pentru intrefinerea streiinilor, cu un cuveint acesta
(mai marele) poartcl grija tuturor celor lipsifi.
Doctrina celor 12 apostoli" ne da si formula rugaciunilor
care trebuie recitate dupa consacrarea vinului si a painii: Ifi
mulfumim Tie Peirintele nostru, pentru sf emta vifei a lui David, a iubitului Telu (adica pentru sngele lui Christos), pe care ne-ai descoperit-o prin sus, lubitul Teiu. Miirire Tie in veci.
Ifi mulfumim Tie, Piirintele nostru pentru viata i cunoasterea descoperitei prin sus, lubitul Teiu. Meirire Tie in veci.
Precum a fost strems la olaltei perinea aceasta, care era imprstiatei pe dealuri (grul din care se face pinea era imprastiaq aqa sei fie stremsei i biserica Ta dela marginele peimemtului in immireifia (cerurilor). A Ta este meirirea i puterea
prin sus Christos in veci."
In cursul liturghiei se faceau, dupa porunca s. Pavel (1
Tim, 2, 1-2) rugaciuni pentru tosi oamenii, pentru regi
pentru toli cei in dregatorii 'Mahe. Un stralucit model de rugaciune, care, probabil, se recita i la liturghie in biserica Rowww.digibuc.ro

97

mei, gasim la sfritul scrisorii lui Clemente Romanul cAtre

Corintieni (c. 59; 2, 61, 3).
Norme unitare pentru citirea evangheliilor i a scrierilor
profetilor qi pentru rugaciunile care se recitau, nu existau
inc6 i de aceea ele variau dela oraq la ora. Cu timpul insd
s*au format i in aceasta privint anume traditii, din care apoi
&au desvoltat diversele tipuri de liturghii: syrian, egiptian,
bizantin, in Orient; jar in Occident tipul roman i gallic, fiecare cu variantele lui. Jertfa liturgic se aducea nu numai pentru cei vii ci i pentru morti. Acest fapt apare evident din ep.
66 a s. Cyprian in care interzice s se Lei liturghie pentru
rposatul Geminius Victor fiindc6, netinnd searna de hotAririle unui sinod, a lsat executor testamentar al sau pe preotul
Geminius Faustinus. ( ... non est quod pro dormitione eius
apud vos fiat oblatio). Imprtqania se fcea qi in Orient i in
Occident, cu pme yin. Pinea se ddea credincioOlor in
mn. De aceea Origene le atrgea atentiunea s o primeasca
cu mare grije i veneratiune ca s nu cad ceva jos (ne parum
quid decidat, 1) jar Cyprian, ca s nu o ia cu mnile murdare2).
Pe timpul persecutiilor acetia pstrau Eucharistia acas, ca s'a"
o aibe la indemn, in caz de primej die neputandu-se intruni
la liturghie, La Pati era obiceiul
cel putin in Orient
ca
bisericile s-qi trimit una alteia Eucharistie, ca semn de binecuvntare, obiceiu care a fost interzis de sinodul din Laodicea,
tinut in jumatatea a doua veacului al 4-lea (can, 14). Din canonul 25 al sinodului din Carthago (418) vedem, ca in acele
prti s'a introdus datina de a se pune cuminecatura in gura
mortilor, obiceiu care a fost interzis de sinodul amintit.
La inceput adunrile creOinilor pentru liturghie aveau
loc in casele particulare puse la dispozitie de cei mai cu stare
dintre ei, care aveau locuinte incdpatoare. Mai trziu
in
veacul al 3-lea
au, fost construite locauri speciale destinate
exclusiv cultului divin i acestea erau proprietatea comunitatibor. Pe timpul persecutiilor deslntuite de impdratii Decius qi
Valerian, bisericile au fost confiscate. Acest fapt rezult din
rescriptul din 260 al lui Gallenius, reprodus de Eusebiu in
Istoria sa bisericeascei (VII, 13), in care impratul dispunea ca
lcaurile de rugciune ale creOinilor sa fie lsate libere. Tot
Horn. XIII, 176.
2) De lapsis 15. 16.
1)

www.digibuc.ro

98

Eusebiu ne povesteste ca.' Paul din Samosata n'a voit sal cedeze o biserica din Antiochia i imparatul Aurelian a poruncit
ca ea sa fie data acelora cari sunt in comuniune ct4 episcopii
din Italia si din cetatea Romei.1) Decius in intaiul sau decret
(303) contra crestinilor a dat ordin ca bisericile sa fie distruse
din temelii.

4. Sfirbiitorile creOne, Conflictul In jurul srbfiriii PaOlor.

Urme despre datoria crestinilor de a asculta liturghia Duminica, avem din veacul al 3-lea. Didascalia apostolilor scrisa
in jumatatea a doua a acestui veac, vorbeste (cap. 13) cu multa
severitate despre ea. Tot Didascalia spune cal liturghia trebuie
celebrat frumos si cu solemnitate i c in biserica credinciosii
trebuie sa stea in ordine dup sex si varsil (c. 12),
In afara de Duminica, crestinii aveau in perioada de care
ne ocupam numai cloud sarbatori, Pastile i Rusaliile, adica
sarbatoarea invierii Domnului i sarbatoarea pogoririi S. Spirit peste apostoli. In unele comunitati a inceput a fi sarbatorita ziva mortii martirilor, numita dies natalis sau ziva nasterii
lor la viata vesnica. Sarbatorile acestea aveau caracter local
si, cum ne informeaza Tertullian, ele erau impreunate cu freingerea pinii (sacrificiul liturghic). In legatura cu sarbarea
Pastilor a isbucnit in veacul al 2-lea un violent conflict intre bisericile din Asia si restul bisericilor, in frunte cu aceea a Romei. Cele dintaiu sarbatoriau invierea lui Christos in 14 Nisan,
indiferent pe care zi din saptaman cadea aceasta data. In
Roma si in tot restul crestinitatii sarbatoriau invierea Dumi-

neca dupa 14 Nisan, far considerare la data lunei Nisan in

care cadea ea. Intaia incercare de a reconcilia aceste dou
puncte de vedere a facut-o s. Polycarp, care a calatorit la
sfarsitul anului 154 ori inceputul anului urmator la Roma, la
papa Anicet (15415-165166). Incercarea 'n'a reusit. Polycarp
intemeia practica pe apostolul Joan i pe invataceii apostolilor, cu care a avut legaturi, iar papa Anicet pe datina antecesorilor sai, in fruntea carora se gasea s. Pctru nsui. Deosebirea de vederi intre cei doi protaganisti n'a avut nici o urmare. Lucrurile au luat insa un curs primejdios sub papa Victor (189-199). Acesta determinat, probabil, de propaganda
pe care o facea in Roma un anume Blastus de a sarbatori PasI)

1st. Bis. VIT, 30.

www.digibuc.ro

99

tile intru toate ca Evreii, a adresat indata dupa urcarea sa pe

tron o scrisoare circulara tuturor bisericilor, invitndu-le sa
convoace sinoade i sal se declare asupra chestiuni. Istoricul
Eusebiu, care ne-a pastrat informatiunile privitoare la acest
conflict, spune 1) cai toate sinoadele au fixat in scris i unanim
regula generala ea misterul invierii Domnului poate fi pea'snuit numai Dumineca. Exceptie a facut numai sinodul bisericilor din Asia Mic in frunte cu episcopul Polykrates din Ephes.
Acesta intr'o extrem de importanta scrisoare, din care Eusebiu
ne-a pstrat textual numai doua fragmente, referindu-se la
marile lumini ( p.eycack atot'Lato: ) ale Asiei, apostolii Filip qi
Ioan i episcopii Polykarp din Smyrna, Thraseas din Eumenea,
Sagaris din Laodicea, Papirius din Smyrna i Melito din Sardes, sustinea ca Patile trebuiesc sarbate totdeauna in 14 Nisan. Dupa ce arata traditia acelor biserici, precum i a bisericii
sale din Ephes, in fruntea careia el e al 8-lea din familia sa,
Polykrates incheie cu aceste cuvinte impresionante: Eu fratilor, care am 65 de ani intru Domnul i. am avut contact cu toti
fratii din lume i am, citit intreaga s. Scriptura, eu nu ma las
intimidat de amenintri, caci Cel mai mare dect mine a zis:
trebuie se; ascultam mai mult de Dumnezeu dect de oameni".
Dupa primirea acestei scrisori, papa Victor printr'o enciclica a declarat eretice bisericile quartodecimane (aa se numeau acelea care sarbau Patile in 14 Nisan) i le-a excomunicat din comunitatea cretinilor. 2) Masura att de severa a
papii Victor n'a intmpinat aprobarea tuturor. Eusebiu cunotea scrisorile multora din cei cari au inetervenit pe langa
papa rugandu-1 ca de dragul pacii, a unirii i .a. iubirii de
aproapele, s revina. Nu ne da insa cleat fragmente din scrisoarea lui Ireneu trimisd papei Victor in numele comunitatilor
din Gallia. Acesta il ruga sa nu se arunce anatema asupra
unor intregi biserici ale lui Dumnezeu, Iiindcd (in la o veche
traditie a lor, deoarece diversitate sarbarii Invierii, nu e incompatibila cu unitatea credintii. Ca dovada, Ireneu se refer&
la cazul papii Anicet i al lui Polycarp, cari dei nu s'au putut
totuqi s'au despartit ca buni frati intru Christos.
Continuarea conflictului nu-1 cunoatem. Cert este insa ca biIst. Bis. II, 23.
2) Eusebiu loc. cit. V. 24.
1)

www.digibuc.ro

100

sericile din Asia au adoptat obiceiul celorlalte, pe care apoi

conciliul dela Nicea (325) 1-a impus, cu autoritatea lui, ca
norma generala pentru crestinismul de pretutindeni.
5. Cis itoria.

Despre cdsdtorie crestinii aveau o conceptie cu totul superioara. Ea este o institutie divina si simbolizeaza legatura
dintre Christos si biserica. Ea e necesara pentru propagarea
neamului omenesc si pentru usurarea greutatilor vietii (Clescrie s. Memente din Alexandria), Scopul casatoriei este
Tcrei
etyve[ceg
= Sympotodiu (t 311) in cartea sa Eup.nmov
sa dea bisericii membri si marsion sau despre virginitate
tiri si astfel sa desavarsiasca opera lui Christos raspandind
cat mai mult Logos-ul divin, De aceea ereticii condamnand casa-

toria, isi bat joc de voia Domnului care a creat cele dou sexe
deosebite. Fiind institutie divina, casatoria trebuie incheiata in
fata bisericii ( 1LE-6: yvtbms Tot) gmax6rcou scrie s. Ignatiu) ca
sa fie dupa Domnul nu dupa patima trupeasca. Tertullian 1)
accentuiaza ca daca nu se incheie in fata bisericii e in primejdie sa fie numita curvie si adulter (Penes nos ocultae quoque
coniunctiones id est non prius apud cccelsiam professae iuste
moechiam et fornicationem indicari periclitantur). Tot Tertullian vorbeste cu insufletire de fericirea unei casatorii binecuvntate de biserica si confirmate de Taal ceresc. 2)
Casatoria crestina e indisolubila. Aceasta e doctrina unanima si generala a tuturor parintilor bisericesti atat din
Orient cat si din Occident. In accentuarea indisolubilitatii unii
mergeau atat de departe, incat spuneau c ea nu inceteaz
de tot nici dupa moarte, (Clemente din Alexandria, Strom.
III, 12, 82), si de aceea chiar si casatoria a doua, incheiata
dupa moartea sotului o numeau adulter cuviincios, (akcsn-tg
liotxea ). Athenagoras in Ilpeapcja 7cspl xpLatcomlw Suplica
pentru creftini. c, 33). Nici chiar adulterul nu e motiv de desfacere a casatoriei ci numai de despartire a sotilor fara a se
putea insa recasatori (despartire de pat si masa). Pastorul
lui Hermas, (Mull 4, 4) spune 'ea' brbatul care a constatat
i) De Pudicitia, 4.
2) ... sufficiamus ad enarrandam felicitatem eius matrimonii quod
ecclesia conciliat et confirmat oblatio et obsignat benedictio, angeli
renuntiant, Pater rato habet. Ad. uxorem II, 8.

www.digibuc.ro

101

ca. nevasta paeatuieste cu cineva si nu se pocaieste, trebuie

sa o paraseasca dar nu se poate castori din nou. DacA o face
e adulter (dimittat illam vir et per se maneat. Quod si dimiserit mulierem suam et aliam duxerit et ipse moechatur).
Cyprian scrie scurt si sententios, citnd pe apostolul Pavel (1.
Cor. 7, 10-11) Uxorem a viro non recedere, aut si recesserit
innuptam manere1). Sinodul din Elvira (azi Granada in Spania) tinut la 303, la care au participat 19 episcopi si 24 preoti,
interzice categoric (can. 9) femeii care si-a prsit brbatul s
se mrite pnd dup moartea acestuia, iar canonul 54 opreste
si desfacerea Iogodnei daca cei logoditi au avut raporturi
sexuale. Unele piedeci la incheierea cdstoriilor incep a se
introduce inc in perioada aceasta. Sinodul amintit din Elvira
opreste cAstoria crestinilor cu pagnii si cu Evreii (can. 16)
apoi interzice ca un vkluv sa se cstorease cu cumnata ori
cu nora sa. (can. 61 si 66),

6. Rugaciunile, Postul. Operele de binefacere. Ascetil.

In afard de mijloacele acestea sacramentale, credinciosii
din primele veacuri, urmreau
ca si cei de azi
realizarea idealului de perfectiune crestinh si pe alte cai si in primul
rnd prin: rugeiciune, post si opere de binefacere. RugAciunea
e numit de Tertullian murus fidei, pavaza credintii si arma
sigur contra ispitelor. Puterea ei era socott extraordinara.
Ace las scriitor african scriea cA e singura care il invinge pe
Dumnezeu (sola est oratio quae Deum vincit). 2) Dup obiceiul
evreiesc crestinii se rugau de trei ori pe zi: dimineata, la
amiazi si seara. Rugciunea principal era Tated nostru, att
de frumos comentat de s. Cypran in scrierea sa De oratione
dominica si pe care Doctrina celor 12 Apostoli, il recomanda
s fie recitat de trei ori pe zi (VIII, 3). 0 mentine special
merit privighierea de Smbt noaptea spre DuminecA.

Atunci credinciosii se pregtiau pentru celebrarea liturghiei

asteptnd adunati in biseric ivirea zorilor, cntnd psalmi,
rugndu-se si citind s. Scriptura si ascultnd omiliile rostite
de episcopul si de ceilalti membri ai clerului (Tertullian, De
I) Testirnonia III, 90.
2) De oraffone c. 29.

www.digibuc.ro

102

oratione c. 28) . RugAciuni se faceau si pentru morti, cad

Didascalia ii indemna
pe credinciosi scriind rugafi-vei si jertfifi
\
pentru cei adormifi (XXVI, 22, 2). Crestinii se rugau Inge-

nunchiati afar de Pasti si de Rusalii, cnd se rugau stnd,

fiind acestea sarbtorile bucuriei. S. Cyprian spunea ea' cei ce
se roaga s'ai priveasc in jos ca vamesul din Evanghelie; Origene, dimpotriv, eh' e mai potrivit ca omul rugndu-se sa
ridice ochii si minile spre cer.
Posturi obisnuite erau dou pe sgptamn: Miercurea si
Vinerea. In afar de aceste doug zile, se mai postia inainte de
sarbatoarea Pasti lor. Acest post insd nu era pretutindeni la
fel: in unele pArfi se postea numai o zi, Smbata, in altele
dou. zile (Vinerea si Smbt), in altele se postea strict 40
de ceasuri inainte de Inviere, in altele iarsi mai multe zile.
Astfel d.- p. in Alexandria postul dura o saptamnd (sptmna mare) ; tot asa se postea in Syria, cu deosebirea ca in
primele 4 zile ale, ei se putea consuma pine, sare si apa, iar
in ultimele doubl nimic.
Cea mai impresionant opera' de pietate in primele veacuri ale crestinismului era elemozina, ingrijirea aj3roapelui
lipsit, a orfanilor, vaduvelor, a celor sraci, bolnavi si inchisi.
Cuvintele lui Christos: am fliimeinzit si mi-afi dat sei meineinc,
am insetosat si mi-afi dat sel beau, am fost streiin si m'a(i
adeipostit, gol am lost si m'afi imbreicat, bolnav am fost si
m'afi cercetat, in temnifii am lost si afi venit la mine (Matei
25, 35-36) au aflat un puternic rasunet in sufletul crestinilor
din acele vremi indepartate. Evanghelia lui Isus este Evanghelia iubirii. De pe aceea vii vor cunoaste pe voi oamenii cei
sunteg inveifeiceii mei dacei vel iubifi unul pe altul, a zis Mantuitorul si intr'adevr, semnul caracteristic prin care crestinii
se deosebiau de lumea din jurul lor era aceast iubire a aproascria Terpelui. Semnul dup care dusmanii ne recunosc
este grija de cei lipsiti si operele noastre de caritullian
tate".1) Cyprian socotia elemosina intre mijloacele de splare
a murddriei pacatelor (sordes postmodum quascumque contrahimus, elemosynis abluamus),2) si de aceea o preamareste in
cuvinte de o admirabil frumusete, numind-o lucru strellucit si
') Apo log. 39.

2) De opere et elemosyna c.

1.

www.digibuc.ro

103

dumnezeesc, marea meingdiere a credinciosilor, forteirea(a neidejdii noastre, peistrarea credinfei, vindecarea peicatelor. Prin
ea ni-L facem pe Dumnezeu debitorul nostru (Deum computat
debitorem). 1)

In afarg de elemosina privata, de ajutorul pe care singuraticii credinciosi Il dddeau celor sgraci si lipsiti, vaduvelor
si orfanilor, celor bolnavi, celor inchisi, biserica a organizat o
impresionant opera de asistenfd oficialei. In serviciul ei au
fost pusi diaconii alesi cu putin dupg pogorirea s. Spirit

(Fapte 6, 2-6). La inceput aceast operg era in legaturg cu

serviciul divin. Din citatul reprodus mai sus din Apologia s.

Iustin, am vgzut a la sfrsitul liturghiei aceia care au averi

si vreau sd dea, dau,dupd voia fiecdruia, ceit vor; darurile se
pun inaintea celui mai mare, iar el foloseste darurile strcinse
pentru ajutorarea veiduvelor, a orfanilor, a bolnavilor, a celor
inchisi qi pentru intrefinerea streiinilor, cu un cuveint acela
(mai marele) poartd grija tuturor celor lipsifi. Tertullian
(Apol. 39) ne vorbeste de cassa (arca) comunitgtilor in care
crestinii cei cari dispuneau, isi vgrsau obolul lor odat pe lung,
de obiceiu la o zi fixa ori cnd voiau si puteau (modicam
unusquisque stipem menstrua die vel cum velit, et si modo
possit, apponit). Acest obol (stips) consta, mai ales, din bani
si cereale. Tot cu serviciul &yin erau impreunate si asa numitele agape-- ( &yrcil ) in uz inch' pe timpul apostolilor, de care
vorbeste s. Pavel in intia sa scrisoare cgtre Corintieni (11,
21-22). Agapele erau mesele comune ale credinciosilor luate
mai intiu la sfrsitul liturghiei and stgteau impreung cei
bogati cu cei sgraci, domnii cu sclavii si and cei bogati duceau de mncare si pentru cei sgraci si lipsiti. Obiceiul pare
a fi durat putin timp si a nu fi fost general. Mai tgrziu agapele aveau loc seara, post lumina cum spune Tertullian. In
distribuirea darurilor primite si, in general, in intreaga opera
de asistent, episcopul era ajutat si asistat de diaconi. Privitor la criteriul distribuirii lor, Origene ne dg informatiuni deosebit de pretioase. Marele alexandrin recomand ca inainte de
toate, sg se examineze situatia personalg a fiecaruia din cei
avizati- la jutor: felul cum au fost educati si mrimea ajutoruspune el
lui de care au nevoie. Nu trebuiesc tratafi la tel
1) De opera et elemosynis cap. 26.

www.digibuc.ro

104

aceia cari din copileirie au fost obicinuifi cu asprimea viefii

cu aceia care ad avut( o copileirie bogat i pe urmei au cazut
in mizerie. Nu trebuiesc acordate aceleasi ajutoare bArbatilor
femeilor, bdtrnilor i tinerilor; celor slabi cari nu-si pot
astiga pAinea de toate zilele i celor cari qi-o pot cstiga, in
parte. ln general trebuie sei aibei multei infelepciune, incheie el,
aceia care voiesc sei distribuie bine venitele bisericeqti.
Din darurile ce se vAirsau de credinciosi in cassa (arca)
comunittii, se intretinea in rndul inaiu clerul care se gasea
in serviciul ei, conform rnduielii lui Christos, ca aceia .care
propoveiduiesc Evanghelia, din Evanghelie sei triascii (1Cor. 9,
14). Urmau apoi veiduvele si orlanii. Urmele solicitudinii deosebite pe care crestinismul o avea pentru vAduve le aflm
in s, ScripturA. Faptele Apostolilor (6, 1) ne spun ea', chiar
la inceputul activitatii misionare a celor 12 invtacei, s'au ivit
nemultumiri in comunitatea din Ierusalim din cauzA cA Evreilor elenizanti li se pArea c vAduvele celorlalti Evrei sunt mai
bine ajutate. S. Iacob in epistola sa (1, 27) scrie cA adevrata
cinstire (4710-xe(a) curatd i imaculat a lui Dumnezeu este
vizitarea vciduvelor i orfanilor in necazurile bor. S. Polycarp,
elevul apostolului Joan, numeste vaduvele in scrisoarea sa atre
Philippeni (IV, 3) altarul Domnului. In cursul liturghiei ele luau
loc imediat dupA fecioare, iar acestea dupA slujitorii bisericii.
S. Metodiu in al sAu Symposion despre feciorie, vorbeste de
un fel de adunare a vduvelor (yepouca Teo yept-ov ) in cadrul
comunittii. (V, 8). Pe timpul papii Corneliu (251-153) erau
in Roma 1500 de vciduve qi alti sAraci a caror ajutorare cadea
in sarcina bisericii.

O grije speciala purtau crestinii din acele timpuri de cei

inchii si de cei trimisi la munca silnicei pentru credinfa lor,
aceasta gacari erau vizitati, incurajati si ajutati. In
sim Ode deosebit de emotionante. Eusebiu povesteste de
crestinii din Egipt care au mers 'Ana in Sicilia ca s viziteze
pe eel condamnati la muncA silnicg in minele de acolo, iar
s. Cyprian spune (Ep. 62) cA in Carthago credinciosii au adunat repede marea sumA de 100.000 sesterti (circa 800.000 lei)
ca sA poatd rAscumpra ctiva crestini prinsi de piratii din
Numidia.

In societatea crestinilor din aceasta perioadd formau o

clas deosebit asa numitii ascefi. Cuvntul vine dela greceswww.digibuc.ro

105

cul ic:ncritiw = cel ce se deprinde in ceva; in cazul nostru cel

care se deprinde in practicarea sfaturilor evanghelice, pentru
realizarea mai deplina a idealului de viat cretin.
gsim
folosit mai intaiu cu acest inteles la cei doi mari scriitori din
Alexandria, Clemente i Origene. Ascetii erau persoane de
ambele sexe, care i impuneau abstinenta dela castorie,
posturi in afara de cele poruncite de biserica i, in general,
duceau o viata aspra, de privatiuni voluntare i de mortificari.
Ascetii triau impreuna cu ceilalti credincioi i numai catre
sfaritul veacului al 3-lea au inceput s se izoleze de restul
cretinilor. Pretutindeni, in sanul comunitatilor, se bucurau de
o consideratie deosebit, formand o categorie de oameni
aparte, i Hind cunoscuti i respectuti de toata lumea.
Locul intaiu intre asceti, Il ocupau fecioarele. Ele erau
mandria bisericii i le gasim chiar dela inceputul cretinismului in toate comunitatile principale. Astfel din scrisorile s.
Ignatiu cunoatem ceata fecioarelor din Smyrna i din Anticchia, s. Polycarp vorbete de cea din Philippi, Pastorul lui
Hermas le amintete in sanul comunitgii din Roma. Viata
lor era opusa de apologetii veacului al 2-lea qi al 3-lea. coruptiei moravurilor popoarelor pagane i era invocata ca argument pentru dovedirea superioritatii morale a cretinismului.
In acela timp, impreun cu ascetii de sex barbatesc, constituiau pentru toti credincioii pilda vie a vietii desfcute din
catuile patimilor i plcerilor qi dedicate exclusiv lui Dumnezeu. S. Cyprian le numia flos ecclesiastici germinis", decus
atque ornamentum gratiae spiritualis", laudis et honoris opus
integrum et incurruptum", Dei imago", illustrior portio gregis".1) La liturghie li se rezerva totdeauna loc imediat dupa
membri clerului, ele formand un fel de aristocratie a credincioilor. De aceea pentru evitarea abuzilor li s'au fost fixat,
cu timpul, anume norme de conduita. Astfel d. p. Tertullian
rn cartea sa De virginibus velandis i s. Cyprian in scrierea
De habitu virginum le recomand sa se imbrace modest, sa-i
acopere capul, s nu poarte bijuterii, sa nu ia parte la nunti,
s nu mearg la baile publice, la spectacole etc. far mai tarziu, pela sfritul veacului al 3-lea, eand s'a introdus obiceiul
ca ascetii de cele dou sexe s traiasca impreuna, biserica a
1) De habitu virginum c. 3, cfr. qi c. 22.

www.digibuc.ro

106

luat masuri extrem de severe. Fecioarele, care mergeau sa

numite sublocuiasc in casa ascetilor de sex barbatesc
au fost invitate sa parasiasca locuinte aceintroductae
tora i sa faca pocainta. In caz de recidiva erau exluse din
comunitatea credincioilor, excludere care, daca refuzau sa se
supuna, devenia perpetua.1) In Orient, sinodul din Ancyra
(314) oprete,i el, (can. 19) categoric obiceiul amintit. Ace le
dintre fecioare, care nu puteau ramne pna la sfrsit in
starea pe care i-au ales-o, aveau voie, cu asentimentul episcopului, sa se marite. S. Cyprian le recomanda s'o faca daca
nu pot ori nu voiesc sa persevereze in feciorie, pentruca
e mai bine sa se mrite cleat sa cada in focul
zicea el
pacatelor sale" (melius nubant quam in ignem delictis suis
cadant. Ep. 4). Fiind miresele Domnului, caderea lor era socotita ca un adulter fate!' de Christos (Christi adultera).2)
Din ascetismul acesta s'a desvoltat, cu timpul, monachismul cretin, fiindca cei care i-au ales ascetismul ca ideal de

viata, au simtit tot mai mult nevoia de a se izola de restul

oamenilor, de a trai retrai departe de lume, de sgomotul, de
placerile i de ispitele ei.
Epistola ceitre Diognet", scrisa dupa unii in veacul al
2-lea, dupa altii in al 3-lea, ne da urmatoarea descriere a
vietii creOinilor din acele vremi (c. 5-6): ... Ei trdiesc in
carne dar nu dupei legile ceirnii. Petrec pe peimnt dar patria
lor este cerul. Se supun legilor insei prin viafa lor intrec legile.
Ei iubesc pc, toat lumea si toatei lumea ii persecutei. Sunt
ostinditi hire/ a fi cunoscufi; sunt 1.1Cifi si ei totusi treiiesc. Ei
sunt seiraci f i ii imbogeisesc pe mulfi, sunt lipsifi si totusi le
prisoseste totul ... Ei binecuvinteazei pe cei care ii blestemei

si cinstesc pe cei ce ii insult. Ei lac bine si sunt trimisi la

moarte ca cei feirei de lege f i se bucurei fiindcei in moarte ei
gsesc viafa ... Scurf, ce este sufletul in corp aceea sunt crestinii in lume. Sufletul este reispemdit in toate membrele corpului, asa si crestinii sunt reispemdifi in toate orasele lumii. Sufletul locuieste in trup insei nu e din trup; la fel fi crestinii
petrec in lume, inset' nu sunt, din lume ..."
Aceasta viat a credincioilor din primele veacuri a produs o profunda impresiune asupra contemporanilor. Actele ss.
S. Cyprian Egis. 4.
2) Cyprian ibid.

1)

www.digibuc.ro

107

Perpetua f i Felicitas ucise in 202 ori 203 in Carthago spun

c qeful inchisorii unde au fost duse inainte de a suferi moartea de martir nos magnificare coepit intelligens magnam virtutem esse in nobis. Este foarte semnificativ cl aproape tosi
marii apologeti ai creqtinismului i marii scriitori cretini din
veacurile al 2-lea i al 3-lea, s. Iustin, TB:Van din Assyria,
Athenagoras, Aristides din Atena, Clemente din Alexandria,
Gregorie Thaumaturgul, Dionysie cel Mare, episcopul Alexandriei, iar In Occident, Minucius Felix, Tetullian, Cyprian,
Arnobius qi Lactantius au fost nscuti din priati pgni qi
trecerea lor la creqtinism a fost determinat, in mare parte,
de curata, nobila i frumoasa viat, pe care o traiau sub ,ocMi

lor, creOinii; viat att de deosebit de a lumii ce ii inconjura.

www.digibuc.ro

Capitolul V,

EVOLUTIA DOGMATICA A CRE,$TINISMULU1.

I, Notiunea *it cauzele evolutlei dogmatice, Norma Fidel.

Mainte de a arata evolutia dogmatic& a cretinismului

pang la conciliul dela Nicea, trebuie s lmurim o chestiune
principiala. Este posibil, in general, o evolutie a dogmelor?
Este cu putint ca o dogma sa evoluieze qi, deci ca ea sa aiba
istorie? Raspunsul depinde de intelesul pe care il dam cuvntului evolutie. Dogmele sunt adeveiruri revelate, definite ca
revelate de biseric, sau cum spune conciliul vatican ea
omnia... quae in verbo Dei scripto vel tradito continentur et
ab Ecclesia ... tanquam divinitus revelata credenda proponuntur".1) Dupa aceast definitie, conciliul spune, c dogmele
trebuiesc crezute aa cum au fost definite, cu intelesul pe
care l-au avut in momentul definirii lor, acel inteles neputnd fi parsit niciodata. $tiinta poate progresa, intelesul dogmelor, nu.2) Prin urmare, intelesul lor este nvariabil i
inmutabil, el este independent de progresul tiintelor i. al
civilizatiei i, deci, o evolutie a lui este imposibila. Un adevar revelat, definit ca revelat de biserca, rmne acela pe
deasupra tuturor contingentelor timpurilor, oamenilor i
lucrurilor, el nu se schimba i, deci, neavnd evolutie, nu
are nici istorie.
Are ins istorie definirea dogmelor, cristalizarea fi stabilirea lor. Fixarea intelesului definitiv al unui adevar revelat
a fost precedata de discutii, de frmntari, de lupte i, de
multe ori, de grele rtciri; apoi progresul tiintelor qi, in
1) Constitufio dogmatica,de fide catholica. Cap. III. De fide.
2) Hine sacrorum quoque dogmatum is sensus perpetuo est retinendus, quern semel declaravit Sancta Mater Ecclesia, nec unquam, ab eo
sensu, altioris intelligentiae specie et nomine, recedendum. Crescat igitur et multum whementerque proficiat, tam singulorurn quam omnium,
tam unius hominis, quam totius Ecclesiae, aetatum ac saeculorum gradibus, intelligentia, scientia, sapientia: sed in sue) dumtaxat genere; in
codem silicit dogmate eodem sensu, eiademque sententia. Ibidem cap. IV.

www.digibuc.ro

109

special, al filosofiel, a dat noi si noi posibilitati de mai cornpletti ltnurire, de mai adncei infelegere qi mai uqoaret explicare a dogmelor. 0 evolutie, deci, in acest sens a existat si
exist si va exista atta timp, ct va exista si crestinismul.
Istoria dogmelor in conceptia catolicd, nu e istoria transformrii, a schimbdrilor si evolutiei in(elesului lor, ci este istoria
procesului, de leimurire, de cristalizare fi de precizare delinitivei a acelui inteles, a aprolundeirii, prin descoperirea nouilor argumente si a nouilor puncte de vedere, a infelesului
inmutabil fi invariabil al dogmelor, sau cum zice s. Augustin considerantur diligentius et intelliguntur clarius1).
Cauzele principale, care au determinat, in general, evolutia dogmatica a crestinismului, in sensul artat, au fost
urmAtoarele dou; 11 ereztile i 2) tendinta fireasc a crestinilor de a lmuri unele antinomii, unele contradictiuni aparente alg adevrurilor revelate (Dumnezeu unul in trei persoane, Christos, Dumnezeu i Om. etc.), apoi trebuinta la fel
de fireasch de-a adnci mai mult intreg cuprinsul revelatiei,
adncire, care a dus treptat si mereu la cristalizarea, la ridi-

carea la suprafat a altor si altor adevruri, cuprinse in s.

Scripturei f i in Tradifie si rmase neaprofundate si necristalizate ill definitiuni dogmatice.

In perioada de care ne ocupm cauza, care, nu numai a

ci a fortat evolutia dogmatic, au fost ereziile.
In fata attor invtturi gresite, care s'au ivit Inca din timpul apostolilor, biserica a fost silit s fixeze adevrul revelat, asa cum se desprinde din interpretarea autentic *a
Scripturii si traditiei apostolice, s-1 explice si s-1 apere.
Cci, accentum din nou, biserica nu a creat dogmele, nu
le-a inventat ea, ci ele au fost descoperite de Dumnezeu;
biserica a fost si este numai depozitara, pastratoarea, explicatoarea si aprtoarea lor, sau, cum zice conciliul vatican
tanquam divinitus revelata credenda proponuntur".
In fata valului de erezii, care, cum vOm vedea in capitolul urmtor, a amenintat crestinismul dela inceputul rspndirii sale, reprezentantii lui au stabilit inainte de toate
norma credinfei, (norma fidei). Aceasta este tradifia ierarhicei, este inveifritura bisericii reprezentate prin episcopii ei.
determinat,

') De cioitate Dei XVI, 2.

www.digibuc.ro

Cine vrea s nu rataciasca, trebuie s asculte de biseria i

s i-se supung ei. Acest lucru 11 Osim precizat cu mult
trie in Scrisoarea cadre Corintieni a lui Clemente Romanul,
scrisa pe la sfrqitul veacului intiu. Apostolii, scrie Clemente,
au primit invAtaiturile dela Christos qi s'au ingrijit s le transaqa cum le-au primit, .urmaqilor i, prin urmare, aceti
urma0.
ii i numete: episcopi i diaconi,
profeseaza
ceeace au primit dela Christos prin apostoli. (C, 42, 1-2; 42,

4 i 44, 2, De aceea zice al fifi supufi preofilor" ceici cine

nu primefte ceeace a spus Christos prin noi se expune unei
mari prime fdii" (cap: 57 i 59), Ace laq lucru il spune i s.
Ignatiu (+ c. 107) in scrisorile sale catre bisericile din Ephes,
Magnesia, qi Tralles, scrise in timpul popasului facut in Smyrna,
in drumul spre Roma. Vorbindu-le de primejdia care Ii amenint. din partea ereticilor iudaizanti qi dochetiti, le recomanda, ca refugiu sigur, ascultarea de mai marii lor bisericeqti. Ephesenilor le scrie; Ori pe cine pune Steipemul ca administrator al casei sale, trebuie
asculteim ca i pe Stei per-

nul nsui. Deci qi episcopului trebuie sei ne supunem ca lui

Christos" (6, 1). Credincioilor din Magnesia le recomanda
sa-1 priveasca pe episcop ca pe acela care prezideaz in locul
lui Dumnezeu, pe preoti ca pe sfetnicii apostolilor, iar pe diaconi, ca pe n4te persoane puse in serviciul lui Isus Christos
(6, 1). Tot aa le scrie credincioi1or din Tralles: tofi sei
stimeze pe diaconi ca pe sus Christos, la fel qi pe episcopi ca
pe imaginea Taflui, iar pe preofi ca pe senatul lui Dumnezeu
ca pe sfatul apostolilor. Feirei aceqtia nu poate fi vorba de
bisericei". 3, 1),

Clemente din Alexandria dovedete in dou capitole

(16-17) din cartea a 7-a a scrierii sale Stromateis ca exist
numai o biseric, fiindc exista .numai un Dumnezeu i un
Domn. Ea ii conduce pe toti la unitatea credintii. Numai in
ea se gseqte adevbIrata credint, pentruca in ea e unitatea
apostolicitatea. De aceea cine paraseqte traditia bisericii nu e
fiul lui Dumnezeu i invatacelul Domnului. Origene, elevul i
succesorul lui Clemente in fruntea coalei catechetice din Alexandria, scrie in cartea De principis" (lkp cipx6iv ), ca, dup.
ce sunt multi cari i zic creqtini i invat lucruri contradictorii, trebuie pastrat ceeace propovaduieqte biserica dela aposwww.digibuc.ro

I1I

toli 'Ana azi qi trebuie crezut numai aceea ce nu se abate dela traditia bisericeased i apostolic. I)
Cei mai precii, mai categorici i mai ampli in declararea
i dovedirea bisericii ca normei de credintei, sunt scriitorii din
Occident: Ireneu (il socotim occidental fiinded a functionat ca
episcop in Lyon, dei originar era din Orient), Tertullian i,
mai ales, Cyprian. In marea sa carte Adversus lzaereses, s.
Ireneu spune c in fata invatturilor diverselor secte, credincioii trebuie s" se intemeieze pe norrna adeveirului inmutabil
primit in botez (I. 9, 4). Aceasta norma se gsete in biseric. Ei i-a incredintat Dumnezeu sarcina de a vivifica pe toti
membri. Ceici unde este biserica, acolo este Spiritul lui Dumnezeu i unde e Spiritul lui Dumnezeu, acolo e biserica i tot
darul, iar Spiritul e adeveirul".1) Adevarul trebuie deci cdutat
in biseric i anume in bisericile intemeiate de apostoli, ai caror succesori pot fi inirati pana azi. Dar mai ales el trebuie
ceiutat in biserica Romei care a fost intemeiatei de Petru si Pavel. Cu ea trebuie s: se uniasc toate bisericile qi toti credincio0 de pretutindeni fiindc ea a pastrat traditia aposto-

Dup Tertullian, testimonium veritatis" este comunicarea, adicA legtura cu bisericile apostolice, Communicamus
cum ecclesiis apostolicis, quod nulli doctrina adversa, hoc est
testimonium veritatis", scrie el in obinuitu-i stil sententios.
Apostolii au primit invatturile dela Christos, apoi s'au imprsfiat predicnd in lumea intreaga, au intemeiat biserici, dela
1) Cum multi sint qui se putant sentire quae Christi sunt, et
nonnulli ,eorum diversa a prioribus sentiant, servetur vero ecclesiastics
praedicatio per successionis ordinem ab apostolis tradita et usqud. ad
praesens in ecclesiis permanens; illa sola credenda est veritas quae in
nullo ab ecclesiastica discordat traditione. I. Praef, 2.
2) Hoct enim ecclesiae creditum est Dei munus, quemadmodum ad
inspirationem plasmationi. ad hoc, ut omnia membra percipientia vivifieentur. et in eo disposita et communicatio Christi, id est Spiritus
Sanctus, arrha incorruptelae et confirmatio fidei nostrae et scala
Ubi enim ecclesia, ibi et Spiritus Dei, et ubi
ascenstonis ad Deum
Spiritus Dei, illic ecclesia et omnis gratia, Spiritus autem veritas. Quapropter qui ,non participant eum neque a mamillis matris nutriuntur
in vitam, neque percipiunt de corpore Christi procedentem nitidissimum
fontem, sed effodiunt sibi lacus detritos de ,fossis terrenis et de coeno
putidam libunt aquam, effugientes fidem ecclesiae, ne traducantur, reiicientes vero Spiritum ut non erudiantur. Ibid. HI, 24, 4, 1.

www.digibuc.ro

112

care au imprumutat i imprumut zilnic celelalte biserici

astfel pstreazA i propaga si ele invAtaturile bor.') A nu crede
nimic in afar de ceeace invat biserica, inseamn a sti totul
(Adversus regulam nihil scire, omnia scrire est).2) Locul intiu,
si in conceptia lui Tertullian, Il ocup biserica Romei, biseric

fericit, a carei invttur au stropit-o Petru si Pavel cu sarigele 1or.3)

Nici unul din marii scriitori i marii conducatori ai crestinismului antic, n'a lAsat pagini att de impresionante despre
biseric, cum sunt acele scrise de s. Cyprian. Biserica adevrat e numai una, pentruc este un singur Dumnezeu un
singur Isus Christos. Aceasta e biserica intemeiatd de Petru.
(Deus unus est et Christus unus et una ecclesia et una cathedra super Petrum domini voce fundata. Ep. 40). Ea singurg
este pAstrtoarea invtturilor lui Christos si ale apostolilor
si, de aceea, in afar de ea nu exista mntuire. Cine se separa de ea vitam non tenet et salutem, pentruc nu poate avea
tat pe Dumnezeu, cine nu are ca mam biserica. (Habere non
potest Deum patrem qui Ecclesiam non habet matrem).4) Conductorii ei sunt episcopii si cine nu e cu episcopul nu e in
biseric.1

Stabilirea precisa a adevrului, c biserica intemeiat de

Petru i condus de episcopii succesori ai apostolilor, este
norma crediatei, testImonium veritatis, cum ii spunea Tertulnorma
lian sau, si mai pronuntat, xaveov ri dai B`E(04. &XXLVtig
adeveirului inmutabil, dup expresia fericit a lui Ireneu, a
fost de o extraordinar important. Ea a dat credinciosilor un
2) Dehinc (apostoli) in orbem profecti eandem doctrinam eiusdem
fidei nationibus promulgaNerunt et proinde ecclesias apud unamguamque civitatem condiderunt. a quibus traducem fidei et semen doctrinae,
ceterae exinde ecclesiae mutatae sunt et quotidie mutuantnr ut ecclesine fiant et per hoc et ipsae apostolicae deputantur ut soboles apostolicarum ecclesiarum. De praescriptione haereticorum c. 20.
2) Ibid. 14.

3) Habes Romarn. unde nobis quoque auctoritas praesto est. Ista.

(plum felix ecclesia eui totam doctrinam apostoli cum sanguine suo profundertmt, ubi Petrus passioni dominicae adaeguatur, ubi Paulus
Toannis exitu coronatur. Ibid. c. 36.
4) De ecclesiaeicatholicae unitate cap. 6.
5) Uncle scire debes episcopum in ecclesia esse et ecclesiam in episeopo et silquis cum episcopo non sit, in ecclesia non esse. Ep. 69, 8.

www.digibuc.ro

113

criteriu sigur de orientare in mijlocul imenselor valuri eretice,

care au frmntat in veacurile urmtoare viata creOlnismului
de pretutindeni.

2. Disculiile in junil misterului s. Triimi, a divinitalii

umanitatii lui Isus Christos.

Intgul adevr descoperit care a trebuit aprat, a

01

fost

existenta unui Dumnezeu in trei persoane. Dovedirea i. explicarea uniteifii ori mai bine a unicittii lui Dumnezeu, fatA de
politeismul pAgAnilor

i fat de dualismul unora din sectele

gnostice nu a fost grea qi ea s'a f Acut repede i cu succes desAvqit fArA a produce conflicte i disensiuni. A fost, in
schimb, extraordinar de grea lmurirea i precizarea marelui
mister al Treirnii, reconcilierea unittii lui Dumnezeu cu existenta a trei persoane divine distincte. S. Scriptura cl in aceast
privint prea patine detalii; ea afirma simplu c exist un
Dumnezeu, cA in Dumnezeu sunt trei persoane, Tatl, Fiul qi
Spiritul stnt, ca Fiul e ndscut din Teal, cA Ei sunt una, CA
toate cte s'au f dcut, prin Fiul s'au f Acut, ea s. Spirit purcede
dela Tatl i. se trimite de Flu!.
Cum poate fi qi Fiul Dumnezeu i. s. Spirit Dumnezeu i
Tatl Dumnezeu, qi totui s existe numai un Dumnezeu? Asta
a fost grozava problemA care a frmntat veacuri dearndul
obqtea creqtin, 'Ana' cnd, in urma unor lungi i grele eforturi, s'au gsit termenii potriviti a exprima, fArA putinta nici
unui echivoc, adevarul dogmatic.
PArintii apostolici (Clemente Romanul, Ignatiu, Polycarp)
afirm in scrierile lor adevrul s. Treimi, aa cum se gseqte
in ScripturA, Mfg a strui asupra dificulttilor care le produce
ori le poate produce in mintea credincioqilor i f Ail a incerca
s explice marele mister. Cel dintiu care s'a oprit asupra lui,
l'a examinat i a incercat o explicatie, a fost s. Iustin. Inainte
de toate, s. Iustin stabilete preexistenta Cuvemtului ( Ayog____
verbum) inaintea tuturor creaturilor. El nu e creatur, wrCalta
sau no[wce ci e neiscut din Tatl ( yiwetog ); e fiul Tatlui, i
deci e deosebit de Tateil. E altul (grepo4 dect Teal, altul
ca numezr, nu ca intelegere i vointA1) Intr'alt loc folosete i
expresia neopotrivit apc44 g'crpov Ti LYT1
1) Dial. cum Triphone c. 56, 11.

www.digibuc.ro

adied Cuvntul e

114

din punct de vedere numeric altceva (aliud) dect Tatgl,

ceeace ar admite explicatia unei deosebiri intre natura Tatdlui si aceea a Cuvntului. Expresia arat numai
cu care aveau de luptat primii teologi crestini, in vremile
cand lipsea inca o terminologie exacta. S. Tustin a incercat
s explice cum e posibil cg desi Loos-ul e alt persoang decat
Taal, e altul ( gtepo; ) dect Tatgl, totusi unitatea lui Dumnezeu ramne nealterat. Explicatia o d prin analogia focului:
un foc se aprinde dela alt foc, fgrg ca acesta sg se diminueze
sau sd se imparta in doug, sau, de pildg, cand eu, pronuntand
un cuvnt, comunic o ideie, ideea n'a incetat de a exista in
mine, prin faptul ea a fost comunicata. Algturi de 'Fatal si
Fiul e s. Spirit sau Intelepciunea lui Dumnezeu (crocpr.o: torj 0106)

obiectul adoratiunii noastre.

Cu mai multg vigoare i claritate este accentuata ideia
uniteitii in Treime, in Suplica pentru creftini (TcpeaPera 'nee:
xpt=cciiir)) scris de s. Athenagoras pe seama impgratului Marc
Aureliu. Dumnezeu Teal si Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Spi-

ritul sant, sunt una. Fiul este in Tatl si Taal in Fitil prin

unitatea si puterea Spiritului (npe Opa). Athenagoras nu foloseste cuvntul oc

= esent, naturg, ci cuvntul 71-v4tct
--= Spirit. Tatgl i Fiul au deci acelas 7.VrOPA, = Spirit, adica
aceeas esenta si naturg. Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul
Dumnezeu Spiritul sant, precizeazg in continuare Athenagoras, sunt una, se deosebesc insa dupg ordine, dupg rang
iy
T4eL )') Dac scriitorii citati (Iustin , Athenagoras) par
a avea, din felul cum se exprimd, conceptia ea' Cuveintul a fost
ngscut nu din eternitate ci in vederea creatiunii, la Clemente
din Alexandria, ideea nasterii din eternitate, este exprimatg
categoric. Cuvrintul e farg. inceput ( vocpxo; ), fiindcg Teal nu

e Tatgl- deck daca are pe Fiul (Stromateis VII, 2). Si Taal

Fiul sunt Dumnezeu, precum Dumnezeu e i s. Spirit. Cu

Origene se face un progres considerabil in precizarea termenilor i notiunilor. In conceptia lui, Dumnezeu este inceputul
tuturor lucrurilor ( ecpxt TG.Pi 6v-cm & ,B.sk. Corn. in Ep. lui loan
I, 17) este intellectualis, natura simplex, nihil omnino in se
adjunctionis admitens, uti ne majus aliquid et inferius in se
habere credatur sed ut ex ornni parte licv.i; et, ut ita dicam,
i) O. cit. c. 13.

www.digibuc.ro

115

et mens et fons".1) Dumnezeu este insA si Ack = Treime: Tatal, Fiul i Spiritul snt. Fiul e nAscut din eternitate
din Tatl; Tatl i Fiul sunt una ( v = unum) sunt consub-

ivoc;

stanfiali, p.00lknot, sunt ins dou'l persoane distincte. ( o

nocncion npciyp.catz ).

Cum vedem, ne apropiem cu pasi repezi de formulele definitive ale conciliului din Nicea. In ce
priveste s. Spirit, El e Dumnezeu si Origene se revolt impotriva acelora, care nu cuget cum trebuie despre divinitatea
in privinta Acestuia, Origene se apropie de solutia ramasai definitivA in urma celui de al doilea conciliu. S.
Spirit nu e nscut, nAscut e numai Fiul. S. Spirit vine (purcede) dela Ted! prin Fiul. In acest fel de a purcede, vede
marele alexandrin singura deosebire intre cele trei persoane:
Tatal e nenscut ( olyivvato; ), Fiul e neiscut din Tatiil, iar s.
Spirit purcede dela Tatd1 prin (3'34) Fiul.
Scriitorii din Occident, mai putin speculativi i, deci,
mai putin inclinati spre subtilele explicatiuni filosofice decht
cei din Orient, se multumesc mai mutt cu afirmarea simpl a
adevrului dogmatic. S. Ireneu declarA dela inceput, cA felul
cum s'a nAscut Fiul din TAW,. nu-1 cunoaste nimeni, nici Valentin, nici Marcion, nici Saturnin, nici Basilides, nici Ingerii,
riici Arhanghelii, ci numai Tat Al care a nAscut i Fiul care s'a
nscut. Orice incercare de a exemplifica acest mare mister, e
zadarnicA. Inenarrabilis itaque generatio eius cum sit, quicumque nituntur generationes et prolationes enarrare, non
sunt compotes sui, ea quae inenarrabilia surd enarrare promittentes.2) De aceea el se multumeste sA afirme cal exist
un singur Dumnezeu in trei persoane: TAW, Fiul i s. Spirit.

Fiul e etern ca si Tatl (semper coexistens filius patri).3)

si are aceeasi substanta ca si TatAL Tertullian a incercat totusi s: explice misterull, explicatie puternic infIuentat de
aceea a scriitorilor din Orient. InsA nu aceasta, care e un

simplu joc al imaginatiei, .intereseazA, ci faptul cA Tertullian,

care e creatorul terminologiei teologice latine, a gsit si privitor la s. Treime, formulele care au rAmas definitive. Et pater
Deus, et filius Deus et Spiritus sanctus Deus, et Deus unus1) De principiis I, 1, 6.
2) Adversus Haereses II, 28, 6.
3) Ibid. II, 30, 9.
Adversus Pra.ream c. 5.

www.digibuc.ro

116

.quisque. Tres autem non statu sed gradu, nec substantia sed
forma, nec potestate sed specie, unius autem substantiae et
unius status et unius potestatis. Cele trei persoane nu sunt
vnus ci unum. Doctrina lui Tertullian se reduce deci la formula scurt: Trinitas unius divinitatis, Pater, Filius et Spiritus
sanctus. 4) sau si mai concis: Tres personae una substantia.
Observrn, ea' el a fost intaiul care a folosit termenul trinitas.
Al doilea mare adevar, care a trebuit aprat, lmurit si
explicat, a fost divinitatea si umanitatea lui lsus Christos,
sau unirea naturii divine si a naturii umane in persoana a
doua a s. Treimi, adied unirea hypostaticei. Din tendinta de a
reconcilia unitatea lui Dumenezu cu divinitatea lui Christos,
s'au nascut in perioada de care ne ocupm, trei erezii principale: a) dochetismul, b) adoptianismul i c) monarhismul
patripassionist. Cea dintiu nega umanitatea lui Isus, iar aceste
dou din urm divinitatea Lui.
Dochetismul a fost o concluzie a conceptiei gnostice privitoare la materie. DacA materia e rea in sine, e creat de Demiurg-ul dusman al lui Dumnezeu, atunci a crede ca Dumnezeu Fiul s'a intrupat cu adevrat este o profanare. Dumnezeu si. materia sunt ireconciliabile ca binele si rul, apa si focul. Pentru a putea salva neamul omenesc de pacat, pentru
a-i putea predica divinele adevruri eterne, a fost necesar ca
Fiul s fie vlzut si auzit. De aceea a luat un corp nu real,
material, ci unul aparent. De aci qi numele ereziei (oxerv -..=
a 'Area). Opera mntuirii nu const in patima si moartea lui
Isus ci in invtturile Lui. Din conceptia aceasta urmeaza
evident, al Maria n'a fost mama adevrat a lui Dumnezeu si
c Eucharistia nu e corpul si sngele lui Christos. De unii care
negau umanitatea reala a lui Christos, aminteste si s. Ioan in
scrisoarea sa intia (4, 2-3). Reprezentantul principal al
acestei erezii a fost insd gnosticul Marcion, atat de energic
combatut de Tertullian in cartea Adversus Marcionem.
Doctrina

Adopfianismului

este

expus

de

Hippolyt

(t 235) in opera sa Philosophumena astfel: Isus este orn nscut din fecioarl A trait ca toti ceilalti oameni, a fost insa
mai drept si mai cu frica lui Dumnezeu dect toti. La botez
s'a pogorit asupra Lui, in form de porumb, Christos, care I-a
4) De Pudieitia c. 21.

www.digibuc.ro

117

dat puterile ( &walla; ) necesare misiunii Sale (7, 35). Prin

comunicarea aceasta a puterii divine, El nu a devenit Dumnezeu, ci un f el de Flu adoptiv a lui Dumnezeu. S. Epiphanius
(c. 310-403) in cartea sa Havptov
Cutie cu doftorii, spune cal adoptioni0ii i intemeiau doctrina, intre altele, pe
cuvintele adresate de Isus fariseilor (Joan 8, 40) acum cdutafi
ucidefi pe mine omul, ce v'am grdit mud adevrul, pe
care 1-am auzit dela Dumnezeu" si pe urmatorul text din scrisoarea intia a s. Pavel catre Timoteiu (2-5) pentrucd este
un singur Dumnezeu i un mijlocitor intre Dumnezeu i oameni, omul sus Christos. Autorul ereziei a fost un anume
Theodot din Bizant, care in urma a trait la Roma 0 ajutat de
o serie de elevi
raspndit i aci teoriile. In Roma, fiind
exclu0 din comunitatea cre0inilor de papa Victor (189
198/99), au infiintat o comunitate proprie in frunte cu episcopul Natalis. Mai trziu teoria a fost adoptat, cu unele modificari, de Paul din Samosata, episcop (dela 260 inainte) al
Antiochiei. In conceptia lui Cuvntul i s. Spirit, nu sunt persoane distincte de Tatar, ci puteri ( 8uva[terg ), atribute ale Tatalui. Isus e om nascut din Fecioara Maria qi in el s'a sala-luit, inspirndu-L, Cuvntul (Aeyo; ), curn a inspirat pe Moise
i pe profeti. Deosebirea intre aceia qi Christos e numai cantitativa, adica rezida in gradul de inspiratie iar nu esentiala.
Isus i Cuvntul nu formeaza o persoana, caci altul e Isus
i altul e Cuvntul.
Tot in Orient s'a ivit qi a treia erezie: monarhismul
patripassionist. Autorul ei a fost un anume Nogt din Smyrna.
Elevul sau Epigonus a dus-o in Roma. Cei mai cunoscuti teoreticiani i raspnditori ai ereziei au fost insa Praxeas, contra
caruia a scris Tertullian cartea sa Adversus Praxeam i Sabellius. Dela acesta erezia s'a numit i sabellianism. Doctrina
aceasta, care vrea sa salveze i unitatea lui Dumnezeu qi divinitatea lui Christos, se reduce, dupa contemporanul Tertullian, la urmatoarele: Cuvntul nu e cleat o numire a Tatlui. Prin urmare, cel care s'a nascut din Fecioara Maria a
fost Tateil, care intrupndu-se a devenit propriul sau fiu, sau
cum zice Tertullian: ipse. se sibi filium fait. Deci Taal a
patimit i murit (de aci, patripassionism).
Ca qi invataurile gre0te privitoare la s. Treime i la repersoanelor divine i acestea privitoare la Isus Christos,
;

www.digibuc.ro

118

Dumnezeu-omul, au dat un puternic impuls evolutiei dogmatice, determinnd adncirea si examinarea atent a adevArului
revelat si explicarea lui sub toate aspectele, pe care le putea
inftisa. Astfel s. Ignatiu, in scrisorile sale catre bisericile din
Smyrna si Tralles, accentuiazA cu deosebitA yigoare impotriva doctrinei dochetiste, c Isus a fost intradevr can, can cornplect, deci cu trup suflet ca qi noi ( TiAscoq div&purcog ), ca
intr'adeviir s'a ruiscut ( ci20Cog &yevvi.01 ). a avut trup real
omenesc, fiiTldc altfel nu ar fi putut patirni ci rnuri, i deci,
nu ar fi putut da Tatlui satisfactie pentru piicatele noastre.
Asbpra felului cum s'a unit in Christos natura divin i cea
umanA, s. Ignatiu nu struie nici nu incearc s o explice.
In schimb accentuiazA, tot contra dochetismului, ca opera redemptiunii const in jertfa Mntuitorului pe lemnul crucii, de
bceea scrie credinciosilor din Ephes cA sunt renscuti prin
sangele lui Christos, care s'a dat jertf lui Durnnezeu pentru
nor

(7poacpopo'c xat 19.ticrce). Ace las lucru 11 spune si

Clemente

Romanul, in scrisoarea ctre Corintieni: din iubire fatal de noi,

potrivit voin(ei divine, Christos si-a dat seingele pentru noi,
cornea Sa pentru carnea noastr i sufletul Stiu pentru sufletele noastre". (Cap. 49). Accentuarea sufletului e deosebit de
importanta fiinded erau unii care credeau
chiar si mai trziu
in Christos, sufletul a fost inlocuit de Cuvntul
( Ayog ), CA a avut deci numai trup omenesc, fAr s aibe

suflet omenesc, Intruparea este pe larg explicat si dovedit

si de s. lustin si o dovedeste mai ales cu suferintele Lui.
Christos a vArsat lacrimi de snge, iar pe cruce chinurile au
lost att de cumplite, inc4t a exclamat: dacti este cu putinfd,
ser treac dela mine paharul acesta. A suferit foame ca i noi,
frig ca i noi, dureri ca noi. De un singur lucru a fost scutit corpul lui Christos: de ispite. S. Iustin scrie sententios eh'
Isus Christos era corp, Cuvnt ( X6.ro; ) i suflet ( atirt xcc
X6yog xat ti)uxi,) adicA Dumnezeu i orn. Asupra felului unirii
cu urnanitatea, nici el nu stsdruie. Struie ins6 pe
larg asupra operei rscumprarii noastre, care consta in patimile si moartea pe cruce. Aceasta moarte e numita misterul
aurilptou Rucrcilptov ) Prin ea Christos i-a rasmemtuirii (
cumparat pe oameni prin sngele SAu i prin misterul crucii
.

cdp.ccro; xcd p.Dcrrylpfou aTccupoi5).

Dup Ireneu, intruparea a fost necesar. Era necesar,

spune el, ca acela care voia s. ucid pAcatul si sA rascumpere
www.digibuc.ro

119

pe orn dela moarte, sd se facd insusi orn. Dac ar fi luat alt

corp, nu unul omeneac, nu 1-ar fi putut impdca pe orn cu
Durnnezeu. 1) Salvarea noastr s'a fdcut prin moartea pe lernnul crucii. Prin lemn (adicd prin pomul stiintei binelui si ru-

lui din paradis) a intrat pcatul in lume si tot prin lmn

(lemnul crucii) a .venit si mntuirea, scrie

s.

Ireneu 2).

un loc din marea sa carte contra ereticilor (III, 16, 6) autorul are o expresie fericitd, care redd exact ideia unirii hypostatice si pe care o reproducem textual: Unus et idem est
Christus lesus Filius Dei, qui per passionern reconciliavit noS
Deo et resurrexit a mortuis, qui est in dextra Patrts et perfectus in omnibus, sau, pe romneste: unul i acelas e Christos
Isus Fiul lui Dumnezeu, care prin suferintele sale ne-a impcat cu Dumnezeu si a inviat din morti si este de-a dreapta
Tatlui si perfect intru toate. Uneori foloseste cuvntul
cernmixtio (amestic) al umanittii i divinitii in om, apoi
communio Dei et hominis (Ibid. V. 20, 4). Mai norocos a fost
in fixarea formulei episcopul Melito din Sardes. In cartea sa
despre Intruparea lui Christos (flept crapxdicrecog XpLaTvi) scrisd
contra lui Marcion, scrie: Dumnezeu i totodatd om deplin
irztr'o persoand ne-a Idcut cunoscute ameindoud naturile
!) sale". Aceleasi expresiuni formule le foloseste
Origene, care distinge, in termeni clari, cloud naturi in Christos: natura deitatis si natura humana. Aceste cloud naturi sunt
unite intr'o singur persoan. Cuvntul lui Dumnezeu dupd intrupare a devenit dna ( gv ) cu sufletul si corpul lui Isus.3)
Origene compar aceastd unire cu fierul inrosit in foc, in care
sunt contopite fierul i focul.
Marele christolog al antichittii crestine rdmne, frd indoial, Tertullian. In multele sale pere, dar mai ales in
Adversus Marcionem si in De carne Christi, Tertullian a ldmurit principalele probleme in legturd cu misterul lui Christos Dumnezeu-Omul. Realitatea corpului omenesc al lui Chris(

ocs[ces

1) Oportebat enirn cum qui ineiperit occidere peccatum et mortis

reum redirnere bominem. itl ipsum fieri quod erat ille, id est hominem...

Si autem ex altera substantia carnem attulit Dens, iam non illud reconciliatum est Deo, quod per transgesionem factum fuerat inimicum.
Ado. Haereses TIT, 18, 7 i V, 14, 5.
2) Ibid. V. 16. 3.

3) Contra Celsum II, 9.

www.digibuc.ro

120

tos e argat in termeni de un realism, care, pentru urechile

sensibile, e deadreptul suprtor. (D. p. De carne Christi c. 4).
Nu numai corpul a fost omenesc ci i sufletul, cad daca ar fi
avut alt suflet, deosebit de al nostru, atunci 1-ar fi rascumplrat pe acela nu pe al nostru qi, deci, pe noi nid nu ne-ar inteliberavit').
anijnam
resa (nihil ad nos quia mon nostram
Unirea naturii divine si a celei umane intr'o persoanii, adica unirea hypostatic, este exprimat. in termeni ramasi definitv in teologia crestin: Videmus in una persona, Deum et hominem. Et adeo salva est utriusque proprietas substantiae
(= natura I) ut et spiritus res suas egerit et caro pasiones suas
functa sit,2)
Cum vedem, dela s. Ignatiu si Clemente Romanul, adica
in curs de 200 de ani, lmurirea marilor mistere ale Treimii
intrupArii lui Christos a realizat progrese imense.
Cu toate acestea, ele nu au putut impiedeca frAmntArile
si rtcirile din veacul al 4-lea, care au sguduit att de adnc
linistea bisericii chiar in vremile, cnd i dobAndise complecta
libertate de rAspandire si actiune.

1) Ibid. c. 10.
2) Ad. Praexern c. 27.

www.digibuc.ro

Capitolul VI.

EREZIILE PRIMELOR TREI VEACURI

1, Cauzele ereziilor.

0 primej die cu mult mai mare cleat persecutiunile o formau pentru crestinism imensul numar de erezii, care s'au ivit
thiar dela inceputul raspandirii noilor invataturi. Prin pasiunea cu care erau propagate si prin felul i mijloacele cum erau
sustinute i aparate, ereziile au produs pretutindeni, in snul
fragedelor comunitati crestine, o extraordinara confuziune.
Cauzele care, parte au produs, parte au facilitat nasterea si
propagarea acelor inNta.turi gresite, au fost profunde i variate. Ele pot fi reduse la urmatoarele:
A. TO cari au primit invataturile crestine fie ca veniau
din judaism fie c veniau din paganism, aveau deja o credinta,
aveau o conceptie a lor despre Dumnezeu, despre originea lumii si a vietii si despre sarsitul eL Aceste credinte i conceptii, filosofice si religioase, n'au disparut automat, deodata cu
acceptarea crestinismului. Invtaturile crestine i conceptiile
crestine n'au cazut in vid ci sau suprapus stratului de idei, de
convingeri si de sentimente vechi. pe care le aveau convertitii.
De aci, din acest amestec al elementului crestin cu elementul
religios i filosofic preexistent, pagan ori iudeu, s'a produs interesantul proces psihologic care a dat nastere diverselor erezii. Aceia dintre nouii crestini, cari erau obicinuiti cu meditatia, cari doriau sa explice, s lamuriasc si s analizeze noile
invataturi o f aceau, mai mult ori mai putin, calauziti si influentati de vechile lor idei si de vechile lor conceptii i astfel
in multe cazuri se abteau dela linia ortodoxiei pure.
B. Evangheliile i celelalte cal-0 sfinte ale Noului Testament expun invataturile lui Christos si ale apostolilor, simplu,
f Ara explicatii i f Ara argumentari. Ele invata ca Dumnezeu e
unul, in trei persoane, ca Isus Christos e i Dumnezeu i om,
c Dumnezeul Christos s'a neiscut din ferneie, a fost riistignit
pe cruce si ucis, c lumea cu binele si reiul din ea, au acelas
creator pe Dumnezeu care e Spirit pur infinit de perfect. Toate
www.digibuc.ro

122

acestea sunt mistere mari, nepdtrunse si cu neputintd de pd.truns de mintea omeneased. Pentru crestinii primelor veacuri
marea problemd era in special salvarea unittii lui Dumnezeu. Aceast unitate sau, mai precis, unicitate pdrea multora
ireconciliabila cu trinitatea persoanelor. $i atunci s'a recurs
la ajutorul filosofiei la modd qi, mai ales, la platonism apoi
la cosmogoniile orientale pentru a lmuri misterele crestinismului. Incercdrile n'au fost totdeauna fericite, ele dnd nas'tere la o serie intreagd de idei, de conceptii si de doctrine
gresite.

C. In afard de cdrtile sfinte, canonice, au fost pldsmuite

si circulau intre credinciosi un imens numr de carti apocrife,
de evanghelii, de fapte ale apostolilor, de scrisori ale lor
de apocalypsuri, care in acele vremuri, cnd nu era stabilit
canonul cdrtilor inspirate, unele din ele se bucurau, in multe
locuri, de acelas respect ca i cele autentice si erau, si ele,
considerate isvoare indubitabile ale credintii. Ori, mare parte
din ele cuprindeau invdtAturi nu numai noi ci deadreptul
opuse celor revelate.
D. 0 stiintd teologica crestin nu exista incd. Ea incepe
in Orient abia cu Clemente din Alexandria si cu elevul ski
Origene iar in Apus cu Lactantius. Existau, sigur, invcifetturile
singuratice, ele insdr nu erau inchegate intr'un sistem teologic.
Nu erau inch' stabiliti multimea de termeni care exprimd fidel
si exact ideile i conceptiile crestine, cum existd azi. LAmurirea multor probleme, stabilirea formulelor potrivite teologice
si filosofice, s'a fcut pe incetul, in cursul lungilor i frdmdntatelor discutiuni din veacurile urmdtoare. Si chiar ereziile au
fost acelea, care au determinat, in mare msurd, precizarea
notiunilor i gsirea formulelor teologice si filosofice potrivite
a exprima adevdrul crestin nealterat sau, cum spune att de
frumos s. Augustin,1) multa quippe ad fidem catholicam pertinentia, dum haeriticorum callida inquietudine agitantur, ut
adversus eos defendi possint, et considerantur diligentius et
intelliguntur clarius et instantius praedicantur et ab adverschrio mota quaestio discendi exstitit occasio".
In autorii i sustintorii vechilor erezii nu trebuie sdi vedem, deci, oameni de rea credint, nici dusmani ai adevrului
') De ehitate Dei XVI. 2.

www.digibuc.ro

123

cretin ci oameni cari au avut nefericirea s greqiasca cautandu-1 i interpretandu-1. Multi dintre ei, ca de pilda Origene i Tertullian, au fost cei mai insufletiti i mai devotati
tatl lui Origene a rnurit moarte
aparaitori ai cretinismului
de martir iar Origene insuqi a suferit torturi atroce pentru
i au trait o viat de o impresionanta severicredinta sa
tate i curdtenie moral.
2, Gnostcismul,

Ereziile s'au ivit odata cu inceputul raspandirii cretinismului i. urmele lor le gasim chiar in s. Scriptura. Intaia, de
care ne vorbesc Faptele Apostolilor, a fost aceea a iudaizanfilor, cari spuneau c prin venirea lui Christos i prin interneierea religiei celei noi n'a inoetat obligativitatea legii lui. Moise.
Dac nu vei tdiafi imprejur dupd datina lui Moise, nu putefi
sei vd memtuifi" spuneau cretinilor din Antiochia Evreii vedin Iudeea; trebuie sei-i teiiafi imprejur (pe crestinii
nui intorqi dela paganism) i s le poruncifi sei peizeascei legea
lui Moise" ziceau capeteniile fariseilor din Ierusalim catre
Pavel si Barnaba intori din intaia lor calatorie misionara
(Fap. 15, 1 i 5). Chestiunea a fost larnurita in sinodul apostolic tinut la Ierusalim sub conducerea lui Petru, probabil la
Rusaliile anului 491 in sensul ca legea lui Moise (e vorba evident de poruncile rituale i disciplinare ale ei) nu mai e obli-

gatoare (Fap. 15, 6-29).

Urme de erezii, pe care ne este cu neputinta a le cunoaqte
mai deaproape, gsim in scrisorile ss. Pavel, Iuda, Petru apoi
in epistola intaia i in Apocalypsul s. loan. Pavel scrie Colossenilor: luafi amintel sei nu vei ameigiascd pe voi cineva
filosofia i cu infelepciunea desartei dupei predania oamenilor,
dupei stichiile lumi ()tat& c'cotxect Tot; x6atiou

secundum

ele-

menta mundi) iar nu dupe' Christos" (Col. 2, 8). Acolo se introdusese un cult pe care apostolul Il numete cultul ingerilor
($gaxe(a t6v cirriAto
religio angelorum) fara a ne da nici o

lamurire privitor la el. In scrisoarea intaia catre Timotei (1,

19-20) acela apostol vorbete de unii eari au ceizut din credinfei si amintete cu numele pe Hymeneaus i Alexandru,
privitor la cari are expresiuni foarte tari (i-am dat satanei ca
sa Inv* a nu huh"). In scrisoarea a doua catre...Timoteiu (2,
17) adauga la cei doi i pe Philetus. In ce privete erezia pe
care o profesau, apostolul spune numai cA opriau casatoria i
www.digibuc.ro

124

consumarea unor alimente i s'au abtut dela adevr, spunnd

c invierea mortilor a avut deja loc. Probabil, de aceas erezie vorbeste i Petru in scrisoarea a doua, unde si el zice cA
sunt unii cari neaga venirea a doua a lui Christos i judecata
din urm (3, 3-5). Apostolul Juda s ocup de niste
oameni", cari teigeiduiesc pe singurul steipein i domn al nostru sus Christos" iar sfntul Ioan in scrisoarea intAla (2, 18)
vorbeste de antichristi cari neag ca Isus este Christos, (2, 22
cfr qi 4, 1-3) i in Apocalyps (2, 14-15) vorbeste de unii
din biserica Pergamului cari tin invdfeitura Nicolaetenilor".
Ereziile mar incep ins a se infiripa si a se desvolta
numai in veacul al doilea, cnd nu mai traiau apostolii cari s
intervin cii autoritatea lor decisiv si necontestata de nimeni.
Intre acestea locul intiu Il ocup, prin imensa primej die pe
care a reprezentat-o si prin rspndirea pe care a avut-o,
gnosticismul. Gnosticismul in intelesul su larg nu era propriu zis o erezie ci un curent sau tendint filosoficd-religioas
mutatis
din care s'au nscut i unele erezii. El ar putea fi
comparat, ca tendintd general, cu modernismul
mutandis
dela sfrsitul veacului 19-lea si inceputul veacului al 20-lea.
Precum a incercat modernismul s reconcilieze dogmele catolice cu conceptiile filosofice i tiintif ice moderne, la fel a
incercat gnosticismul s incadreze invtturile crestine in filosofia i cosmogonia veacului al 2-lea si al 3-lea.
Tvroct; inseamn, pentru scriitorii dela inceputul erei
crestine, o intelegere superioar si mai profund a adevrurilor
credinta simpl. In acest
in opozitie cu Tc[o7cg
sens a fost folosit cuvntul yv6)(54 si de Isus Christos si de
apostoli. Astfel evanghelistul Matei spune ch" dup ce Christos
a povestit parabola semntorului, apostolii L-au intrebat pentru ce vorbeste in pilde? Christos a rspuns: pentrucii vouei vi
s'a dat ritbvca incrclipm

opaviov

ficzcsas[oc;

a cunoa0e

tainele impel-Y-4H cerurilor, iar lor (mulfumii) nu i s'a dat" (13,

11). E vorba deci de o cunoastere care li s'a dat numai celor

alesi si care e superioarl cunoasterii multimii. S. Pavel in
scrisoarea intfila cAtre Corintienii (11, 8-9) face deosebire
intre infelepciune

csocp( ce

tiin

( yvtiksc; ) i credinfei (7:(crcts)

spunnd c unuia i se da cuvntul (Xeyos= sermo!)

altuia cuvntul tiinii i altuia credinta.
Tendinta acesta de-a cunoaste mai adnc invtaturile
revelate, de a le lmuri, explica si ilustra cu ajutorul rewww.digibuc.ro

125

zultatelor dobandite de eforturile filosofice i tiintifice a fost

comuna tuturor marilor teologi crestini. Niel Clemente din
Alexandria, nici Origene, nici Tertullian insusi, care nu avea
cele mai bune pareri despre filosofie, nici s. Augustin si nici
Toma de Aquino, ca sa amintim numai cativa din cei mai
reprezentativi, nu s'au multumit cu simpla Tccrutq = credinta,
ci toti au facut eforturi uriase ca s-i dea i im suport filosofic si stiintific. TO au tins spre yvCoat; qi din tendinta lor
din sbuciumul lor intelectual s'a nascut i desvoltat stralucitul
edificiu al qtiinfei teologice.
Marea gresala a gnosticismului eretic a fost abaterea dela
punctele fixe i imutabile ale adevarurilor revelate. Prsind

terenul solid al lor, gnosticismul, in loc sa ne dea o teologie

filosofica ne-a dat o tilosofie fantastica cu aspect teologic,
ne-a dat o serie de sisteme filosofice, pentru care adevarurile
revelate in loc sa formeze osatura, formau, mai mult ori mai
putin, simple pretexte. Multi dintre autorii acelor sisteme au
fost oameni cu vasta cultura, adnci cunoscatori ai tuturor
subtilitatilor filosofiei grecesti si orientale la moda i aveau o
fantezie care-i purta pe cele mai inalte culmi ale speculatiunilor si abstractiunilor. Aceasta constituia insa si marea primej die a gnosticismului pentru crestinismul Inca att de
proaspat si de plapnd. Adevarurilor simple ca prezentare si
nepretentioase in forma, cuprinse in evanghelii, in scrisorile
apostolilor i in traditia bisericeasca, gnosticismul le opunea
stralucirea orbitoare, imbracata adesea in cea mai eleganta
limba literara, a teoriilor si sistemelor lui, care, si ele, erau
infatisate tot ca crestine, un crestinism insa de esenta superioara.

Apoi gnosticismul nu atingea numai anume adevaruri revelate, cum au facut-o cea mai mare parte a altor erezii, ci
esenta ns i felul de a fi al crestinismului, substituind revelatiei speculatia filosofica. Si, in sarsit, propagarea lui s'a
f Aleut cu un aparat literar de o extraordinara bogatie: zeci si
zeci de scrieH gnostice raspandite in toate limbile au patruns
'Ana in cele mai departate colturi unde sa gasiau comunitati
crestine. S. Iustin scrie in Apologia sa (I, 25) vorbind de
gnosticul Marcion ch. invataturile lui s'au raspandit an tot
neamul omenesc". A fost, L-za ncloial, cea mai mare primejdie prin care a trecut crestinismul in cursul istoriei sale bimiwww.digibuc.ro

126

lenare; mai ales ch ea ameninta intr'un timp cnd, cum am

arhtat, nu exista inch o stiinth teologica, nu erau inch fixati
termenii i formulele potrivite a exprima, fdr putinta rstalmcirilor, toate subtilithtile i nuantele adevhrului revelat iar
traditia avea un trecut prea scurt pentru a putea forma o
normh de credinth simtith i cunoscut de toath lumea. Biserica insh a biruit qi istoricul acelor grele vremuri de criza
incerchri are senzatia mai mult dect la oricare capitol al istoriei ei, c biruinta a venit nu din partea oamenilor ci din partea Aceluia care a spus cal va fi cu ea pnd la sfrsitul veacului.

L Tixeronej distinge in evolutia gnosticismului dou perioade. Perioada inthia, ale carei urme s gsesc in epistolele
s. Pavel, se manifesta cu vigoare 'And la sfrsitul veacului al
doilea prin reprezentantii shi principali Menandru, Saturnin,
Basilide, Valentin si Carpocrate. Ceeace caracterizeaza aceastd perioad
zice Tixeront
este superioritatea inteleci,
adesea,
morald
a
atitorilor
diverselor sisteme gnostuald
tice si tendinta pronuntat filosofich a acestor sisteme. Cu veacul al treilea incepe perioada a doua, in care apar noi si
noi secte. Autorii lor sunt oameni necunoscuti, mediocri, iar
ereziile reprezentate de ei absorb marile teorii ale epocii precedente si se confundht una cu alta, incht este foarte dificil a
trage o linie de demarcatiune intre ele. Elementul filosofic
face loc tot mai mult elementului mistic, care cl nastere unui
mare numr de ceremonii bizare. In acelas timp i moravurile
sectantilor decad 'And la treapta cea mai de jos.
Autorii diverselor sisteme gnostice, venind din lumi diferite si din medii culturale diferite, fiecare incerca s introducd, in explicarea invthturilor crestine si in lhmurirea tor,
conceptiile filosofice ale lui. De aceea gnosticismul se prezint
sub diverse aspecte: gnosticism la temelia cdruia std platonismul, altul la a cdrui temelie stau anume idei din cosmogonia
qi religiunea syro-caldaicd-persand i iari altul construit pe
vechea yvehat; judaicd. Gnosticismul poate fi deci imphrtit in
trei mari grupurh ,grupul oriental-religios, elenist-filosofic
judaic-creftin. 0 expunere amhnuntit a tuturor doctrinelor si
conceptiilor gnostice nu poate fi fcuth aici i nici nu-si are
I)

195-6.

Histoire de dogmes dans l'antiquit chretienne I.". Paris 1930 pp.

www.digibuc.ro

127

locul inteo carte de istorie general& a bisericii catolice. (Acelora cari se intereseaza mai de aproape de ele le recomandam
cartea lui A. Ehrhard, Die Kirche der Meirtyrer. Miinchen 1932
pp. 122-227). De acea vom da numai ideile principale, mai
mult ori mari putin comune tututlor. Lucrul nu este usor deoarece conceptiile i doctrinele amintite sunt atat de numeroase,
atat de diferite i, multe din ele, atat de confuze incat este
aproape cu neputinta de a le reduce si a lei inchega pe toate
intr'un sistem.
Toate sectele gnostice admit o flint& suprema, isvorul tufuror perfectiunilor. Din acest isvor suprem emana eonii cari
in totalitatea lor formeaza imparatia luminii (TcXip.op.a ), Eonii
sunt, dupa unii, Mute reale, dupa altii, .pure abstractiuni. Lumii eonilor Ii este din etern opusa materia, care, in conceptia
unora, e haos fara forma' si viat, iar in conceptia altora, e
imperiul intunerecului si al principiului raului. Lumea vazuta
e opera lui Demiurg. Privitor la Demiurg unii spuneau ea' e
un eon inferior, altii c e o fiint iesita din intunerec si dusman a lui Dumnezeu. In materie sunt inchise raze (scantei)
desprinse din lumea luminii. Aci ele sufera a-tat din cauza con-tactului cu materia cat si din cauza prigonirilor la care sunt
supuse din partea Demiurgului. Salvarea sta.' in eliberarea lor
din materie si intoarcerea in pleroma din care s'au desprins.
Pentru aceasta salvare a fost trimis eonul Isus, care, dup
unii, s'a impreunat cu omul Christos pe care insa 1-a pairasit cand acesta a trebuit sa ptimeasc qi s moara; dupa altil
Isus a luat numai un corp a parent omenesc (de aci numirea
lor de dochetisti). Opera rscumprarii nu st: in patima si in
moartea lui Isus ci in invataturile pe care le-a propovaduit.
Aceste invtaturi nu sunt insa folositoare tuturor, pentruc
oamenii se impart in trei categorii: a) pneumatici sau spirituali, b) psichici si c) materiali. In cei dintaiu domina elementul divin (eonii!) si deci nu pot face rau. Astfel mantuirea
lor este sigura. Acestia sunt gnosticii. In ml din categoria a
doua este un echilibru intre elementele bune qi cele rele si de
aceea el pot face si binele si raul. Acestia sunt crestinii comuni. In cei din categoria a treia, careia Ii apartin paganii si
Evreii, domina elementul ru i deci sunt iremediahil pierduti.

In ce priveste conceptille lor morale, pornind din princiwww.digibuc.ro

128

piul cd materia este ria, unii spuneau ed ea trebuie maltratatd prin cea mai severd ascezd, altii c maltratarea se poate
face numai prin excege i astfel degenerau inteo abject imoralitate. Tixeront (o. cit. pp. 192 squ) pe care 1-am urmat in
expunerile de mai sus, accentuiazd ea in nici un punct gnosticismul nu se abdtea att de mult dela invtturile revelate
ca in eschatologie, fiinda nega i invierea trupurilor si venirea a doua a lui Isus i judecata din urm. Eonii se intorc cu
incetul in impardtia lor (nXilpcop.ce) de unde s'au desprins
un foc general va mistui lumea madupdi Valentin
teriald impreun cu oamenii din categoria a treia incapabili a
se mntui. Gnosticii ,neagd apoi si sacramentele, intruct sunt
legate de materie, fiindca, in conceptia lor, materia e elementul ru, creat de Demiurg, dusmanul fiintei supreme. La fel
negau si existenta unei biserici, depozitard a mijloacelor de
mntuire, fiindcd opera rscumpdrdrii constd nu in jertfa
apoi

adusd de Isus prin moartea pe cruce ci in invataturile Lui.

Cum vedem, gnosticismul atingea intreg edificiul doctrinar al
crestinismului adevdrat si de aceea pericolul pe care-1 reprezenta, in momentele cnd acesta incepuse a strdbate in lumea
pagand, era incomensurabil.
Reprezentantii i autorii principali ai ereziei gnostice al
cdrui rezumat sintetic 1-am dat in rnduriie de mai sus sunt
Cerinthus, Saturnil, Marcion, Karpokrates, Basilides, Valentin,
Bardesanes si Mani.
Din acestia, ultimii cinci au fost i scriitori, rspndindu-si
invdtditurile in opere, a cdror amintire ni s'a pdstrat. Astf el
Marcion a compus o Evanghelie si un Apostolicum. Cea dintiu cuprinde o prefacere a evanghelei lui Luca lar Apostolicul zece scrisori ref Acute ale s. Pavel. Tot el a intocmit o
Antithesis in care a pus fath in fatd citate, care-si contrazic,
din cdrtile Testamentului Vechiu i din ale celui Nou pentru
a dvedi c'd Dumnezeul care le-a inspirai pe cele dintain nu
poate fi identic cu inspiratorul acestor din urmd, sau cum zice
Tertullian (Adversus Marcionem 1, 19) ut ex diversitate sententiarum utriusque instrumenti diversitatem quoque argurnentetur deorurn, i o Protoevanghelie. S. Ireneu si Clemente din
Alexandria vorbesc de mai multe opere ale lui Karpokrates
fdrd sd ne dea titlurile lor. Basilides a scris o Evanghelie pe
care a numit-o dupa numele sau si tot) el a scris si un vast
(24 carti!) comentar al ei. S. Hieronym spune indignat ausus
www.digibuc.ro

129

luit et Basilides scribere evangelium et suo illud nomine titutare". Valentin, al carui mare talent oratoric e ludat de Tertullian, a scris Epistole, Omilii i Psalmi. Bardesanes a scris
i el 150 de Psalmi cu melodiile lor apoi Dialoguri contra lui
Marcion i tot lui i se atribuie o carte contra fatum-ului.1)
Ceeace fcea erezia gnostic i mai primejdioas era faptuI c intr'un timp cnd, cum am amintit, nu era ina. definitiv stabilit canonul cArtilor inspirate, autorii qi rspnditorii
lui iqi intemeiau doctrinele i pe unele scrieri pe care le atribuiau apostolilor in4i. Astfel aderentii lui Valentin se ref ereau la Evanghelia Egiptenilor
din care Clemente din Alexandria ne-a pstrat un fragment al conversatiei lui Christos
cu Salomea,
i la Faptele lui loan; aderentii lui Basilides
la Evanghelia lui Mafia plsmuit in intile decenii ale veacului al doilea in Egipt; aderentii lui Mani la Faptele lui Andrei
*i la Faptele lui Toma; dochetiqtii la Evanghelia lui Petru i
la Faptele lui Petru jar aderentii lui Marcion la Scrisorile s.
Pavel ceitre Laodiceni f i Alexandrinieni.2)

3, Lupta bisericli impotriva gnosticismuluil.

Lupta de aprare a creqtinismului pur impotriva ereziei

gnostice a fost grea. Cum am mai spus, adevrurilor simple,
expuse in forme lipsite de orice artificii irgelatoare, ale bisericii, autorii i rspnditorii gnostkismului le opuneau savante
sisteme filosofice in care se gsiau elemente din cugetarea
tuturor marilor gnditori ai antichitfii. Lupta bisericii a fost,
fr indoial, o lupt de lmurire a credincioOlor impreunat
cu eliminarea din snul comunit4lor a propovaduitdrilor ereziei. Amnunte asupra ei avem prea putine. Astfel cunoa0ern
din informatiile pstrate de Eusebiu in Istoria sa bisericeascei
(IV, 23) inpresionanta activitate desf Aqurat in acest sens de
episcopul Dionisie din Corint care a trait in jurul anul 170.
S. Hieronym spune despre el ea era de o elocint qi de o hrnicie att de mare, 'Meat a instruit nu numai poporul cettii i
provinclei sale ci, prin scrisori, qi pe episcopii altor oraqe i
1) Asupra literaturii gnostice vezi Otto Barderhewer, Geschichte der
altkirchlichen Literatur 12 Freiburg in Br. 1913 pp. 343-376.
2) Asupra acestor scrie apocrife vezi Otto Bardenhewer, o. cit. pp.
498 squ.

www.digibuc.ro

130

A scris bisericilor din Lacedemonia, din Atena,

Nicomedia, Amastria, Pontus, Knossus si celorlalte biserici
din insula Creta. In toate indeamna pe credinciosi s. tin
strns la invataturile Evangheliei si sa se f ereasca de ratacirile ereticilor. Cele catre bisericile din Nicomedia si din Creta,
par a fi fost indreptate direct contra sectei lui Marcion. Dela
episcopul Serapion din Antiochia (190-c 212) cunoastem o
scrisoare catre comunitatea din Rhossus (langa Antiochia) in
care opreste citirea evangheliei lui Petru, pe care i intemeiau,
in parte, dochetistii teoriile bor.
Biserica a purtat insd si o lupt literark pe care, din fericire, o cunoastem mai bine. Cum e si firesc predicii gnostice
i-a fost opusa predica ortodox, cartii gnostice, cartea ortodoxa. Cea mai mare parte a scrierilor anti-gnostice
ramanandu-ne din ele abia titlul si unele mici fragmente citate
de scriitorii de mai tarziu, Altele
ni s'au
foarte putine
provincii.1)

a *tit

pastrat in intregime si din ele ne putem da seama de arsenalul de dovezi si argumente de care s'a folosit biserica in
marele rasboi defensiv.
Probabil, contra acestei erezii a scris s. 4losof si martir Iustin
cartea sa despre Unitatea lui Durnnezeu (rcep 3soti p.ovapx[ag )
iar din informatia s. Ireneu stim, c a scris una indreptata impotriva ereziei lui Marcion, amintita si de s. Hieronym in De
viris illustribus (cap. 23): et contra Marcionern (scripsit) insignia volumina". Sigur, tot contra ereziei gnostice au fost scrise Despre intruparea lui Durnnezeu" (rcepl ivacotog XpLato0)
i. depre (Umanitatea lui Christos) (rcepl crapteocreto Xptcrsoi5) ale
episcopului Melito din Sardes din jumtatea a doua a veacului
al 2-lea. Impotriva lui Marcion a scris o carte si Teofil din
Antiochia, pe care o cunostea si s. Hieronym pentruca scrie in
De viris illustribus (cap. 25) : Theophilus sextus antiochensis
ecclesiae. episcopus ... librurn contra Marcionem cornposuit, qui
usque hodie extat", si Filip, episcopul orasului Gortyna din
Creta (Ibd. c. 30) apoi Rhodon, despre care stim din Eusebiu

numai atat, ca a trait pe timpul imparatului Commodus (180

192).
1) Dionysius, Corintbiorum ecclesiae episcopus tantae
eloquentiae
et industriae fuit ut non solum suae civitatis et provinciae populus sed
et aliarum urhum et provinciarum episcopos erudiret. De obis illustri-

bus 27.

www.digibuc.ro

131

Cea mai important lucrare contra gnosticismului este aceea

a s. Ireneu, cunoscut numai in traducerea latineascA, sub titlul Adversus haereses. Este o oper de proportii mari
are
cinci carti!
care arat invatturile gresite ale lui Valentin,
Simeon Magul, Menander, Saturnil, Basilides si ale altor gnostici, &And i combaterea bor. PAnA azi, Adversus haereses a s.
Ireneu este isvorul principal pentru cunoasterea acelei mari
primejdioase erezii. Caracter general, are si Philosophumena
elevului su Hipolyt, care, cum aratd i titlul grecesc al ei,
zri ircov e,iu.), gXsyxo; este o combatere a tuturor erezii/or"-in 10 cArti. Autorul spune in introducerea operei sale,
c vrea s arate c ereticii nu si-au scos invataturile din s.
ScripturA, ci din intelepciunea" greacA, din teoriile filosofilor
si din misterele inventate de astrologi. In adevr, Hippolyt vorbind de marele numr de eretici incercA s gsiasc originea
conceptiilor fiecruia inteunul din isvoarele amintite.
Cel mai viguros i mai aprig dusman al gnosticismului a
fost ins scriitorul african Tertullian, care in lucrrile De prescriptione haereticorurn, Adversus Marcionem, Adversus Hermiogenem, Adversus Valentinianos, De carne Christi, De resurectione carnis, De censu animae (= despre origina sufletului)
si Scorpiace (= antidot contra impunaturii scrorpiei), atacA in
stilul lui violent, necrutAtor si sententios, erezia gnostica sub
toate aspectele ei.
Chiar si Clemente din Alexandria si Origene, care, amndoi, au fost admiratori ai filosofiei grecesti si, in special, al
filosofiei lui Plato si amandoi au f Acut eforturi putin obisnuite,
pentru o riricrtg, pentru o intelegere superioar a invtturilor crestine revelate, au scris i ei contra ereziei gnostice. Capitolele 6 si 8 din Pedagogul ( llacaccroy6s ) lui Clemente, cuprind o criticA severg a doctrinei lui Marcion jar Stromateis a
lui, e, in general, scrisa contra gnosticismului. Origene a scris
un Dialogus adversus Candidum Valentinicum", din care ni
s'a pAstrat numai titlul si care era indreptat contra sectei lui
Valentin.
Sistemului filosofico-teologic gnostic, scriitorii

bisericesti

nu i-au opus un sistem propriu. 0 stiintA teologicA, cum am

amintit, nu exista Inca atunci. Argumentul lor principal si definitiv era altul. Era traditia doctrinarei a ierarhiei bisericesti.
Si ei admiteau tendinta spre o intelegere mai profundA, spre
o gnosis a invAtturilor crestine,
dar numai in limitele fixe ale
www.digibuc.ro

132

revelatiei i avand-o pe ea ca indreptar sigur. In fata revelatiei

trebuie sa inceteze i curiozitatea i pofta de marire: cedat
curiositas fidei, cedat gloria saluti", scrie Tertullian.1) Chris-

tos i-a invtat adevarurile credintei pe apostoli, iar acetia pe

succesorii lor. Asta este norma credinfei care vine dela Chris-

la est regula veritatis" scrie acela,

tos prin invataceii Lui,
quae venit a Christo transmissa per comites lpTertullian
sius.') De aceia ii invita pe eretici, ca, inainte de toate, inainte
de prof esarea oricarei invataturi noi, sa dovedeasca origina bisericilor lor, sa arate succesiunea episcopilor dela apostoli, ori
dela elevii imediati ai acestora. 3) S. Scriptura este a bisericii
i numai ea are dreptul sa o interpreteze i sa o explice. Testimonium veritatis" sunt bisericiile infiintate de apostoli, (ecclesiae apostolicae matrices et orighiales" le numete scriitorul
african citat) in frunte cu biserica Romei, in care au predicat
Petru i Pavel. Tot ce e in afara de ele, e fal, Hegesippus vi-a
scris impotriva ereziei gnostice Memoriile sale ITcopAllata sau
luTypcip,p,oace
intemeiat pe constatarile f acute in lunga-i calatorie din Orient pdn'd la Roma. Insuqi spune, ca a luat contact in cursul drumului cu episcopii din diferite oraqe, apoi
cu episcopul Romei, de a cdrui succesiune dela Petru, zice cal
s'a convins, i a vazut ca tosi, in toate lucrurile inva(ei la fel i
deci, toti au primit dela Christos prin predecesorii lor, aceleaqi
invdtdturi. Acest fapt, constituie dovada cea mai puternica a
adevarului pe care-1 reprezinta
raspandete.
Tot pe traditia apostolica, a carei cea mai autentica expresie este biserica Romei, isi intemeiaza argumentatia sa impotriva gnosticismului i s. Ireneu atat in lucrarea citata,
Adversus haereses, cat i in lucrarea Demonstratio praedicationis apostolicae. Adevarul nu e nici in filosofia lui Plato nici
in cosmogoniile orientale, ci adevarul e acela, pe care-1 marurisesc i predica bisericile apostolice din Smyrna, Ephes, Co1) De praescriptione haeriticorum c. 17.
2)

Apol. 47.

3) Edant ergo origines eclesiarurn suarurn, evolvant ordinem episcoporum suorum ita per successiones ab initio decurrentem ut primus ille
episcopus aliquem ex apostolis ye"- apostolicis viris, qui tarnen cum
apostolis perseveraverit, habuerit auctorem et antecessorem. Hoc enim
modo ecclesiae apostolicae census silos deferunt. De praescriptione haereticorum, 32.

www.digibuc.ro

133

rint, Roma, etc. Succesiunea neintrerupt dela apostoli a episcopilor din aceste biserici, este dovada sigura Ca' ele au pstrat
nealterate invgtgturile lui Christos. Dar fiindcg ar fi prea greu
zice el, ca credinciosii sa examineze succesiunea apostolica a
tuturor bisericilor, e suficient dacg se orienteaza dupa ceeace
invatg biserica Romei. Cgci .cu aceast bisericg propter potentiorem suam principalitatem" trebuie sg fie de acord toate celelalte biserici i credinciosii de pretutindeni, fiindcg ea a pgstrat invtgturile primite dela apostoli.
Intemeiat pe aceast traditie apostolicg simpl i logica,
biserica a biruit strdlucitoarele doctrine cu subtilitgtile vaporoase ale gnosticismului, care se plimba pe cele mai inalte culmi
ale filosofiei i stiintei contemporane.
t. Montanismul,

A doua mare erezie, care a turburat viata, i altf el, att de

grea, a crestinismului din veacul al 2-lea si al 3-lea a fost montanismul. Desi nici autorul i nici aderentii lui nu au desfdsurat o activitate literarg bogat, cum au desf gsurat autorii diverselor secte gnostice, iar de alt parte, chiar din cauza acea-

sta, n'au provocat nici o luptg literarg att de intensivg, cum

au provocat gnosticii, imprejurrile in care a luat fiinta precum
invtaturile acestei erezii, sunt mai cunoscute.
Autorul ei a fost Montanus, un neoconvertit din Mysia
Phrygiei. De aceea contemporanii o i numeau erezia phrygian.

Acesta prin anii 172-173 a inceput a propovadui, intemeiat pe

descoperirile, pe care spunea ca i le-a fcutParaklet (s. Spirit)
si care urmriau o perfectionare a moralei crestine. Montanus
cgdea adesea in nesimtire (extasis) atunci prin el, ca printr'un organ al sdu, Paraklet i comunica poruncile. Lui i s'au
atasat doug femei, Priscilla i Maximilla, care, si ele, devenisera, in extaz, organe ale revelatiei Paraklet-ului. Atgt faima
felului cum se produceau profetiile" ct i cuprjnsul lor, s'a

rgspndit repede in toate prtile, intgiu in Orient (Phrygia,

Galatea, Libya, Syria, etc.), iar de ad in Occident. Urmele ei le
gdsim acolo incg in 177-178, in scrisoarea bisericilor din Vienne i Lyon, cgtre cele din Asia si Phrygia, de care am vorbit in capitolul despre persecutii, apoi din scrisoarea acelorasi
biserici Vienne si Lyon tot din 177-78, trimisa, prin Ireneu,
martirul de mai trziu, papei Eleutherus. In Africa, i s'a algwww.digibuc.ro

134

turat ereziei si marele scriitor bisericesc, unul din cei mai mari,
pe care i-a avut crestinismul vechiu, Tertullian.
Invdtaturile principale ale ereziei montaniste sunt: Isus
Christos va veni in curnd, va infiinta Ierusalimul ceresc (impdrtia de o mie de ani) chiar in Phrygia, intre localiatile Pepusa si Tymion. In vederea acestei veniri,
a doual
Paraklet-ul a ordonat prin Montanus si tovarsele sale, Priscilla si
Maximilla, cea mai severa moralitate, care consta in prohibi-

rea cdstoriei a doua si intr'o serie intreag de posturi noui,

Crestinilor nu le este ingAduit sa fug din fata primejdiei
martiriului si, in sfrsit, biserica nu poate ierta toate pgcatele fiindca Paraklet a spus prin organele" sale (Montanus): Biserica poate ierta peicatele, eu inset (Paraldet)
nu o voi face ca sei nu peiceituiascet fi alfii". Aceasta e noua
doctrina eretica asa cum se poate deslusi din putinele
descoperiri" care ne-au ramas dela cei trei profeti si
pdstrate in scrierile lui Eusebiu, Epiphanus si mai ales in ale
lui Tertullian. Toate oracolele", descoperirile" si profetiile"
f acute de Paraklet prin Montanus, Priscilla si Maximilla, au
fost adunate, poate chiar de eel trei, intr'o carte, pe care o cunostea Tertullian, Hippolyt si alti scriitori vechi. Pana azi nu
s'a descoperit ins6 nici un exemplar al ei. La f el au pierit si
celelalte scrieri ale aderentilor ereziei, cum a fost de Oda
scrisoarea comuniatilor montaniste din Asia Mica ctre biserica Romei, de care aminteste Tertullian, 1) si in care acelea
cereau recunoasterea doctrinei lor, apoi cartea unui Asterius
Urbanus ( Ayo; xatex Acrcipwv Opf3aveN ), aceea a lui Themison, unul din conducatorii misarii din Phrygia, si a lui Proclus din Roma, cu care a polemizat anti-montanistul Caius in
Dialogul sdu, carti a cror amintire ne-a Oistrat-o istoricul
Eusebiu in Istoria bisericeascei a sa.
Cum apare si din scurta expunere de mai sus a invtturilor montaniste, erezia aceasta nu s'a prezentat ca un sistem
nou, si n'a avut nici pe departe amploare si pretentiile gnosticismului si n'a urmarit transformarea pe un plan filosofic speculativ, a intregului crestinism. Cu toate acestea si ea constituia pentru biserica acelor vremuri o foarte mare primej die. i
asta nu numai din cauza situatiei generale, in care se gasia
atunci biserica (persecutiuni, lipsa unui sistem teologic bine de1) Adoersus Praxeam c.

1.

www.digibuc.ro

135

finit, aparitia lui odat cu gnosticismul, etc.), ci mai ales din

cauza felului simplu cum se prezenta i. a doctrinelor, cu mult
mai accesibile masselor populare, pe care le profes qi care
erau in legatura direct cu viata pra ictia a lor. Inainte de
toate, montanismul se incadr in aparent, in anume texte ale
Scripturii Testamentului Nou. Astfel d. p. faptul c Paraldet a
vorbit prin Montanus, Priscilla i Maximilla, Il explicau cu
cuvintele rostite de Mntuitorul in lunga qi emotionata cuvntare, pe care a tinut-o apostolilor la Cina cea de Taina. Atunci Christos a spus c va merge la 'Fatal i le va trimite pe Memgedetorul (IrcepoixX7cg). Incei multe am a vei spune yowl
a zis
Isus
ci acum nu le putefi purtez, dar ctind va veni Spiritul
adevdrului (Paraldet, faghduit mai sus) acela v va invdfa pe
voi tot adevrul".
Prin urmare, argumentau montanitii, revelatia nu s'a incheiat cu petrecerea lui Christos pe painnt, fiinda insui a
declarat, c atunci apostolii neputnd intelege tot ce ar mai
avea de spus, amnd descoperirea anumitor adevaruri pe mai
trziu, and aceasta va fi facut de 6 TcapdcxXilio: care fi cele viitoare le va spune yowl". Ori, acum Paraklet a vorbit prin mijlocirea celor trei. Tertullian insui, distinge in evolutia operei
mntuirii trei etape: a copilariei, and Dumnezeu a vorbit prin
profeti (Legea Veche), a tineretii, and Christos, fiind pe
mnt, a vorbit apostolilor qi a maturitatii, care a urmat acum,
cnd Paraklet a vorbit prin Montanus qi tovar4ele sale. 1)
Apoi faptul c Spiritul adevarului a vorbit prin cei trei, era
prezentat ca una din multele charisme de care vorbeqte Pavel

in scrisoarea intia catre Corintieni (cap. 12-14), unde citim

cA unuia i se dei prin Spiritul cuvtintul infelepciunii, iarei alpropterea Parakletum miserit Dominus,
quoniam humana
mediocritas omnia semel capere non poterat paullatim dirigeretur et
ordinaretur et ad perfectum perduceretur disciplina ab illo vicario Dei,
Spiritu Santo. Adhuc, inquit, multa habeo loqui vobis, sed nondum potestis ea baiulare: cum venerit ille Spiritus veritatis, dedueet 1os in
omnem veritatem et supervenientia renuntiabit vobis
Quae est ergo
Parakleti administratio nisi haec, quod disciplina dirigitur. quad scripturae revelantur, quod intellectus reformatur, quod ad meliora proficitur? ... Sic et justitia primo fuit in rudimentis. natura Deiim metuens,
dehinc per legem et Prophetas permovit in infantiam, dehinc per evangelium efferbuit in inventutern. nunc per Parakletum componitur in
maturitatem. De oirginibus velandis c. 1.

www.digibuc.ro

136

tuia cuviintul f tiin fei, iarei altuia proorocia, iarei altuia alegerea spiritelor, iar altuia felurite limbi, iard altuia teilmeicirea
limbilor" (12, 8 10). Predicarea apropiatei veniH a lui Chris-

tos era intemeiata pe cuvintele Mantuitorului, prin care arat

semnele acestei a doua veniH: atunci vei vor da pe voi Infra
nevoi si vei vor omorl f i vefi fi urifi de toate neamurile pentru
numele meu" (Matei 24), cuvinte care au facut pe multi
in cursul persecutiilor
sa creada ea ea e apropiata. Stapanirea de o mie de ani a lui Christos, iqi gasia un temei aparent
in cap. 20 al Apocalyps-ului s. loan. Refuzul de a fugi din fata
primejdiei martiriului, respingerea casatoriei a doua i impunerea nouilor posturi, erau prezentate ca o pregatire *i demna qi
necesara pentru venirea lui Christos.
Acestea sunt cauzele, care au facut noua erezie atAt de
accesibild masselor populare qi care au facut-o sa fie, in acela timp, i atat de primejdioasa. Caracterul deosebit de primejdios al ei, il forma apoi i altceva: tradifiei doctrinale a
ierarhiei bisericesti, montanismul ii substituia inspirafia individualei. Montanitii spuneau, ca opera revelatiei nu s'a incheiat
cu apostolii, ci ea contin perfectionand mereu, potrivit timptilui
i necesitatilor lui, invataturile ramase dela Apostoli. Dac
acest principiu ar fi triumfat, creOnismul ar fi fost incetul
cu incetul complect anarhizat i pulverizat in infinite secte, dupa numarul infinit al inspiratiilor individuale.
Reactiunea bisericii impotriva ereziei montaniste a fost
prompta i viguroasa. Doua sinoade episcope0i, tinute unul in
Hieropolis i celalalt in Anchialos au condamnat invataturile
lui Montanus iar aderentii lor au fost scoqi din comunitatea
cretinilor. Sigur, la fel s'a procedat impotriva ei pretutindeni,
apoi, ca *i gnosticismul, montanismul a fost combtut i prin

mijloace literare. Miltiades, pe care Tertullian il numqte ecclesarum sophista, a scris impotriva lui o carte dovedind falitatea profetiilor" lui Montanus, Priscilla i Maximilla, pentruc,
spunea el, profetii nu au vorbit i nu pot vorbi in extaz. Pana
se gasiau Inca in vieata cei trei profeti, a scris impotriva lor i
episcopul Apollinaris din Hieropolis (in Phrygia mica) o scriere
(ypc'qq-Lce-ccx. o numete Eusebiu). Cartea

avea

iscalit'urile mai

multor episcopi din diverse provincii i de aceea se crede c ea

a fost o scriere pastorala. Episcopul Serapion din Antiochia a
anexat-o scrisorii sale trimisa lui Karikus qi Pontius, pentru a
www.digibuc.ro

137

dovedi, cu iscaliturile pe care le cuprindea, c profetiile montaniste sunt respinse pretutindeni. Falsitatea prof etiilor a aratat-o si scriitorul Apollonius din Asia Mica intr'o carte a sa
din 197 si un scriitor anonim amintit de Epiphanius. Dionisie,
episcoul din Corint, a combtut in scirsorile catre bisericile din
Amastris si Knossus (insula Creta) invataturile montaniste privitoare la casatorie si post. Probabil, si papa Soter a intocmit
o pastorala impotriva montanismului. In toiul luptei s'a mers
cum a f acut Calus din Roma in Diauneori att de departe
logul sau cu montanistul Proclus
inct s'a negat canonicitatea Evangheliei si Apocalypsului s. Joan fiindca' erezia, pe care
o combateau, isi intemeia pe ele invatitura ref eritoare la trimiterea lui Paraklet si la domnia de o mie de ani a lui Christos.
Biserica a biruit si aceasta erezie, ale carei resturi raslete
si neputincioase s'au mai pastrat in Occident pana prin veacul
al 5-lea, iar in Orientul asiatic 'Ana in veacul al 9-lea.

www.digibuc.ro

PARTEA II.
CRESTINISMUL DELA CONCILIUL DIN NICEA
PANA LA SFAR$1TUL VEACULUI
AL 7-LEA.

www.digibuc.ro

Capitolul L
BISERICA IN IMPERIUL ROMAN DELA EDICTUL DIN
MILANO PANA LA SFARSITUL VEACULUI AL 7-LEA.

Edictul dela Milano din anul 313 care porneste din recunoasterea libertatii de constiinta, ingaduind fiecaruia sal slugeasca pe Dumnezeu dupg cum crede de cuviinte, a constituit
pentru crestinismul p'ersecutat si declarat dusman al statului
si al ordinei lui publice, un triumf hotaritor. Dar edictul nu cuprinde numai accentuarea acestui principiu, ci incearca si o reparare a nederptatilor trecutului poruncind sg le fie restituite
crestinilor localurile unde aveau obiceiul sd-si find aduneirile"
precum si toate celelalte bunuri pe care le posedau in comun.
Daca cineva s'ar simli pagubit in urma acestor restituiri, sa se
adreseze organelor statului, care le vor da despagubirile cuvenite. In interesul linistii publice cei doi caesari, Constantin si
Liciniu, autori ai edictului, poruncesc executarea grabnica a
dispozitiunilor lui.

Ceeace a creat insa crestinismului o situatie cu totul noug

in imperiul roman nu a fost att litera edictului, fiindcg libertatea de cult le-o acordase si decretul din anul 311 al lui Galerius, care, si el, spunea ca. denuo sint Christiani et conventicula
sua cornponant ci atitudinea personala a lui Constantin insusi.
Cad acesta dupa marea biruintg fulgeratoare din toamna anului 312 asupra lui Maxentiu, biruinta astigata sub semnul
Crucii, deuenise creftin, si incepuse chiar a se crede insarcinat
cu misiunea diving de a fi ocrotitorul, aparatorul si raspnditorul autoritar al noii religiuni. In scrisoarea manifest trimis
popoarelor din Orient dupa biruinta asupra lui Maxentiu spune
ca Dumnezeu s'a servit de el pentru indeplinirea planurilor
Sale, aducndu-I de pe tarmul Oceanului britanic si dela extremitatea tdrilor unde soarele apune", ca sg atraga pe oameni
la pazirea Legii si ca sa sporiascg credinta si religiunea")1) si
1-a ales ca sal faca servitorul si executorul ordinelor Lui".2) El
1) Eusebiu, Via(a lui Constantin, II, 28.
2) Ibid. II, 29.

www.digibuc.ro

142

se socotia, cum a afirmat-o odata inteo adunare de

episcopi,

episcop pus de Dumnezeu pentru cele din afarei ale bisericii"1)

In politica bisericeasca a lui Constantin, se pot distinge
doul perioade. Intaia incepe cu edictul dela Milano i dureaza

pana la anul 324 i a doul dela aceasta data pang la sfaritul

vielii lui. In perioada intaia avea ca tovara la domnie pe
comnatul sau Liniciu, care era pagan i care, in curand, incepu-

se sa persecute, in partile de rasarit ale imparatiei, cretinismul, cu o furie, ce amintia timpurile triste ale lui Galeriu, nadajduind chi, intemeiat pe elementul pagan, il va putea birui pe
colegul sau din Apus i va ramane, astfel, singur stapan al vastului imperiu. De alta parte, in Occidentul, asupra caruia se
intindea stapanirea lui Constantin, creqtinismul era prea putin
raspandit, pentru ca s-si poata ingadui fata de el o politica de
natura de a jigni susceptibilitatea majoritatii covaritoare a
populatiei. Aceste doua motive ii impuneau o anumit rezerva
qi pastrarea unei atitudini de egala solicitudine atat fall de
paganism cat si Ltd de crestinism. Dupa invingerea lui Liciniu,
invingere atribuita aceluiaq Dumnezeu creqtin, ramanand singur imparat, n'a mai facut nici o taina din preferintele sale,
luand masuri, care dovediau nu numai o adanca convingere religioasa ci i dorinja hotarita de a vedea disparand vechiul paganism.

Legile date in partea intaia a domniei lui nu sunt decal

aplicarea practica a principiului egalitatii stabilit in edictul din
313. Printr'un decret din acelaq an, asupra carua a revenit i
in anii 319 i 330, ii scutete pe clerici (ecclesiae catholicae dericos) de serviciile publice, ca nu cumva prin indeletnicirea cu
astfel de lucruri sa fie impiedicati a-0 implini datoria de minigtri al cultului divin, cum spune decretul a doilea (ne sacrilego liquore quorundam a divinis obsequiis avocentur. 2) In anul
321 impune repausul duminical (venerabili die solis) magistratilor i meseriaqilor i tuturor oraenilor (urbanae plebes), 31
iar in 323 interzice, sub aspre pedepse ca preofii qi ceilalfi

slujitori ai sectei catolice sa fie siliti a lua parte la ceremoniile pagane, 4) Decretul, cum remarca cu multa dreptate P.
1) ibid. IV, 23.
2) Eusebiu. 1st. bis. X, 7, Cod. Theod. XVI, II, 1, 2, 7.

3) Cod. Justiniani III, XII., 2.

4) Cod. Theod. XVI, II, 5.

www.digibuc.ro

143

Allard 1) cuprinde o expresiune care tradeaza

sentimentele

intime ale impratultii: religiunile pagane sunt numite dienae

superstitones" pe and crestinismul e sanetissima lex".
Dela 324 inainte, and stpnia imperiul intreg si and nu
mai trebuia sa se teama nici de rivalitatea lui Liciniu, care
murise in Martie, si nici de reactunea elementului pagan att

de puternic ina in partile occidentale ale imparatiei, politica religioasa a lui Constantin se schimba cu desvarsire. In
manifestul adresat nouilor sal supusi din Orient, isi da pe
fata sentimentele si convingerile f ar nici o rezerva. Manifestul incepe cu o comparatie intre soarta celor care au acceptat
crestinismul si a celor care 1-au combatut si persecutat. Cei
dintal se bucurd de tot felul de buneiteifi f i isi ajung fericiti
scopul in toate intreprinderile lor, pe and asupritorii lui ii-au
veizuf armatele invinse si teliate in buceiti si nu au dat beiteilii,
pe care sei nu le fi pierdut. Autorii persecutiilor au al5ut un
shirsit tragic sau au dus o viald infamei si mai tristei decdt
moartea. Pentru a sapa imperiul de extrema primej die, care
l-a infectat ca o boald molipsitoare
boala necredintei in
Dumnezeul crestinilor!
Dumnezeu 1-a ales pe el, pe Constantin, aducandu-1 de pe tarmul Oceanului britanic, din tat-lie
unde sbarele apune in mare si i-a dat puterea ca sa risipiasa
negura care acoperia pamntul, si sa cheme neamul omenesc
la credinta cea adevarata.2)
Intr'o alta proclamatie atre aceleasi popoare din Orient,

dupace vorbeste de mizerabilul imparat"

Diocletian

care

,.trase sabia contra nevinovatiei" si scrise cu ascutitul ei edic-

te sngeroase" Inca pamntul a plans, cerul a suspinat si

soarele s'a intunecar, si dupa o rugaciune plina de duiosie si
aldurd, Constantin, desi accentuiaz a numai crestinii duc
o viata nevinovata si sfnta", totusi doreste ca si pagamilor
care tin sa aibe temple consacrate minciunii", sa li se lase libertate deplina: nimenea sal nu tulbure pe acei ce nu sunt de
credinta sa", adauga imparatul in aldurosul indemn la pace,
cu care isi incheie proclamatia.3)
In urma masurilor luate cu tot mai mult curaj, paganismul ajunsese in situatia de religiune numai tolerata din ra1) Le ehristianisme et l'empire romain. Paris 1925 p. 161.
2) Eusebiu, Vista lui Constantin II, 24-28.
BI Eusebiu, o. cit. II, 48-59.

www.digibuc.ro

144

tiuni superioare de stat, mai ales in Orientul unde impdratul

petrecea mai mult. Guvernatorii provineiilor erau numiti cu
deosebire dintre cretini, iar acelora dintre ei, care erau ph"gani, le-a interzis s ia parte la sacrificiile publice pagane')
In anul 326 (IA ordin guvernatorilor ca, inainte de a se apuca
de constructii noi, s termine pe cele incepute de antecesorii
lor, cu exceptia templelor pdgane. Porunci au fost trimise in
toate prtile ca s se zideasc, pe cheltuiala statului, biserici

noi, s se repare cele ce cad in ruin, s se mreascd cele

ce sunt prea mici", ca qi cum
scrie biograful su Eusebiu
ar fi fost asigurat c toate popoarele vor renunta la fag.cirile pdgnismului, pentru a se pune cu umilint in slujba
Creatorului lor. In acela timp a oprit ridicarea de noi idoli,
In Bizantul, devenit dela 329 inainte noua sa capitala, a interzis cu desvrire orice ceremonie pagn i profane.4)
Au fost apoi drmate, din ordinul lui, templul zeitei Venus
din Afaea dela poalele muntelui Liban care era, o coal
deschis de desfrnare", templul lui Esculap din Cilicia care fusese privit cu admiratie de filosofi", i un alt templu al
zeitei Venus din Heliopol (Phoenicia), in care pgnii permiteau femeilor qi ficelor lor de a se prostitua nepedepsit".5
In multe localitti statuile idolilor au fost distruse parte din
ordinul impratului, parte de reactiunea populara. impotriva
pganismului, in numele cruia Liciniu deslntuise recenta sa
persecutie.

Pagnismul era ins prea puternic, mai ales in prtile

occidentale, pentru a putea fi exterminat in timp att de
scurt i cu astfel de mijloace. In interesul linitei publice,
Constantin, cu toata profunda aversiune pe care o avea fat
de el, a fost silit sd-1 tolereze i s tina seama de traditiile i
nevoile lui. Cei doi urmai ai si Constantius, in Orient, i
al treilea mo.tenitor al su, Constantin,
Constans in Apus
a fost =is la Aquilea in anul 340 primind din copilrie o
educatie cretin i lipsiti de experienta tatAlui lor, au inauEusebiu o. cit. II, 44.
2), Cod. Theod. XV, I, 3: exceptis dumtaxat templorum aedificationibus.

3) Op. cit. II, 45 si 46.

4) Op. cit. III, 48.
Ibidem. III. 55, 56 si 58.

www.digibuc.ro

145

gurat, cel putin formal, o politica de violentd si brutala intoleranta. Inteun decret din' 341 Constantius porunceste sti inceteze superstifia si nebunia sacrificiilor (cesset superstitio,
sacrificiorum aboleatur insania). 1) In luarea acestei masuri
imparatul se refera la o lege a parintelui sail, care ne este cu
totul necunoscuta. In anul urmator printr'un alt decret, semnat de amndoi impratii si adresat prefectului Romei, care
insusi era pagan, se ingaduie ca, desi superstitia" trebuie abolita, templele asezate in afara de zidurile orasului sa fie conservate, fiindca dela ele isi trag origina jocurile si luptele
care distreaza poporul. Un nou decret, a carui data nu poate
fi fixata, semnat, ca si cel precedent, de amndoi imparatii,
porunceste ca pretutindeni, (omnibus locis atque urbibus uni-

versis), sa fie inchise toate templele pagane si s fie interzise sacrificiile. Decretul stabileste sanctiuni strasnice, atat
impotriva delicvenetilor cat si impotriva functionarilor care vor
tolera abuznrile.2)

Aceasta politica de intoleranta a fost continuata de Constantius si dupa ce, in urma uciderii fratelui sail Constans
din partea soldatilor uzurpatorului Magnentius, a rmas singur stapnitor al imperiului (353-361). Intoleranta a fost insa numai pe hrtie si numai formala. Desi chiar si in anul 356
a poruncit sa fie pedepsiti cu moartea toti care sacrific idolilor 3) nu cunoastern nici un caz de aplicare a acestei aspre
sanctiuni. Mai multi in anul cand a dat impreuna cu fratele
sau Constans ordinul ca pretutindeni sa fie inchise templele
pagane si sa fie interzise sacrificiile, prefectul Romei era un
pagan, precum pagan era in 353 si Orfitus, care a fost mentinut in fruntea orasului si in urmatorii 5 ani si care se intitula
pontifex al soarelui si pontif ex al zeitei Vesta. Un calendar

roman din anul urmator, 354, cuprinde toate sarbatorile pagane, si chiar in anul 356 cnd a aparut decretul, care pedepsia cu moartea pe cei ce sacrifca idolilor, Constantius vizitand
Roma, confirma privilegiile

vestalelor,

aproba

subventiile

obisnuite ale cultului pagan si face numiri in diverse functiuni sacerdotale pagane. Singura masura reald impotriva p 6ganismului a fost inlaturarea statuiei Victoriei din sala de se1) Cod. Theod. XVI, X, 6.
') Cod. Theod. XVI, X, 2.
3) Ibidem XVI, X, 3 i 4.

www.digibuc.ro

146

dinte a senatului. De aceea scriitorul pagan Symmachus

(345-405) scrie inteuna din epistolele sale ca. imparatul
Constantius a pstrat vechea religiune a imperiului desi el
avea and credit:fa 1).
Intoleranta formala a decretelor imparatesti a avut insa
alt rezultat: a fanatizat massele crestine acolo unde ele formau majoritatea populatiei, masse, care s'au dedat la
a cte de violenta, tolerata de autoritatile publice, si a demoralizat elementele pagane obisnuite a-si sti cultul ocrotit, aparat
si sprijinit. Macinarea aceasta lenta dar sigura a paganismucu exceptia scurtei domnii de doi ani (361
lui, a continuat

363) a lui Iu Han Apostatul, care a incercat sa creieze un

cu
paganism nou, mai rafinat, mai rational si mai organizat
mai multa ori mai putina energie si sub urmasi lui Constan-

tius. Daca Valentinian I din Occident (364-375) devi bun

crestin, a dovedit ca impeirat o senina impartialitate evitand
tot ce putea fi interpretat ca o jignire a supusilor sal nacrestini si daca Valens din Orient (346-378) era ocupat prea
mult cu consolidarea ereziei ariane si cu persecutarea necrutatoare a aderentilor crezului dela Nicea, succesorul lor, Gratian,
a reluat firul politicei religioase alui Constantius si Constans.
A continuat aceasta politica fara violenta verbala a lor, dar cu
mai mult calcul, la care au contribuit, sigur, si sfaturile s. Ambrosiu din Milano, cu mai multa fermitate si cu rezultate mai
hotaritoare. Inainte de toate, a refuzat sa poarte titlul de
pontifex maximus, ca astfel sa rupa orice legatura dintre el si
paganism, apoi a scos definitiv din senat statuia Victoriei, pe
care o scosese in 356 si Constantius dar fusese reasezata sub
Iu lian Apostatul, ca una ce era socotita simbol al cultului pagan. A suprimat toate privilegiile, imunittile si subventiile
acordate pana aci din tezaurul public preotilor si cultului
pagan si a confiscat pe seama fiscului bunurile imobile daruite
templelor ori colegiilor preotesti.2) In acelas timp a acordat o
multime de privilegii si scutiri clerului crestin.
Anemiat in urma pierderii oricarei legaturi cu statul si,
mai ales, in urma pierderii sprijinului lui, lovit si urmarit cu

tenacitate si fara intrerupere de Theodosiu cel Mare, de urmasii sal Arcadiu si Honoriu si de succesorii lor si urmarit si
P. Allard o. cit. p. 186-188.
2) Cod. Theod. XVI, X, 20 cfr. i Allard o. cit. p. 255-256).
1)

www.digibuc.ro

147

de prppaganda asidug si entusiast a misionarilor si a predicatorilor crestini, pagnismul, care incetase demult de a mai
avea fiinta legala, a inceput sa dispardi si ca organism public.
Peigani erau, pagani care se inchinau in locuintele lor, dar nu
mai exista un paganism organizat. Isgonit din cetati si orase,
pagnismul s'a refugiat la sa-te
pagi, de act numele aderentilor lui: pagani
'Ana cnd valurile cutropitoare ale crestinismului biruitor, 1-au distrus si acolo.
Prabusirea puterii imensului colos, care era paggnismul,

s'a datorit, fara indoiala, si masurilor luate de imparati impotriva lui si asaltului statornic al propagandei crestine; dar
nu numai lor. Pdgnismul incetase de mult de a mai fi o
credin( cu radcini in sufletul populatiei, ci era un conglomeraf de rituri, de superstiti si de cerernonii farg un substrat
doctrinar unitar si f gird organizatie ierarchica unitara. Lipsit
de aceste elemente esentiale de unitate si omogenitate, el a
fost incapabil de o reactiune violenta, pierind lent, topindu-

se, am putea spune, fra revolte sngeroase si farg sguduiri.

Crestinismul, care a fost sub Constantin cel Mare religiunea imparatului, a ajuns sub urmasii lui sa fie religiunea oficialei, singura recunoscuta si singura ocrotita si sprijinitg, a
imperiului. Situatia aceasta a avut prtile ei bune precum a
avut si partile ei rele. Conceptia de viata crestina si principiile etice crestine au patruns in toate ramurile activitatii
publice si private. Crestinismul a dat alt sens vietii si lumii
si a creat un nou tip de orn si o noua umanitate. Depuis
l'adoption du christianisme, nous vivons sur un autre plan"
scrie cu multa dreptate profesorul Ferdinand Lot') Imparatii
facnd din biserica crestina singura biseric recunoscuta nu in
stat ci a Statului, i-a dat stralucire si prestigiu si imense posibilitati de afirmare si de organizare. In acelas timp insa socotind-o prea mult a statului adica prea mult a lor, O.-au atribuit in viata intima a ei si, phiar si in rosturile ei doctrinare
drepturi, care i-au stnjenit evolutia ,normala si i-au pricinuit nenumarate nenorociri.
Intemeitorul politicii cesaro-papiste
cci despre ea e
vorba
a fost Constantin cel Mare insusi, care voia s joace
qi in biserica cresting rolul de pontifex rnaximus, pe care il
1) La fin du monde antique et le dbut du moyen age. Paris
p. 44.

www.digibuc.ro

1927

148

avea in paganism si se credea, cum a si spus-o, episcop ,pentru

afacerile externe". In timpul controverselor donatiste din Africa, el care se botezase abia pe patul de moarte, intervine autoritar &and ordin sa .se convoace sinoade, indicand locul lor

persoanele care trebuiau sa participe la ele. Mai tarziu el

a ascultat expunerea dogmatica a ereticului Arie si a declarat-o conforma adevarului catolic. Sinodului convocat in anul
335 in Tyrus i scrie chi daca se va gasi vre-un episcop atat

de cutezator incat sa nu se supuna ordinelor lui, va trimite

ofiteri care sa-1 conduca in exil si Il vor invata a nu mai fi
neascultator ordinelor, ce imparatul da in interesul adevarului".. I) Fiul i urmaul sau Constantius se amesteca direct in
luptele dintre ariani si ortodocsi, hand parte celor dintai,
terorizand qi pedepsind pe episcopii care nu erau de parerea
lui. In faimosul sinod dela Milano (355) a declarat cu maina
pe sabie, cand unul din episcopii prezenti i-a vorbit de canoane, canon e ceeace doresc eu" (rcap &re() poXop.at TO5To 7.0a1P,
vogiu&ca
). Din cauza amestecului lui brutal in chestiunile

dogmatice si in chestiunile disciplinare bisericesti i din cauza

persecutiunilor violente impotriva tuturora, care nu acceptau vederile lui doctrinare, s. Hilarius, episcopul din Poitiers, Il numeste in al sau Libellus contra imperatorem Constantium, Anti-

christ si ingerul satanei, Imparatul Valens a poruncit sa fie

arsi 80 de preoti care i s'au plans contra arianilor, jar in Antiochia persecuta in mod crud pe aceia care dispretuiau rata. . chinui pe mai multi dintre ei, in diferite chipuri si pe altii Ii omori cu diferite feluri de moarte i mai cu
seama inecandu-i in fluviu". 2) Theodosie al II-lea a dat ordin
ca delegatii celor doua partide in lupta dela conciliul din
Ephes (nestorianismul si ortodoxia) sa discute in prezenfa lui
i el sa decida de partea cui este adevarul. Imparatul Zeno
fixeaza norme de credinta in faimosul Henoticon din anul 482,
pe care le-a impus clerului i credinciosilor din Egipt, Lybia si

cirea lui Arie, .

Pentapolis. Justinian, marele amator de discutii teologice qi chiar

de solutinni teologice, redacta, publica si impunea, ca un adevarat pontif ex tnaximus al cretinismului, deciziuni dogmatice.

El a fixat anatematisme contra invataturilor lui Origene, si tot

el a intocmit si edictul din 544, prin care a deslantuit inutilele
') Eusebiu, Viafa lui Constantin IV, 41).
2)

Socrate, Ist. Bis. IV, 16 i 17; Sozomen Ist. Bis. VI, 14.

www.digibuc.ro

149

framntari in jurul celor Trei Capitole", iar mai trziu in

Mcirturisirea sa de credinfii, expune, ca si cnd ar fi fost cea
mai fireasc atributiune a lui, credinta catolic despre Treime, despre Isus Christos, stabilind si el, ca si s. Cyril din Alexandria, 13 anatematisme, impotriva rtcirilor. Constans al
II-lea public6 in anul 648 Typos-ul, in care interzicea orke
discutie asupra existentei in Christos a unei ori a dou vointe
si a trimis inteun sinistru exil la Cherson pe papa Martin,
care si-a permis s." discute contra poruncii impratesti, chestiunea pur dogmatica. a existentii unei singure vointe in Isus
Christos.

Nu numai dogmele erau socotite ca apartinnd competintii lor imperiale ci qi patriarchii, mitropolitii i episcopil erau
considerati ca simpli funcitonari de care puteau dispune dupg
plac, inlocuindu-i i destituindu-i, inaltndu-i i coborndu-i.
Acest nenorocit sistem politico-bisericesc s'a manifestat mai cu
vigoare in bisericile din Orient, lsnd urme care se vad pnd
astazi. Cea ma lapidar definitie a dat-o acestei politici patriarchul Mennas in sedinta dela 10 Maiu 536 a unui sinod
tinut la Constantinopol: In preasfeznta bisericez nu este iertat
set' se intezmple ninzic impotriva vointii qi impotriva ordinelor

www.digibuc.ro

Capitolul IL
DESVOLTAREA IERARCHIEI BISERICESTI DELA CONCILIUL DELA NICEA PANA LA SFARSITUL VEACULUI
AL 7-LEA.
1. Episcopatul.

Noile conditiuni de viata creiate cretinismului dupa

edictul dela Milano (313) situatia de drept pe care a dobandit-o in cuprinsul imperiului qi raspandirea vertiginoasa a lui,
au avut o influent a hot aritoare asupra desvoltarii ierarhiei
bisericeti. Desvoltarea s'a f acut pe vechile temelii, gradele
ierarhiei ramannd, cu foarte mici exceptiuni, aceleai pe care
le-am intalnit i inainte de 325, ins sf era de competenta, atributiunile qi rostul lor in ansamblul vietii bisericeqti, au fost
mai precis determinate, precum mai precis determinate au
fost i alegerea i inaintarea, drepturile qi datoriile lor.
,

Marea unitate administrativa a ramas i in perioada de

care ne ocupam diecesa, in frunte cu episcopul ei. Fiecare
civitas cu populatie cretina, avea, cum am vazut, un episcop.
Sporind insa numarul credincioilor, nu numai in cetatea insasi ci qi in satele pagi care ii apartineau, iar, de alta parte,
devenind episcopul qi din punctul de vedere civil, o persoana

cu important rol in viata publica, sfera de activitate qi atributiunile lui au crescut enorm, ceeace a determint o delegare
a lor personalului clerical inferior i, astfel, o descentralizare
a intregii administratiuni bisericeqti. Apoi, chiar in urma acestei inmultiri de atributiuni i in urma creqterii sferei de
influenta a episcopilor, s'a ivit necestatea de a le incadra activitatea in nprme precise, care s'o faca mai rodnica qi, in
acela0 timp, sa garanteze i evitarea abuzurilor,
Astfel, a fost precizat prin o multime de canoane felul
alegerii bor. Conciliul intaiu ecumenic (Nicea 325) spune in
can. 5, Ca episcopul trehuie sa fie ales de toti episcopii provinciel (mitropolitane) - Daca, din motive grave, nu pot participa
tosi la actul alegerii, e suficienta prezenta a 3 din ei, care aleg
dupa primirea in scris a votului celorlalti. Alegerea e condusa
www.digibuc.ro

151

de mitropolitul de a carui competenta se tine i confirmarea

ei. Alegerea facut fard asentimentul mitropolitului e, conform
prevederilor can. 6 al aceluiasi conciliu, nul. Daca sunt mai
multi candidati, e ales acela care obtine majoritatea voturilor.
Aceleasi norme de alegere le-au stabilit si sinoadele din Antiochia (341, can. 19), si Laodicea, tinute cativa ani mai tarziu
(can. 12), care spun ca inainte de a fi ales, trebuie sa i-se
examineze credinta s viata candidatului.
Din canoanele 5 si 13 ale sinodului din Laodicea care prevad ch. nu se cuvine a se face hirotonisirile in prezenta asculteitorilor" (audientes) si nu se da gloatelor voie sa faca alegerea celor ce au a se aseza in preotie", apoi din faptul, cal
atat canoanele 4 si 6 ale conciliului dela Nicea, cat i canonul 19 al sinodului din Antiochia nu vorbesc de amestecul poporului la alegerea episcopilor, s'a tras, de unii, concluzia, c
vechiul obiceiu, pe care s. Cyprian II numeste general si il deriva din traditia apostolica si divina, ca alegerea sa se faca
praesente plebe", a fost parasit.1) Concluzia ni se pare gresita, Canonul 5, citat mai sus, spune cal alegerea (= hirotonisirea) sa nu se fac in prezenta asculteitorilor. OH, noi stim
ca cuvantul asculteitori, (audientes, etzpotilievot ) era un termen
tehnic qi el insemna gradul al doilea in deshisurarea penitenei publice. Asculttitorii stateau in vestibulul bisericii pana
dupa predica i atunci esiau afara odata cu catecumenii. In
acest inteles e folosit cuvantul asculteitori qi de can. 11 al
conciliului intaiu. Prin urmare, atunci cand canonul 5 al sinodului dela Laodicea, spune ca alegerea si hirotonisirea s nu
se faca in prezenta lor, porunceste s se faca in partea aceea
la care nu asista nici asculttorii,
dupa predica
a slujbei
nici catecumenii. Canonul 13 al sinodului, spune sa nu se dea
voie gloatelor ( 6xXoLg , turbis) sal faca alegerea. Cuvantul
&ate"! care reproduce exact pe grecescul 6xXo; si pe latinescul turba, inseamn multimea nedisciplinat, galagioasa. Ea,
iar nu elementele serioase, nu poporul in general, er exclusa
dela alegere. Aceasta rezulta, in afara de orice indoiala, din
Balsamon atirrn6 cil. sub cm Antul
1) Marii comentatori Zonara
hirotonisire din canonul 5 al sinodului dela Laodicea, nu se intelege numai actinnea .sacrarnentaIrt a hirotonisiril. ci si actul alegerii preotilor
episcopilor, iar sub CUfltiii preofie din cononul 13 al aceluiasi sinod,
se inteleg i episcopii.

www.digibuc.ro

152

scrisoarea sinodicei trimisa de conciliul dela Nicea bisericii

din Alexandria, care spune ca. episcopul, set fie ales de popor
alegerea sa fie confirmata de mitropolitul Alexandru al
Alexandriei" 1) Practica alegerii episcopilor in bisericile din
Orient cu eliminarea gloatelor, a vulgului, fost codificata de
imparatul Iustinian (527-565) in Novela 123 (cap. I) care
prevede ca, in caz de alegere a unui episcop, sa se adune clerul si fruntasii cetatii ( Ilpkoc Ig 7r.6),sto; primates civitatis)
sa indice trei persoane, din care mitropolitul impreuna cu
episcopii conprovinciali sa aleaga pe cel mai vrednic. Sigur,
la concursul numai al acestor 11rAircot
rc6Xec).; ,
fruntasi ai
cetatii, s'a gandit si canonul 13 al sinodului dela Laodicea
.

cand a spus ca nu gloatele sa faca alegerea. Pentru a nu ramane prea mult timp scaunele episcopesti vacante, conciliul
dela Calcedon (451) prevede in canonul 25 ca episcopul ales
sa fie sfintit in curs de trei luni dela alegere.
Tot prin alegere se instituiau episcopii si in bisericile din
Occident. Papa Caelestin (422-432) spunea inteun decret al
trecut pe urma si in Corpus iuris canonici (C, 13 D 61) ca
episcopul sa nu se instituie fara concursul clerului si al poporului (nullus invitis detur episcopus, den, plebis et ordinis
consensus et desiderium requiratur). Detalille alegerilor variau
insa dela provincie la provincie. Astfell sinodul tinut la Arles in 443 ori 452, prevede in canonul 54, ea episcopii conprovinciali in frunte cu mitropolitul desemneaza trei candidati,
din care clerul si poporul cetatii aleg unul pentru scaunul vacant. Sinodul din Clermont (in Auvergue) tinut la 535, spune
in can 2, c episcopul trebuie sa fie ales de cler si popor cu
asentimentul mitropolitului. Acelas lucru II prevede si sinodul
din 538 dela Orleans (can. 3), apoi sinodul tinut tot acolo la
549 (can. 10), cel tinut la Paris in 614 (can. 2), la Chalons in
644 (can. 10) etc. Consensul mitropolitului era atat de neecesar,

'Meat sinodul tinut in 563 la Xaintes a destituit pe episcopul

acestui oras, Emerius, sfintit, la ordinul regelui Chlotar I, fara
asentimentul mitropolitului si in lipsa lui. Exceptie dela aceasal regula generala a alegerii episcopilor, -forma., din veacul
al 7-lea, Spania. Aci, episcopii erau numiti de rege. Numirea
trebui sa se La: cu asentimentul episcopilor conprovinciali.
Sinodul din Toledo din

681,

considerand

1) Textul la Socrate, /st. bis. I, 9.

www.digibuc.ro

distantele

mari

153

dela o episcopie la alta i faptul ca trece prea mult timp

'Ana cand afla regele de moartea vre-unui episcop i poate
Ilia masuri pentru consultarea episcopilor conprovinciali cu
privire la numirea succesorului, decide ca in viitor mitropolitul din Toledo, sa sfinteasca el, dacei-1 geisefte vrednic, pe cel
numit de rege, chiar daca numitul apartine altei provincii
mitropolitane (can. 6).

In jurul instituirii episcopilor, s'au introdus din primele

veacuri chiar, trei mari abuzuri atat in Orient cat qi in Occident i anume amestecul tot mai primeklios al puterii lumefti,
obiceiul unor episcopi de a-fi desemnei fi institui ei succesorii fi
simonia. Sinoadele au luat impotriva acestor abuzuri masuri severe. Astf el sinodul din Antiochia din anul 341 spune in can.

23 ca episcopul n'are dreptul sa-i instituie urmaul. 0 astfel

de instituire e declarata nula. Canonul 75 (76) apostolic
oprete ca episcopul sa lase episcopia fratelui, fiului sau altei
rude a lui. Aceea oprelite o hotarate i sinodul dela Roma
din 465 (can. 5) apoi cel dela Paris din 614 (can. 3). In urma
acestor masuri, se pare c abuzul a disparut, pentruca sinoadele ulterioare nu se mai ocupa de el. Cu mult mai gray i
mai statornic a fost amestecul puterii lumeti, al regilor i
imparatilor, la alegerea episcopilor, de aceea i sanctiunile
stabilite de biserica sunt mai severe. Canonul 31 (29) apostolic destituie pe cel ce a obtinut episcopatul dela puterea lumeasca i excomunica pe toti care comunica cu el. Sinodul dela Clermont din 353, prevede in can, 2 pedeapsa excomunicarii pentru oricine incearca s ajunga episcop cu ajutorul celor puternici". Sinodul dela Xaintes, din 563, a destituit, cum
am vazut, pe episcopul Emerius numit de rege i sfintit fara
asentimentul mitropolitukui. Cu cativa ani mai inainte (549) sinodul dela Orleans (can. 11) interzice ca cei mari" sa sileasca poporul sa aleaga pe cineva episcop. Ace la sinod (la
insa, in can, 10, regelui dreptul de a confirma pe cel ales de
cler i popor. La 18 Octombrie 615, regele Chlotar II aprob
hotaririle sinodului dela Paris, dintre care can. 2 se ocupa de
alegerea episcopilor, cu conditia ca alegerea facuta de mitropolit impreuna cu episcopii conprovinciali, cu clerul i poporul
cetatii, sa fie aprobat4 i de el.
Tot atat de severe au fost sanctiunile stabilite contra
acelora, care incercau sa-i catige episcopia cu bani i alte
daruri. In anul 400 il vedem pe s. Ioan Gura de Aur, patriarwww.digibuc.ro

154

prezidand un sinod la Ephes, care a

destituit patru episcopi pentru simonie. Pedeapsa destituirii o
decreteaza contra episcopilor simoniaci i conciliul din Ca lcedon (451) in can. 2, asemenea sinodul dela Orleans din 549,
(can. 10), Sinodul dela Toledo din 638 (can. 4), spune c simo
niacul nu poate fi sfintit, iar daca crima a fost descoperit
numal dupd sfintire, s fie excomunicat si s i se confiste averile. Se pare c in Spania simonia luase proportii mari, pentrucd sinodul tinut tot la Toledo in 653, pedepseste pe simoniaci cu excomunicarea si inchiderea in mnstire, jar sinodul
din 675 (can. 9) prevede ca cel numit episcop s jure inainte de
sfintirei c nu a dat si nu va d bani pentruc a obtinut episcopia. Episcopul simoniac este exclus din bisericA, ins dupd o
pocintd de 2 ani petrecuti in exil, isi poate reocup slujba.
Deosebit de amnuntit au fixat diversele sinoade datoriile
episcopilor. Ei nu au dreptul s se amestece in trebile altor
eparhii, s." sfinteasc preoti ori diaconi in ele, nici nu pot
primi in eparhia proprie preoti strdini, nici preoti excomunicati de al-i episcopi; nu pot lipsi timp mai indelungat din
eparhie si dac petrec pe teritorul unui alt episcop, nu pot
predica acolo, ca nu cumva, fiind episcopul local mai putin
invtat, s-1 compromit (sinodul din Sardica can. 12), nu pot
hul Constantinopolului,

primi insrcinri care le-ar impune sa calatoriasca mult si

i-ar impiedica dela implinirea datoriilor, nu pot fi executorii
testamentari ai cuiva (sinodul dela Carthago din 398 can. 17),
nu pot administra o eparhie vacant strin mai mult de un
an (sinodul dela Carthago din 401 can. 9), nu pot lipsi duminica i in sarbatori dela liturghie, afard de caz de boal (Orleans 511 can. 31). Sinodul dela Carthago din 398 le impune
episcopilor s locuiased in apropierea bisericii (can. 14), s
aib gospodrie modesta si mash' srac, (can, 15), sa nu citiasca opere pagane, iar eretice numai cnd e nevoie. (can. 16).
O multime de sinoade le impun s nu la bani pentru hirotonisiri, altele sa nu primiasc in casa femei dect in prezenta
unui preot sau diacon. Sinodul dela Hippo (Africa) din 393, in terzice copiilor episcopilor sa fie actori i chiar spectatori ai
reprezentatiilor teatrale (can. 11), sa se castoriase6 cu pagni, eretici i schismatici (can, 12) ; acelas sinod prevede c
episcopii nu pot lsa ca mostenitori pe necatolici, nici chiar
dac le sunt rude (can. 14). Peste ctiva ani (400) sinodul din
Toledo opreste pe vkluva episcopului s se remarite, lar dac
www.digibuc.ro

155

o face sd fie excomunicatd, refuzndu-i-se impArtAsania i pe

patul de moarte (can. 18). Sinodul dela Orleans din 511 prevede pedeapsa excomunicdrii att impotriva vAduvii episcopului dacd se remdrit, ct i impotriva sotului ei (can. 13).
Pentru administrarea averilor bisericesti, conciliul dela Ca lcedon dispune (can, 26) ca fiecare episcop sd numiascd din clerul sdu un econom. Inca inainte de aceastd data, sinodul dela
Antiochia poruncid. (can. 24) ca averea bisericii sd fie separat de averea proprie a episcopului, iar aceea s fie cunoscutd de preoti i diaconi, pentruca la moartea lui (a episcopului) s poatd fi preluatd i pdstrat pand la alegerea succesorului. Sinodul dela Carthago din 398 interzice episcopilor sd
instrdineze averile bisericesti f rd asentimentul clerului (can.
32). Acelas lucru Il prevede si canonul 9 al sinodului dela
Orleans din 541.
Privitor la folosinta veniturilor bisericesti, par a se fi ivit
in Occident, incepnd cu veacul al 6-lea, o multime de abuzuri si de aceea sinoadele au fost nevoite s se ocupe si de
aceast chestiune. Astfel sinodul dela Orleans din 511 prevede (can. 15), ca din darurile duse de credinciosi la bisericile
din parohii, sA i-se dea episcopului o treime, din darurile
duse catedralei va lua insd jumAtate, cealaltd jumdtate revenind clerului (can. 14). Sinodul dela Carpentras (Gallia) din
528, tinut numai pentru reglementarea acestei chestiuni, dupdce constat cd sunt episcopi cari iau pentru ei tot ce se duce bisericilor din parohii, spune cd: in viitor, dacd biserica
dela resedinta episcopeascd (catedrala) e bogatd, episcopul sAl
nu ia nimic din parohii, dac e sdrack poate lua att de ct
are nevoie pentru intretinere, iar prisosul s-1 lase preotilor
locali. Sinodul dela Braga (Spania) din 567 prevede (can. 7)
impartirea veniturilor bisericilor in trei prti: o parte revine
episcopului, una clerului i una sa se folosiascA pentru reparatiuni i luminaria. Aceasta din urmd sd fie administrat de
arhipresbyter sau arhidiacon. Sinodul dela Toledo din 647
nu ingdduie episcopului sA ia dela o biserica mai mult de doi
solidi; dela bisericile mAndstirilor nu poate lua nimic. Sinodul
dela Emerita (Spania) din 666 e mai ingduitor, spunnd ca
banii strnsi in biserici in zilele de srbatoare sA se impartd
tn trei parti din care o parte sh fie a episcopului (can. 14),
asemenea sA fie a episcopului o treime si din celelalte venituri
ale parohiilor (can. 16).
www.digibuc.ro

156

Episcopii cari calcau legile bisericesti qi sAvarqiau fapte

nedemne de situatia lor, erau judecati de sinoadele episcoppeqti. Denunturile impotriva lor se adresau mitropolitului.

Cele fcute de persoane ru famate nu se primiau (Sinod.

Carthago 386-90 canon 6) Sentint de destituire a episcopu.

lui putea aduce numai un sinod la care participa un numr

mai mare de membrii. Sinodul citat din Carthago cere (can.
10) ca numrul acestora sa fie de cel putin 12. Prezenta unui
numr mai mare
fard a-1 indica
o impune i sinodul tinut la Constantinopol in anul 394. Daca episcopul nu se prezenta in fata sinodului, care urma s5.-1 judece, era invitat de
doi episcopi i dac refuza qi acum s se prezinte, era invitat
i a doua oar tot de doi colegi i dac refuza i dup aceasta invitatie, era destituit (Canon. apost. 74). Episcopul osn-

dit de un sinod nu putea apela la alt sinod aL aceleai provincii

(sinodul dela Antiochia din 341 can. 4).

0 sentint

adus cu unanimitatea voturilor era definitiv (idem. can

15), and voturile erau impartite, unii fiind pentru condamnare, altii pentru achitare, mitropolitul invita la sinod i pe
episcopii din provincia vecina, cari judecau impreun cu episcopii proprii (idem. can. 14). Sinodul din Sardica (can. 3) da
episcopului destituit dreptul de a apela la papa, care ori insdrcina cu o nou judecare a lui pe episcopii unei provincii
vecine aceleia a condamnatului, ori numia insu0 judecAtori.
Pan la pronuntarea noului for, in locul episcopului destituit
nu se putea alege altul (can. 4). Apelul la imparat era sever
oprit de canonul 12 al sinodului din Antiochia (341).
Privitor la sanctiunile pentru diversele abateri, actele sinoadelor ne-au pastrat cteva informatiuni care nu sunt lipsite de interes. Astfel sinodul tinut in Agde (Gallia de Sud),
in anul 506, prevede in canonul 50 ca episcopul care a savrqit o crimei capitalei, a falsificat un document ori a mrturisit strmb, sa fie destituit, scos din cler i inchis in mndstire
pri la sfaritul vietii. Aceea0 pedeaps o prevede pentru
crimele amintite i sinodul tinut la Epaon (Burgundia) in
anul 517 (canonul 22). Sinodul dela Toledo din 675 (canonul

5) spune c episcopul care i-a insuOt avere straina trebuie

osndit la restituirea ei i la o excomunicare temporara. Daca
nu poate restitui averea insuit pe nedrept, s tin pentru fiecare zece scudi penitenta de 20 de zile. Episcopul care a pacatuit cu sotia, sora ori altd rud a unui magnat (magnati), s
www.digibuc.ro

157

fie destituit, excomunicat pe viat si trimes in exil. Asemenea

dacd a ucis voluntar ori a adus injurii grave unei persoane
sus puse.
Pentru delictele mai midi si pedepsele erau mai putin
grave. Astfel, sinodul dela Orleans din anul 538 prevede pentru episcopul care ingduia clericilor dela subdiacon in sus
sa traiasca cu nevestele lor, o suspendare pe trei luni (canonul 2), dacd chirotoniseste pe cineva contra voii lui, se
opreste dela slujirea liturghiei pe timp de un an (canonul 7)
si aceeas pedeapsa i-se da si daca hirotoniseste persoane
din eparhie strdind ori daca hirotoniseste persoane nelibere,
sclavi (can. 15 si 26). Dacd hirotoniseste o persoand care a
fcut pocdintd publica .ori care s'a recdsdtorit ori a luat o
vduv, se opreste o jumdtate de an sd liturghiseascd (can.
6). Sinodul tinut tot acolo inainte cu un sfert de veac (511)
era mai putin sever, silind pe episcopul care a hirotonisit un
sclav sd pltiascd stdpanului aceluia pretul indoit al lui (can.
8). Se vede ea nici severitatea hotririlor din 538 n'a putut des-

fiinta abuzurile pentrucd peste trei ani, un alt sinod tinut la

Orleans prevede (can. 10) pentru episcopul care a hirotonisit
o persoand cdsdtoritd a doua oard ori pe barbatul unei vaduve, suspendarea pentru un an dela toate functiunile sacerdotale. 0 pedeapsd uzitatd era excluderea vinovatului ex omni
caritate fratrum sau comunitate fraterna, ceeace insemna e
ceilalti episcopi nu puteau avea un anume timp nici o legaturd
colegiald cu colegul osndit. Astfel d. p. sinodul dela Tarragona din 516 spune ea episcopul care nu participa la sinoadele

convocate de mitropolit sd se excludd ex caritate fraterna"

pn la sinodul viitor (can. 6). Sanctiunea era cunoscut si
conciliului dela Calcedon, (451). .Acesta prevede (can. 20) ca
episcopul care primeste pe preotul altui episcop, sd fie att el
cat si preotul primit, scosi din comunitas fraterna, pnd cnd
se va intoarce preotul in eparhia sa. Aceeas pedeapsd o prevede sinodul din Arles (524) pentru episcopul care, fiind
oprit de a liturghisi, pentrucd a hirotonisit o persoand cdstorah' a doua oar ori cdsditorit cu o vaduv ori care a f Acut
pocdintd publicd, totusi a liturghisit (canonul 3).

I Mitropoliile s patriarhiile.
In fruntea bisericilor undi provincii se gsia mitropolitul.
Sistemul mitropolitan a inceput a lua fiint, cum am vazut,
www.digibuc.ro

158

incd inainte de conciliul dela Nicea. Dupa aceasta data, din

cauza situatiei cu totul schimbate pe care o avea biserica, a
libertatii si raspandirii ei, sistemul mitropolitan s'a desvoltat
si el. In perioada precedenta gasim mitropoliti aproape numai in biserica orientala, in perioada de care ne ocupm, ii
gasim pretutindeni si in biserica din Occident. Intinderea teritoriala a provinciilor eclesiastice supuse conducerii superioare a unui mitropolit, era in legatura stransa cu intinderea
provinciilor, in care era impartit statul din punctul de vedere
administrativ. Resedinta sefului provinciei era in acelas timp
si resedinta mitropolitului. Asta era regula generala si de
aceea sinodul din Antiochia (341) spunea in canonul 9 ca"
episcopii fiecarei eparhii trebuie sa stie c episcopul din metropola adica din capitala, poart grija intregii provincii, fiind-

c in capitala se aduna eei eu treburi din toate partile, iar

canonul 17 al conciliului dela Calcedon spune , si el, ea oranduirea bisericeasca sa urmeze pe cea politica si civila. Aceeas
norma o stabilise pentru Occident inainte cu aproape o jumatate de veac papa Innocentiu I (401-417), iar mai tarziu

papii Leo I (440-461) si Gelasius I (492-496). Aceasta dependenta a constituirii mitropoliilor de provinciile
sa le
numim
civile, a dat nastere la multe incurcaturi si conflicte, fiindca atunci cand imparatii ori regii modificau, din
consideratii de ordin administrativ ori militar, intinderea unei
provincii sau II mutau capitala in alta localitate sau sporiau
numarul provinciilor, episcopul din capitala cea noua recla-

ma pe seama lui drepturile mitropolitane, si acest fapt provoca nemultumirea mitropolitului vechiu. Uneori se intampla
c vre-un episcop intervenia la imparat ca sa de'sparta, din
punctul de vedere bisericesc, o provincie in cloud si astfel in
loc de un mitropolit, provincia civilez sa aiba doi mitropoliti.
Impotriva acestor episcopi, conciliul dela Calcedon stabileste
pedeapsa destituirii (canon 2). Conciliul amintit face totusi o
concesiune si anume daca imparatul d unui oras titlul onorific de metropolez

(-al)

rijg

pycpomiXaw; ittgAryou veverc)

atunci si episcopul acestuia sa aiba titlul de mitropolit onorific, f Ara a avea si. drepturile mitropolitane, pe care va continua sa le exercite si in viitor episcopul din metropola cea
adevarata. ( %OLT' cUitartav [Le-cpol-c6),Eg ) 0 exceptie in aceast privinta forma Africa, uncle drepturile mitropolitane le
www.digibuc.ro

159

exercita nu episcopul din capitala provinciei, ci episcopul cel

mai btrn in slujb.
Alegerea mitropolitilor s f dcea, ca si a episcopilor, din
partea episcopilor provinciei, cu consultarea clerului i poporului eparhiei sale. In Orient, mitropolitii erau sfintiti de patriarh, Pentru Gallia canonul 3 al sinodului tinut la Orleans
in anul 538, cerek ca mitropolitul s fie sfintit de alti mitropoliti in prezenta episcopilor conprovinciali. Aceasta dispozitie
era o inovatie, fiindca sinodul tinut tot acolo, inainte cu cinci
ani, spune in canonul 7 c mitropolitul se alege de episcopii
conprovinciali, de clerul si poporul eparhiei sale si se sfinteste de toti episcopii conprovinciali. Drepturile principale ale
mitropilitilor erau: a) convocarea i prezidarea sinoadelor
provinciale, b) prezidarea alegerii episcopilor, c) confirmarea

celor a1ei, d) episcopii nu puteau porni actiuni mai insemnate f r asentimentul mitropolitului, e) primirea plngerilor
contra episcopilor.

Dintre mitropolitii, al cror numr era foarte mare, mai

ales in Orient, unii si-au cstigat o situatie` proeminent, ceeace a edetermnat concentrarea provinciilor mitropolitane in
unitti bisericesti superioare. Aceast concentrare s'a petrcut
inainte de conciliut dela Nicea, care, gsind-o in fiint, a
aprobat-o. Canonul 6 al lui spune c trebuiesc respectate
obiceiurile vechi
apxcera g817) din Egipt, Libya si ,Pentopolis i anume ca episcopul din Alexandria sei aibei putere

f gouaLx )

asupra tuturor acestor provincii, fiindcei

episcopul Romei are puteri similare. Asemenea sc7-fi peistreze privilegiul biserica din Antiochia qi din celelalte provincii. Din
canonul citat cunoastem deci numele a trei astfel de unittt
bisericesti superioare: Alexandria, Antiochia si Roma. Care
sunt bisericile din celelalte provincii- cu drepturi similare,
ne-o arat conciliul ecumenic din Constantinopol (381). Canonul 2 al lui interzice ca. episcopii unei diocese sa se amestece in afacerile bisericilor din altd diocesd. Episcopul din
Alexandria s guverneze numai Egiptul. Cel din Orient numai Orientul. Cel din Asia numai Asia, cel din Pontus numai
Pontus, iar cel din diocesa Thraciei, numai Thracia.
Diocesa ( Cicof:xrpt; ) din acest canon este vechea dioecesis a impdratului Diocletian, care a grupat toate provinciile
imperiului in 12 uniteifi administrative superioare, aseznd in
www.digibuc.ro

160

fruntea fiecreia cte un vicarius. Unitatile acestea se riumiau

diocese. In partea orientald a imperiului numrul lor era de
patru si anume: Oriens cu capitala Antiochia, Asia cu capitala
Ephes, Pontus cu capitala Caesarea i Thracia cu capitala
Heraclea. Pe timpul impratului Theodosiu (379-395) din
diocesa Oriens a fost desf dcut diocesa Egipt cu capitala
Alexandria. Devenind deci Antiochia, Ephes-ul, Caesarea,
Heraclea si Alexandria centrele unor mari grupri de provincii, si mitropolitii lor au devenit, ca i vicarius-ul civil, sefii
superiori ai bisericilor din toate provinciile apartinAtoare
diocesei, a carei capital era orasul lor de resedint. Desi nu
era capitala unei diocesis, canonul 7 al conciliului dela Nicea
spune sd se respecte obiceiul i tradifia veche", de a da onoturi speciale episcopului din Ierusalim. Explicatia este usoar; Ierusalimul a fost locul unde a ptimit Mntuitorul si unde s'a infiiatat intia comunitate crestin.
In Occident, din cauza situtiei exceptionale a episcopului
Romei, gruparea provinciilor in diocese n'a avut ca urmare
si concentrarea provinciilor mitropolitane in unitati bisericesti
superioare. Episcopul Romei a rmas singurul mitropolit superior al intregului Occident. Cu timpul, si independent de
diecesele lui Diocletian, care, in aceasta parte a imperiului,

au avut o durata mai scurtd, si-au cstigat o situatia proeminenta mitropolitul din Toledo (Spania), cel din Lyon
(Gallia) , pentru putin timp, cel din Arles. Episcopul din
i inainte de DiocleCarthago a fost considerat totdeauna
prima al celor trei provincii africane (Africa sef
tian
ca proconsularis, Numidia si Mauretania). In diocesa lor,
dela un timp se numiau
mitropolitii din cele cinci centre
acoExcauog Ii numeste canonul 9 al conexarchi ( igdepxot
iar mai trziu patriarchi
ecumenic)
ciliului al doilea
aveau, sigur, drepturile, pe care le aveau mitropolitii comuni
in provinciile lor mitropolitane (convocarea i prezidarea sinoadelor, confirmarea alegerii mitropolitilor, primirea denunturilor contra acestora, etc.)
In Orient, lucrurile im s'au oprit act, Devenind Constantinopolul capitala imperiului, episcopii lui au urmarit, sprijiniti de imparat, sa-si cstige i ei, ca si orasul in care residau, o situatie privilegiata. Scopul i 1-au atins, in parte, In
conciliul al -loilea ecumenic. Canonul 3 al lui hot6reste ca
www.digibuc.ro

161

episcopul Constantinopolului sa aiba primatul onoarei (Tcpsapsra

tqrrig), dupa episcopul Romei (vet& T6y r Pdvil; .Tctcr4ozov)
fiindcd acela
Cnstantinopolul
este Roma noud.
Din faptul ca acest canon vorbeste de un primat de onoare al

1-74.;

episcopului din Constantinopol, unii istorici au tras concluzia

ca prin el i s'a conferit un simplu titlu, fara a-i spori si jurisdictia. In realitate n'a fost numai un titlu onorific, ci episcopul capitalei a obtinut i drepturile de mitropolit superior
asupra diocesei Thracia, pe care le avea 'Ana atunci mitropolitul din Heraclea. Acest lucru II certified Socrate in Istoria
sa bisericeascei (V, 8), si anume, vorbind de hotaririle cuprinse
in canonul 3 al concililului amintit (de care ne-am ocupat mai
sus), spune ca lui Nectarius (episcopul Constantinopolului)
s'au dat cetatea sa Constantinopol i provinciile din Thracia".
De alta parte, nici episcopul din Ierusalim nu se putea
impaca cu situatia de subordonat al mitropolitului din Antio-

chia si de aceea staruia sa se smulga de sub jurisdictia lui

sa devina mitropolitul superior al Palestinei. Intaia incercare a facut-o episcopul Juvenal in conciliul al 3-lea ecumenic, dela Ephes, din anul 431. Incercarea n'a reusit. Ea a fost
repetata, de data aceasta cu deplin succes, in conciliul dela
Calcedon: titularii celor doua scaune, Maxim al Antiochiei
Juvenal al Ierusalimului, pentru a pune capat unui conflict
care dura de doua decenii, au coonsimtit ca acesta din urma
sA devina independent, avand sub jurisdictia sa Palestina.
Acordul incheiat intre ei a fost aprobat de conciliul amintit
in sedintele 7 si 14 din 27 si 31 Octombrie 451,
Conciliul dela Calcedon a facut insa i alte schimbari.
Canonul 28 al lui a confirmat hotarirea privitoare la situatia
episcopului din Constantinopol, cuprinsa, in cunoscutul canon
3 al conciliului din anul 381, fiincicd oraqul care este onorat
de impeirat i de Senat (adica in care resideaza si Senatul)
fi care, din punctul de vedere civil, se bucurd de aceleafi privile gii ca ci vechea capitald, trebuie sei fie ridicat i din punctul de vedere bisericesc i sei fie al doilea dupe!' aceea". Conciliul nu se multumeste cu atat, ci Ii supune jurisdictiei lui, in
afara .de diocesa" Thraciei i diocesele Pontus Asia, Astf el
mitropolitii superiori din Ephes si Caesarea Cappadochiei, au
devenit sufraganii colegului lor din Constantinopol, luandu-lise dreptul de a confirma i sfinti pe mitropolitii din provinwww.digibuc.ro

162

ciile lor, dar mentinndu-li-se acela de a

episcopilor impotriva bor.

primi

plngerile

(Canon 9-17). Aa s'a ajuns la

cele cinci scaune patriarchale: al Romei, Constantinopolului,

Alexandriei, Antiochiei i Ierusalimului.
Canonul 28 care creaza episcopului din Constantinopol
situatia aratata, s'a prima in edinta. a 15-a a conciliului dela
Calcedon, tinut la 31 Octombrie 451. In timpul acesta scaunele din Alexandria i Ephes erau vacante, mitropolitul din
Heraclea lipsia dela conciliu, Juvenal al Ierusalimului era
satisfacut de succesul obtinut qi cu ajutorul colegului sti din

Astfel singurul dintre cei interesati, care a

facnt o foarte timida opoziti, refuznd iscalirea canonului
amintit, a fost mitropolitul Thalassius al Caesareei. Dela edinta din 31 Octombrie au lipsit i delegatii papii. De aceea
acetia au protestat in qedinta din ziva urmatoare (1 Noembrie) impotriva jignirii ce se aducea vechilor scaune ale Ierusalimului, Antiochiei gi Alexandriei, prin aqezarea deasupra
lor al celui dela Constantinopol. Toate incercarile f acute, dupa
inchiderea conciliului, de proaspatul patriarch Anatolius al
Constantinopolului i de imparatul Marcian ca s modifice
atitudinea Romei fata de canonul 28, au ramas zadarnice:
Papa Leo I (440-461) a confirmat toate hotaririle conciliului, afara de acel canon. In scrisoarea trimisa la 22 Mai 452
imparatesei Pulcheria, papa' declara, cu autoritatea s. Apostol Petru, nul canonul 28, care contrazice hotaririle conciliului dela Nicea. Motive le acestei atitudini le arata in raspunsul dat in aceea0 zi, la interventia lui Anatolius: drepturile
mitropolitilor nu pot fi rapite (e vorba de mitropolitii superiori
provinciales primates, ii nume0e scrisoarea papii
din Ephes, Caesarea i Heraclea) i nici rangurile scaunelor
din Alexandria, unde a predicat Marcu, elevul s. Petru i
Antiochia unde a predicat Petru insu0 i unde credincio0i
s'au numit intia oara crestini, nu pot fi uzurpate. Mai trziu,
papa Gelasius (492-496), in scrisoarea catre episcopii din
Dardania, vorbind de ambitia scaunului din Constantinopol de
a se ridica peste vechile i marile biserci apostolice, spune ca
daca faptul rezidarii imparatului intr'o localitate ar fi suficient pentru a acorda episcopului de aci drepturi patriarchale,
atunci aceste drepturi ar trebui acordate i episcopilor din
Constantinopol.

www.digibuc.ro

163

Ravenna, Milano, Sirmium si Trier, fiindca si acestea au fost

candva resedhite imparatesti.
Protestele papilor si refuzul lor de a confirma canonul
amintit, n'a impiedicat pe episcopii din Constantinopol sa
exercite drepturile patriarhale si, sprijiniti de imparati, sasi castige si un f el de suprematie asupra celorlalte patriarhii
orientale. 2)

3. Primatul episcopilor Romei.

Sefii supremi ai intregului crestinism, atat ai bisericii din

Orient cat si din Occident, au fost episcopii Romei vechi. In
aceste lungi veacuri de permanente framantari doctrinare, cu
imparati-teologi, care-si impuneau cu fier si foc conceptiile
dogmatice, cu atatia patriarhi ,mitropoliti si nenumarati episcopi, gata sa accepte orice erezie, daca era sustinuta de capul
statului, rolul lor in conservarea ortodoxiei pure si in triumful ei, a fost covarstior. Biserica. Romei era in aceste thnpuri
extraordinar de tulburi, in care ereziile se succedau una dupa
alta si una dintealta, stapanind rand pe rand toate marile
scaune patriarhale din Orient, adevarata regula fidei pentru
credinciosii de pretutindeni, firmamentum a Deo fixum et
immobile, cum o numia episcopul din Cypru, Sergius, inteo
scrisoare trimisa papei Theodor I (642-649).2)
Constiinta ca., in calitatea lor de succesori ai s. Petru,
principele apostolilor, detin primatul intregii biserici, o aveau
si papii si o aveau si crestinii. Astfel, ca, sa citam cateva
exemple: 1) Dupa ce sinodul din Antiochia (340) prezidat de
cunoscutul Eusebiu al Nicodemiei a destituit pe s. Atanasie al
Alexandriei, s'au adresat papii Iu lin (337-352) atat imparatul Constantin si membri sinodului, cat si s. Atanasie. Cei
dintai, ca sa ceara aprobarea masurilor luate, iar acesta ca sa

ceara dreptate. Papa, dupa examinarea, in sinodul tinut la

Roma (341), a cauzei s. Atanasie, a scris episcopilor care au
participat la condamnarea lui: pentruce nu ne-afi informat
despre situafia bisericii din Alexandria? Nu stifi, di era un
obiceiu vechiu, ca interiu sei ne scrieti nouei qi sil leimurim noi,
1) Hefele 112 pp. 529 squ, 539 squ, 549 squ, 561 squ, I. Hergenrther,
Photius I Regensburg 1867, pp. 79 squ.
2) Mansi, Sacroruin conciliorurn nova et amplissima collectio , 914.

www.digibuc.ro

164

aci, hicrurile dupei dreptate". ij 2) In timpul luptelor impotriva ereziei pelagiane, episcopii africani au tinut sinoade la
Carthago sj. Mileve (416), au osndit erezia si au scris papii
Innocentiu s o condamne el. Lui Innocentiu i s'a adresat si s.
Augustin, episcop in Hippo. Papa le rispunde tuturor la 27 Ianuarie 417, si dupace accentuiaz c antiqua regulae forma observatO in lumea intreagd cere ca toate chestiunile de credinfet
sei fie supuse aprobeirii succesorului S. Petru, confirmA hotririle celor dou. sinoade si apostolici vigoris autoritate condamn
pe Pelagius si pe Caelestius, autorii ereziei.2) 3) Succesorul su
Zosim (417-418) primind dela Caelestius o mrturisire de
credint si o declaratie in care spunea ea; acceptd doctrina
cuprins in scrisorile amintite mai sus ale papii Innocentiu,
s'a declarat multumit si a scris episcopilor din Africa, lund
o atitudine favorabil celor doi eretici, pe care ii credea acum
convertiti la adevArul catolic. La sarsitul anului, africanii tin
un nou sinod general la Carthago, la care au participat 214
episcopi. Sinodul s'a ocupat si de scrisoarea lui Zosim si galsind retractOrile lui Caelestius insuficiente, a scris papii ca

cei doi eretici treuie s ramnd condamnati, pan cnd vor

face o mrturisire de credint cu totul satisfacatoare. Zosim
si in rOspuns manifest a constiint puternic a autorittii scaunului Romei. Tradifia Peirinfilor a dat ateita autoritate Scaunului apostolic, inceit nimeni
nu cuteazd sei discute judecei file lui" s autoritatea noastrei
a rOspuns

(21

Martie

418)

e att de mare, Inca nimeni nu poate modifica hoteiririle

Sedi auctoritatem
(.
, Patrum traditio apostolicae
tantam tribuerit ut de eius judicio disceptare nullus audeat"
tanta nobis esset auctoritas ut nullus de nostra possit
retractare sententia). 1 4) In sedinta a doua dela 10 Iulie
431, a conciliului dela Ephes, dupAce s'a citit si primit sell.soarea prin care papa Caelestin (422-432) osndia erezia lui
Nestoriu, delegatul papal, Philippus, a multumit conciliului
noastre"

c5. Sfinfii Peirinfi s'au aleiturat sfintei ceipetenii (papei) f tiind

cei Petru este capul intregii credinfe si al tuturor apostolilor". 4 )

5) In sedinta inthia a conciliului dela Calcedon (8 Octomrie

1) Atanasiu, Apologia contra arianos c. 35.
2) Scrisorile la Mansi Ill, 1071 squ, 1075 sqn si 1078 squ.
3) Mansi IV. 366 sau Micne. Patrologia Latin:4 XLV 1725.
4) Mansi IV, 1290.

www.digibuc.ro

165

451) Paschasinus, delegatul papii Leo I (440-461) a cerut,

din ordinul acestua care e ceipetenia tuturor bisericilor" ca
Dioscur, mitropolitul Alexandriei, sA nu poatA lua parte la
lucrArile conciliului, fiindcA a indrsnit sA convoace un sinod
general feirei consensul Scaunului apostolic, ceeace nu s'a mai
intdmplat niciodatei i nu se poate intempla. 1) Acela papa
Leo I, declarA nul canonul 28 al conciliului dela Calcedon i
in scrisoarea catre impArAteasa Pulcheria spune cA aceasta o

face auctoritate s. Petri apostoli"), iar inteo predical (Sermo

III, 3-4) vorbind de primatul s. Petru, spune e dela acela
deriva solicitudinea sa fatal de tosi pAstorii i grija fat de
toate oile. 3) 6) Papa Gelasius (492-496) in al sAu Decretalis de recipiendis et non recipiendis
din anul 495 afirmd, c primatul pontificelui roman este de originei divinei,
fiind intemeiat de insui Isus Christos (sancta tarnen romana ecclesia nullis synodicis constitutis caeteris ecclesiis praelata est, sed evanghelica voce Domini et Salvatoris primatum
obtinuit).4) In scrisoarea trimisa impAratului Anastasie (491
518) Gelasius scrie ca lumea se conduce de douA autoritAti,
de autoritatea sfAntA a pontificilor i de autoritatea regala.
Din acestea, cea mai insemnatA e autoritatea preoteascA, care
va trebui sal dea seama *it de regi inaintea lui Dumnez&i. De
aceea regii trebuie sA asculte
trebuie sA ia sfat dela ea, nu
sA qi-o supuna. Cu ateit mai mult trebuie sei asculte de e ful
bisericii romane, pe care Christos I-a pus in fruntea tuturor qi
pe care biserica totdeauna 1-a venerat i I-a socotit ca primate.9 7) Papa Symachus (498-514) atrage atentiunea aceluiasi imp Arat cA lsus Christos a dat pontificelui roman grija
Hefele II2 p. 423.
21 Mansi VI, 195 squ.
3)
His taque modis, dilectissimi, rationali obsequio celebratur et hodierna festivitas ut in persona humilitatis meae ille (Petrus) intelligatur. ile
honoretur, in quo et omnium pastorum sollicitudo curn commendatarum
1)

sibi ovium custodia perseverat et cuius dignitas etiam in indigno haerede non deficit.
4) Mansi VII, 147. Aceastii parte a scrisorii o gilsesc cititorii in Denzinger-Bannwart,
.1922 p. 72.

Enchiridon Symbolorum

14

15

Freiburg

in

Br.

5) Quanto potius sedis romanae praesuli consensus est adhibendus,

quem Christi vox praetulit universis. quern ecclesia eneranda confessa
semper est et habet deofa primatern. Mansi VIII, 31.

www.digibuc.ro

166

intregii biserici, (ipsis Domini Salvatoris ore cura totius ecclesiae est delegata).3) 8) Papa Hormisdas (514-523) este
autorul celebrei Formule, pe care a trimis-o la 19 Noembrie
516 patriarchului Ioan din Constantinopol pe care au iscA-

lit-o toti episcopii orientali adunati in sinodul tinut acolo la

lie 519. Formula declarA cA s'au adeverit cuvintele Man2
tuitorului Tu esti Petru si pe piatra aceasta voi zidi biserica
mea (Mat. 16, 18) pentrucA in biserica romand s'a peistrat
totdeauna imaculatei credinta catolicei si c la Scaunul apostolic se geiseste adeveirata, intreaga ci perfecta teirie a religiunii crestine. 9) Papa Ioan al II-lea (533-535) scria, in
anul intAiu al pstoririi sale, impratul Justinian, cA biserica
Romei este omnium vere ecclesiarum caput".2) Cnd patriarhul Ioan III Postelnicul a convocat pentru anul 589 la Constantinopol un sinod ecumenic, papa Pelagius II (579-590)
a protestat impotriva acelei convocri, scriind cA dreptul de a
convoca sinoade ecumenice este un privilegiu special al Seauriului Apostolic al s. Petru. (.... generalium synodorum convocandi auctoritas apostolicae sedi b. Petri singular privilegio sit tradita).3) 11) S. Grigorie (590-604) spunea cA episcopul Romei e caput fidei cA toate bisericile Ii sung supuse
cei hoteiririle sinoadelor n'au nici o valoare lard aprobarea

lui. 1 12) Papa Agathon (678-681) spunea in scrisoarea trimis la 680 impratului Constantin IV Pogonatul c regula
adevdratei credinte" este aceea pe care a peistrat-o, si in vremuri grele, biserica apostolicei a lui Christos, care, cu ajutorul
lui Dumnezeu, n'a gresit niciodat si n'a fost atinsil de striceiciunea nici unei erezii, ci tine nepeitatei credit:fa asa cum a primit-o dela principii apostolilor lui Christos.
Din datele citate rezult cg. in tot cursul yeacurilor IV
1) Ibidem 212.

2) Codex Just. 1. 1, 8.
3) Mansi IX, 900.
4) Tixeront 1117, p. 364.
:)) Haec est enim verae fidei regula, quam et in prosperis et in adversis vivaciter tenuit ac defendit haec spiritalis mater vestri tranquilissimi imperii, apostolica Christi ecclesia; quae per Dei omnipotentis gra-

tiam a tramite apostolicae traditionis nunquam erasse probabitur nec

haereticis novitatibus depravata succubuit, sed ut ab exordio fidei
christianae percepit ab auctoribus apostolorum Christi principibus, illabaia fine tenus permanet Mansi XI, 242.

www.digibuc.ro

167

--VII episcopii Romei au avut constiinta clar, cb." ei sunt capeteniile intregii biserici crestine, c in calitatea lor de succe-

sori ai s. Petru, detin primatul dat acestuia de Isus Christos

si ea biserica lor este depozitara adevrului catolic pur, dela
care nu s'a abatut niciodat.
Dar constiinta aceasta nu o a veau numai ei, ci o
aveau i credinciosii din intreaga lume crestin. S. Grigorie din Nazianz (t 373 4) numeste scaunul. Romei vechi
ceipetenia universului ( rv rcperapov ttliv Xwv ). 1) Contemporanul sau din Africa, s. Optatus, episcopul din Mileve,
scrie in cartea De schismate Donatistarum (II, 2) 61

oricine incearca &Ai intemeieze o alta biserica impotriva catedrei lui Petru", care a fost principele apostolilor,
din
aceasta cauz s'a numit Kephas
i care, a rezidat in biserica Romei, este pacatos si schismatic, fiindc aceast cathedra

pastreaz4 unitatea tuturor bisericilor. Dup parerea s. Ambrosiu, episcopul (374-397) din Milano, biserica este acolo
unde este Petru, iar unde e biserica nu e moarte, ci viat. 2)
De aceea cine e in comuniune cu biserica Romei e
in comuniune cu biserica adevArat catolic. Deosebit
de categoric e in aceast privint s, Hieronym (340/2

420) care inteo scrisoare (Ep. 15, 2) adresat. papii Damasus scrie Eu urmnd pe Christos, ing unesc cu Fericirea ta,
adic cu catedra lui Petru. Pe aceast piatra stiu c e intemeiat biserica. Cine mnnca mielul in afar de casa aceasta, este profan. Cue nu va fi in, corabia lui Noe, va pieri in
Cine nu culege cu tine, imprstie, adic
timpul diluviului
cine nu e al lui Christos, e al lui Antichrist". 3) S. Augustin
(t 420) scria ca in biserica roman semper apostolicae cathedrae viguit principatus" i cine se gseste in comuniune cu
ea, acela se afl in snul bisericii adevrate si s argued.
apostolilor (Ep. 43, 7), Istoricul Socrate (380-440) vorbind
in Istoria bisericeascei (II, 8) de sinodul din Antiochia (341)
prezida t de Eusebiu, episcopul Nicomediei, spune c episco1) Carmen de vita sua vers 571.
2) Cam. in Psalm XL, O.
3) Ego nullum primum nisi Christum sequens, Beatitudini tuae, id
est cathedrae Petri communione consocior: super illam Petram aedificatam ecclesiam scio. Quicumque extra banc domum agnum comederet. profanus est, si quis in Noe arca non fuerit. perihit regnante diluvio
Quieumque tecum non colligit. spargit: hoc est qui Christi non
est. Antichristi est.

www.digibuc.ro

168

pul Romei Iuliu n'a asistat la el si nici nu a trimis delegati,

desi,

dupa

un vecht canon, nu e permis a hoteiri nimic in bi-

seric
consimfiimeintul episcopului din Roma". Ace lasi
istoric povesteste (II, 15) cal episcopii Atanasiu din Alexandria, Pavel din Constantinopol, Asclepas din Gaza, Marcel

din Ancyra si Lucius din Adrianopol, fiind alungati din scaunele lor, au fcut apel la papa Iuliu. Acesta dupei privilegiul
bisericii romane", examinndu-le cauza, i-a repus pe toti in

slujbele lor, lar acei care i depuseser, fur desaprobati".

Acest istoric mirean, nscut la Constantinopol si elev al gramaticilor pagani Ammonius Helladius, stia c f Ara' asentimentul episcopului Romei, nu se poate hotari nimic in
c acel episcop are privilegiur de a judeca pe toti
episcopii de oriunde ar fi ei. S. Cyrill, patriarchul Alexandriei (412-444), il numeste pe papa Caelestin arhiepiscopul
intregei ecumenicitti ( cipxtEltiaxo7rog 702c7715 "rrig 07-40uPIMS ) 1)
de aceea inainte de a lua vre-o masural contra ereticului
Nestoriu, spune c se simte dator, conform unui vechi obiceiu
al bisericilor, sei-1 informeze pe episcopul Romei si sei se consulte cu el (Mansi IV, 1011). Episcopul Thedoret (t, 458) din
Cyrus, destituit de latrociniul" din Ephes a facut .apel la

papa Leo I, care are primatul asupra tuturora" (Ep. 52, 1).
Impratul Marcian scrie, indata dup urcarea sa pe tron,
papii Leo (vara anului 450), spunndu-i c el
papa
are
supravegherea i primatul credintei. divine 2) Cunoscutul eretic Eutyches, dup ce a fost osndit dei patriarchul Flavian, a
f cut apel la papa, apoi a cerut i sprijinul episcopului Petru
Chrysologus din Ravenna (433-449). Acesta Ii rhspunde s
primiasca cu supunere ceeace i-a scris papa din Roma, pentrucA fericitul Petru, care trieste i prezideaz in propriu-i
Scaun, arat adevrul credintii celor ce-1 caut. Noi, adauga,
Chrysologus, fr asentimentul episcopului Romei nu putem
rezolvi nimic in materie de credint6.3) Impratul Iustinian
(527-565) scrie patriarchului din Constantinopol, Epiphanius,
Migne, Patrologia Graeca LXXVII, 1040.
3) Mansi VI, 94.

3) In omnibus hortamur te... ut his quae a beatissimo papa romanae civitatis scripta sunt, obedienter attendas, quoniam b. Petrus, qui
in propria sede et vivit et praesidel prestat quaerentibus fidei veritatem,
Nos enim pro studio pacis et fidei extra consensum romanae cinitatis
episcopi causas fidei audire non possumus. Mansi, V, 1347.

www.digibuc.ro

169

s phstreze intru toate unirea sfintelor biserici cu papa si patriarhul Romei vechi, pe care s-1 informeze de tot ce se intmpla in biseric, pentru c el e ceipetenia tuturor sfin(ilor
preofi ai lui Dumrzezeu si de cetteori s'ait ivit eretici in peirfile
de reiseirit ale impeireifiet, totdeauna au fost invinsi cu judecata dreaptei a acelui sf ant Scaun.1) Marele sfnt irlandez Colomban (c. 540-615) scriea papei: Noi suntem legati de catedra s. Petru; Roma e mare si celebra insd mrimea qi gloria ei deriv din aceast catedr.... Din cauza celor doi apostoli (Petru si Pavel) . Roma este cpetenia tuturor bisericilor din lumea intreag. 2) S. Maxim Mrturisitorul (580
662), nscut la Constantinopol, fost secretar al impratului
Heraclius, mai trziu egurnen al unei mnstiri din Cyrysopolis, (acum Scutari), apoi tovars al s. Sophronius, la Alexandria, in Egipt, in lupta contra unirii facute de patriarhul
Cyrus cu monophisitii, de unde a trecut in Africa si de aci la
Roma, un om deci care cunostea intreaga biserica din Orient,
spunea inteo scrisoare a so scris din Roma ins4: Din momentul in care Dumnezeu Cuvntul s'a pogorit din cer si s'a
intrupat, toate bisericile crestine de pretutindeni au ca bazei si
temelie unicei biserica mare, care este aci (in Roma), Conform
promisiunii Meintuitorului nici porfile iadului nu o pot invinge;
la ea sunt cheile credinfei adevrate si a meirturisirii, ei si ea
deschide tuturor pare se apropie de ea en evlavie, isvorul singurei credinti adevrate, iar, de alt parte, inchide gura si

face s amutiasc gura ereticilor care-si strig cu glas tare

insusi recunoaste in
3) Conciliul VI ecumenic
scrisoarea prin care solicit papii Agathon s-i confirme ho-

nelegiuirile".

tririle, ea el este primatul bisericii ecumenice (7tpurco*vos 1-)71;

oExoup.avo* btxXip(ag)9,

1) ... per omnia custodientes unitatem sacrosanctarum ecclesiarum

neque enim
cum sanctissimo vetustioris Romae papa et patriarcha
patimur quicquam quod ad ecclesiasticum statum pertinet non referri
ad eius beatitudinem, cum sit caput omnium sanctisimorum Dei sacerdotum et quia quotiescumque in his partibus haeritici extiterunt, sententia rectoque ludicio Mitts venerandae sedis coerciti stmt. Codex lustiniani I, 1, 7.
2) Ep. 5 in Monumenta Germaniae Iisforica, Fpistolse III. Berlin
1892.

3) Migne. Patrologia Graeca XCI, 137

4') Mansi XI. 684.

www.digibuc.ro

170

Contiinta aceasta a papilor, a imparatilor i a credincioilor din lumea intreagd despre primatul Scaunului apostolic
din Roma, a avut, in epoca de care ne ocupm, o importank
covritoare in evolutia vietii biserice0i de pretutindeni. Intemeiati pe ea, papii au intervenit autoritar in toate locurile
unde se sAvArOa o abatere dela dreapta credint qi, cum scria
impAratul lustinian la 553, prin judecata lor dreapt, au fost
biruite ereziile. Rolul lor in combaterea attor erezii, earl au
frmntat biserica in primele patru veacuri ale libertatii ei i
in mentinerea purittii adevArului catolic, se va vedea din istoria acelor erezii. Aci tinem s subliniem numai cteva fapte
care dovedesc ea' primatul episcopilor Romei nu era nurnai o
sinipl convingere teoreticA a lor, ci ea s'a manifestat energic
prin actiuni viguroase de autoritate. Astfel papa Damasus
(366-84) in scrisoarea trimisA episcopilor din Illyricum spune c va excomunica i destitui pe toti episcopii cari nu respect marturisirea de credinta dela Nicea, ca astfel popoarele scpate ca de un jug de rtcirile pe cari ei le impun,
s poat respira liber", 1)
Deosebit de instructivd este din acest, punct de vedere,
atitudinea papii Caelestin fat de Nestoriu al Constantinopolului, autorul ereziei, care-i poart numele. Papa examinnd doctrina acestuia Ii scrie la 11 August 430 cA dacA in
curs de 10 zile dela primirea scrisorii nu revoac erezia, va
fi excomunicat i scos din comunitatea creOing. In aceeai
zi scrie i lui Cyrill al Alexandriei, insArcinndu-1 s execute in numele sdu
al papii
sentinta de destituire qi
excornunicare a lui Nestoriu, dac in termenul indicat nu-vi
va revoca invtdturile eretice. Dupace scrisoarea papii a
ajuns la cunotint tuturor, Joan, episcopul celuilalt mare
centru bisericesc din Orient, Antiochia, un prieten din tiller* a lui Nestoriu, i-a scris acestuia sA se supun frA ezitare ordinului papal, spunndu-i c termenul de 10 zile e,
n adevr, scurt, dar pentru revocarea invtAturilor lui, sunt
suficiente cteva ceasuri, Niel. Joan nici Cyrill qi nici Nestoriu insuqi, nu s'au gndit un singur moment sa conteste drep-

tul episcopului Romei de a lua o msur att de drastia

fatd de un coleg al sau dintr'un scaun att de) important
cum era deja atunci acela al capitalei imperiului,
1) Sozomen 1TI, 23.

www.digibuc.ro

171

Dupa moartea (5 Iunie 535) patriarhului Epiphaniu,

in fruntea bisericii din Constantinopol a fost -ezat, la staruintele imparatesei Theodora, Anthim; fost episcop in Trapezunt (Pontus). La inceputul anului urmator, vine la 'Constantinopol noul papa Agapet (535-536) i, indata dupa sosirea lui in capital, i se prezinta o multime de calugari i
preoti, care reuqesc sa-1 convinga ,ca Anthim este aderent al
ereziei monophisite. Papa II destituie din patriarhat, cu tot
sprijinul pe care i 1-a dat la inceput imparatul Iustinian insui. Cetlugeirii irzsei nu s'au multumit cu ateita ci au cerut

destituie si din vechea demnitate de episcop al Trapezuntului qi sei-i interzicei orke func(iune bisericeascei, par cnd
va spulbera banuiala de erezie. Papa le-a implinit qi aceastei
cerere. $i calugarii din Constantinopol i imparatul aveau),
deci, comtiinta ca papa poate destitui pe patriarhul lor
aceasta contiinta o atea i papa insui. 1)
Dupa un veac, papa Theodor (642-649) destituia pe
patriarhul constantinopolitan Paul pentru credinta sa monothelita. 2) Acela0 papa numete pe episcopul Stefan din
Dor, vicar apostolic peste .Palestina, cu insarcinarea de a supraveghia activitatea episcopilor numiti de patriarhul monothelit Sergius al Ierusalimului, ajuns in fruntea acestui
scaun dupa moartea s. Sophronius. Vicarul apostolic avea
din partea papii autorizatia sa detituie pe tosi aceqti episcopi daca nu se vor intoarce la credinta cea adevarata. 3)
Peste cativa ani papa Martin (649-653) nume0e vicar a/
sew cu aceleai puteri i insarcinari pe episcopul Joan din
Philadelphia (o localitate spre rasarit de Ierusalim), peste
supuse patriarhilor din Antiochia qi Ierusalim
(Ibid. 822). Evident, astfel de masuri in teritoriile unor mari
i vechi patriarhii, nu le putea lua deal cineva care avea
in cea mai deplina masura contiinta autoritatii i in acela0
timp i con0iinta raspunderii sale.
La fel ,recunoqteau nu numai teoretic ci practic primatul
papal bisericile insei. In anul 450 noul patriarh al Constantinopolului, Anatolius, se adreseaza papii Leo I, rugndu-1 sa-i confirme alegerea. Papa i pune o serie de conprovinciile

1) Hergenrther, Photius I, 161. mai ales nota 116.

2) Mansi X, 878.
3) Ibidem 891.

www.digibuc.ro

172

ditiuni si, inainte de a lua vre-o hotrire, trimite delegati care s-i examineze credinta, 1) Dup incheierea lucrarilor conciliului dela Calcedon (451) impAratul Marcian roaga pe
papa (15 Februarie 453) sa aprobe hotririle lui, ca nimeni
sd nu se mai indoiascei de valoarea lor sub cuveint cd nu sunt
aprobate de el 0, astfel, nimeni set nu mai poatd fi scuzat, dacd nu le respectd. 2) Dela papa cere aprobarea si conciliul insusi inteo scrisoare redactat in' ultima sedint a sa (1 Noembrie 451). 3) Papa refuznd, cum stim, aprobarea canonului 28
care aseza scaunul Constantinopolului inaintea vechilor scaune apostolice ale Alexandriei, Antiochiei i Ierusalimului,
patriarchul Anatolius intervine si el, in Aprilie 454, pentru
gprobarea lui, spunnd ea dela aceasta confirmare atrn
toat puterea hotririlor conciliului (sic gestorum vis omnis
et confirmatio auctoritati vestrae beatitudini fuerit reservata). 4)
Sinodul din Orleans din anul 538, stabilind in canonul 3
felul alegerii mitropolitilor, spune c aceasta o face potrivit
decretelor Scaunului Apostolic al Romei. Sinodul tinut tot

acolo cu trei ani mai trziu, spune in canonul 1, c5. dac se

ivesc indoieli privitoare la data serbdrii Pastilor, mitropolitii
sd ceard hoteirirea Scaunului Apostolic. Sinodul din Toledo
din 633, discutnd cA oare cei ce se boteaz trebuiesc scufundati in apa odata ori de trei ori, hotaraste (can. 6) ca in aceast chestiune set se procedeze conform instructiunilor Scaunului Apostolic, date de papa Grigorie (590-604).
Poate nimic nu dovedeste mai bine recunoasterea primatului papal din partea intregului Orient in aceasta epoca, decat permanentele recursuri care s'au fcut la el, din partea
celor ce se credeau neindrepttiti. 1 Am amintit apelurile f 4cute la Scaunul Romei de s. Atanasie episcopul Alexandriei,
destituit de sinodul tinut la Antiochia in anul 340, apoi de
Pavel din Constantinopol, Marcell din Ancyra, Asclepas din
i) Mansi VI, 83.
Ibidem 215.
3) Ibidem 255.
4) Ibidem 277.

5) O insirare, in ordinea cronologic a lor, o gsesc cititorii in studiul lui P. Bernardakis Les appels au pape dans l'Eglise grecque jusque
Photius publicat in Echos d.Orieni din 1903 pp. 30 squ, 118 squ
248 squ.

www.digibuc.ro

173

Gaza i Lucius din Adrianopol. Istoricul Sozomen spune in

lstoria .sa bisericeascii scris intre anii 443-450 i dedicat
impratului Theodosiu al II-lea c papa Hind insrcincit cu
ingrijirea tuturor credincioilor din cauza demniteifii Scaunului sew", le ddu inapoi bisericile i. mustr pe episcopii din
Orient care i-au judecat (III, 8). Dup moartea s. Atanasie
(373) catolicii din Alexandria 1-au ales in locul lui pe Petru,
arianii pe Lucius. Cel dinti, destituit qi aruncat in inchisoare,
scapa i fuge la Roma. Aci papa Damasus aproba (374) alegerea lui Petru i excomunic pe rivalul sail Lucius. La papa
face apel i s. Joan Chrysostom, condamnat i destituit din
scaunul su din Constantinopol, precum la el a apelat i Theophil al Antiochiei, care 1-a condamnat pe Chrysostom. S. Cyrill inainte de a lua vre-o msur contra ereziei lui Nestoriu,
s'a adresat papei Caelestius. La Scaunul Romei a apelat ereticul Euthychie, dup ce a fost condamnat de un sinod local
din Constantinopol, apoi patriarchul Flavian din acela ora
i episcopul Eusebiu din Dorylum i Theodoret din Cyrus,
destituiti din partea latrociniului" din Ephes. Mai trziu
cnd, la struintele impdratului Basiliscus, s'au gsit peste 500
episcopi din Orient, care au condamnat conciliul dela Calcedon i pe papa Leo I, pentru salvarea credintei pure archimandritii din Constantinopol au f dcut apel la Roma i acolo au
fdcut apel i episcopii persecutati de patriarhul Acacius i
de impratul Zeno, fiindca refuzaser s iscaleasc faimosul
Henoticon al acestuia i. alti multi episcopi, cdlugri qi preoti,
unii pentru a cere repararea unei nedreptti personale, altii
ca s ceara interventia papii pentru salvarea credintei amenintate de valul ereziilor.
Alegerea papilor se fcea ca qi a celorlalti episcopi,
fiindc i ei erau, in primul rand, episcopi ai Romei. Ivindu-se
ins conflicte intre diverii candidati, care provocau uneori
adevrate schisme cu urmri grave, papa Symmachus a convocat, indat dup alegerea sa, un sinod la Roma, pe ziva de
1 Martie 499, cu scopul de a reglementa viitoarele alegeri. Sinodul a stabilit un mic regulament care prevedea ea 1) cine,
fiind papa in viat i fr -Urea lui, ii a.' iscalitura pentru o
alegere viitoare ori promite cuiva votul, ori ia parte la consftuiri in care se discut viitoarea alegere, s-i piarda slujba.
2) Aceeasi pedeaps se aplic i aceluia care, fiind papa in
viat, incearcg s-i cqtige voturi pentru a-i lua, in1 caz de
www.digibuc.ro

174

vacantd, succesiunea. 3) Dac moare papa frg a-vi indica

succesorul, se va considera ales acela, care obtine unanimitatea voturilor. DacA voturile sunt impartite, se considerA ales
acela care obtine majoritatea bor.')
Alegerea papilor era confirmata de impArat sau de exar hul ski din Ravenna. La confirmare se plAtia si o anumita
taxh. Cu prilejul Conciliului VI ecumenic (680), impAratul
Constantin IV Pogonatul a redus taxa, iar de alta parte a
decis ca pe viitor exarhul amintit sA nu mai aibA dreptul
de confirmare, urmnd ca alegerea s fie confirmata numai
de impratul insusi.
4. Sinoadele,

0 importanta deosebitA pentru conservarea unitatii si purit Atli credintei, pentru indreptarea moravurilor si mentinerea disciplinei au avut in perioada de care ne ocup6m, sinoadele. Sinoade s'au .tinut qi inainte de conciliul dela Nicea,
insAi atunci ele nu apar ca o institutie, ci erau tinute ocazional si anume cnd ivirea vre-unei erezii ori o altA problema
de interes general impunea necesitatea intrunirii episcopilor
dintr'o provincie sau din mai multe, pentru discutarea si solutionarea ei. Obiceiul pare a fi fost introdus mai inti in
Orient, pentruc Tertullian (-jt 240) le aminteste numai aci
in opera sa De jejuniis (c. 13), scris intre anii 205-212
unde spune: aguntur praeterea per Garecias illa certis in locis
concilia ex universis ecclesiis, per quae et altiora quaeque in
communi tractantur et ipsa repraesentatio totius notninis christani magna veneratione celebratur. Astf el stim cA credinciosii din Asia s'au adunat adesea si in multe locuri" ca sA
discute erezia lui Montanus.2) Tot in veacul al 2-lea, in urma

cererii papii Victor (189-199), s'au tinut o multime de sinoade, care s'au ocupat de data serbarii Pastilor. Din veacul al 3-lea cunoastem, in afarA de Orient, mai multe sinoade tinute in Africa si in Roma si se vorbeste si de unul tinut
la inceputul jumAtAtii a doua a veacului, la Narbonne in
Gallia.

Conciliul dela Nicea porunceste in can, 5 ca in fiecare

provincie s se tinA 2 sinoade pe an: unul inainte de Parese1) Textul la Hefele H2, 626-627.
2) Eusebiu 1st. his. V, 16.

www.digibuc.ro

175

mi si unul toamna, Canonul citat spune ca. se ia aceast mAsura pentruca cei care s'ar simti osnditi pe nedrept din partea episcopului lor, s poat face apel la judecata tuturor
episcopilor adunati in sinod. In conceptia conciliului dela Nicea, sinoadele ar fi fost, deci, simple instante de apel pentru
credinciosii
preoti si mireni
care se socotiau excomunicati pe nedrept din partea episcopului. Ele insA, cum o arat
numeroasele canoane" ce ni s'au pAstrat dela sinoadele tinute dup aceast data (325), au devenit adevratele regulatoare ale disciplinii bisericesti, in sensul cel mai larg al cuvntulul Tinerea regulat a lor, adic tinerea a dou sinoadele in fiecare an, intAmpina mari dificultti si de aceea dispozitiunile conciliului dela Nicea n'au lost respectate pretutindeni. Acest fapt II constatA si conciliul ecumenic dela Calcedon (456) care in can, 19 revine asupra hotririi dela Nicea, impunnd-o din nou si cernd ca episcopii care lipsesc
Bra motive dela sinoade s: fie sanctionati frteste". Inca
nici aceast nou dispozitie n'a putut schimba situatia: sinoadele s'au tinut si in viitor de obiceiu numai odata pe an.
IncA inainte de conciliul dela Calcedon, sinodul tinut in
Orange la 18 Noembrie 441, dupce constat in canonul 29 61
nu e posibil tinerea a dou: sinoade inteun an, fixeaz: data
celui urmtor la 18 Octombrie 442, Dar si dup: conciliul dela
Calcedon, sinodul tinut in 533 la Orleans, dispune in can.
3, ca in fiecare an s tin un sinod, aceeasi hotArire o aduce
si sinodul din 438 tinut tot acolo (can. 1) apoi cel dela Aiitiochia din 542 (can. 37), dela Clermont din 549 (can. 23).
dela Arles din 554 (can. 7). Sinodul dela Tours din anul 567
Incearca s mentin vechea dispozitie a tinerii a douA sinoade, ins dacA aceasta nu va fi cu putintA, cum n'a lost nici
pn: aci, s se tinA unul singur (can. 1). In ce priveste Spania, sinodul dela Toledo din 589 spune si el, cA Mild episcopii sraci si distantele dela o episcopie la alta prea mari, s
se tin numai uni sinod pe an in loc de dou (can. 18). Data
lui este fixat 'de sinodul tinut tot acolo, la 633, pe ziva de
18 Mai (can. 3) iar de cel tinut la 686 pe ziva de 1 Noemrie (can. 12). La fel hotarste pentru Anglia sinodul din 24
Septembrie 673, tinut la Hereford sub presedintia arhiepiscopului Theodor din Canterbury. Ca dat a sinodului se fixeaz:
ziva de 1 August iar ca localitate Cloveshoe (can. 7). In fine,
www.digibuc.ro

176

marele sinod trullan (692) cere si el un singur sinod pe an,

care trebuie tinut intre Pasti si luna Octombrie (c. 8).
Sinoadele erau convocate de mitropolitul, care era si presedintele bor. Cunoastem insa si o multime de sinoade convocate de regi ori la dorinta lor. Astfel, sinodul dela Orleans
din anul 511 a fost convocat de regele Chlodvig si tot la ordinul regelui a fost convocat si sinodul dela Orleans din 533.
La ordinul regelui Sigismund al Burgundiei s'a convocat sinodul dela Agaunum dintre anii 515-523 si cel dela Epaon din 517.

In unele parti se da o importanta atat de mare tinerii

sinoadelor provinciale, incat se luau masuri si impotriva mitropolitilor, care nu le convocau, si impotriva episcopilor care
nu participau la lucrarile lor. Conciliul IV ecumenic dela
Calcedon din anul 451 cerea, cum am vazut, ca episcopii
care, lipessc f Ara motiv dela sinoade, sa fie suspensi a dzaritote fraterna", adica scosi din comunitatea colegilor pang la
sinodul viitor (cap. 7). Aceea sanctiune o fixeaza contra lor
si sinodul dela Tours din anul 567, accentuand ca nici episcopii din provinciile celelalte nu pot comunica cu cel vinovat
(can. 1) .Mitropolitul, care, avertizat de episcopi, nu convoaca
un an sinodul provincial, e pedepsit de sinedul dela Orleans
din anul 538, cu interzicerea de a liturghisi un an de zile (can.
1). Deosebit de sever e sinodul dela Toledo din anul 675:
episcopul care nu participa e excomunicat pentru un an intreg si aceeasi pedeaps o prevede pentru toti episcopii dac
lasa sa ' &each: un an fr sinod (can. 15).
Ici, colo, gasim informatiuni din unele parti si privitor
la felul cum se lucra in sinoade. Astfel pentru Spania canonul
4 al sinodului dela Toledo din anul 633 spune ca in ziva
fixata pentru sinod (18 Mai) inainte de rasaritul soarelui se
evacueaza si se incbid toate usile bisericii in care se tin sedintele, afara de usa prin care infra episcopii si care este pazita de ostiarii (usieri). Episcopii infra' apoi in biseric si se
a seaza in ordinea vechimei in slujba. Dupa ei infra, preotii si
diaconii admisi la lucrrile sinodului, asezandu-se preotii indratul episcopilor iar diaconii inaintea episcopilor si unii si
altii in forma de cruce. La sal-sit intra mirenii pe care sinodul ii socoteste vrednici sa asiste la lucrarile lui. Dupace siau ocupat toti locurile, un arhidiacon ii invit la rugaciune cu
cuvantul orate si toti se arunca jos. Dupa putin timp se ridica
www.digibuc.ro

177

unul din episcopii mai batrani si citeste o rugaciune. La sf At-situl ei toti raspund amin, apoi arhidiaconul striga erigite vos
(ridivati-va) si tosi se tidied% Un diacon imbracat in alb merge
in mijlocul bisericii si citeste dispozitiunile din canoane refe-

ritoare la tinerea sinoadelor. Dupa aceasta lectura mitropolitul rosteste cuvantul de deschidere si invita pe cei prezenti
sa-si spuna plangerile, Preotii, diaconii si mirenii isi dau
plangerile arhidiaconului bisericii mitropolitane, care le prezinta, el, sinodului. Sedintele nu pot fi ridicate inainte de rezolvarea tuturor chestiunilor care i se supun si nici un episcop nu poate parasi lucrarile inainte de inchidere. Inchiderea
sinodului se face cu acela0 ceremonial ca si deschiderea. Mai
tarziu, sinodul tinut la Toledo in anul 694 prevede ca la inceputul sinodului tosi episcopii sa postiasca trei zile in onoarea sfintei Treimi si ca mai intaiu, fall asistenta mirenilor,
sa discute chestiunile de credinta si morala si numai dupa
aceea sa se ocupe. de chestiuni de alta natur (can. 1 ) . Un
alt sinod tinut, tot acolo inainte cu doua decenii (675) cerea
ca in sinoade sa domniasca liniste, neadmitandu-se in ele
nici cearta nici r'asul (can. 1) Sinodul dela Auvergue (Gallia)
din anul 635, iinterzice ca episcopil sa aduca in discutie alte
chestiuni 'Ana nu se rezolva cele privitoare la andreptarea
moravurilor f i memtuirea sufletelor" (can, 1)
Membrii sinoadelor provinciale erau de reguld episcopii.
.

In unele parti insa, se admiteau la lucrarile lor si preotii si

diaconii. Acest obiceiu pare a fi fost, dela inceput, general
in Africa, cum rezulta din scrisorile s. Cyprian. Din aceleasi
scrisori precum si din documentele sinodului dela Toledo din
anul 633, (can. 4) apare ca acolo erau ingaduiti sa asiste si
unii mireni mai distinsi. Sigur insa, mirenii nu aveau decal vot
consultativ si, foarte probabil, numai acest vot II aveau si preo-Pi si diaconii. Sinodul dela Tarragona (Spania) din anul 616,
cere in canonul 13 ca episcopii ,s duca la sinoade si cativa
preoti si mireni, jar cel dela Toledo din anul 589 spune in canonul 18 ca.', din ordinul regelui, trebuie s asiste la lucrarile
sinoadelor si judecatorii si. functionarii fiscali, ca sa invete
acolo blandetea cu care sa trateze poporul.
In afara de aceste sinoade provinciale, adica sinoade la
care luau parte episcopii, ale caror eparhii formau provincia unui mitropolit, gasim si unele sinoade mai mari la care
participau episcopii unei regiuni ori tari intregi. Astfel erau in
www.digibuc.ro

12

178

Africa sinoadele la care participau delegati din toate provinciile africane qi care erau convocate i prezidate de primassl le nuul (primatele) din Carthago. La inceput aceste
sinoade generale, se tineau anuaL Sinodul dela Hippo
mm
din anul 393 poruncete ca fiecare provincie s trimit. delegall la ele, dar din Tripolis, ai carui episcopi sunt shraci, e
suficient dacal particip qi numai unul singur (can. 5). Conform canonului 8 al sinodului general" dela Carthago din
anul 401, aceste sinoade se tineau, in zitia de 3 August. Tinerea lor fiMd impreunat cu multe dificultti, sinodul general
delO Carthago, din anul 407 (can. 1), spune c nu mai e necesar sa se convoace in fiecare an ci numai atunci cnd reclagenerale ale Africei intregi. Chestiunile provinm
ciale sa fie rezolvate in sinoadele obipuite ale singuraticelor
provincii. Un astfel de sinod general s'a tinut in anul 585 qi
in Gallia, la Macon. Acesta a fost prezidat de episcopul din
Lyon, pe care actele sinodului Il numesc patriarh. In can, 20
al lui, se decide ca peste trei ani s se tin un nou sinod general al Galliei in localitatea pe care va stabili-o episcopul
din Lyon impreuna cu regele. Asemenea se tineau astfel de
sinoade i in Spania de cte ori se impunea rezolvarea .unor
chestiuni de credin( ori de ordin general, care interesau tam
intreag (can, 3 al sinodului dela Toledo din anul 633). Ele
se tineau la Toledo unde rezida mitropolitul primat al trii.
O important exceptional au avut ins marile concilii
ecumenice, cu reprezentanti din intreaga biseria i cu hotriri dogmatice i disciplinare obligatorii pentru creqtinismul
de pretutindeni. Cauzele care au determinat convocarea conciliilor ecumenice in aceastd perioad, le vor cunoate cititorii din capitolul despre erezii. Aci tinem numai s amintim ca
toate au fost convocate de impArati in intelegere cu papa,
c toate au fost prezidate de delegatii papii qi hotaririle tuturor au fost aprobate de papa qi de impArat.1)
5. Cei1a1i membril ai ierarlilei biserice0i. Celibatul.
Libertatea de care s'a bucurat creqtinismul dup edictul
dela Milano i marea raspandire a lui, a avut, cum e firesc,
i asupra situatiei clerului inferior (preoti, diaconi, subdiaconi
etc.) o influent hotaritoare. Numrul lui crescnd considera1) Pentru detalii, Hefele T2, pp. 5-14

www.digibuc.ro

29-50.

179

bil, a fost necesar stabilirea unor conditiuni precise pe care

trebuiau sa le intruneasca aceia care voiau s faca parie din
el, precum a fost necesara si stabilirea unor norme de conduit potrivita cu misiunea importanta a lui. De alt parte,
raspndirea vertiginoas a crestinismului, a impus descentralizarea intregii administratiuni bisercesti. Inainte, cnd ere-tinii se gasiau aproape numai in orase, totul era concentrat
in mainile episcopului, iar ceilalti clerici erau simpli auxiliari
ai lui. Acum ins aceasta centralizare nu mai era cu putinta
de aceea s'a ivit necesitatea de a da o larga autonomie nu
numai clerului dela bisericile din satele asezate mai mult ori
mai putin departe din orasul-resedinta a episcopului, ci, de
multe ori, si clerului dela bisericile din orasul nsui. Astfel
au luat fiinta parohiile, care-si aveau teritoriul lor propriu,
biserica, clerul si averile proprii. Preotii acestora administrau
toate sacramentele afar de acela al mirului (in Occident). Nu
puteau ins sfinti biserici i altare, nu puteau binecuvnta fecioarele si nu puteau face reconcilierea penitentilor publici,
decat in absenta episcopului.
In ce priveste conditiile primirii in rndurile clerului
viata pe care membrii lui trebuiau s o duc, sinoadele au
adus o multime de hotariri care in esenta se reduc la urmatoarele: In cler pot fi primite numai persoanele cu o viata neptat. Daca dupa primire li se descopera pacate mari
inainte, trebuiesc destituiti (Nicea can. 2, Laodicea
can. 3). Nu pot fi cleric soldatii, cei castrati, cei neliberi, cei
neinvtati, cei botezati de eretici, cei insurati a doua oara,
cei insurati cu o vaduva. Clericii nu pot infra in carcium
cleat numai cnd calatoresc, nu pot fi tutori, nu pot face
comert, nu pot fi insarcinati cu afaceri lumesti, nu pot face
serviciu militar, nu pot calatori f Ara. aprobarea episcopului,
nu pot merge la vntoare si,1 nu pot asista la spectacole. Clericul a Grei sotie e adultera, trebuie sa se desparta de ea.
Altfel, nu mai poate ramne n cler (Neocesareea can. 8).
Pentru a impiedica intrarea in rndul clerului a persoanelor
neinstruite, sinodul dela Orleans din anul 511 (can. 7) impune
episcopului sa-i examineze pe candidati cu atentiune. Ace Iasi
lucru ti cere i sinodul dela Carthagoi din 535 (can. 16). In
Spania gasim Inca in veacul al 6-lea, cum rezult, din hotriffle sinodului dela Toledo din anul 527 (can. 1), institute
speciale in care trebuiau sa intre
dupa lectorat
aceia
www.digibuc.ro

180

care voiau s primiascg gradele s,uperioare. In Italia era obiceiul, pe care sinodul dela Vaison din anul 529 (can. 1) , 1-a
introdus i in Gallia, ca preotii sa' adune pe lectori la ei i

instruiasca in cntarea psalmilor, in citiri bisericeqti i in

legile Domnului", ca sa aiba succesori buni.
Fara nici o lege specialg s'a introdus, att in Orient cat
i in Occident, obiceiul ca dupg hirotonisire clericii dela subdiaconat in sus, sg nu se mai casatoriasca, jar eel casatoriti
inainte, s se ablinal dela contactul conjugal cu sotiile lor in
ajunul celebrgrii sacrificiului liturgic. In bisericile orientale,
acest obiceiu a devenit, dela, sinodul trullan (692), lege in vigoare i azi: cu exceptia episcopilor, toti ceilalti membrii ai
clerului, (preoti, diaconi, subdiaconi), casatoriti inainte de
hirotonisire, pot continua viata conjugala. Daca nu s'au casgtorit inainte, dupa hirotonisire nu se mai pot calsatori; asemenea nu se mai pot casatori preotii, diaconii i subdiaconii rmai vaduvi. Cu totul altfel s'au desvoltat insa lucrurile, incepnd cu veacul al 4-lea, in Occident, Aci disciplina a devenit mai several, Sinodul dela Elvira din anul 303 impune, sub
pedeapsa destituirii, episcopului, preotului, diaconului qi. tuturor celor insarcinati eu serviciul la altar (positi in ministerio),
sa se abtina pentru totdeauna dela traiul conjugal (can. 23).
Aceleai hotariri le-au luat sinoadele din Arles (314, can. 6),
care explicg necesitatea acestei abstinente cu celebrarea zilnica a sacrificiului liturgic (quia ministerio quotidiano occupantur), Carthago (386 ori 390 can. 2) Toledo (400 can. 1),
Tours (401 can. 1) Agde (506 can. 9) etc. Lat inceput abstinenta nu-i obliga i pe subdiaconi. Sinoadele dela Carthago
din anii 386 ori 390, i din 401, apoi cel dela Tours din 461,
dela Agde din 506, dela Clermont (in Auvergue) din 535,
dela Arles din 524, dela Orleans din 538, o impun numai preotilor i diaconilor,. (episcopii se intelegeau dela sine). Subdiaconilor le-au impus-o papii Leo I (440-461) i Grigorie

cel Mare (590-604). Dintre sinoade, cel dintai care le-a interzis i lor sal mai traiasca cu sotiile, a fost cel dela Gerunda
(Spania) din anul 517 (can. 6). Oprelitea a fost apoi repe-

tatal de sinodul dela Toledo din anul 527 ori 531 (can. 3),
dela Orleans din 538 (can. 2), dela Tours din 567 (can. 19),
dela Lyon (can. 1) i Auxerre (can. 21) din anul 585, etc. Cu
toate aceste opreliti severe
toate sinoadele citate prevgd
impotriva celor cari nu le respectau pedeapsa destituirii din
www.digibuc.ro

181

i cu toate ca, in unele parti, se refuza hirotonisirea

acelor care nu facusera cu cel putin un an inainte votul abstinentii, (sinodul dela Arles din 524 can. 2) sinodul din Trulla
695 e nevoit sa constate in canonul 12 ca in Africa i Libya
i in alte parti se gasesc i episcopi cari continua a trai cu soiile lor,
Grade le ierarhice clericale au ramas aceleai, ca i in
perioada anteniceana. Din sanul presbyterilor insa, au inceput
a se desprinde arNpresbiterii (protopresbiteri i protopopi
in Orient) iar din al diaconilor, adzidiaconii. Arhipresbyterul era intaiul intre preotii din jurul episcopului, un fel de
ef al colegilor si, efie pe care o avea uneori din cauza varinlostei, alteori din cauza invataturii si a zelului sail. El
cuia pe episcop in functiunile bisericesti (liturghie, botez, reconcilierea penitentilor, etc.). Mai tarziu gsim arhipresbyteri si la bisericile parohiale. 5i anume, in localitatile mai
mari o singura biserica devenea, cu timpul, insuficienta pentru nevoile credincioilor i astfel se ridicau biserici noi, fiecare cu preotul ei. Preotul bisericii vechi, al bisericii mame,
se numea arhipresbyter si avea controlul i supravegherea
bisericilor noi i a clerului lor. De alta parte, dintr'o localitate se raspandea crestinismul si in satele din jur, iar credincioqii acestora i clerul lor pstrau anumite legaturi de dependenta fata de preotul localitatii de unde venise convertirea.
Acesta devenia astfel arhipresbyterul lor.
Ceeace era arhipresbyterul intre presbyteri, era arhi-.
diaconul intre diaconi: intetiul diacon si seful colegilor lu. El
Il inlocuia pe episcop in functiunile lui administrative si de
aceea avea un prestigiu deosebit, socotindu-se uneori superior
chiar si preotilor. In jurul episcopilor mai gasim apoi o mul-time de slujbai, insarcinati cu diferitele servicii impuse de
sporirea agendelor bisericesti. Conciliul dela Calcedon a impus, cum am vazut, episcopilor sa-i tina economi, care sa administreze averile bisericii. Pentru redactarea actelor oficiale
erau folositi notarii, iar pentru ingrijirea archivei, archivarii
( vcrocpaccxeg ).
Apararea drepturilor bisericii si reprezentarea intereselor ei in fata instantelor civile o aveau defensorii, (defensores, ncxot ), amintiti si in actele conciliului dela Calcedon (can, 2 i 23). Tovaraqii de casa si masa
si martorii vietii episcopilor, mai ales in Orient
care chiar
in urma acestei situatii deveneau i sfetnicii intimi ai lor, erau
syncelli ( cyxeXXot ) alesi, de obiceiu, dintre calugari.
slujba.

www.digibuc.ro

Capitolul III,
VIATA CRESTINILOR DELA CONCILIUL DIN NICEA
PANA LA SFAR5ITUL VEACULUI A 7-LEA,

Libertatea deplin si situatia privilegiata de care s'a bucurat crestinismul dup edictul dela Milano, a schimbat cu
totul aspectul extern al vietii credinciosilor. Numrul kr a
crescut yertiginos si a fi crestin nu mai constituia un act de
eroism ca inainte, cnd fiecare clipa putea educe deslntuirea
unei noi persecutii sngeroase. Crestinii traiau acum in plin
aer". Dar aceast libertate si siguranta, disparitia presiunei
permanente de pan aci, a produs, fatal, in multe parti o destindere, am putea-o numi chiar lbrtare, a vietii lor morale.
Crescnd lanurile de grail curat, a sporit si neghina. Cei
si nuntdrul lor era enorm aduceau cu
trecuti la crestinism
ei deprinderi vechi, pasiuni si obiceiuri vechi, al cdror ecou si
ale cat-or impulsuri struiau tulburatoare si dupa intrarea in
bisericd. Astfel disciplina bisericeascd se resimte si ea, pierznd mult din severitatea veche si devenind mai mlddioas,
mai ingduitoare si mai intelegatoare, cum se va vedea mai
trziu cnd vom vorbi despre penitent.
Libertatea a adus apoi o imboatire considerabil a formelor de manifestare a sentimentului religios. Ritualul a devenit mai bogat si mai solemn, iar ceremoniile mai pompoase.
Crestinismul iesise din catacombe si istoria lui se desfsoar
de aci inainte pe culmi, in plin lumin si strlucire .
.

1, Botezul Vi mirut
Adultii cati intrau -in snul bisericii erau supusi, si in perioada aceasta, disciplinei catecumenatului, in cursul crua
primiau instructiunea religioasd. Botezul li se conferia, la in-

ceput, in noaptea Pastilor. Cei cari doriau s fie botezati in

aceast zi, trebuiau s se anunte in primele zile ale Presimilor, in nici un caz nu dup saptmna a doua a lor (sinod.
Laodicea can. 45 si 47), fiinde in sptmna a treia incepea
instructiunea religioas. Msura aceasta luat de sinodul din
Laod;cea de a conferi botezul la Pasti a fost confirmat si de
www.digibuc.ro

183

sinodul dela Trulla din anul 692 (can. 18). Ea Ms nu era generala pentruca d. p. un sinod din Irlanda dela sfaritul veacului a 5-lea prevedea ca botezul s." se administreze la Pasti,
Rusalii i Epiphanie; sinodul dela Gerunda (Terragona) din
anul 517 a fixat ca data a botezului Pastile i Rusaliile (can.
cel dela Macon (Gallia) din anul 585 numai Sambata Mare.
Si chiar in Orient s'a introdus pela sfarsitul veacului al 4-lea
obiceiul de a conferi botezull la srbatorirea Epiphaniei care
avea loc la 6 Ianuarie. Atunci se comemora acolo, nasterea
lui Christos, adorarea Lui din partea Magilor si botezul Lui.
Bolnavii, care nu mai puteau vorbi, erau botezati, daca cei
aproape de ei dovedeau ea au avut dorinta de a se boteza (sinod. Hippo can. 32). Cei care au amutit repentin puteau fi bo4) ,

tezati daca i exprimau aceasta dorinta prin semne (sinod.

Orange can. 12). Sinodul dela Berghanstead (Britannia) din
anul 695 prevedea pentru preotul care amana botezul unui
bolnav, pedeapsa destituirii (can. 7), Cei bolnavi puteau fi
botezati oricand (Idem, can. 5).
Crestinii erau datori sa-si boteze copiii cat mai curand
dupa nastere, pe cei bolnavi chiar imediat (sinod. Gerunda
can. 5). Sf. Augustin credea, ca datoria de a boteza pe copiii

mici deriva din traditia apostolica si in acest fapt vedea un

argument pentru existenta pacatului original, fiindca daca nu
ar exista acest pacat, copiii, neavand pacate personale, nu ar
avea nevoie de botez. Sinodul din Toledo din anul 693 eel-ea
ca eel nouii nascuti sa fie botezati in termen de 30 zile, attfel
printii sunt -supusi la o pedeapsa de 30 solidi". Daca mur
copii
dupa 30 de zile nebotezati, parintilor, ca pocainla,
sa li-se confiste intreaga avere (can. 2). Biserica tinea deosebit de mult la botezul copiilor si de aceea cand s'a constatat
ea unii parinti amana botezul lor, fiindca nu pot plti taxele
impuse de preoti, a luat msuri foarte severe impotriva acelor
taxe. Sinodul dela Paris din anul 573, le-a suprimat cu totul
(can. 7), iar cel dela Emerita din 666, spune c cine cere taxe
pentru botez si mir sa fje excomunicat pe timp de 3 luni (can.
9). Sinodul dela Toledo din anul 675 e si mai sever: sinoadele
dela Paris si Emerita. ingaduiau preotilor sa primeasca darurile
nu taxele
ce li s'ar (Jeri de parinti la botezul copiilor, acesta ins nu le &A voie nici sa ceara, nici sa primeascal ceva. Dacl primesc cu stirea episcopului, sunt excomunicati

pe 2 luni. daca primesc Bra stirea lui, sunt excomunicati:

www.digibuc.ro

184

preotii pe trei luni, diaconii pe patru luni, iar subdiaconii si

ceilalti clerici sunt si bAtuti si excomunicati (can. 8.)

Crezul era recitat la botez in numele copiilor mici de

navi. S. Grigorie din Nyssa propunea ca botezul sa fie amanat
pna dupA ce implinesc 3 ani, ca sA poata da insisi raspunsurile la intrebarile ce li se pun.
.

La botez se folosia apd siinfitil si, cum se va vedea in alt loc,

ss. Ambrosiu, Augustin, Grigorie din Nyssa si Cyril din Ieru-

salim aveau convingerea, evident gresita, ca sfintirea apei e

necesara pentru valabilitatea botezului. Botezul se administra,

in general, prin cufundarea de 3 ori in apA, impreunata cu

invocarea distincta a persoanelor sfintei Treimi. In Spania insa obiceiul nu era uniform: unii f Aceau trei cufundari, altii numai una. Fiind intrebat papa Grigorie, acesta a raspuns in
scrisoarea trimisd episcopului Leandru cal si un obiceiu si celalalt e valabil. Daca insa arianii cufunda de trei ori ut dum
mersiones numerarzt divinitatem numerent", catolicii sa boteze
numai prin o cufundare. Sinodul dela Toledo din 633 face obligator acest fel de a boteza, ca simbol al mortii, al invierii
Domnului si al unitAtii sfintei Treimi, (can. 6).
Sinodul dela Laodicea (can. 48) prevede ca cei botzati
sa fie unsi dupa botez cu cereasca chrismei ca sa devina partasi ai imparatiei lui Christos". 5i inteadevar in perioada
aceasta rnirul se conferia atat in Orient cat si in Occident, de
obiceiu, imediat dupa botez. In Orient miruirea consta mzmai
din ungere cu chrisma, lar in Occident, incepand cu veacul al
4-lea, in punerea metinilor si in ungerea cu chrismei. Evident
ca ungerea cu chrisma din Orient era si ea impreunat cu punerea manitor, fiindca altf el era imposibila, insa punerea mai-

nilor nu era socotita ca o actiune proprie cum era socotita

in Occident. Apoi atat in Orient cat si in Occident, sacramentut mirului era administrat de episcop. In caz de necesitate
putea mirui si preosi necesitatea o forma de obiceiu boala
tul (sinod. Epaon can. 16) insa numai cu chrisma sfintita de
episcop.

2. Penitenta.
Mari transformari a suferit in perioada aceasta disciplina
penitentei, si aceste transformAri au fost determinate mai
mult de necesitatile vietii decat de mAsurile oficiale ale sinoadelor. Norma generala, ca pentru peicatele capitale (peccata
www.digibuc.ro

185

capitalia sau peccata ad mortem) adica pentru pacatele de

moarte, cum se numesc azi, este necesara poceiinfa publicei
cal durata i felul ei este determinat, tinnd seama de marimea pacatelor, de episcop, apoi ca deslegarea sau reconcilierea se face,, in afara de cazurile de board, tot de episcop in
Joia Mare, este mentinuta de cea mai mare parte a sinoadelor
i in perioada aceasta.
Penitenta publica putea fi facuta de aceeai persoana
numai odata i cel care o facea ,daca era necasatorit, nu se
putea casator, iar cel casatorit nu putea continua legaturile
conjugale i de aceea, inainte de a fi admis la pocinta, trebua
sa obtina asentimentul sotului; nu putea fi prima in servicul
militar, asemenea nu putea fi prima in cler, apo trebuia .sa-qi
tunda parul,
in Spana li se impunea, dimpotrva, in veacul al 7-lea, sa nu vi-1 tunda, ca sa arate prin aceasta abundantiam criminum quibus caput peccatoris. gravatur
sa
poarte haine de doliu, sa parasiasca biserica odata cu catecumenii, etc.

Penitenta publica odata inceputa numai putea fi intrerupta. Cei cari o intrerup sunt excomuncati. (sinod. dela Angers din 453 can. 5; dela Tours din, 641 can. 8; dela Vennes
din 465 can. 3; dela Orleans din 511 can. 11). Sinodul dela
Epaon din anul 517 e mai putin sever oprindu-i pe cei care
renunta la pocainta publica inceputa numai dela impartaqanie
'Ana cand revin (can. 23). In schimb, sinodul dela Toledo din
anul 633 prevede c ce, care, invtati de episcopi sa continue
pocanta, refuza, sa fie tratati ca apostatii i excomunicatii
(can. 55). Daca penitentul se imbolnave0e poate fi
insa dupa insanatoOre e dator sa continue pocainta (sinod. Orange 441, can. 4).
Pacatele erau impartite de teologil vremei, in general, in
doua mari categorli: in peicate ware i peicate de rnoarte. S.
Pacan, episcopul Barcelonei, numeqte pe cele dintE smplu
peccata, ar pe acesta dn urma crimina, crimina capitalia qi
crimina rnortalia i ele sunt apostasa, uciderea, i curvia precum i toate pacatele mai mici care duc la ele ca d. p. dorintele necurate, cuvintele i indemnurile necurate care duc la curvie, S. Ambrosiu distnge intre delicta leviora i delicta graviora adica pacate ware i pacate grele. S. Augustin le numete peccata lethalia, gravia. Altil au mers i mai departe,
incercnd sa determine mai deaproape pacatele grele. Astfel
www.digibuc.ro

186

s. Caesarius, episcopul dela 502 inainte din Arles, vorbete de

urmatoarele peccata capitalia: sacrilegiul, uciderea, adulterul,
mrturia mincinoasa (jurdmantul falq), furtul, raptul, superbia, invidia, sgarcenia, mania dacii dureaza mult (si longo teneatur) i betia,') Contemporanul sau african, s. Fulgentius,
episcopul din Ruspe, deosebete trei categorii de pcate grele:
a) sacrilegia, sau pacatele contra lui Dumnezeu (apostasia,
ereziile); b) flagitia sau pcatele pe care le savarete omul
contra sa ins4i cum ar fi betia, curvia, lacomia, etc. i c)
facinora sau pcatele prin care se cauzeaza prejudicii altora
(alios aut damnis aut quibuslibet oppressionibus laedunt) cum
ar fi furtul, uciderea, etc. 2) Foarte interesanta este clasificarea pcatelor fcut de s. Grigorie din Nyssa in scrisoarea sa
canonic adresata in jurul anului 390 episcopului Letoius din
Melitene?) Clasificarea e f acuta dup cele Ce se mid in sufletul nostru", adica dupa cele trei puteri principale suflete0i:
cuvcintul, pofta i mania. Din aceste trei puteri isvorasc qi fapintelectl
tele bune i i opusul lor, faptele rele. Din cuveint
purcede cunoaterea lui Dumnezeu, cunoaqterea binelui i a
rului i cunoa0erea naturii lucrurilor, dar tot din el .isvo. re0e si necredinta, apostasia qi ereziile. Din pond, sau, cum o
numeqte in alt loc, din concupiscent& isvorsc pornirile spre
ce e bun i nobil, adic spre virtute, dar tot din ea vine i iubirea de bani i iubirea de marire i de desmerdare". Meinia"

(in alt loc ura) ne indeamn s luptam contra pntimilor, sa

ne ascutirn sufletul spre barbtie", s rezistam ,pan la sange" contra pcatului, qi s..ne despartim de lucrurile plcute.
Cderile acestei parti" (pcatele care purced din aceast
putere" a sufletului) sunt pisma, mania, ocara, galcevile, uciderea, etc. adica
spune sf. Grigorie
arma cea data nou
de Dumnezeu spre aparare, se face spre pierzarea celui ce o
intrebuinteazd ru". Cele mai mari i, deci, acelea care trebuiesc ispite printr'o mai grea pocaint, sunt pcatele care
se fac din partea cea cuvantatoare a sufletului", adica pcatele intelectuale, ca necredinta, apostasia, ereziile. Intre ele insira s. Grigorie i recursul la descantece i vraji.
') Sermo CIV, 2.
2) De inearnatione Filii Dei

ezi si Tixeront o. cit. ITI7 p.

4171 until.
3) Traducerea romneascil o gilsesc cifitorii in
Enchiridion adic6
carte manualii de canoane a lui 5aguna. Sibiu, 1871 p. 457 squ.

www.digibuc.ro

187

Privitor la felul i. durata penitentei, ne dau informatiuni

ample cunoscutele canoane ale s. Vasile cel Mare si cele atribuite patriarhului constantinopolitan loan Postelnicul, precum si scrisoarea amintita. a s. Grigorie din Nyssa, S. Vasile
stabileste pentru ucigasi o pocint de 20 de, ani (can. 56),
pentru ucigasii Bra de voie pocainta e redusa la jumatate
(can. 57) adulterii vor face penitenta. 15 ani, curvarii numai 7
ani (can. 58 si 59); hotii, daca se descoper ei insisi, se pocaiesc un an, daca. sunt descoperiti de altii, doi ani (can. 61); penitenta, celor ce jura fals e de 10 ani (can. 64), a vrajtorilor de 20 de ani (can. 65), a apostatilor dureaza viata intreaneputand fi impartasiti cleat pe patul de moarte (can.
73). S. Grigorie din Nyssa e, pentru unele pacate, mai sever.
Astfel in scrisoarea amintita, spune ca curvarii sa se pocaiasca. 9 ani, iar adulterii 18 ani, penitenta pentru ucigasii cu
voia e de 27 de ani.
Atat s. Vasile cat i s. Grigorie admit, in cazul cand penitentii dovedesc o adanc durere Nntru pcatele savarsite
si intentia ferma de indreptare, reducerea timpului pocaintii.
Canoanele cunoscute sub numele lui Joan Postelnicul, fixeaza
chiar i conditiile concrete pentru aceste reduceri. Astfel, de
pilda, pocainta adulterului se scade la 3 ani, daca penitentul
accepta ca dupa ceasul al 9-lea sa." mAnance numai mancari
uscate" si sa faca in fiecare zi 250 de matainii; a ucigasilor cu
voia, se reduce la 5 ani, a celor care au ucis f Ara voie la 3

ani, daca vor ajuna pana seara iar seara vor mama numai
mancari uscate i vor face cate 300 de matanii in fiecare 7i; a

vrajitorilor se reduce la 3 ani, daca se vor osteni in fiecare

zi mai mult sa ajuneze" i dupa ora a 9-a sa manance puin
si numai mancari uscate inc.& numai set fie vii" si daca vor
face 350 de matnii pe zL
Cu toate hotdririle repetate ale sinoadelor, penitenta
publica nu a putut fi mentinuta. Ea era extraordinar de grea,
si numrul
apoi fiind admisa numai odata, cei recidivisti
lor era covarsitor
erau exclusi dela orice posibilitate de a
mai obtine iertarea sacramental a pacatelor lor. Si, in sfarsit, faptul ca cei care faceau penitenta publica nu se puteau
casatori, iar cei casatoriti nu mai puteau continua legaturile
conjugale, ei nu puteau fi clerici nici soldati, facea ca acest fel
de penitenta, sa produca si mari dificultati de ordin social. De
aceea a. fost incetul si aproape pe neobservate parasita, fiind
www.digibuc.ro

188

inlocuita cu penitenta privata. In co priveste Orientul si in

jurisdictiei
Constantinopolului, istoricul Socrate povesteste in Istoria sa
bisericeascei, (V, 19), ch. patriarchul Nectarie a desfiintat-o pur
si simplu, la propunerea preotului Eudemon, in anul 391, inadica de
gaduind credinciosilor, sa se apropie de s. Taine
cum le va spune constiinta". Cauza acestei
cuminecatura
special acea parte a Orientului care era supusa.

bizare masuri a fost scandalul care a isbucnit acolo cnd o

doamn de bun neam" a spus ca a avut relatiuni imorale cu
un diacon. Diaconul a fost alungat de popor, care a inceput a
arunca fel de fel de imputari i batjocuri la adresa clericibr". Pentru a pune capat scandalului, Nectarie a hotrit sei
scoatei din bisericd meirturisirea". Succesorul lui Nectarie, s.
Ivan Chrysostom, in loc sa reintroduca pocainta publica a propovaduit pocdinfa privatd, care poate fi repetata
si noul
patriarh cerea chiar sa fie repetatd
de cte ori este nevoie.
Socrate scrie despre el 1) ca-si indemna credinciosii, spunndu-le: dace!' vefi fi Malt de o mie de ori poceiinfei, venifi incei
sA o mai facer, si ca aceste indemnuri au fost desaprobate
de multi din amicii sai. Au fost desaprobate, explica istoi-icul
contimporan, fiindca un sinod vechiu hotarise ca penitenta sa

se facal numai odata, jar acum el cerea sei se facd de ateitea

ori de ceite ori Ii simt credinciosii nevoia. Slabirea zelului creracirea sentimeritului religios, groaza pe care pacatosii o aveau de descoperirea pacatelor cu totul secrete pe
care le savrsiau, iar de alta parte convingerea care a inceput
a-si - face loc in conducatorii bisericesti, ca spovedania este,
cum o numea s. Joan Climacus, o frna in pravalirea omului
spre pacat, au determinat pe marii teologi sa recomande confesarilor blndete, mila i multa bunavointa fata de penitenti i mai ales, pastrarea celui mai strict secret. Ori pastrarea
secretului insemna nu numai a nu divulga pacatele nse, ci,
in anumita masura, a nu divulga nici canonul dat pacatosului. Astfel, desi nu a fost suprimata cu totul, pocainta publica
a pierdut mult din vechea ei severitate i asprime exagerata.
Aproape la fel s'au desvoltat lucrurile si in Occident:
locul penitentii publice I-a luat pe incetul penitenta privata.
S, Augustin deosebia doua feluri de canoane, unul secret pentru pacatele mai putin grave si secrete si altul public pentru
1)

L.

cit. VT. 21.

www.digibuc.ro

189

pcatele mari si publice. Mai trziu, s. Calsarius, episcopul

din Arles, vorbia de agere poenitentiam i accipere poenitentiam. Agere poenitentiam inseamna in conceptia lui, a face
penitenta privata, iar accipere poenitentiam, a face penitenta
public. Pe cea dintal, adica penitenta privat, o socotea suficienta. 1) De alta parte Colectia de canoane africane preciza
in can. 132 cd pentr pdcatele secrete nu poate fi impusd pocdintd publicd. Apoi, in veacul al 6-lea, contrar normelor fixate de sinoade, s'a introdus in Spania obiceiul ca pacatoii
sa Lea' penitenta de mai multe ori (quotiescumque peccare
libuerit, toties a presbytero reconciliari postulent) i de aceea
sinodul dela Toledo din anul 589 impune sever respectarea
canoanelor vechi, adica admiterea pacatoilor numai odata la
penitent a (can. 11),

0 influent hotritoare a avut asupra disparitiei lente a

penitentei publice, afara de dificultatile fireti impreunate cu
ea, calugarii benedictini i exemplul creqtinilor din insulele
britanice, unde penitenta public era necunoscuta. Regulele s.
Benedict impuneau membrilor ordinului mrturisirea deasd a
pacatelor, mrturisire facuta inaintea egumenului ori a parintelui duhovnic, cari nu descopera qi nu publica ranile stealne". Ob4nuiti cu marturisirea deash, calugarii au incercat sa
o propage qi in snul credincioqilor, propaganda care, evident,
nu putea fi decat bine primit. Obiceiul din insulele britanice
a fost introdus qi raspndit in Gallia qi Italia direct de calugarii veniti de acolo in frunte cu s. Colomban. 2) Pe la mijlocul
veacului al 8-lea s. Chrodegang, episcopul din Metz, impunea
clericilor sal sa se spovediasca de doua ori pe an! Disparuse
deci ca masura generala qi penitenta publica i acordarea ei
o singura data in viata.

3. Liturghia. Sirbitorile.
Deosebit de bogate sunt informatiunile pe care le avem in
perioada aceasta despre celebrarea liturghiei, care era i atunci
ca qi azi centrul vietii religioase a cretinilor. Dobandind deplina libertate de manifestare i, mai mult cleat att, devenind cultul oficial al statului, creqtinismul a inceput ali
desfura ceremoniile in forme pline de pompa i stralucire.
1) Tixeront o. cit. III, p. 395 squ.
2) Tixeront o. cit. pp. 400 squ.

www.digibuc.ro

190

In ce privevte ritualul liturgic insuvi, primele instructiuni

sumare referitoare la felul cuin trebuia savirvit, au fost fixate
de sinodul dela Laodicea, tinut in jurntatea a doua a veacului al
4-lea. Canonul 16 al WI prevede ca i la liturghia de Sambat

s se citeasca parti din Evanghelie.1) Canonul al 17-lea prevede ca Psalmii s nu fie cititi unul dup altul, f Ara intrerupere, ci intre ei s se intercaleze v1 alte lecturi. Mai amanuntite sunt instructiunile din canonul al 19-lea, care spune ca,
dup predic, episcopul s facA o rugciune pentru catecumeni i dupa ce acevtia au 0.'1-Asa biserica, s fac una pentru penitenti vi dup ce au ievit i acevtia din biserica, s rostiasa trei rugaciuni pentru credinciovi: una incet i doua cu
glas tare. Urmeaz sbirutul pci (osculum pacis), pe care
preotii il dau episcopului qi mirenii unul altuia, apoi se aduce
s.

jertf.

Devi elementele esentiale ale liturghiei erau pretutindeni

aceleavi, tottivi alegerea partilor din s. Scriptur care erau citite vi explicate, Psalmit care se recitau, ordinea in care se recitau, rugAciunile ce erau rostite variau, fiecare episcop putnd
proceda dupa cum socotia. Cu timpul Irish.", cum am amintit in
alt loc, s'au creat in marile centre bisericevti, ca Antiochia,
Alexandria, Roma, anumite forme vi s'au stabilit anumite tipuri de liturghii, care s'au impus i in bisericile ce gravitau spre
ele, i astfel initiativa privata a fost considerabil redus. Tipurile de liturghii pe care le gasim cristalizate in aceasta perioa(Fa sunt: fipul syriac, tipul alexandrin, tipul roman vi tipul
gallic.

Privitor la primul, care ne intereseazd mai deaproape, fiind

ca din el s'a desvoltat liturghia folosit in bisericile noastre rornnevti, ne dau indicatiuni detailate Catecheza a 23-a a s.
Cyrill din Ierusaim, scrisa in jurul anului 347, vi cartea a
VIII-a din Constitutiunile apostolice, compilate pela sfrvitul
veacului al 4-Iea. S. Cyril! in Catecheza citatd, destinata catecumenilor, vorbevte numai de liturghia credinciofilor (missa
fidelium), adial de partea aceea a liturghiei la care puteau
asista numai cei botezati reconciliati cu biserica, (nu asistau deci nici catecumenii nid primele trei clase de penitenti).
1) Canonul acesta era. probabil, indreptat impotriva comunitrililor
iudai7ante. care aveau obiceiul de a citi la liturghia de Smblitit, numai prirti din s. Scripturti a Testamentului Vechiu.

www.digibuc.ro

191

Painea si vinul stint dej a pe altar. Diaconul duce episcopului

preotilor apa pentru spalarea tninilor, spalare care zice s.
e numai simbol pentruc nimeni nu intra in biserica
Cyrill,
cu mainele murdare. Ea .simbolizeaz g. curtenia sufleteasc cu
care trebuie sa se apropie credinciosii de sacrificiul liturgic.
Urmeaz srutul pacii, care ne invata sa uitam toate nedreptatile i jignirile indurate din partea aproapelui nostru, cum
ne-a poruncit Christos (Mat. 5, 23-24: Deci cand va fi s

aduci darul tgu la altar si acolo iti vei aduce aminte c f ratele tau are ceva impotriva ta, lash darul tau acolo, inaintea
altarult i mergi, intai impaca-te cu fratele tau si apoi venind,
adu darul tau). Apoi cel ce slujeste zice cu glas tare: sus sei
avem inimile i credinciosii raspund: le-am ridicat care Domnul. preotul continua: th multumim Domnului si credinciosii
iar raspund: vrednic i drept este. Urmeaza rugaciunea in
care ne aducem aminte de cer si de pamant si de mare, de
soare, de luna si stele
de toate creaturile rationale si irationale, vgzute si nevazute
de ingeri, arhangeli, puteri, principate, stapaniri, tronuri, de hieruvimii cei cu multe fete ...

de serafimi, pe care Isaia i-a vazut stand in jurul tronului lui

Dumnezeu acoperindu-si cu dou aripi fata, cu dou picioarele, iar cu doua sburau zicand: sfant, sfant, sfant este Domnul
ostirilor". Dupg rugaciunea aceasta prin care ne-am sfintit,
rugam pe Dumnezeu cel bun sa trimitg pe s. Spirit asupra
darurilor puse inainte, ca sa prefac painea in trupul lui
Christos vinul in sangele lui Christos, pentruca tot ce atinge
s. Spirit se sfinteste si se preface". Urmeazg rugaciuni pentru
pacea bisericii, pentru bunstarea lumii, pentru impgrat, pentru armata, pentru cei bolnavi si cei lipsiti, etc., jar dupa ele
se recit Tatal Nostru, apoi urmeazg impartasirea inaintea
careia preotul spune: Sfintele Sfinfilor i poporul raspunde:
Unul Sfnt, Unul Domn Isus Christos. In cursul impartgsaniei
se calla Psalmul 38 dela versul 9 inainte: gustati i vedeti c
bun este Domnul etc.
Acestea sunt explicatiunile, pe care s. Cyrill din Ierusalhn le da ascultatorilor sai catecumeni
caci Catechesele
erau pentru ei 1
despre liturghie. Cum vedem, ele nu cuprind liturghia catecumenilor, pe care ascultgtorii o cunosteau
deja. Cu mult mai amanuntite sunt informatiunile pe cari ni le
dau Constitutiunile Apostolilor. Cartea citat a lor este un
a devgrat Liturghier cu ecteniile, rugciunile rubricile" obiswww.digibuc.ro

192

nuite. In urma influentei pe care Antiochia a avut-o in pat-tile

orientale, tipul liturgic format in bisericile ei, a fost adoptat
in toate provinciile care gravitau spre marea metropol syriaca. Cu modificrile pe care i le-a fCut s. Vasile cel Mare din
Caesarea Cappadochiei, ea a fost adoptata i de biserica din
Constantinopol, unde a suferit noi modificri atribuite, cu foarte putina probabilitate, s. Joan Chrysostom.1) Ajungnd noua
capital a imperiului
i centrul biseriConstantinopolul
cesc al intregului Orient cretin, cele doua liturghii
a lui
Vasile cel Mare i aceea atribuit lui loan Chrysostom
s'au
impus repede tuturor bisericilor greco-bizantine. Liturghiei
primitive folosite aci, i s'au adaugat cu timpul elemente noi.
Astfel cntarea Unule neiscut, Trisagionul, de care amintete
conciliul din Calcedon din 451, Cheruvicul, Crezul, introdus la
Constantinopul numai in 511, apoi pregatirea pinii i a vinului pentru consacrare a inceput a se face inainte de liturghie.
(proscomedia!) etc.')

In Presimi afar d Smbata, Dumineca i Joia Mare, se

folosia Liturghia nainte Sfinfitelor, care, fara nici un temei, este
atribuita. papei Grigorie cel Mare (590-604).

Al doilea tip de liturghie al fost acela care a luat natere

in biserica din Alexandria, capitala Egiptului i care din acest
motiv se numete tipul alexandrin. Din el s'au desvoltat liturghiile coptice qi cele abissiniene.

Doua tipuri principale de liturghii s'au format i in Occident; tipul roman i tipul ga//ic. Acest din urma, pe care Duchesne (o. cit. pp. 93 squ La liturgie gallicane est une liturgie
orientale, introduite en Occident vers le milieu du quatrime
sicle") Il crede desvoltat in Milano sub influenta liturghiei
syro-bizantine, era folosii in Italia de Nord, Gallia, Spania i
Britannia. Cu timpul insa s'a petrecut i aci acela fenomen ca
in Orient; liturghia romana, din cauza imensului prestigiu pe
care-1 avea biserica Romei, s'a impus pretutindeni, cum s'a impus in parti1e orientale liturghia syro-bizantin.
De altf el uniformitatea liturghiei a fost cerut i de unele
sinoade ca d. p. cel dela Agde din 506 (cah. 30) dela Braga
din 653 (can. 1 i 2) ; (in can. 4 cere ca liturghia sa se slujiasc
dupa formularul adus de episcopul Profuturus din Roma), de1) Cfr. Bardenhewer 1V2 pp. 350-351.
2) Duchesne, Origines du Culte Chretien . Paris 1925 pp. 85-88.

www.digibuc.ro

193

la Toledo din 633 (can. 2) si din 675 (can. 3) care ingduie

numai manastirilor anumite slujbe proprii.
Sinodul dela Laodicea opria sal se citeasca in biserica
adica sa se citiasca
,psalmi" facuti de persoane particulare
alti psalmi" (imnuri) afara de aceia ai lui David, precum
s se citiasca carti necanonice (can. 59). Canonul 60 al acestui sinod d i lista crtilor canonice, din care ins lipsesc
Judith, Tobias, Cartea Intelepciunii, sus Sirah i Macabeii, la r
din Testamentul Nou, Apocalypsul. Cu toata oprelistea sinodului din Laodicea de a cnta alti psalmi", sinodul dela Agde
din 506 vorbeste d hymni matutini et vespertini" (can. 30),
iar cel dela Tours din anul 567 ingaduie sa se cnte nu numai
imnurile s. Ambrosiu ci si cele f acute de altii daca sunt vrednice" si autorii lor sunt cunoscuti (can. 23). In Spania, sinodul
dela Braga din 563 opreste din nou ca sa se cnte in eursul

slujbei divine alte poezii" afara de imnurile din Vechiul si

Noul Testament (can. 12). Oprelistea insa.nu a putut fi observata si de aceea sinodul dela Toledo din 633 e nevoit sa constate c imnurile ss. Hilariu si Ambrosiu, nu pot fi eliminate
din uzul liturgic (can. 13).
Liturghia se slujia, obligator in fiecare Dumineca. Pentru
celelalte zile de peste saptamna nu exista o regula general.
In Orient, sinodul din Laodicea (can. 16) a impus liturghia
Smbata, pe cnd in Roma, de pilda, ea era zi aliturgicd.
Apoi in unele parti era obligatoare liturghia Miercurea si Vinerea (Ierusalim), in altele nu (Alexandria, Roma). Pentru
consacrare putea fi folosita numai paine si vin amestecat cu

ap. Un sinod tinut la Auxerre in 585 interzice sever sa se

amestece vinul cu miere, or s fie inlocuit cu alt lichid, (can.
8), iar cel tinut la 675 in Braga interzice folosirea laptelui in
loc de vin ori consacrarea strugurilor i impartsirea cu ei;
asemenea interzice a amesteca pinea cu vinul inainte de consacrare si a le consacra amestecate, pentruca s. Scriptura
spune c Domnul a consacrat separat inti painea i apoi vinul
(can. 2). In unele locuri era obiceiul ca in potirt sa se puna
putina pine consacrata mai inainte
Mainte de consacrare
(in alt Duminec! Sinodul dela Orange din anul 441, can.
17). Sinodul dela Toledo din anul 693, condamna obiceiul
preotilor care nu folosesc pentru Eucharistie palm pregatita
special ci duc la altar bucati din pinea f acuta pentru uzul lor
(de panibus suis usibus praeparatis), impunndu-le sa duca
13
www.digibuc.ro

194

paine mic, pregatit special pentru acel scop (can. 6) . Preotii

trebuiau s ajuneze inainte de liturghie, asemenea i credincio0 care se imprtsiau. Sinodul dela Hippo din anul 393
face o singur exceptie i anume pentru sarbatoarea Coena
Domini (Joia Mare) cnd liturghia se slujia dup masa (can.
28) .

Obiceiul acesta pare a fi fost rspndit si in alte prti,

pentruc sinodul trullan din 692 II desaproba energic (can. 29).

Credinciosii in primele veacuri se impairtasiau, in general,
de cteori ascultau liturghia. Mai trziu ins imprtdsirile erau

mai rare. S. Vasile cel Mare spune c la el, in Caesarea, se

imprtsesc de patru .ori pe saptamn, Dumineca, Miercurea, Vinerea i Smbdt. Aceasta pare a fi constituit o exceptie, datorit zelului si indemnurilor sfntului insusi, pentruc
s. Ambrosiu, care recomanda impFtasirea zilnic, are cuvinte
aspre la adresa orientalilor, care se imprtasesc numai odat
in an. 1) De altfel acest obiceiu al unei singure imprtsiri
anuale, II gsim chiar i in unele mnstiri din Occident, al
cairor calugri II motivau cu necesitatea unei pregatiri hidelungate pentru primirea cu vrednicie a Trupului Domnului.
Sinodul dela Agde din anul 506 impune trei impartasfri pe

an: la Craciun, la Pasti si la Rusalii, declarnd ca aceia care

nu se imprtsesc la srbatorile amintite, nu pot fi socotiti
dreptcredinciosi (can. 18). Un sinod irlandez dela sarsitul
veacului al 5-lea o impune o singur data, la Pasti (can. 22).
Credinciosii se imprtsiau in perioada aceasta, ca i in
cea precedent, cu amndou speciile adia i cu pine si cu
vin. In unele prti, ca de pilda in Alexandria, ei duceau s.
Eucharistie acasal si se impartsiau acolo. Obiceiul a inceput

a fi imitat i in Occident, unde a fost ins repede suprimat.

Sinodul dela Saragossa din anul 380 pedepseste pe cei care
nu consum Eucharistia prima& in biseric cu anatema (can.
3) iar cel dela Toledo din anul 400 prevede c cine a prima
Sfnta Nine dela preot in cursul liturghiei si nu o consuma
atunci, acolo, sa fie tratat ca un sacrileg (can. 13). In alte
prti, iari, s'a introdus obiceiul ca mirenii s se cuminede
ei, adic s ia ei pdinea qi potind iar nu sd le fiei of erite de
care preot ori diacon. Obiceiul a fost interzis de sinodul trullan din 692, care spune c dacg, fiind de fata episcopul, preotul ori diaconul, mireanul isi ia films phinea si vinul, sa. fie
1) De mysteriis c. 58.

www.digibuc.ro

195

excomunicat pe o slptamana (can. 58). Din textul acestui

canon rezultd, ca in lipsa clericilor amintiti, mirenii se puteau
cumineca i singuri. Sfnta paine li se da credinciosilor in mnd.
Acesta era uzul general, confirmat i de sinodul trullan din
692 (can. 101), Sinodul dela Rouen ins din anul 650, opreste
s li se dea in mn, impunnd preotilor s le-o introduca

direct in gura (can, 2).Sinodul dela Toledo din anul 675 ingaduia ca bolnavii, care din cauza boalei au gura uscat, sa se
cuminice numai cu vin. In unele prti rrnaitele sfintei Euharisticii, erau date Miercurea si Vinerea copiilor mici, nevinovati, i cari nu mncasera Inca nimic, s le consume ei (sinodul dela Macon din 585, can, 6). Sinodul dela Nantes din
anul 658 impune preotilor s dea In Duminici i srbatori, credinciosilor care nu se imprtasesc, paine binecuvntat. Formula binecuvntrii fixat de sinod e: Domine sancte, Pater
omnipotens, aeterne Deus, benedicere digneris hunc panem
tua sancta et spirituali benedictione, ut sit omnibus salus mentis et corporis atque contra omnes morbos et universas inimicorum insidias tutamentum.

In perioada precedent crestinii aveau, cum stim, afar

de Duminec si afar de comemorrile cu caracter pur local
ale martirilor, numai dou srbtori mari: Pastile i Rusaliile.
Numdrul lor a crescut considerabil incepnd cu veacul al 4-lea1
adAugndu-se srbtori noi ale Domnului, apoi srbatori ale
Fecioarei Maria si ale Apostolilor. Astfel pela jumatatea secoluluil amintit, a inceput a ii srbat inltarea la cer a Mntuitorului. Pela sfrsitul veacului precedent a inceput a fi
slrbat Nasterea Domnului i anume. in Occident la 25 Decembrie, lar in Orient la 6 Ianuarie. Aceast zi
6 Ianuarie
avea in Orient o intreit semnificatie: atunci se srba nasterea lui Christos, adorarea Lui din partea Magilor si botezul.
In jumatatea a doua a vecului al 4-lea, srbarea la 25 Decembrie numai a nasterii, ca in Occident, a fost introdus in Antio.
chia, iar eu cteva decenii mai trziu, (430) si in Alexandria.
De aci ea a trecut si la celelalte biserici orientale, precum a
trecut srbtoarea Epiphaniei din 6 Ianuarie, ca amintire a botezului Domnului si in Occident, unde ea este mai inti pomenit de s. Augustin. Tot in Orient, la Ierusalim, s'a introdus
pela jumtatea a doua a veacului al 4-lea srbtoarea
Domnului. In descrierea pe care o peregring din Occident o face in scrisoarea trimis unei surori a sale despre
www.digibuc.ro

196

serviciile divine din Ieurusalim, dela sarsitul veacului al 4-lea,

srbtoarea e numit Quadragesima Epiphaniae, fiindca prezentarea Domnului in sinagog s'a fa:cut la 40 zile dup na-tere. Si fiinda orientalii srbatoriau, cum am vzut, nasterea
la 6 Ianuarie (Epiphania 1), de aceia Quadragesirna era in 14
Februarie. Peregrina amintit, spune ca srbtoarea se celebreazd la Ierusalim valde cum summo honore" si cum surnma
laetitia ac si per Pascha".1) Din Ierusalim srbtoarea s'a raspandit si in celelalte biserici, iar dup ce Nasterea Domnului
nu s'a mai sal-bat
in Orient
la 6 Ianuarie ci la 25 Decembrie, si

Inttimpinarea

Dornnului,

adic

Quadragesirna

Nasterii a inceput a fi srbtorit. la 2 Februarie in loc de 14

Februarie. Nu stim de cnd a inceput a fi srbatorit in ziva de
1 Ianuarie Circumcisiunea Domnului. Srbtoarea o gsim si in
Orient si in Occident. Sinodul dela Tours din anul 567 prevede
(cam 17) pentru clugri un post de trei zile, la Inceputul lui
Ianuarie, post introdus de s. Printi ca s combat, obiceiurile pagane", La 1 Ianuarie, seirbeitoarea nerii imprejur" liturghia
zice sinodul
se inecpe la ora 8. De postul dela
Ianuarie tinut de multi" vorbeste i sinodul dela Toledo
din anul 633 (can. 11) far a aminti insd sarbtoarea. In Orient o gasim pomenit abia in veacul al 8-lea. Aci la 1 Ianuarie se srbtorea, afar-5, de nierea imprejur i s. Vasile cel
Mare.

In perioada aceasta s'au introdus, inti in Orient si de aci

si in celelalte biserici, cele trei srbtori ale Fecioarei Maria: Buna Vestirea (25 Martie), Adormirea (15 August) si
Nasterea (8 Septembrie). Cu deosebit fast era srbtorit la
Ierusalim, cum rezult din scrisoarea peregrinei amintite mai

sus, Ind(area Sfintei Crud (14 Septembrie). Sarbtoarea tinea 8 zile si la ea participau peregrini din toate prtile Palestinei, Mesopotamiei, Syriel i Egiptului. Din Ierusalim a tre-

cut si in celalalte biserici ale Orientului, lar mai trziu, prin

veacul al 7-lea si la Roma. Sfintii Apostoli Peru si Pavel
erau srbtoriti in Roma inch' dela inceputul veacului al 4-lea
si anume la 29 Iunie. In Orient erau srbatoriti la 28 Decembrie. Mai trziu data de 29 lunie a fost acceptat si de
bisericile orientale. Din acelas veac al 4-lea, avem si srb1)
Textul scrisorii, cunoscui sub tit1u1 Peregrinatio e reprodus in
Duchesne o. cit. 510 squ.

www.digibuc.ro

197

toarea s. Stefan, care avea loc la 26 Decembrie. Din veacul

urmtor avem srbaltoarea Slinfilor lnocenfi (Innocentes Martyres) adica a celor 14 mii copii ucisi de Irod, care in Occident se srba la 28 Decembrie iar in Orient cu o zi mai trziu, Nu cunoastem data de cnd s'a introdus sarbAtoarea s.
Ivan Evanghelistul (8 Mai) si a s, Andrei (3 Noembrie), 0
srbatoare rdspndita era prin veacul al 5-lea aceea a Macabeilor (1 August). 0 multime de sarbtori avea apoi in unele
biserici in perioada aceasta Archanghelul Mihail (8 Mai, 29
Septembrie, 8 Noembrie).

In afar de sArbtorile amintite fiecare biseried isi shirbatoria martirii si sfintii proprii. Aceste sarbbitori aveau insa
un caracter pur local.

4 Cistoria,
In perioada aceasta vedem infiripndu-se si elementele
dreptului matrimonial, care a luat mai trziu o desvoltare att
de mare. Cgstoriile erau, in general, binecuvntate de biserich' desi aceast binecuvntare nu e impus de nici un canon
cu valoare universal si nici chiar sinoadele particulare nu o
impun, afar doar de acela tinut in anul 398 la Carthago care
prevede ca mirii sd se prezinte insotiti de 136.'64 ori de nasi
inaintea preotului pentru a fi binecuvntati (can. 13). Cu tot
caracterul sacramental al castoriei, marii teologi, care erau
si marii asceti ai vremii, vedea'u in leaturile dintre soti o
concesiune facuta concupiscentei, care era socotit A' o urmare
a pAcatului original si producdtaore si ea de attea pcate.
De aceea gasim in canoanele unora din vechile sinoade hotriri, care astdzi cnd conceptia morald a bisericii e mai putin
severA, ni se par exagerate. Astfel d. p. can. 1 al sinodului din
Laodicea dispune ca noii cdsatoriti s6 nu fie admisi la imprtasanie dect dup un timp de pocaint cu post si rugciuni,
jar sinodul amintit din Carthago, cere mirilor ca din respect
fat de binecuvntarea obtinut dela biseric, s pstreze virginitatea in noaptea urmtoare nuntii (can. 13). Din aceeasi
conceptie a isvorit si dispozitia can. 52 al sinodului dela Laodicea care interzice castorille in timpul Paresimilor, timp
and credinciosii trebuiau sa se pregateasca prin acte de pocint la sArbtorirea patimilor si mortii Mntuitorului, precum si aceea a can. 86 al sinodului dela Carthago din anul
www.digibuc.ro

196

398, care impune celor noui botezati sd se abtina un timp dela

viata conjugala.
In ce priveste impeclimentele matrimoniale, ele nu erau uni-

forme nici ca intindere nici ca gravitate. Sinodul dela Laodicea interzice casatoria dintre credinciosi i eretici, afara de
cazul cnd acestia din urm promit ca se vor converti (can.
10 si 31) ; sinodul dela Hippo din anul 393 interzice ins. numai copiilor episcopilor, ai preotilor si ai clericilor, in general,
sa se csatoreasca cu eretici, schimatici i pagni. Erau impedimentele acestea nimicitoare (dirimentia) sau numai prohibitive (impedientia) ? Greu de precizat. Sinodul dela Trulla din
anul 692 declar in can. 72 nule casatoriile cu ereticii i cine
incheie o astfel de casatorie e excomunicat. Daca amndoi sotii sunt eretici i, dupa castorie, unul din ei a, trecut la credinta adevarat, casatoria ramne valabild conform, zice
canonul citat, dispozitiunii s. Pavel din scrisoarea 1-a catre
Corintieni (7, 12). (Aplicarea pentru astfel de cazuri a textului s .Pavel din I. Cor. 7, 12 este, evident, gresita. Apostolul
vorbeste acolo de cazul cnd unul din soti este pagan).
Sinodul dela Roma din anul 402 interzice csatoria .intre
un barbat i sora sotiei sale, intre el si nevasta unchiului
copii lui. (veri primari. Can. 9 sir 11). La piedecile acestea sinodul dela Orleans din anul 511 mai adauga una si anume
brbatul nu se poate casatori cu sotia fratelui sail (can. 18).
Sinodul dela Epaon din anul 517 interzice casatoriile dintre
un barbat nevasta fratelui ori sora nevesti proprii, mama
vitreg, nepoata i copiii nepoatei, vaduva unchiului si sora
vitrega. (Can. 30). Casatoriile incheiate inainte intre persoanele amintite rmn valabile; cele ce se vor incheia in viitor
sunt nule. Dispozitiunile acestui sinod au fost reinoite de sinodul dela Orleans din anul 538 (can. 10) care adaug ca daca
un neofit a incheiat indata dupa botez din ignoranfei o csatorie cu una din persoanele, cu care, conform canonului citat
dela Epaon, nu se putea casatori, csatoria ramne valabila,
de sinodul dela Paris din anul 557 (can. 4), si dela Rheims
din 424-5 (can. 8). Acesta din urma stabileste sanctiuni qi
de alta natura impotriva celor care incheie casatorii incestuoase: stint dati pe maim iudecatii lake I pedepsiti cu pierderea
sluibei i confiscarea averilor. Sinodul dela Trulla din anul
692 interzice casatoria dintre nasi si mama finului/ fiindca, exsinodul, inrudirea spirituala e mai presus dect cea
www.digibuc.ro

199

trupeasc5. (can. 53). 0 fat nu se putea mrit fra voia parintilor i cine o lua fArd aceast voie era excomunicat (sinodul dela Orleans din anul 538 can, 22). Asemenea era nul
casatoria sclavilor incheiat fra autorizatia stApnilor (sinodul dela Orleans din 542 can. 24). Sinodul dela Trulla introduce impedimentul rpirii declarnd nu numai nula &Ash' toria incheiata cu femeea rdpit ci excomunicandu-1 pe rpitor (can. 92).
Cdatoria a doua era, in general, privit cu putin simpatie si, evident, cu mult mai putin, castoria a treia. S. Vasile
impune celor ce se casatoresc a doua oar un an ori doi de
pocdinta, jar castoria a treia o consider ca un fel de curvie
moderate impunnd celor care o incheie o pocainta de 5 ani.
Sinodul dela Neocaesarea (314-325) interzice preotilor s
participei la nunta celor ce se cstoresc a doua oar fiindca
participAnd vor fi pusi intr'o situatie delicata cand castoritii
vor merge la ei s faca penitent (can. 7). Un timp de pocdintA cu post si rugciune impune celor ce se cdstoresc a doua
oara i sinodul din Laodicea (can. 1). Papa Siricius interzice
binecuvntarea de cdtre preoti a cdstoriei vdduvilor.
Divortul nu, era admis deca din cauza adulterului si numai din cauza adulterului femeii. Sinodul dela Toledo din
anul 681 spune c brbatul care-si prseste sotia din alte
motive afar de adulter, sA fie excomunicat pand cnd revine. (Can. 8).
5. Postul.

Intre actele de pietate crestin locul intiu Il ocup si in

perioada aceasta ca i in cea precedent, postul, care acum
a inceput a fi reglementat de bisericA, ins, ca in multe chestiuni similare, nici reglementarea postului nu era in toate bisericile la fel. Se postia, in general, Miercurea si Vinerea.
Postul din acestei zile e amintit de Doctrina celor 12 apostoli,
de Clemente din Alexandria si Tertullian si de el vorbeste si
s. Augustin (ep. 46). In unele prti din Occident s'a introdus
obiceiul de a prelungi postul de Vinerea pnd in ziva urmd-

toare la ora a 9-a, adia dup calculul de astzi, la ora 3

dup amiaz. Aceast prelungire se numea super positio ieiunii. Sinodul dela Elvira din anul 306 o impune in fiecare
luna odat, -afar de lunile Iulie
August. Postul de Smwww.digibuc.ro

200

era in uz pe timpul s. Augusde fiecare Smbt

bata
tin si la Roma (Ep. cit.). Petru, episcopul Alexandriei (t1304)
explica posturile de Miercurea si Vinerea astfel: Miercurea
au tinut Evreii sfat sa-1 ucidd pe Christos iar Vinerea e ziva
patimilor si mortii Lui (can, 15).

In afar de posturile acestea de peste saptamn, se postia, in biserica intreaa postul Presimilor. La Roma, Ierusalim si Alexandria, Paresimile erau de 6, la Antiochia si
Constantinopol, de 7 sptmni. In Occident nu se postia Duminica din Presimi, in Orient Duminica si Smbta. Sinodul
dela Trulla din 692 prevede in can. 55 impotriva preotilor,
care, imitnd obiceiul Romei, postesc Smbta in Paresimi,
pedeapsa destituirii, jar impotriva mirenilor excomunicarea.
Al doilea post mare era postul CrAciunului. Cea dintiu
amintire a lui o .avem din anul 583, cnd sinodul dela Macon
impune ca incepnd cu ziva s, Martin (11 Noembrie) si pn
la Crciun sa se postiasc Lunia, Miercurea si Vinerea. In
Milano se postia dela Inaltarea Domnului ptia la Rusalii, in
schimb sinodul dela Orleans din anul 511 prevede inainte de
Inltare post de 3 zile, care trebuie tinut cu aceeasi severitate
ca si postul Paresimilor (can. 27). In Orient se postia din Duminica I-a dup Rusalii pn: la ss. Petru si Pavel (29 Tunie).
In Spania sinodul dela Gerunda, din anul 517 impune dou
posturi de cte 3 zile: intiul Joi, Vineri si Smbt dup
Rusalii si al doilea in primele trei zile ale lui Noembrie.
Amndou aceste posturi erau impreunate cu rogationes"
adica cu litanii si procesiuni, (can, 2 si 3). In Orient s'a introdus in veacul al 5-lea postul Sf. Mann care incepea la 1 August si tinea 2 'sAptamni.
6. Monachiismul.

A) Monachismul in Orient.

In perioada aceasta, din toate punctele de vedere att de

interesant, a luat fiint si monachismul, care de atunci a
avut in toate timpurile si pretutindeni, o influent covrsitoare asupra rdspandirii, adncirii si aprrii invtturilor cre-tine. 5i in perioada precedenta s'au desprins, cum am vzut,
din masa credinciosilor unele persoane de ambele sexe, care
tindeau spre o mai deplin realizare a idealului de moralitate
si sfintenie, impunndu-si de buna voie o multime de practici
www.digibuc.ro

201

virginitatea perpetud, posturi, ajunuri, privegheri i alte

la care credinciorenuntari la bucuriile si placerile vietii
caci desii, in general, nu erau supusi. Ascefii i fecioarele
traiau in mijlocul familiei
spre ei i despre ele este vorba
si in mijlocul celorlalti crestini fara sa formeze o tagmei dis-

tincta. Erau cunoscuti de toata lumea si se bucurau de stima

tuturor; la biserica li se da un loc de cinste, urmnd imediat
dupd cler, dar numai att. Incepnd ins, cu veacul al 4-lea
qi mai ales dupace crestinismul i dobndise deplina libertate
de manifestare, dupace devenise religia oficiala a statului
dupace raspandirea lui luase proportii extraordinare si, astfel, nu mai traia sfios si retras in izolarea de pan aci, elementele cu aptitudini deosebite spre viata ascetica, au simtit
tot mai mult nevoia evadarii din mijlocul societatii si a retragenii in linistea binefacatoare a singuratatii, unde sa poata
trai numai pentru Dumnezeu i pentru mntuire sufletului.
Asa a luat nastere anachoretismul. Originea lu trebuie cantata in Egipt, si ea este legata de numele sfntului Pavel din
Theba i, mai ales, de al s. Antonie. Acesta s'a nascut pe la
anul 251 in localitatea Coma, din Egiptul de mijloc, aproape d Hieracleopolis. Ramas de tnar orfan de parinti, a dat
tots ce a avut saracilor si a trait ca eremit, mai inti in apropierea locului ski de nastere, iar de aci s'a retral spre Nord
in pustiul salbatic Pispir. Sozomen spune despre el, ea nu
mnca dect pine si sare si nu bea dect apa i aceasta
numai dupa apusul soarelui. El petrecea adeseori cte doua
zile i cte odata mai mult, fat-a a bea si fara a mnca si
dormia numai pe o rogojina si foarte putin timp. Adeseori
se culca pe pamnt".1)
Faima vietii lui extraordinar de austere, s'a raspandit
repede si din toate partile au alergat o multime de persoane
de toate vrstele si de toate clasele sociale, dornice a-i imita
virtutile, in desertul Pispir, unde traiau, fiecare in celula lui,
in post si rugaciune. S. Atanasie, episcopul Alexandriei, care
i-a fost discipol si 1-a cunoscut deci de aproape, spune in
biografia pe care i-a dedicat-o 1) ca in scurt timp desertul
si dealurile din jur s'au umplut de calugari. Smbata si Duminica se adunau tosi la biserica unde asistau le jertfa litur1)

2)

1st. bis. I, 15.

Vita s. 4ntonii in Migne Patrologia Graeca XXVI, 867 squ.

www.digibuc.ro

202

ghiei slujit de un preot din apropiere. Un alt grup de anahoreti s'au strns si in jurul lui Ammon in valea Nitria,
din Egiptut de jos, un al treilea in apropiatul deert Sketic,
atras de faima lui Macarie. Toti acestia triau izolati, frd
nici o regula i ftir nici o disciplin. Fiecare i impunea
cele mai aspre privatiuni s cele mai grele exercitii de pietate,
ins frd nici o legAtur cu vecinul si f deg. nici o norma
comund.

Cu totul pe alte baze a organizat monachismul s. Pahomie, care este intemeietorul adevratei vieti monachale. Nscut

din parinti pagani, s'a convertit si s'a botezat trziu) Dup

botez s'a retras in pustiu, trdind ctiva ani ca eremit sub conducerea anahoretului Palamon. Dup bogata i temeinica experient castigata aci i-a pal-Asa maestrul, retragandu-se in
Tabennisi, o localitate asezat pe trmul drept al Nilului, in
Egiptul, superior (Thebais) unde a intemeiat pela anul 320

cea dintal mnstire. Spre deosebire de clugrii strnsi in

jurul ss Antonie, Ammon ori Macarie, cari tralau complect
izolati, calluzindu-se fiecare exclusiv de conceptiile si ideile lui, elevii lui Pahomie au fost siliti s triasc in coinun,
supusi acelorasi reguli de viata i aceluias conductor. De
aci si numele lor de cenobifi dela grecescul mtv65cot
viafa
in comun, spre deosebire de eremiti sau anahoreti care triau
in singurtate (Emtos deert, avaxcopico = a se retrage, a se

Pentru indrumarea vietii calugarilor si, Pahomie a intocmit norme precise i detailate, care sunt cele mai vechi
regule monastice, si care au influentat, mai mult ori mai putin, toate regulele de mai trziu. Ele ne sunt cunoscute din traducerea latina a s. Hieronym.1) Fiecare mnstire se compu-

nea din 30-40 de case deosebite, avnd fiecare cte 12-13

chilii i in fiecare chilie traiau cte 3 frati. In afar de aceste case, mnstirea mai avea o biseric, o sufragerie comuna,
trapeza, buctrie si brutrie comund, apoi cas pentru bolnavi
i arhondaricul pentru adapostirea
strinilor. Toate
manstirile erau unite intr'un fel de congregatie. eful suprem
al tuturor era marele avd (abbas) iar in fruntea fiecrei mnstiri, se gsea stareful, apoi fiecare casa i avea supraveghetorul ei (praepositus domi). In conducerea manstirli sta1) Un larg rezumat al lor, ggsese citiorii in i7echile randitieli ale
nietii monachale, tipiirite in 1929 de milniistirea Dobrii$.t (jiff]. Soro(a).

www.digibuc.ro

203

retul era ajutat de supraveghetorii caselor, de econom, de casier, de arhondar si de alte persoane auxiliare, alese, toate,
dintre calugari.
Viata in mnastirile pahomiene era deosebit de aspr
grea, o viata de' renuntari, de privegheri, de tacere, de
munca, de rugaciuni si de meditatii. Calugarii nu aveau vointa
proprie ci trebuiau sg execute fara murmur si f gra cea mai
mica rezistenta, ordinele superiorilor. Ei nu puteau poseda
nimic,
nici poama gasitak jos nu o puteau manca
si nu
erau ale lor nici hainele pe care le imbrgcau. Nu aveau voie
sg vorbiasca nici in sufrageria comun, in cursul mncarii, nici
in drum spre biserica ori sufagerie, nici in cursul muncii
nid chiar in chiliile lor, decal dup conferintele care li se ti,

neau din partea supraveghetorului casei de 2-3 pe saptdmna, si atunci discutiile trebuiau sa se margineasca la comentarea si explicarea celor auzite. Dormiau numai pang la
miezul noptii si nu in pat ci pe un scaun cu spatele aplecat
putin, si fgra alt asternut dect o rogojina i dormiau totdeauna imbracati. La miezul noptii erau treziti pentru ruggciune i, ca sa nu adoarma 'Ana la zial, impleteau funii. Hrana lor se compunea din palm, sare, legume crude ori fierte
fructe. Miercurea, si vinerea si intreg postul mare mncau numai odatd, seara. In celelalte zile li se servia ceva si la amiazi. Regulele s. Pahomie dau instructiuni precise si asupra rugaciunilor pe care trebuie s le recite calugarii: la miezul
noptii se adunau toti in biserica i cntau 12 psalmi de noapte,
dupa savrsirea lor se intorceau in chilli si petreceau timpul
meditnd, pn la ziud, i impletind, cum a spus, funii ca sa
nu adoarmg. Dimineata incepeau lucrul: unii faceau rogojini,
altii impleteau funii, altii lucrau afar la camp si in gradina,
altii la brutarie, bucatarie etc. La amiazi se intruniau iari
in biserica unde cntau alti 12 psalmi, psalmii de zi. Urma, in
zilele comune, masa,

apoi

iari

lucrul.

La

orele 3 dupg..

amiazi se adunau din nou la biserica, unde cntau 3 psalmi,

dupa care, in zilele de post, urma masa. Del aci pleca fiecare
in tgcere la lucrul sau /Ana seara, cnd, inainte de asfintitul
soarelui, se mai adunau odata in bisericg si mai recitau 12
psalmi, Intorsi in casa lor mai faceatt 6 rugaciuni, apoi se retrageau in chilli la culcare, care cum am vazut, dura numai
pna la miezul noptii. Smbata i Dumineca li se slujia liturghia in cursul careia toti se imprtasiau. Orice abatere dela
www.digibuc.ro

204

reguli era aspru sanctionat si dintre sanctiuni nu lipsia nici

btaia. Aceasta era viata in mndstirile pahomiene.
In afara de anahoretii, care trliau complect izolati si in
afar de cenobitii, care triau viata comund de manastire,
mai gasim in Orient alte dou soiuri de asceti si anume sarabaitii si gyrovagii. Cei dinti trdiau cte doi trei impreuna fr
nici o regul i fr nici o disciplina. S. Hieronym vorbeste cu
mult asprime de ei si, in general, reputatia lor nu pare a fi
fost prea bun. S. Benedict in Regulele sale (cap. 1) Ii carac-

terizeaz astfel: al treilea fel de monachi sunt sarabaifii.

Acesti monachi sunt fag, cdci inainte de a invdta sub indrumarea unui povatuitor iscusit si inainte de a se iscusi, trecnd
ca aurul prin foc,
ei infra in tagma calugreasca, creznd
ca vor putea ne1a si pe Dumnezeu, nu numai pe oameni.
Acestia asezndu-se ate doi sau cte trei, sau i cte unul,
locuiesc in staulul lor, jar nu in staulul Domnului si, in locul
oricrei legi, ei pun dorintele lor: ceace le trece prin minte
sau le va plcea, acel lucru Il socotesc ca sfnt, lax pe acelea
spre care nu se trage inima lor, le socotesc rele". Gyrovagii,
sau calugdrii rteitori, rtceau din loc in loc, din mnstire
in mnstire, neoprindu-se niceri. P. Pourrat in admirabila sa
carte La spiritualit chretienne (I. Paris 1931 p. 160) i descrie astfel essentiellement inconstants, dgouts de tout,
cherchant la ferveur religieuse partout et incapables de la
trouver, les gyrovagues profitaient des facilits d'alors et
allaient de monastre en monastre, de vine en vine charge 5. tout le monde et, encore plus, charge A. eux-mmes. Ils
dshonoraient l'tat monastique".
Din Egipt monachismul a trecut in Palestina. Intemeetorul
lui acolo a fost s. Ilarion, un elev al s. Antoniu, care s'a,' agezat pela inceputul veacului al 4-lea in im'prejurimile localittii Maiouma, aproape de tarmul mrii, strngnd in jurul lui
un mare numar de elevi. Aci a luat nastere o noua form de
organizatie monahal, asa numitele lavre (dela grecesul
(11 )at5pcc), adica o colonie de asceti traind fiecare izolat in peg-

tera ori coliba lui, ins supusi indrumrilor unui sef comun
adunndu-se pentru savarsirea impreun a unor anume exercitii de pietate. Lavrele formeaz deci tranzitia intre eremitism
viata cenobit. Un alt calugr egiptean, marele poliglot s.
Epiphaniu ajuns mai trziu episcop in Salamis (insula Cypru), a dus in Palestina monachismul in forma pahomian, inwww.digibuc.ro

205

flint:and manastirea Eleutheropolis, pe care a condus-o mai

bine de 30 de ani, 0 multime de pustnici traiau pe muntele

Sinai si in jurul Ierusalimului, apoi pe muntele Olivilor. In

Bethleem se gasia asemenea o manstire de calugari, condusg
un sfert) de veac (386-420) de s. Hieronym insusi. Pe incetul
noua forma de viata a patruns pretutindeni: in Mesopotamia,
Syria si Asia Mica.. Introducatorul monachismului in cea dintaiu a lost Mar Awgin (Eugen) , care, dupa cativa ani petrecuti in Tabennisi sfantului Pahomie, a trecut in Mesopotamia
unde a infiintat manastirea din Nisibis, care a adapostit un
timp si pe s. Ephrem Syrul, unul din cei mai mari invatati ai
antichitatii crestine. In partile nordice ale Mesopotamiei si,
mai ales, ale Syriei apar celebrii styliti (stalpnici) dela crciAog
--, columna, stalp, adica asceti care traiau pe varful unei columne in arsita soarelui, in ploaie si \rant. Cel mai cunoscut
intre ei este s. Simion.
Organizatorul vietii monahale in Asia Mica a fost s. Vasile cel Mare. Regulele lui, prin care a incercat o reforma a monachismului pahomian, s'au impus repede, raspandindu-se si
fiind acceptate in intreg Orientul, unde pna azi manastirile
sunt organizate pe temeiul bor. Nascut in Caesarea Cappado-

chiei pela anul 330, dintr'o familie bogata si fruntase si cu

traditii de adanca religiozitate
bunica sa dupa tata, s.

Macrina, a lost eleva s, Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocaesarei, iar mama ei Emmelia a fost fiica unui martir,
s,
Vasile dupa temeinicile studii f acute la marile scoli din Caesarea, Constantinopol si Atena, a cutreerat Egiptul, Palestina,
Syria si Mesopotamia, pentru a cunoaste personal pe vestitii
asceti ai vremii. Viata plina de abnegatie si de infranari a
acestora, a avut asupra lui o influenta covarsitoare. Am admirat
scrie el mai tarziu
cumpatarea lor in mancare si

rabdarea lor la lucru, m'a uimit statornicia lor in rugciune

.0 felul cum biruiau somnul qi, netinnd seama de nici o trebuinta fireasca, pastrau in suflet cugetul curat si, liber, petrecand in foame si sete, in frig si golatate, necrutandu-si trupul
si nepurtand catusi de putin grije de el, ca si cum ar fi trait
in trup strain ... Minunadu-ma de acestea si fericind viata
unor asemenea barbati care arata cu fapta cal poarta in trupul
lor moartea lui Isus, am dorit si eu sa-i urmez, intrucht imi
va fi cu putinta, pe acei barbati". Intors acasa si-a impartit
averea sracilor si s'a retras cu cativa tovarasi inteun pustiu
www.digibuc.ro

206

aproape de Neocaesarea, pe malul raului Iris, petrecand in

post si rugaciune si in cautarea asidua a perfectiunii crestinesti. Pustiul acesta ni, 1-a descris nsui inteo scrisoare trimisa s. Grigorie Nazianzenul: Inchipueste-ti un munte inalt acoperit de o padure deasa, la poalele caruia se intinde o vale
intinsa spalata necontenit de apele de pe munti. Imprejurul
Vli o padure cu tot felul de copaci care sta ca un zid imprejmuitor, de amandoua partile prpastiei adnci, iar la margine
raul. Muntele se intinde in semicerc si se sfrseste la marginile prpastiilor
Din toate Cate le pot spune despre adpostul meu, lucrul ce-1 mai de seama este ea desi cresc ad tot
felul de roade, pentru mine rodul cel mai dulce care creste,
este tacerea. El ma scapa nu numai de neastamparul orasului,

dar pe ad nu trece nici macar un calator afar de cei care

vin la vanatoare".
Aci, in acest pustiu, a compus s. Vasile Regulele sale,
pe temeiul carora este organizat, cum am spus, monachismul
din intreg Orientul grecesc. S. Vasile socoteste si el cenobitismul cu mult mai potrivit pentru realizarea idealului de sfintenie dect pustnicia. Viata petrecuta in comun impune deprinderea unor virtuti, cum sunt iubirea aproapelui, rbdarea, supunerea devotata a vointii proprii vointii altuia etc. carora
dnsul le acorda cea mai mare importanta. Liniile mari ale
regulei S. Vasile sunt identice cu acele ale regulei s. Pahomie. Spre deosebire insa de acesta, el nu admite jurisdictia
unui sef (ava) dect asupra unei singure mandstiri, ca astf el
sa poata supraveghia, conduce si indruma de aproape si personal pe fiecare cdlugar in parte. De aceea si numrul clugarilor din manastirile basilitane era mai mic i viata insds mai
putin aspr. Si calugarii basilitani trebuiau s pastreze cea
mai deplin castitate, saracie i obedienta, s petreac in post,
rugaciune, tacere i infrnare, insa toate acestea se faceau
inteo atmosfer mai blnda si mai putin
dect in manastirile pahomiene. Masa era mai bogata, rugaciunile mai variate, lucrul manual mai putin istovitor, fratii fiind siliti s
munciasca numai cat era necesar pentru intretinerea lor. S.
Vasile da o deosebita importanta studiului teologic, a carui baza
e s. Scriptura. De aceea in cursul mesii se citiau parti din ea
qi de aceea regulele lui cuprind indicatiuni detailate asupra
felului cum trebuie studiata Scriptura i, ici colo, i asupra

intelesului pe care Il au anume parti mai obscure ale ei. In

www.digibuc.ro

207

general, regulele s. Vasile erau mai adaptate firii omeneti

mai umane i deci mai accesibile indivizilor lipsiti de posibilitatile eforturilor prea eroice. Ele cereau eroismul disciplinei mai Inuit cleat eroismul initiativelor individuale. Aceste
calitati le-au asigurat i raspndirea i durata. In adevar,
numarul manastirilor infiintate organizate pe temeiul regulelor s. Vasilie, a crescut enorm. Monachismul a patruns
intre zidurile capitalei. In petitia adresata, in anul 536 patriarhului Mennas, se gasesc iscaliti sefii a 68 de mnastiri din
Constantinopol. Sub domnia lui Iustinian numrul lor se urcase la aproape 80.
B. Monachismul in Occident.

Faima marilor asceti din Orient, a unui s. Antonie, a s.

Pahomie, a s. Ilarion si a altora, a strabatut si in Occident,
producnd o impresie profunda.
S. Augustin, povesteste in Confesiunile sale (VIII, 6) cat
de adnc emotionat a ramas de cele ce i-a povestit compatriotul su african, Potitianus, despre viata s. Antonie si despre
marele numar de manastiri din Egipt. Via la monachala din
Orient si-a gasit in Apus zeloi apologeti in s. Atanasie, alungat din scaunul au din Alexandria, in s. Ambrozie episcopul
din Milano i, mai ales, in s. Hieronym, care insusi a trait
aproape 15 ani ca eremit in desertul Calchis, iar mai trziu
inteo pestera de lnga Bethleem si care intr'o multime de
scrisori scrise in stilul sau nervos si aspru i adresate prietenilor i prietenelor din Roma 1) staruia cu caldura pentru viata
ascetica, pentru renuntarea complecta la bucuriile si placerile
vietii. Ascesi se gaseau, de altfel, si acolo. Un grup de femei
dintre care cunoastem pe Asella, Marcella, Laetta si Paula,
traiau retrase pe muntele Aventin, o via:VA de rugaciune, de
meditatie si a.bstinenta. Fostul consul Paulin s'a retras cu sotia
sa Teresia in localitatea mica i obscura Nola, pentru a se putea dedica cu totul lui Dumnezeu i in curnd s'au strns in
jurul lui o multime de elevi dornici de aceeasi viata; senatorul Pammachius ingrijia bolnavii inteun spital intemeiat de o
alta mare asceta, Fabiola. O multime de eremiti gsim apoi
1)

Ep. ad Dernetriadem, Ep. ad Furiam, Ep. ad Salvinan, Ep. ad

Tieliodorum, Ep. ad Lucinium, Ep. ad Laetarn, etc. etc.

www.digibuc.ro

208

in insule imprastiate in Mediterana, mai ales dupa ce Roma

a fost devastata, in vara anului 410, de Gotii lui Alaric. Langa
Milano, s. Augustin aminteste o manastire condusa de un
preot,') lar in orasul insus, sora, s. Ambrosiu, Marcellina, conducea un grup de fecioare.
In Gallia, cea dintaiu mnstire a lost aceea din Ligug,
langa Poitiers, infiintata de s. Martin (316-397 ori 400), devenit episcop in Tours. Tot el a intemeiat si manastirea din
Marmontier, in apropierea scaunului sau de resedinta. S. Honaratus arhiepiscopul de mai trziu din Arles (t 429), a intemeiat o manastire pe insula Lrins (azi s. Honorat), iar Ioan
Cassian crescut inteo manastire din Bethleem si bun cunoscator al monachismului egiptean, a infiintat (414) si condus
mult limp manastirea s. Victor din Marseille. Manastirile din
Occident, si cele din Italia qi cele din Gallia, fara a avea regull precise si uniforme, imitan, in linii generale, viata din
manastirile Egiptului, dupa care ne-a lasat o descriere amanuntita. s. Ioan Cassian in cartea sa De coenobitorum institutis.
Introductorul vietii monahale in Africa a fost s. Augustin care a infiintat la Hippo o mnstire condusa de el insusi.
Ajungnd mai trziu (396) episcop a strns la resedinta sa pe
toti preotii, diaconii si subdiaconii din localitate traind impreuna viata de monahi. Exemplul lui Augustin a fost imitat si in
celelalte prti i astfel monahismul a luat in Africa o mare
desvoltare.

Ceeace a fost pentru monahismul oriental s. Pahomie si s.

Vasile, a Lost pentru cel occidental s. Benedict. Nascut in jurul
anului 480 in Norcia de azi, (in provincia italiana Umbria) s.
Benedict s'a retras la varsta de 17 ani la Subiaco, in apropiere
de Roma, unde a trait, un limp, viata de eremit si unde s'au adu-

nat, in curnd, in jurul lui, o multime de elevi, cu cari a format o mica colonie de monahi. De aci a trecut la MonteCassino, cativa chilometri de Neapoli, unde a intemeiat, in
anul 538, celebra manastire i unde in anul urmator si-a intocmit ReguleIe sale, care au avut o importanta att de covrsitoare in evolutia monahismului occidental. Ca model i-au
servit regulele ss. Pahomie si Vasile pe care le-a adoptat insa
imprejurarilor de va1.61 din Occident. 2)
Confes. VIII, 6.
Traduccrea romilneascil a lor o giisesc cititorii in Vechile rzindnieli ale
monachale, citate mai sus p. 669 squ.
-)

www.digibuc.ro

209

In fruntea mnAstirii se gaseste si la s. Benedict abatele

cArui autoritate si putere asupra fratilor, este absolutd. Aju .
tonti lui este priorul sau prepozitul; urmeaz A. apoi decanii,
conducnd fiecare cte 10 calugari. Abate le este ales de comunitatea mernbrilor mnAstirii, iar priorul decanul sunt
numiti de eL Persoana lui fiind hotritoare pentru viata mnAstirii, s. Benedict se ocupg in dou6 capitole ale regulelor
sale de felul cum trebuie s se poarte, ce insusiri trebuie s5
aibA si cum trebuie sa-si priviascl slujba (cap. 2 si 64). Cnd
vrea sA id o hotrare mai important, e dator sA consulte pe
toti fratii, iar in chestiunile de mai micA insemntate, numai
pe cei mai in vrstd (cap. 2), Ca si ss. Pahomie si Vasile, si
s. Benedict stabileste conditiuni foarte severe pentru cei cari
vreau sA intre in mnstire. DacA, cineva vrea s imbrtiseze
viata cAlugAreascA
cairn in cap. 58
s nu i-se dea indat
drumul in mnstire, ci precum zice apostolul, cercafi spiritele
dacti sunt dela Dumnezeu (1 Ioan, 4, 1) Asa dar, daca cel
sosit va bate la poartA neincetat si va suferi cu rAbdare intristrile ce i se vor pricinui i respingerea de a fi prima in manAstire timp de 4 sau zile si nu va inceta sA se roage, abia
atunci s i se dea voie s." intre i timp de cteva zile s trAiascA in casa de oaspeti; apoi s fie asezat in chilia pentru incepAtori. Acolo trebuie s invete ce i se va porunci, tot acolo
va lua masa si va dormi. SA fie dat pe maina unui bAtrAn iscusit, care stie s agonisiascA suflete pentru Domnul. Acesta
cu toatA grija s-1 supravegheze, dac inteadevAr cautA pe
Dumnezeu, dac are rvn pentru lucrul Domnului (rugciune) dacA e grabnic la ascultare dacAl rabdA dojana. Trebuie
s' i se spung toate greutatile i durerile, care se intlnesc in
calea spre Dumnezeu". DacA pare statornic, dupa dou luni,
se citesc regulele monahale. Dupa sase luni i se citesc a
doua oar i daca stAruie i ,acum, este prima in rndul fratifor. Primirea se face in biserica in fata tuturor. Candidatul
citeste profesiunea monahala scrisA cu mna proprie, ori, nestiind scrie, intAritA cu pecetea sa. Dup lecturA profesiunea
este asezat pe altar (cap. 58). Ea cuprinde in afarA de voturile cunoscute (paupertate, obedientA i castitate) i votul de
a nu pgrsi viata monahal. In mnstire se primesc si copii
oblati
of eriti de pArintii lor. Regulele s., Benedict stabilesc 'Ana in cele mai mici detalii felul rugAciunilor pe care
trebuie sA le faca fratii in diversele ceasuri ale zilei i pe care
www.digibuc.ro

14

210

el le numete officiurn divinuin. Acest officium divinum consta

din psalmi, imnuri (mai ales ale sf. Ambrosiu) lecturi din Testamentul Vechiu gi Nou, la care se adauga acelea din Printii

bisericetL Pentru rugaciunile comune, fratii se adun in biseric. In afara de lucrul manual, regulele j s. Benedict dau o
mare importanta lecturii. Cap. 48 al lor, prevede ca in fiecare zi
fratii sa citiasca doua ceasuri. In timpul Paresimilor lectura
dureazal mai mult i, pentru a controla implinerea acestei dispozitiuni, sunt oranduiti supraveghetori speciali. Ca i in mnstirile orientale, fratilor li se servesc in zilele comune doua
mese: una la amiazi i alta seara. In zilele de post (Miercurea i Vinerea) numai o masa la ora 3 dupa amiazL In cursul
mesei se face lectur in mijlocul tacerii complecte. Masa e mai
bogata decat in manastirile din Orient: se servesc cloud feluri
de mancari i fructe i cate un pahar de vin (cap. 39-40).
"Pentru cei insarcinati cu munci grele ori bolnavi, cantitatea
poate fi sporita de abate. Dormitorul e comun iar cand numrul fratilor e mare dorm cate 10 sau 20 inteo sala sub supravegherea decanilor. Tosi dorm imbracati i incini cu braul. In
dormitoare trebuie sa arda lumina 'Ana dimineata (car"). 22).
Dupa rugciunile de seara, domne0e cea mai desavarOta tacere in mrastire pana in ziva urmatoare (cap. 42).
Am struit mai mult asupra regulelelor s. Benedict, atat
din cauza marelui rol pe care ordinul benedictin, infiintat de
el, 1-a avut in viata bisericii catolice, cat i din cauza ca regulele lui au fost impuse mai tarziu, timp de aproape 5 veacuri,
tuturor manastirilor dintr'o mare parte a Occidentului.
Noi regule monahale au fost intocmite in ace1a timp in
Gallia de s. Caesarie, contimporanul s. Benedict. Nascut in
anul 470 la Chalon sur Saone, dupa cativa ani petrecuti in
manastirea din Lrins, s'a retras la Arles unde a fost ales
episcop, pstorind pana la moarte (543). S. Caesarie a cornpus dou regule, una scurta pentru morzahi (Regula ad monachos) i una mai lunga pentru ccilugclrife (Regula ad virgines. Amandoua le gasesc cititorii in Migne Patrologia Latina
LXVII, 1099-1104 qi 1107-1120). Mai ales aceste din urm
au fost mult raspandite. Regulele lui sunt o compilatie
digimus pauca de pluribus, spune insui a regulelor observate in
manastirea de pe insula Lrins (azi s. Honorat) i in celelalte
manastiri din Gallia, apoi a indrumarilor date de s. Augustin
in scrisoarea 211 a sa. Tinem sa remarcam din regulele pentru
www.digibuc.ro

211

calugrite severa clausura (clausura monialis) , adic opre14tea desavarqit a strainilor de a intra in mnstirile lor. Tot
din Gallia ne-au venit, cu un veac mai trziu, i regulele
asprului ascet s. Colomban, un f el de Hieronym al Nordului.
Nscut pela mijlocul veacului al 6-lea in Leinster (Irlanda)
dinteo f amilie fruntae, Colomban, temperament furtunos,
drz qi neinduplecat n hotririle lui, s'a retras, pe neaqteptate, in mnstirea Bangor (in Ulster). Dup ctiva ani petrecuti aci a trecut insotit de 12 tovarqi in Gallia i s'a aezat
in Bourgogne, unde a intemeiat mnstirile din Annegray,
Fontaine qi Luxeiul. Pe aceasta din urma a condus-o personal
timp de 20 de ani. Pentru clugrii dei aci a intocmit regulele
sale, care sunt foarte incomplecte, mrginindu-se la indicatiuni
generale, in ceea ce priveqte viata interni a mnstirii. Sunt
ins, in dispozitiunile lor pozitive, de o severitate care aminteqte regulele s. Pahomie. La fel de severe sunt i sanctiunile
impotriva celor care le calc: btaia, postul cu plne i apa,
inchisoarea qi eliminarea din mandstire. Cu toate acestea, regulele lui au avut o influentd covrOtoare asupra contemporanilor, nu att prin cuprinsul, ct prin viata cu totul exceptional a autorului lor. Zeci de mndstiri au fost intemeiate in
toate prtile Galliei dup modelul mnstirilor lui Colomban.
Din Spania avem regulele s. Isidor, archiepiscopul Sevillei
(t 636). Inainte de a ajunge episcop a petrecut ctiva ani intr'o mnstire, pentru care si-a i scris regulele sale, cunoscute
sub numele Sancti Isidori Hispalensis episcopi regula monachorum. 1) Dei au numai 24 de capitole, cuprind instructiuni
precise privitoare la intreaga viat mnstireasca qi contin qi
cteva lucruri noui care trebuiesc subliniate. Astfel ele prevad
qi pentru mnstirile de clugri clausura, apoi calugrii trebuie s repete votul pauperttii. In fiecare zi fratii trebuie s
petreaca cteva ceasuri citind.
Un mare nun-16r de mnstiri gasim in epoca aceasta in
Irlanda i Anglia. Mai ales in cea dinti viata monahald era
deosebit de sever. Intre mnstirile irlandeze cele mai insemnate erau cea din Killeany, Clonard i Bangor. Despre
aceste dou din urma se spune c' aveau uneori pn la 3000
de calugari. In Anglia se cunosc in acest timp mnstirile din
1) Migne Patrologia Latina CHI, 555-572).

www.digibuc.ro

212

Canterbery, Westminster, York, etc, care erau organizate pe

baza regulei s. Benedict.
Lund in cursul vremii desvoltarea pe care au luat-o si dobndind asupra credinciosilor o influent tot mai mare, mnstirile au preocupat adeseori si sinoadele. Astfel conciliul dela
Calcedon (451) hotarste in canonul 4, la propunerea impratului insusi, ca in viitor sA nu se poat intemeia manastiri de9t cu autorizatia episcopului, care e necesara si pentruca
fratii s poat iesi din ele. Canonul 7 al aceluiasi conciliu,
spune ea monahii nu pot face serviciul militar si nici nu pot
ocupa slujbe lumesti. Sinodul din Tours din anul 461 fixeaz1
pedeapsa excomunicArii impotriva chlugrilor care i para.sesc mnstirile. Aceeasi pedeapsa o fixeaz si sinodul din
Paris din anul 614 (c, 14). Un sinod tinut la Tours in 467 stabileste si posturile, pe care trebuie sa le Ong calug5rii
(can. 17).

www.digibuc.ro

Cap. IV.

EREZIILE
L Arianismul.

A. Arianismul peind la moartea lui Constantin cel Mare.

Conciliul dela Nicea.
Discutiile pentru explicarea misterului s. Treimi au continua( cu frenezie i in perioada de care ne ocupam, degenerand in marile erezii, care au sfsiat crestinismul oferind durerosul spectacol ce nu poate fi comparat dect cu acela al
luptelor religioase din veacurilel XVI si XVII.
Locul intaiu intre aceste erezii Il ocup arianismul, nu numai in ordinea cronologica, ci si prin viofenta luptelor pe care
le-a provocat, prin raspandirea extraordinar i prin durata
pe care a avut-o. Autorul lui a fost Arie, preotul bisericii Baucalis din Alexandria. Nascut in Libya, Arie a frecventat in
tinerete scoala lui Lucian din Antiochia, care a avut asupra
lui o influinta covarsitoare. Aci 1-a avut coleg pe Eusebiu,
ajuns mai trziu episcop al Nicodemiei apoi al Constantinopolului, care in urma legaturilor de familie cu Constantin cel
Mare, i-a fost tot timpul un puternic sprijinitor si protector.
Lucian, despre care istoricul Eusebiu spune ea era de moravuri foarte sfinte si stimat pentru severitatea vietii i eminenta
stiintei sale, s'a apropiat de invataturile lui Pavel din Samosata, episcopul Antiochiei si, din aceasta cauza, a fost si el
excomunicat. Reprimit mai trzin in snul bisericii, a murit
moarte de martir in 312, in cursul persecutiei lui Diocletian.1)
Informatiuni precise asupra doctrinei lui Lucian nu avem; s.
Epiphaniu ins, care a trait cu putin mai trziu (I" 403) spune
in cartea sa icavpoov, cunoscuta, mai ales, sub titlul latinesc
Haereses, (76, 3) c primii autori ai arianismului au fost OHgene si Lucian. In ceea ce-1 priveste pe Origene, in scrierile
lui gasim, f ara indoiala, pronuntate urme de subordinationism,
1) Eusebiu, Ist. Bis. VIII. 15 5i IX, 6.

www.digibuc.ro

214

adic de subordonare a Fiului fat de Tatl i ioloseste ici

cola expresiuni, care ingduie s1 se creada, cA el admitea o
inferioritate a Fiului. Ins, cu toate acestea, conceptia lui este
chiar in punctele esentiale, diametral opus doctrinei lui Arie.
Origene, cum am vzut (Partea I. cap. 5) invatd categoric c1
Fiul este din substanta Tatlui ( xxe ocstatv Lrct
), este
tlootkrcos
el a folosit intaia oar acest termen pe care arianismul Il combtea cu violent
i c a fost nscut din etern,
(non erat quando Filius non erat).1)
Luciani este amintit intre inspiratorii ereziei lui Arie si de
un mare contemporan, de episcopul Alexandru al Alexandriei
inteo scrisoare a sa pastrat de istoricul Theodoret 2) si Arie
insusi semna cu mndrie lucianist adicA elev al lui Lucian.
Pare sigur, ea acesta invgta, Cal Fiul a fost creat, si deci e
dupd substantei deosebit de Tat513)
Asupra felului cum a inceput Arie s-si profeseze erezia,
isvoarele nu sunt de acord. Socrate in Istoria sa bisericeascii
(I, 5) scrie cg, episcopul Alexandru al Alexandriei, discutnd

despre Treime in fata preotilor si a altor clerici, accentua c

trie unitatea ei. Arie, fiind de fat, combtea pe episcitip spunnd c dac TatAl a nscut pe Fiul, Fiul a avut un inceput.
De unde urmeazA ea' a fost un timp cnd El (Fiul) nu era si ea'
substanta Sa a fost luat din neant". Sozomen, de alt parte
spune ) c Arie indrsni sa predice in bisericd ceeace nimeni
niciodat nu spusese i anume Ca' Fiul lui Dumnezeu a fost
fa-cut din ceace nu era mai inainte, c a fost un timp cnd El
nu era, c, fiind liber, putea sh urmeze calea pcatului ori a
virtutii, ca era creat i fcut mai multe alte lucruri". Cert
este c in anii 318-319 Arie, influentat in parte si de filosofia
lui Philo 5) a inceput a-si rspandi invtturile privitoare la
relatiile dintre Fiul i Tatl, invtturi pe care Socrate le compara cu o scnteie care a produs un mare foc". ) Doctrina
lui, asa cum se desprinde din propriile-i scrieri si din scrierile
contimporanilor, si, in special, din ale episcopului Alexandru
1)

Tixeront. Histoires des dogmes P1, 307 squ.

2)

Ist. bis. I, 3.

3)

Cfr. Harnack Dogmengeschichte Tiibingen 1922 p. 210-211.

4)

Isl. his.

T,

15.

5) Asupra acestei influente ezi Hefele. Coneiliengesehiehte I2 Freiburg in Br. 1873 p. 261.
6) Ist. bis. 1, 6.

www.digibuc.ro

215

si ale s. Atanasiu, este urmatoarea: 1) Dumnezeu este unul,

etern i necreat ( &y6vvryco; ). 2) Tot cei este in afar de El,
a fost creat de El din nimica
Cvorwv), 3) Intia intre
creaturi a fost Fiul. El a fost, creat inaintea tuturor celorlalte
lucruri, inainte de veer si de aceea El e cixpovog , ins nu e
etern fiinda Dumnezeu nu a fost totdeauna Ted; i deci era
odatd and Fiul nu era. 4) Fiul nu e din substanta Tatalui, care nu poate fi comunicatd si nu e divizibila ci e creat din nimica. Daa ar avea aceeas substantd i aceeas naturd cu Tatd1
atunci ar fi doi Dumnezei. 5) Fiul a fost creat pentru a fi mijlocitorul intre Dumnezeu si lume findc toate celelalte fiinte
au fost create prin El. Daa Dumnezeu nu ar fi avut planul de
a creia lumea, nu 1-ar fi fdcut nici pe Fiul. 6) Deci Flu!
nu e Dumnezeu si nu e nici Fiul natural al lui Dumnezeu
adia nu e ndscut din Dumnezeu
ci e Fiu numai prin
gratie

TCCCTet xocpZv ), e numai adoptat in

vederea meritelor

Sale, Astfel El e creatura cea mai perfect. ( xticl-LOC TaELON )

deci, e vrednic de cultul pe care I-1 dal biserica. In sensul
acesta, evident irnpropriu, poate fi numit i Dumnezeu. 7) Precum a fost instrumentul prin care Dumnezeu a creat lumea, la
fel Fiul a fost qi instrumentul prin care a rscumparat-o de
pacat i pentru a face posibird aceast rdiscumparare s'a intrupat, a pAtimit si a murit pe cruce.1)
Prin statornicia inflexibil cu care-si sustinea invdtd.turile,
prin dialectica agerd sprintena cu care qi le apra, si prin
vasta cultur pe care o avea, Arie s'a impus repede, astigand t.)
multime de aderenti nu numai in Alexandria si Egipt, ci in
provinciile invecinate, provocnd o agitatie putin obisnuit incat,
spunea contimporanul Eusebiu, episcopul Caesareei,
prietenul
1) In\ futiirile lui Arie se giIsesc: 1) In scrisoarea ciltre
si protectoral siiu, Lucianist ca si el, Eusebiu episcopul Nicomedi
(Theodoret. i.st. Bis. I, 4) 2) in scrisoarea catre episeopul su Alexand-ru al Alexandriei (Epiphanus, Haereses 70, 7-8 si Atanasiu, De synodis 16) 3) in fragraentele scrisorii sale Thalia conservatil de s. Atanasiu in Apologia contra Ar(anos 'I, 5, 8, 9, si in De synodis c. 15. 4) in
Epistola encyclia a episcopului Alexandru (Socrate, Ist. bis. I, 6) 0
expunere a ei in Tixeront. Histoires des dogmes II9 Paris 1931, pp. 24

28; Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, II5 Paris 1911 p. 129; Hai.nack, Dogmengeschichle Tfibingen 1922 p. 214-216; Kirsch, Die Kirche
in der antiken grrechisch-rmischen Kulturroelt. Freiburg, in Br. 1930
pp. 373 74 etc. etc.

www.digibuc.ro

216

nu era nici o bisericg nedesbinata", i) La inceput, episcopul

Alexandru a incercat cu mijloace paqnice s-1 facg s-qi re-

voace invtturile. Arie a refuzat drz qi de aceea, pentru a

pune capgt agitatiei lui, episcopul a convocat pe episcopii din
Egipt qi Libya la un sinod care s'a tinut in 320 ori 321. Sinodul compus din aproape o sut de episcopi, 1-a excomunicat pe
Arie i odat cu el 2 episcopi, 6 preoti qi 6 diaconi. Continund i dupg hotgrarea sinodului a sluji in biserica sa i a
predica, a fost silit sg pgrseasca Alexandria qi sg se refugieze in Palestina. De aci a scris in toate prtile expunndu-qi
doctrina qi cernd sprijin impotriva episcopului sau. Intre altii a scris qi lui Eusebiu din Nicomedia, fostului sau coleg la
de aceea Il numeOse Conlucoala lui Lucian, in Antiochia,
cianist ( csuAXouxtavtarcz )
un orn rafinat qi intrigant qi care
un rol funest in desa jucat mai trziu
cum vom vedea

f gurarea marei erezii.2) Eusebiu 1-a inviat la el i de acolo

de langa reqedinta lui Liciniu, cu a cgrui sotie, Constanta, sora
lui Constantin cel Mare, era inrudit, a inceput marea ofensiva
arian in intreg Orientul. Episcopii au fost invitati sg se alture lui Arie qi, in acelaq timp, a fost invitat qi Alexandtu s
reving asupra hotgririlor sinodului din Alexandria i s-1 reprimeascg in snul bisericii sale. Interventia rgmnnd f Arg rezultat, Eusebiu a convocat un sinod in Bithynia
localitatea
nu este indicatg de Sozomen (I, 15), care ne-a pgstrat qtirea,
qi acest sinod a hotgrit, ea nu este motiv sg rupg leggturile cu Arie i cu aderentii lui. Hotgrirea a fost comunicata
tuturor episcopilor din Orient.
Alexandru episcopul Alexandriei a rgmas Ins neclintit
in atitudinea sa. In fata imensei agitatii provocate de Arie, de
protectorul sgu Eusebiu al Nicomediei qi de aderentii lor intre care era qi cellalt Eusebiu, istoricul, episcopul din
Caesarea Palestinei,
a convocat un nou sinod in capitala
Egiptului i din el a redactat frumoasa scrisoare encyclic, al
carui text ni 1-a pgstrat Socrate in lstoria bisericeascif a sa (I,
6) qi din care a trimis un exemplar i papei Silvestru. Scrisoarea, dupg un atac necrutgtor la adresa lui Eusebiu care
dupg ce a pgrasit nepedepsit scaunul din Beryt, pentru a
usurpa pe cel din Nicomedia . a luat protectiunea acestor
.

I) Viaia lui Constantin II, 62.

2) Theodoret o. cit. I, 5.

www.digibuc.ro

217

apostati si a scris n toate prtile in favoarea lor", face o

scurt expunere a invOtalturilor lui Arie i arata msurile
luate impotriva lui, impotriva celor 2 episcopi, (Secundus
Theona), a preotilor si diaconilor care s'au solidarizat cu el.
Continua' apoi aratnd cu dovezi din Scriptur adevrata
credint ortodoxai i termina cu un apel calduros cAtre toti
prea iubitii nostri frati si prea iubitii tovarAsi ai sacerdotiului nostru" ca nu cumva sa-i primeasc pe eretici, de vor
merge la ei sa nu dea crezare scrisorilor lui Eusebiu. Cad
noi toti
incheie scrisoarea
care mrturisim, c suntem
crestini, suntem datori a inltura ca vrasmasi ai lui Dumnezeu i conruptori de suflete pe cei care au vederi sil simtiminte contrare lui Isus Christos".
In acelas timp Arie a scris i rspandit scrierea sa Athalia ( = Ospat) in care si-a desvoltat cunoscutele teorii. Pentru a fi intelese mai usor, unele parti din ea erau scrise in
versuri. Certurile si desbinrile au patruns pretutindeni, impair-4nd lumea, episcopi, cler si popor, in tabere dusmane care
se agitau si se combteau cu furie. Scandalul fu att de groscrie contimporanul Eusebiu al Caesareei, care, si eL
zav
era amestecat in lupt
Inca sfnta doctrinA a religiunii
noastre deveni subiectul glumelor nelegiuite si al batjocurilor
sacrilege ale pgnilor, care au adus si pe scenele teatrelor
certurile crestinilor. 1)

In mijlocul acestur cumplit haos, Constantin, invingnd

pe Liciniu, devine stpn si al Orientului. Sfsierile crestinilor din aceste pat-0, de care a trebuit sal afle indata dup
asezarea in Nicomedia, l-au mhnit profund ca o nenorocire
ce s'ar fi intmplat familiei sale") qi a intervenit pentru restabilirea pacii. A trimis in Alexandria pe sfetnicul sOu in
trebile bisericesti, episcopul Hosius din Corduba (Spania) cu
o lunga scrisoare, adresat celor doi rivali, lui Arie si episcopului Alexandrieil ImpOratul nici pe departe nu-si dadea
searna de importanta chestiunei, care forma obiectul conflictelor dintre cele dou tabere. Pentru el era o chestiune
foarte zadarnice, o zadarnicA lupta de cuvinte" pentru care
Viafa lui Constantin H. 6L Veii $i Sotrate I. 6.
Eusebiu. Vieata lui Constantin II. 63.
3) Scrisoarea e pstrata in intregime de Eusehiu lu Viafa lui Constantin II, 64-72. Fragmente in Socrate I, 7.
2)

www.digibuc.ro

218

nu e drept ca sd se inarmeze fratii asupra fratilor i sd desbine sf anta adunare a crestinilor", Aceasta e o imprudent
injositoare i copilreascd si foarte putin potrivit cu gravitatea i intelepciunea, ce trebuie s aibd preotii". Dacd amn-

doi au aceeas credintd si aceleasi simtiminte religioase nu se

cuvine ca asupra unui punct neesential" s se facd desbinare
schismd. Scrisoarea dup aceste curioase expficatii ale zaddrnicier si inutilitatii" chestiunei discutate, incheie cu un
deosebit de patetic apel la impcare si la pace, pe care, pentru duiosia lui, Il reproducem in intregime: Scdpati-md de
grijile mele si de nelinistea mea, redati-mi frumusetea zilei,
repaosul noptii si bucuria vietii. Fdr aceasta vo plnge in
intristare si voi fi consumat de durere. CAci cum as putea fi
in bucurie, cdnd poporul lui Dumnezeu, care se inchin aceluiasi stdpdn ca si mine, e sfsiat de o nenorocit desbinare?
Pentru a v face sd intelegeti mdrimea intristdrii mele, vd voi
spune cd sosind de curnd in Nicomedia, hotdrisem s plec
indatd spre a merge in Orient. Pe cdnd eram gata de plecare,
aceast noutate m'a fcut sd o amn tem'andu-md de a vedea
cu insisi ochii mei, ceeace aud cu durere spunndu-ini-se.
Deschideti-mi deci prin impcarea voastrd cttlea pe care
mi-ati inchis-o prin galcevile voastre. Faceti astfel ca s v
pot vedea, pe voi i pe celelalte popoare, plini de bucurie si
sd dau multumitd. lui Dumnezeu pentru buna voastrd intelegere".

Nici interventia personald a batrapului si venrabilului

episcop spaniol, nici scrisoarea imparatului atat de impresionantd. prin cdldura i sinceritatea ei, n'au putut impdca cele
doua tabere, care se gseau inteo luptd de exterminare. Atunci Constantin, probabil la sfatul lui Hosius, a hotdrit sd convoace un mare conciliu, care sd restabileascd pacea tulburatd
a bisericii. Acesta a fost conciliul dela Nicea (in Bithynia)
tinut in vara anului 325.1 Numrul participantilor la acest
intai conciliu ecumenic nu este cunoscut cu certitudine. Eusebiu, care a avut acolo un rol important, spune ea' au fost de
fata mai mult de 250 de episcopi i un numiir nenumeirat de
') 0 scurfai descriere, a concilinlui ne-o d Eusebin, care a fost de
fatn". In Viala tui Constantin, II, 6-16; Socrate In 1st. bis. I, 8 13,
Sozomen ht. bis. I. 17 25. Istoria liii impreunu en canoancle o gilsese
cititorii in T-Tefele o. cit. I, 282-443.

www.digibuc.ro

219

preofi, de diaconi i acoli(i i alfii, care veniserei cu demsii2)

Impratul Constantin in scrisoarea trimisa, dupa conciliu, bisericii din Alexandria scria ca au participat mai mult de 300 de
episcopi, tofi renumifi prin bogeifia tiin(ei i prin moderafiunea spiritului on') Sozomen vorbeqte de aproape 320 de episcopi (I, 17). Traditia ne-a pstrat insa numrul de 318,
numar pe care-1 indica qi s. Atanasiu. 3) Cea mai mare parte
a lor erau din partile orientale ale imperiului. Eusebiti
amintete provinciile Syria, Cilicia, Phoenicia, Arabia, Palestina, Egiptul, Tebaida, Libya, Mesopotamia, Pontus, Galatia, Pamphilia, Cappadochia, Asia Mich', Phrygia, apoi, din
Europa, Thracia, Macedonia, Achaia, Epirul, care trimisesera
acolo pe cei mai celebri din clerul lor". 4) Din Occident gasim
pe episcopul Domnus din Stridon (Pannonia), pe Marcus din
Calabria, Nicasius din Dijon (Aquilea), Cecilian din Carthago,
apoi cunoscutul Hosius din Corduba (Spania) care impreuna
cu preotii Victor i Vicentiu II reprezenta pe papa Silvestru.
Biserica din Persia a trimis i ea un reprezentant, deasemenea biserica din Scythia.
Inainte de deschiderea solemnd a conciliului au avut loc
discutii lungi intre reprezentantii celor doua partide. La discutii a participat i Arie, care a fost sustinutl de episcopii Eusebiu din Nicomedia, Teognis din Nicea, Maris din Calcedon

de alti cativa. Intre dumanii cei mai hotariti ai lui, care au

i avut un rol decisiv in fixarea doctrinei catolice, a fost Atanasiu, diacon din Alexandria, care insotise pe episcopul sau
Conciliul a fost
deschis de imparatul Constantin, care a aparut in mijlocul lui
Alexandru (Socrate I, 8 i Sozomen I, 17).

ca un inger al lui Dumnezeu"

spune istoricul Eusebiu,

imbracat in purpura i insotit de curtenii cretini ai lui. Impratul a rostit, in limba, latina, i un scurt discurs in care
arata cat de fericit se simte in mijlocul attor slujitori ai lui
Dumnezeu, accentuand Ins c bucuria lui nu va fi deplin parka cand nu se va stabili intre ei o intelegere perfecta. Facet;
iubiti ministri ai lui Dumincheie imparatul
deci astf el
nezeu, credincio0 slujitori ai Domnului i Mantuitorului coViaja lui Constantin III, 8.
Socrate I, 9.
3) Epistola ad. Afros. c. 2.
') Viala lui Constantin. III, 7.

2)

www.digibuc.ro

220

Inun al tuturor oamenilor, ca disensiunile voastre s inceteze

cu totul. Nu ati putea face nimic mai plcut lui Dumnezeu
nici mie mai de fo1os".1) Discutiilq au continuat apoi in prezenta imparatului, care asculta cu rbdare lund qi el parte la
ele, ludnd pe unii, convingnd pe; altii i mustrnd, chiar,
and era nevoie.2)
Intre Parintii conciliului s'au format in cursul discutiilor,
trei curente: 1) arianii puri, care tineau strict la.1 invataturile
lui Arie, luptnd pentru sprijinirea i accptarea lor, 2) ortodocsii al caror conducator spiritual era diaconul Atanasiu, insotitorul lui Alexandru, episcopul Alexandriei i 3) curentul
moderatilor, in frunte cu foarte abilul i putin scrupulosul episcop Eusebiu al Nicomediei. Acesta voia sa evite acceptarea
unor formule prea trawnte, adica a unor formule care s elimine cu totul doctrina arianista. Dup lungi i dificile discutiuni, asupra crora ne da informatiuni interesante s. Atanasiu in a sa Epistola de decretis Nicaenae synodi i Eusebiu
episcopul Cesareei in scrisoarea adresat credincioilor sai
dup inchiderea conciliului (Socrate I, 8. Analiza lor o gasete
cititorul in Hefele o. cit. pp. 306 squ.), a fost primita urmatoarele formula: Credem in unul Dumnezeu, Tateil a tot puternicul, feweitorul tuturor celor veizute i celor neveizute i intr'unul Dornn sus Christos, Fiul lui Durnnezeu, unicul neiscut din
adicei din subTateil ( yevna.ivta lc Toe Tcatpbg vovoyevil
stanta Tateilui, Dumnezeu din Dumnezeu, lurninei din lumina,
Dumnezeu adeveirat, neiscut nu feicut ('Evv&&vT

nocriNycce),
611,06acov VT) natpl prin
o

de o fiintei (consubstan(ial) cu Tateil

care toate s'au feicut, cele din cer si cele de pe peimeint, care
pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire s'a pogorit si
s'a intrupat fi s'a feicut om si a peitimit si a inviat a treia zi
s'a suit la ceruri i va veni s judece vii si mortii. Si in Spiri-

iul skint". La saqitul formulei s'a adugat condamnarea tuturor acelora care afirma despre Fiul lui Dumnezeu ca a lost
odatei cezrzd nu era si inainte de a se naste nu era, si cei a lost
neiscut din ceeace nu era sau din alter' substan(ei sau esen(ei,
care zic c e sau creat sau schimbeicios sau mutabil.')
Eusebiu, Vista lui Constantin, III, 12.
Ibid. XII, 13.
3) Socrate I, 8. scrisoarea atnintitil a lui Eusebiu ciitre credincio0i
1)

2)

din Caesarea.

www.digibuc.ro

221

La inceput au refuzat s iscaleasca formula din cauza cuktooatog numai cinci episcopi si anume Eusebiu al
Nicomediei, Theognis al Niceel, Maris al Calcedonului, Theonas al Marmaciei i Secundus al Ptolemaidei, ins6 in urma
staruintelor impratului Constantin, au iscalit si cei dinti trei,
rdmnnd solidari cu Arie numai Theonas si Secundus, care,
cum stim, au fost impreung cu cei 6 preoti si 6 diaconi din
Alexandria, dela inceput, aderenti ai invdtAturilor lui. 1)
vntului

Termenul bilooacos a fost, probabil, impus de episcoput

Hosius si, din punctul de vedere tactic, impunerea lui a constituit, cum au arAtat consecintele, o mare greseal. Daca in
Occident cuvntul consubstanfialis a fost cunoscut si, dela Ter tullian incoace, in general folosit pentru precizarea relatiilor
dintre -fatal i Fiul, in Orient corespondentul grecesc al lui,
evoca amintiri neplcute de grele lupte pentru aprarea credintei i anume luptele impotriva adoptianismului si, in special, impotriva lui Paul din Samosata, episcopul Antiochiei,
care invta cd in Dumnezeu e o singur persoang jar )05yo -ul
(Cuvntul) ca i aocp(a (Intelepciunea = Sfntul Spirit) sunt
numai atribute ale Lui. Un sinod convocat in 269 la Antio-

chia, la care au luat parte 70-80 episcopi, a excomunicat pe

Pavel, dar in acelas timp, a condamnat i termenul liGecv;;*
pe care acesta it utiliza in sensul doctrinei lu, adic Cuvntul
si Teal nu sunt deosebiti, Cuvntul Hind numai un atribut al
Tatbilui.2) De aceea a fost deosebit de primejdios a impune
orientalilor acceptarea unei expresiuni, pe care inainte cu cteva decenil o condamnaser episcopii din toate marite lor biserici si care, in conceptia lor, devenise, astfel, semnul caracteristic al unei erezii violent combatute,8)
Arie impreung cu cei doi episcopi, Theonas i Secundus,
au fost exilati, din ordinul impdratului, in Illyricum. Apoi pau trimis o scrisoare bisericilor din Egipt, Lirinii
1) Socrate I, 8.
2) Hefele o. cit. 140-141.
Duchesne II, 226 vorbind de Hosius, care a impus termenut
scrie: Il faut dire aussi que certaines maladresses avaient
p.00cs-toc
t commises par les occidentaux et par Rosins tout le premier. Ce
pre des conciles" comme on l'appelait... n'tait cependent pas l'homme qu'il fallait pour prsider de telles assises. C'tait un vritable espagnol, autoritaire, dur, inflexible. A Nicea il avait impos '1 60,001501K
sans tenir compte des repugnances qu'une telle formule presente sans
correctif pouvait soulever en Orient ..."

www.digibuc.ro

222

bya qi Pentopolis, comunicndu-le c s'a rostit anatema contra nelegiuitei opiniuni (a lui Arie) i contra hulelor ce pronuntii
sustinnd c Fiul lui Durnnezeu a venit din nimic, ca a fost un
timp cnd El nu era, ea* El putea, prin liberul su arbitriu, s
urmeze viciul ori virtutea i numindu-1 creature. Parintii le
comunie apoi, ca, otrava ratacirii lui i-a molipsit i pe episcopii Theonas qi Secundus, care i ei au fost condamnati". Imparatul a scris, qi el, privitor la Arie dotia scrisori, una catre
biserica din Alexandria i alta care episcopii i poporul dn
lumea intreaga. In cea dinti Constantin spune ca' a adunat la
Nicea mai mult de, 300 de episcopi toti renumiti prin bogatia
tiinii si prin modestia spiritului lor" cu cari a cercetat adevarul impreuna. Invatatura astfel stabilita nu poate fi dect
a devarata, fiindca episcopii au fost inspirati de s. Spirit care
le-a descoperit voia Sa. De aceea, incheie scrisoarea, j,intoarceti-va toti in graba la calea adevarului, pentruca atunci cnd
voi veni la voi sa pot aduce multumire lui Dumnezeu, ea v'a
unit in adevarul credintei, prin legatura dragoster. Scrisoarea
a doua e scurta. In ea Aria( e comparat cu scriitorul pagan
Porphyrius (232/3-c 303, elev al filosofului Plotin) ale cdrui
sc.rieri contra cretinismului au facut

mare

senzatie i de

aceea impdratul poruncete ca aderentii lui sa fie numiti pe

viitor Porphirieni; cartile lui sa fie arse pentruca nelegiuita
invathtura sa fie nimicita i s nu treaca nici un cuvnt la posteritate". Oricine va ascunde vre-o scriere de a lui Arie, se va
pedepsi cu moartea.1.

Dup cteva luni au fost trimii in exil, in Gallia, qi episcopii Eusebiu din Nicomedia qi Theognis din Nicea care au
primit qi au adapostit la ei pe mai multi atiani alungati la ordiimparatului din Egipt. In locul lui Eusebiu a fost ales apoi
Amphion iar in Nicea Chrestus. Constantin, cum vedem, urmarea, la inceput, cu strapicie restabilirea unitatii bisericii
creqtine. Arianismul prinsese Ins radacini prea puternice,
agitatia a durat prea mult i rascolise prea adnc patimile.
iar, de alta parte, energia imparatului a inceput, i ea, sa slabeasca i de aceea focul, potolit un moment, a isbucnit in cu-

rnd, cuprinznd imperiul ptia in cele mai departate colturi

ale lui. Dupd abia trei ani, Eusebiu i Theognis au fost chemat
din exil i vi-au reocupat scaunele parasite, lar Amphion qi
I)

Toate trei scricorile la Socrate I,

9).

www.digibuc.ro

223

Chrestus, alesi in locul lor, au fost destituiti. In acelas an, 328,

cnd Eusebiu i Theognis se intorceau la resedintele lor din
Nicomedia si Nicea, s'a stins la adnci batrnete i episcopul
Alexandru al Alexandriei. In locul lui a lost ales cunoscutul
A tanasiu. una din cele mai stralucite figuri din istoria bisericii
crestine. Mare invtat, mare scriitor, orator si teolog, Atanasiu

a fost, inainte de toate, un drz i statornic aprtor al credintei ortodoxe. Aproape o jumatate de veac
a murit in
a stat stnca neclintita in mijlocul cumplitei vijelii
373
ariane. Nici numeroasele surghiunuri, nici nenumratele primejdii prin care a trecut, nu 1-au putut face sa paraseasca linia dreapta a ortodoxismului pur.
Intors in scaunul lui din Nicomedia i primit cu mari onoruri de imparatul fericit cal se restabileste unitatea credintii,
Eusebiu
care ramasese in sufletul lui anti-nicean
a inceput cu o rara dibacie i cu un deosebit rafinament, lupta de
reabilitare a lui Arie si de inlturare a tuturor marilor dusmani ai triumfului invataturilor lui. Intiul asalt 1-a dat impotriva lui Atanasiu, contestndu-i valabilitatea alegerii. Asaltul n'a reusit, In afara de episcopul Alexandriei, Arie mai
avea un dusman ireductibil in perso-ana lui Eustathius al Antiochiei. De aceea intrigile lui Eusebiu sprijinit de celalalt Eusebiu, episcopul Caesareei din Palestina, parintele istoriei bisericesti cum e numit i, fara indoiala, unul din cei mai invtati
oatneni ai timpului salt, insa de un caracter foarte sovelnic,
s'au indreptat impotriva lui. Un sinod adunat in pripa la 330 in
chiar scaunul sau, Antiochia, 1-a destituit sub pretextul spune
ca a desonorat prin crimele sale demSozomen (II, 19)
nitatea sacerdotiului".1) Dupa destituire, imparatul 1-a exilat
intai in Trianopolis (Thracia) apoi in Philippi, unde nu peste
mult a si murit. In locul lui s'au perindat in Antiochia, pta la
360, o serie de episcopi toti cu simpatii ariane jar biserica de
acolo a fost mult timp sfasiata de permanente certuri intre
aderentii celor dou partide (ariani si ortodocsi).
Dupa acest succes Eusebiu din Nicomedia a incercat readucerea din exil a lui Arie. A scris inti lui Atanasiu din
Alexandria sal-1 reprimeasca in biserica sa. Acesta a refuzat
declarnd energic ca nu trebuie primit in biserica autorul unei
1) Asupra parerilor privitoare la cauzele destituirii lui, cfr. Duchesne II, 162-163.

www.digibuc.ro

224

erezii care a fost condamnat de conciliu din Nicea.1) Atunci

Eusebiu a recurs la sprijinul unui preot arian, fostul confesar
al surorii imparatului, Constantia, vduva lui Liciniu, pe care
aceasta 1-a recomandat pe patul de moarte (330) fratelui sn
pe care Constantin 1-a luat apoi lng sine. Acest preot a
convins pe imparatul, c Arie nu crede ereziile condamnate de
conciliul din Nicea, fapt despre care s'ar putea convinge usor
dacg 1-ar primi si 1-ar asculta. Impratul s'a lsat convins

i-a scris personal lui Arie, invitndu-1 la curte ca s puteti

simti efectele bunttii mele i s vg intoarceti in tam voastrd", scria cu mult bundvointg Constantin!) Exilatul s'a intors si a prezentat imphratului o mrturisire de credint al c5.rei text pstrat de istoricul Socrate (I, 26), este urmtorul:
Noi credem intr'un singur Dumnezeu, Tatl a tot puternicul
si in Isus Christos, Domnul nostru, fcut din El (g akoo yeyenpivov) mai inainte de tosi vecii, Dumnezeu si Cuvnt, prin
care toate s'au facut in cer si pe pamnt, care s'a pogorit din

cer, a luat trup, a ptimit si a inviat i s'a suit la cer, de unde va veni s judece \rill qi mori. Noi credem in S. Spirit, in
invierea mortilor, in viala veacului ce va sa fie, in impgrtia
cerurilor i intr'o catoliceasc biseric rspndit peste tot pgmntur. Mrturisirea deii cuprinde, cum vedem, cteva abanu are, intre
teri esentiale dela formula stabilith la Nicea
altele, Dumnezeu adevei.rat din Dumnezeu adeveirat, ntiscut iar
( p.00aLog ) , ea poate fi, cu
nu leicut, de o fiintei cu
yeyavnoarecare bunavoint, acceptatg. In locul cuvntului

nascut, Arie foloseste cuvntul menvivov = feicut,

ins5 avnd in vedere, cum observg Duchesne (o. cit. II, 173 no-

ta 1), confuzia care exista atunci intre yem6g si

yevn-c6g 5i,

mai ales, c autorul formulei zicnd eft' Fiul e f cut din Tateil,
ceeace ar insemna: din st;bstanta Tatellui (l7t 'Lljg ToG trawbg okiag).
exclude crearea din nimic, mrturisirea de credintg a lui prea
a dmisibil. Impratul a acceptat-o, s'a declarat satisfacut si a
pe
scris lui Atanasiu sg-1 primeasc in biserica sa si pe el
Arie
si pe tosi care se vor intoarce. Scrisoarea terming cu
biserica
amenintarea caci daca voi afla cg ai inchis-o
vreunuia din acei ce ar dori s intre, voi trimite pe cineva care va executa poruncile mele, care te va destitui qi te va alun1)
2)

Sozomen II, 18.

Socrate II, 25.

www.digibuc.ro

225

ga afara din tare. 1) Athanasiu nu 1-a primit iar impratul nu

a mai staruit, dar a aratat, in curand, ca nici nu a uitat.
Episcopul din Alexandria avea pe langa admiratori fanatici qi duqmani tot atat de fanatic. Dugnani Ii erau, inainte de
toate, arianii
ariani in ascuns, fiindca pe fata nmeni nu
avea curajul inch' sa a attudine contra formulei conciliului
Nicea, la care imparatul tinea cu tarie, deoarece il socotea ca o opera a sa
apoi toti aderentii episcopului Meletie
care provocase Inca inainte cu un sfert de veac o mare schism&
in Egipt. Aceqtia ticluira impotriva lui o serie de acuzatiun
grave qi un snod convocat de imparatul la Tyrus, in anul 335,
la care au participat vre-o 60 de episcopi, gasindu-1 vinovat
I-a destituit i a hotarit reprimirea lui Arie in sanul biserici. Atanasiu a fost exilat in Treves (Gallia) iar Arie s'a intors
triumfator in Alexandria, pe care o parasise inainte cu un
sfert de veac. Isbucnind insa turburari volente, atat din cauza
intoarcerli lui cat i din cauza exilului lu Athanasiu, imp ratul
I-a chemat la Constantinopol, unde peste putin a O. murit. 2)
0 alta lovitura grea a primt, tot atunci, credinta concretizata in simbolul dela Nicea prin destituirea episcopului Marcell din Ancyra. Acesta a fost la conciliul din Nicea unul din
cei mai hotariti dusmani ai invataturilor lui Are, la sinodul
din Tyrus a votat contra destituirii lui Atanasiu i, pentru a
evita contactul cu prietenii qi sustinatorii ereziei ariane, a refuzat sa partcipe la sarbarile, care au avut loc, dupa sinodul din
Tyrus, la Ierusalim cu prilejul sfintiri pompoasei bserici ridicate de Constantin i la care a asistat i ctitorul insuqi. Marcell
a scris o carte impotriva retorului Asterius din Cappadocha,
care tinea legaturi stranse cu episcopii cei ce nu erau prea
contrari lui Arie", cum spune Socrate (I, 36) i raspandeau
prin conferinte publice erezia. Cartea lui Marcell nu ni s'a
pastrat si nu ni s'a pastrati nici chiar titlul ei. Ni s'au pastrat
insa cele cloud carti scrise contra lui de episcopul Eusebiu al
Caesareei (Contra Marcellum si De ecclesiastica theologia),
care reproduce numeroase extrase din ea i astfel doctrina lu
Fiul i s.
privitoare la s. Treime la relatiile dintre
Spirit poate fi reconstituita. Tendinta de a salva principiul
Socrate I, 27, Sozomen II, 22.
Isloarele: Sozomen II. 22. 25. 25. 26. 29. Sacrate I, 7-58, i Ataasiu. Apologia cOntra Arianos dela cap. 59 inainte.
11

*-)

www.digibuc.ro

15

226

consubstantialitaitii 1-a impins pe Marcell, farai ndoial, prea

departe, propunnd teorii, care 11 apropie foarte mult de Paul
de Samosata i, in general, de modalisti. Ideea centrard a conceptiei lui o formeaza unitatea lui Dumnezeu. Din aceast unitate s'a desfcut in cursul economiei divine Cuvntul ( ),6yo; )
nu Fiul, cdci Fiu a devenit numai
s .Spirit. Cuvntul
era totdeauna in Dumnezeu i Dumnezeu
dupd incarnare
consubera Cuvntul. Prin urmare cuvntul e ktoo6atos
cu Dumnezeu. Cuvntul a iradiat (TrpoeX,My ) , ca o
stantial
energie creatoare ( ivapyacc 4,ccatLxil ) a lui Dumezeu si a
creat lumea. Acesta a fost intiul act al economiei divine, dupa" care a urmat al doilea: Intruparea, cnd Cuvntul a locuit
intr'un trup omenesc real. Cuveintul intruipat a fost Fiul lui
Dumnezeu; inainte de intrupare Fiul nu exista. In aceast calitate, adica in calitatea de Fiu, e persoan distinct. S. Spirit

era din eteril in Dumnezeu si in Cuvntul si tot printr'un fel

de iradiare s'a desf dcut din Ei, coborndu-se asupra apostolilor
si activnd de atunci in permanent in bisericg.. Rezulta de
aci, c'd in conceptia lui Marcell, Teal, Cuvntul, s. Spirit nu formeaz trei persoane distincte, ci sunt numai treI faze
ale economiei divine.1)

Episcopii adunati la Constantinopol au condamnat invatturile lui Marcell lar pe el I-au destituit inlocuindu-1 cu un
anume Basiliu, brbat foarte renumit prin eruditia i prin
elocinta sa",1) Deci al treilea mare lupator impotriva arianismul a fost scos din scaunul lui. Dar condamnarea destituirea lui n'a constituit pentru aderentii ereziei numai un cstig
personal ci i unul moral: doctrina lui Marcell justifica opozitia pe care o fuceau termenului -6[006crtos , afirmnd c'd sub el
se ascunde sabellianismul att de energic combtut in veacul

precedent. Biruinta lor nu s'a oprit aci: in curnd ; 336

a murit i btrnul episcop Alexandru al Constantinopolului
in vrsta de 98 de ani. Arianii au ales in locul lui pe Macedoniu iar ortodocsii, mai numerosi, pe Pavel, care a si fost sfintit, ins mestesugirea celor ce respingeau invdtatura stabilit
la Nicea" a determinat pe Constantin s.-1 destituie i s6-1 exileze (Sozomeu III, 3-4, Socrate II, 6).
PriN ifor la Marcell 5i in atiiturile In i e/i Bardenhewer, Geschichte der lltkirchlichen Eiteralur 1112, Freiburg in Br. 1922 pp.
117 122: Tkeront. Hisloire des Dognies IT. IS 4.2. Socrate I. 16.
2)

Soiomen TT. 13.

www.digibuc.ro

227

B. Arianismul sub urmasii lui Constantin cel Mare peznei la

asasinarea lui Constans (350).

Dupa moartea lui Constantin, imperiul a fost imprtit in-

tre cei trei fii ai lui: Constantin al II-lea a obtinut domnia

asupra Spaniei, Galliei si Britanniei, Constantius asupra Orientului si Constans asupra Italiei si Africei, iar dela 340 inainte,
cnd Constantin II a fost ucis in lupt, asupra Occidentului
intreg. S. Atanasiu in a sa Historia arianorum ad monachos (c.

8) spune c cei trei frati au hotarit sh" lase pe toti episcopii

exilati s se intoarc la scaunele lor. Cu toat opozitia si intrigile dusmanilor conciliului dela Nicea, in fruntea carora se
gsea Eusebiu al Nicomediei, Atanasiu s'a intors si el din surghinul su din Treves (Trier). Tnrul impdrat Constantin II,
spunea in scrisoarea, prin care comunica credinciosilor din
Alexadria intoarcerea episcopului lor, c6 fatal sau, Constantin
cel Mare, hotrise sa ingduie lui Atanasiu s se intoarc, insi hotdrirea din cauza mortii lui, n'a putut fi executat atuncil
Atanasiu si-a reocupat scaunul la 23 Ianuarie 338 in millocul
entuziasmului credinciosilor sii. Exilul durase doi ani si patru
luni.

Sub noul imprat al Orientului, erezia inainta ins biruitoare. Pavel, care si el se intorsese la Constantinopol, al fost
alungat din scaun si trimis in lanturi la Singara in Macedonia
(338 ori 339). In locul lui a fost adus Eusebiu din Nicomedia.
Tot atunci a murit (intre 338 .si 340) si Eusebiu al Caesareei si
aderentii arianismului au reusit s aleag in fruntea acestei
episcopii pe elevul su Acacius. Tinta tuturor atacurilor si intrigilor era acum Atanasiu, a cdrui prezent in Alexandria
constituia o piedec uriase in calea triumfului definitiv al dusmanilor formulei dela Nicea. Vechile acuzatii impotriva lui au
fost reluate si intregite cu altele noi. Un sinod convocat la 340
in Antiochia a hotrit pe baza acestor acuzatiuni inlocuirea lui
Atanasiu cu un anume Grigorie din Cappadochia. Impratul a
dat ordin prefectului sAu din Egipt, Philagrius, sa-1 introduca
pe noul episcop in scaun. Introducerea a provocat conflicte
violente si vrsri de snge. Atanasiu, pentru a-si salva viata
a fugit refugiindu-se la Roma, la papa Iuliu. La papa au f Acut
apel impotriva lui Atanasiu qi dusmanii lui numiti acum, dela
1)

'Roc rate TT.

3: Sozomen III, 2.

www.digibuc.ro

228

cApCtenia lor Eusebiu, eusebiani. Pentru anul urmAtor, 341,

Iuliu i-a invitat pe acestia la un sinod la Roma, ca sa examineze
impreunA plngerile ridicate contra lu Atanasiu, contra lui
Marcell din Ancyra si contra altor episcopi exilati, care se

aflau atunci adApostiti sub scutul lui (Asclepas din Gaza, Lucius din Adrianopol, etc). Eusebianii au refuzat sA participe la
sinodul convocat de Iu Hu. Sinodul s'a tinut totus cu participarea a 50 de episcopi, intre care erau exilatii amintiti mai sus
si cAtiva delegati ai aderentilor lui Atanasiu din Egipt. El a
declarat pe Atanasiu nevinovat de acuzatiile ce i s'au adus,
asemenea 1-a declarat nevinovat qi pe Marcel din Ancyra de

ereziile, de care era acuzat si pentru care a fost alungat din

scaun. Hotririle acestea a fost aduse la cunostinta orientalilor
adunati in sinod la Antiochia (341) de papa Iuliu inteo lunga
qi deosebit de important scrisoare al cArui text ni 1-a p Astrat
s. Atanasiu in cartea sa Apologia contra Arianos (21-35). In
ea Iuliu face, infra altele, reprosuri acelora, cari au hotArit
destituirea lui Atanasiu, ca nu au respectat obiceiul cel vechius
de a-i comunica lui papei
o sentinfd ated de gravd .adusei
contra unui episcop, ca sei o examineze qi judece i el.
Sinodul din Antiochia (MaiSeptembrie 341) s'a tinut in
prezenta imp aratului, care venise aci sa asiste la sfintirea bisericii ridicate de parintele su. NumArul episcopilor participanti
a fost dupa Socrate de 90 (I, 8) iar dupa Sozomen (III, 5) 97.
Cea mai mare parte a lor erau din Syria. Mai erau apoi prezenti, intre altii, Eusebiu din Constantinopol, Acacius din Caesarea
succesorul istoricului Eusebiu
si Grigorie, nous
episcop al Alexandriei.1) Papa nu era reprezntat, desi, spune
Socrate (III, 8), dupif un vechiu canon nu e ingiiduit a hotiiri
nimic in bisericti fare( consimteimntul episcopului Romei". Sinodul s'a ocupat si de chestiunile de credinta. Membrii lui au
tinut, inainte de toate, sA protesteze c ar fi invAtaceii lui
Aria, Nici n'am fost niciodata discipolii lui Arie
spun ei
intr'o scrisoare adresata bisericilor
cAci cum s'ar putea ca
noi, episcopi, sA fim aderentii unui preot"? Sinodul a discutat
trei formule de credinta, care, toate, condamna arianismul pur
insA evita cuvntul 611006ato;.

La sarsitul anului 341 ori inceputul lui 342, a murit si

Eusebiu al Constantinopolului. Partida ariana 1-a ales pe Ma') Sozomen III, 5.

www.digibuc.ro

229

cedoniu, iar cea, catolic pe vechiul Pavel. Cand imparatul

Constantius, care sta cu totul sub influenta arianilor, a ordo-

nat ca Pavel sa fie din nou expulsat, au isbucnit infra cele

doua partide conflicte violente in cursul crora a fost ucis si
Hermogenes, comandantul trupelor trimise sa fac ordine. Pentru restabilirea Oda atat de sdruncinate a bisericii, cei doi
imp arati
Constantius i ConstanA
la sfatul papei si al
lui Hosius, a hotarit s convoace un sinod mare la care sa
participe si episcopii din Orient si cei din Occident. Ca loc al

sinodului a fost ales orasul Sardica (Sofia de azi). El s'a deschis in toamna anului 342 ori 343 si a durat panl in primavara anului urmator. Papa Iuliu a fost reprezentat de preotii
Archidamus si Philoxenius. Cei dintai, care au sosit la sinod
au fost Occidentalii, in frunte cu Hosius din Corduba. Intre
ei se gaseau si exilatii Atanasiu, Marcell, Asclepas si Lucius.
Numarul lor
al occidentalilor
era de 94. Orientalii
in numar de 76
au sosit mai tarziu si vazand ea intre
participanti se gsesec i cei destituiti de sinoadele lor, au
declarat c refuza sa ia parte la lucrarile sinodului daca
acestia nu vor fi eliminati din sanul lui. Occidentalii s'au opus.

Episcopii din Orient s'au retras si au tinut un sinod al lor la

Philippopolis i de aci au redactat o mare scrisoare encyclica
adresata tuturor bisericilor i, in special, lui Grigorie din Alexandria. lui Amphion din Nicomedia i lui Donatus, episcopul
schismatic din Carthago. Scrisoarea, dup ce accentuiaza c
sentintele aduse de sinoadele precedente din Orient nu pot fi
modificate, se ocupa, pe rand, de Marcell din Ancyra si de
erezia lui, pentru care a fost condamnat, de Atanasiu, impotriva caruia se repeta vechile acuzatiuni de pe timpul sinodului
din Tyrus, de Pavel din Constantinopol, de Asclepas din
Gaza, si de Lucius din Adrianopol. Toti acestia, zice scrisoarea, fiind destituiti au incercat sa introduca un obiceiu cu totul
nou, supunand sentintele de destituire aduse impotriva lor in
Orient, judecatii episcopilor din Occident (ut orientales episcopi ab occidentalibus judicarentur). Encyclica declara apoi,
c orientalii mentin sentintele aduse i excomunica pe papa
Iuliu, pe episcopul Hosius, pe Maximin din Treves, pe Protagen din Sardica si pe Gaudentius din Naissus (Nis). f)
Occidentalii, ramasi singuri, au procedat, inainte de toate,
1)

.;ozornen III, II..

www.digibuc.ro

230

la examinarea pfoceselor lui Atanasiu, Marcell si Asclepas. Cu

acela al lui Atanasiu au isprvit repede. Mai delicat a fost

situatia lui Marcell din Ancyra, condamnat, cum am vzut,
pentru doctrina sa privitoare la s. Terime. Dup ce s'au citit
prtile incriminate din cartea lui, dupd explicaiile pe care
le-a dat insusi verbal, sinodul constatnd c doctrina lui nu se
opune invAtturilor bisericii, a fost si el declarat nevinovat
precum nevinovat a fost declara,t si Asclepas din Gaza (Palestina). Sinodul a excomunicat apoi, si el, pe cpeteniile partidei
a riane, Theodor din Heracleea, Narcissus din Neronias, Acacius din Caesarea, Stefan din Antiochia, Ursacius din Singidunum (Moesia), Valeris din Mursia (Pannoniaf Nenophantes
din Ephes si Gheorghe din Laodicea.1) In ce priveste formula

de credint, a ramas intru toate pe langa cea stabilit la Nicea in 325.

Sinodul dela Sardica are in istoria legaturilor dintre Orient si Occident o important deosebit: aci s'a feicut intetia
rupturei intre aceste cloud peirti ale bisericii lui Christos. Sozomen scrie in Istoria bisericeascei a sa (III, 13) c'd
urma acelui sinod n'a mai fostl impeirteisire intre bisericile din Orient si
din Occident, ca intre unele care meirturisesc aceeasi credintei.
Cei din Occident nu mai aveau impeIrteisire dincolo de Thracia,
nici cei din Orient dincolo de Illyricum. Deosebirea simfemin!elor producea pretutindeni desbineiri si acuza(iuni calomnioase"

Episcopii orientali intorsi acas dela sinodul lor din Philippopolis i bucurndu-se de sprijinul nelimitat al impOratului
Constantius, au inceput o necrutatoare goana mpotriva tuturor, care ramasesera statornici pe langa hotrrile conciliului
dela Nicea. Episcopii Asterius din Arabia, ikrius (dupa unii
Maca.rus) din Palestina, Lucius din Adrianopol si Diodor din
Tenedos, au fost destituiti si exilati fiindc au rmas la sinodul din Sardica. Altii osnditi la moarte, iar preotilor din
Egipt, care, fiind aderenti de ai lui Atanasiu, au luat parte la
acel sinod si au acceptat hotdririle lui, li s'a interzis intoarceTea in tara. 2)

Sinodul din Sardica a trimis la Constantius doi delegati,

pe episcopii Vincentiu din Capua si Euphratus din Colonia ca
1) So7omen III, 12.
2)

Ntanasin. Historia Arianorum ad monachos cap. 19

www.digibuc.ro

i 19.

231

sa-i comunice hotaririle aduse i sa intervina ca sa-i ingaduie

lui Atanasiu sa se intoarca in Alexandria. Delegat insotiti de
un magister militum, pus la dispozitia lor de impratul Con-

stans, care le-a dat si o scrisoare pentru fratele salt, au sosit in Antiochia, unde petrecea Constantius, pe la Pastile anului 344. Un sinod a foFA convocat acolo, probabil in 345, de
a examinat din nou chestiunile de
sinod
impratul care
credinta redactand o noua formula, numita pentru lungimea ei
licexe6unxog
1) Ea recunoaste c Isus Christos e fiul lui Dumnezeu, unul riascut, nascut din Taal mai inainte de toti vecii
Dumnezeu din Dumnezeu, luminei din luminei prin care toate
lucrurile veizute fi neveizute s'au feicut in cer i pe peimeint, care e Cuveint, intelepciune, putere, viatei
Fiul e
%at&
ylrGtv
dupei naturei Dumnezeu adeveirat si perfect"
Etoy ENOCC xzl (RIM
) desi El e supus lui Dumnezeu". Urmeazal a.poi condamnarea sabellianismului, a lui Pavel de Samosata. a lui Marcell din Ancyra si a elevului sau Photin,
episcopul din Sirmium cari
acestia doi din urma
sub
pretext de a stabili monarchia, desfinteaza natura eternal
dumnezeasca a lu Isus Christos i durata perpetual si nesfarsita a domniei Sale". Formula desi nu cuprinde cuvantul 6p.ostacos
i are un incontestabil caracter subordinationist (El e
supus lui Dumnezeu"), insemneaza un evident progres fatal
de formulele anteroare ale partidei arianiste.
Sinodul din Antiochia a trimis si el patru delegati la imparatul Constans si la episcopi adunati in jurul lui la Milano,

intre care se aflau si delegatii Papei. Pacea nu s'a putut restabili nici acum: episcopii occidentali au consimtit sa-1 condam-

ne pe Photin, dar cereau ca i orientalii sa condamne pe Arie,

ceeace acestia au ref uzat. Astfel, delegatii (Demophitos,
Macedonius, Eudoxius i Martvrius) Antiochiei s'au intors acasA

Ara nci un rezultat, dusmania intre cele doubl pall ale

imperiului continuand Inca mult timp.

C. Arianismul sub impeiratul Constantius reimas singur steipcin
al imperiului. Cavil papii Liberiu.

In vara anului 345 a murit episcopul Grigore al Alexandriei care usurpase locul lui Atanasin. La interventiile energice
se spune ca ar fi mers chiar pana la a
ale lui Constans
') Textul la Socrate II, 19.

www.digibuc.ro

232

Constantius 1-a invitat pe Atanasiu

ameninta cu rasboiul i)
la Socrate II, 23). Acesta
reocupe scaunuL
s'a ifitors abia dui:4 un an (346), ducnd credinciosilor o duioasa scrisoare din partea papii Iuliu.2) Pace& insa n'a durat
mult. In 18 Ianuarie 350 Constans a fost ucis de rasyratitul
Magnentius, care a pus astfel stapnire pe prtile Occidentale
ale imperiului. Invins dupa trei ani de trupele lui Constantius,
Magnentius s'a sinucis in Lyon, la 10 August 353. Imperiul se
gasia iari, dupa 18 ani, unit sub aceeasi unica stapnire
Vestea mortii lui Constans, ramas in tot cursul vietii sale creclincios conciliului dela Nicea si, deci, calduros protector al
ortodoxiei pure, a produs o puternica impresie in rndurile
antiniceanilor, dndu-le mari nadejdi de biruinta. Deocam-

data acestia au pastrat inca o anumita rezerva si de aceea

sinodul convocat in 351 la Sirmium, la dorinta imparatului
Constantius, care se afla in drum spre Occident, a mentinut
formula cunoscuta stabilita in Antiochia cu ctiva ani inainte,
adaugndu-i 27 anatematisme (condamnari) indreptate, mai
ales impotriva lui Photin, episcopul din localitate. (Formula I
dela Sirmium). Termenul 611006cmc:

fost eliminat

si

din

aceasta formula, a fost insa eliminata si eXpresia cu inteles

subordinationist: Fiul e supus Tatdlui. In schimb sunt osnditi
cei care zic ca Fiul lui ,Dumnezeu e din ceeace nu era mai
inainte sau cd e de altd substantd qi cd nu e Dumnezeu i cd
a lost un limp sau un veac in care El nu ere. Prin urmare
e osndit categoric arianismul pur. 3)
In curnd intrigile impotriva lui Atanasiu au inceput din
nou. Situatia era acum deosebit de grea. Papa Iuliu murise

la 12 Aprilie 352 iar imparatul Constantius a ajuns tot mai

mult sub influenta episcopilor dusmani ai formulei dela Nicea. Indata dupa suirea pe tron a noului papa Liberiu (mijlocul lui Mai 352), i-au fost trimise din Egipt o multime de planfs,eri contra lui Atanasiu, i, in acelas timp, acesta a fost denuntat si inaintea imparatului ca fiind aderent al uzurpatorului Magnentius. La staruintele noului papa Constantius convoaca la Arles, in 353, un sinod pentru a face ordine in Orientul att de sbuciumat de certurile bisericesti. Sub teroarea si
Socrate II, 22.
2) Textul la Socrate /. cit.
31 Textul la Socrate II, 30.
1)

www.digibuc.ro

233

a menintarile imparatului, episcopii prezenti, foarte putin orientati in chestiunile orientale, au semnat destituirea lui Atanasiu si au iscalit-o chiar si cei doi delegati ai papei, Vincentius
din Capua Marcellus dintr'o alta localitate din sudul Italiei
Singur episcopul Paulinus din Treves a refuzat iscalirea osandei si de aceea a fost exilat in Phrygia. Papa consternat de
hotrrile sinodului a desavuat printr'o scrisoare publica pe delegatii sai si a staruit pe langa imparatul sa convoace un nou
sinod, care mai 'Mai sa confirme formula niceana i numai dup aceea sa rezolve chestiunile personale. Sinodul s'a tinut in
Milano, la inceputul anului 355. Au participat 300 de episcopi,
aproape toti din Occident. Delegat al papii a fost episcopul
Lucifer din Calaris (Sicilia) insotit de preotul Pancartius si
diaconul Hilarius. Orke discutie dogmatica a fost facuta, dela
inceput, imposibila, imparatul artand c sinodul are un singur rost: condamnarea i destituirea lui Atanasiu i amenintand cu exilul pe cei care se opun. Am.enintarile au prins: toti
episcopii, afara de delegatul papii, de Eusebiu din Vercelli si
Dionisie din Milano, au semnat osanda colegului lor din Alexandria. Cei trei renitenti au si fost exilati i anume Lucifer
in Syria, Eusebiu in Palestina iar Dionisie in Cappadochia.
Dusmanii lui Atanasiu voiau insa sa aiba i iscalitura papii. Imparatul a incercat sa i-o stoarca cu bani i amenintari
Nereusind nici cu unele nici cu altele, Liberiu a fost exilat la
Berea, in Thracia, iar in locul lui fost numit diaconul Felix
Batranul Hosius din Corduba a avut aceeasi soarta: si el a

fost exilat in Sirmium. Atanasiu a fost astfel snit sa para.siasca pentru a treia oara (356) scaunul din Alexandria, pe
care 1-a ocupat Gheorghe din Cappadochia, un arian fanatic

o urita figura de aventurier. Cu prilejul introducerii lui in

Alexandria s'au produs revolte sangeroase, cu morti i raniti
aproape jumtate din episcopii Egiptului au fost exilati ori
siliti sa se refugieze, preotii aderenti ai lui Atanasiu destituiti, expulzati ori condamnati la munc silnica in mine, ca pe
timpul marei persecutii. In acelas an a fost destituit si exilat
in Phrygia i s. Hilarius, episcopul, dela 350 inainte, din Poicare apara darz fortiers
un Atanasiu al Occidentului
mula niceana. Astfel tosi marii exponenti ai ortodoxiei pure,
Atanasiu din Orient, papa Liberiu si episcopii Hosius si }Marius erau pribegi, departe de scaunele lor. Perioada grea, plina
de lupte i primejdii, care a urmat acestor evenimente, e nuwww.digibuc.ro

234

mita de Duchesne cu drept cuvant, la droute de la ortlwdoxie. ')

Stapani, cel putin formal, pe situatie si dominnd aproape
nretutindeni dupa inlturarea tuturor care stateau in calea
biruintei lor, dusmanii formulei dela Nicea nu erau nici ei

cleat prin aversiunea fata de aceasta formula. Dupa ce

invingerea a fost castigata, disensiunile qi conflictele dintre
ei au isbucnit a doua zi. Unii, in fruntea carora se aflau diaconul Atius din Antiochia, elevul sad Eunolnius din Cappadoajuns mai tarziu episcop in Cyzicus (Mysia), pe care
s. Grigorie din Nazianz II numeste ciumd qi Eudoxiu, episcopul
Constantinopolului, propovaduiau arianismul pur cu midi deosebiri mai mult de nuante decat esentiale. Teoreticianii gruparii erau cei dinti doi si de aceea aderentii ei se numeau
atieni i eunomieni. Fiindca negau orice asemanare intre natura Tatlui si a Fiului ( iv6p.ocog ), Fiul avand, fiind creatuo natur cu totul deosebita I trpct; ocsIoes ) i fiind creat
din nirnic (ag ox
) se mai numiau
i anomeeni, heterousisti si exucontisti.
Grupa.rea opus, condusa de episcopul Basiliu din Ancyra, succesorul lui Marcell, destituit cum am vazut pentru
doctrina sa suspecta de sabellianism, si ai crei fruntasi erau
Fusebiu din Emesa, Theodor din Heracleea, Gheorghe din
Laodicea, Eustathius din Sebaste si Auxentius din Milano, se
numia semiariand sau homoiusistd. Aderentii ei refuzau tercare fusese condamnat deodata cu invatamenul 6I_Loo3tog,
turile lui Paul din Samosata, fiindca, cum a dovedit-o cazul
lui Marcell, poate duce usor la sabellianism, iar, de alta parte,
nu se gaseste nici in s. Scriptura. De aceea pentru indicarea
6[Loo6ccog
relatiilor dintre Tatal i Fiul folosiau termenul
(asemenea), termen acceptat si de multi ortodocsi convinsi,
cum a fost de pilda s. Cyrill din Ierusalim. Acesta in celebrele sale Catechese nu foloseste niciodat cuvntul 61.Loo5atog
adaugnd lmurirea: xac-c3: ittivT2 i v 7tV adica
ci i.;t.totog
Fiul e asemenea Tatalui intru toate.
Intre aceste cloud grupari, Tixeront (o. cit. II, 51) aseazd
o 4 treia, in frunte cu Acacius, episcopul Caesareei (Palestina) care pentru a putea mentine solidaritatea dusmanilor
formulei dela Nicea, cauta solutiuni vagi, lipsite de orice pre')

Ilisloire ancienne (Id l'Eglise II, 272 squ.

www.digibuc.ro

235

ciziune si care, chiar din motivul acesta, s poat fi acceptate din partea tuturor. Termenul favorit si al lor era 6I-Lotog
Fiul fiMd asemenea Tatdlui conform Scripturii ( -;1-totog ncetpl
%tat& tecs wacpcis ) . Aderentii acestei partide erau numiti acacieni, dela seful lor Acacius sau homoieni.
Cativa ani lupta s'a dat intre aceste trei tabere, fiecare
incercnd sd-si impund formula ei. In vara anului 357, pe
cnd impdratul se gdsea la Sirmium, ctiva episcopi ce se
a flau acolo, intre cari rolul principal I-au jucat Valeris din
din Mursa, Ursacius din Singidunum, Germinus din Sirmium.
i Potaminus din Lisabona, au redactat o noua expunere de
credintd pe care s. Hilarius o numeste exemplum blasphemiae
si care e cunoscut sub numele: formula II clela Sirmium.
Textul ei, pdstrat de Socrate (II, 30), in afard de faptul
interzice folosirea termenilor ttoocsto; si p.ocoato; fiindc
acest cuvnt nu se gdseste deloc in s. Scripturd i fiindc
aceasta e mai presus de stiinta oamenilor i pentrucal nimeni nu poate spune cunt a fost nasterea Fiului", el cuprinde i o declaratie subordinationistd spusd frd nici o rezerv. Nu e indoiald, citim acolo, cd Tatl e mai mare dect
Fiul i ea Il intrece in onoare, in demnitate, in claritate s in
calitatea de pdrinte. Nimeni nu e care sd nu stie, c credinta
ortodoxd e, cA Tatl e mai mare decal Fiul si ch. Fiul e supus
Tatalui cu toate lucrurile, pe care Tatl i le-a supus". Formula aceasta a fost semnatd si de baltrnul episcop din Corduba Hosius,
avea aproape 100 de ani!
marele stlp de
pnd aci al doctrinei dela Nicea. El era exilat acolo din 355.
Dndu-si seama de imensa importantd a semnaturii lui, pusd
in locul MUM pe formula lor, episcopii prezenti, abuznd de
situatia nenorocit a exilatului, de bdtrnetele lui, il bdtur
crunt, spune Socrate (II, 31)
silird sd isealeascd". In anul
urn-id-tor (358) s'au declarat pentru formula aceasta si Eudoxius noul episcop al Antiochiei, patronul lui Aetius si Eunomius, impreund cu mai multi episcopi adunati acolo intre care
sunt amintiti Acacius din Caesarea (Palestina) si Uranius
episcopul din Tyrus, Iscdlitura lui Hosius, a produs o impresie att de puternicd. inct Eudoxius a scris lui Valens, Ursacius i Germinius, felicitndu-i Ca au fort att de fericiti de
i-au putut face pe episcopii din Occident sd imbrtiseze credinta ortodoxd".1)
') So/omen TV. 12.

www.digibuc.ro

236

$tirea ca Hosius, cunoscut pana aci prin darzenia cu care

a aparat formula dela Nicea, pe care acolo el a impus-o, a
semnat marturisirea de credinta de un arianism atat de evident, a provocat, mai ales in Gallia, proteste violente. De alta
parte rcenta formula dela Sirmium i-a revoltat i pe semiarianii grupati in jurul lui Vasile din Ancyra. Semnalul de
alarma impotriva ei 1-a dat Gheorghe episcopul din Laodicea
in scrisoarea trimisa colegilor sal adunati la sfintirea bisericii
din Ancyra. 1) Scrisoarea e scurta qi scrisa cu multa indignare: Naufragiul lui Akius se apropie in toata cetatea Antiochiei. Invataceii lui pe care voi i-ati respins au fost primiti
de caltre Eudoxius si admisi la s. hirotonie, jar Atius a primit dela el onoruri deosebite, Ajutati deci grabnic aceasta
mare cetate, ca nu cumva naufragiul ei sa inunde si restul lumii. Adunati-v in numar cat mai mare cu putinta i cereti si
semnaturile celorlalti episcopi i interveniti ca Eudoxius s
alunge pe Atius din Antiochia i sa stearga din catalogul
clericilor pe invataceii acestui eretic pe care el i-a hirotonisit.
Caci daca va continua sa invete cu Akius, cal Fiul lui Dumnezeu nu e asemenea Tatallui i dacal va sprijini pe cei .ce nva astfel, cetatea Antiochiei e pierduta pentru voi". Episcopii adunati in Ancyra (358) au redactat o lunga scrisoare encyclical, in care anomeenii (aetienii) erau criticati cu asprime.
Scrisoarea expune apoi doctrina privitoare la s. Treime, care

se rezuma in urmatoarele: termenul Taal arata ca El e cauza

-unei substante asemenea siesi

611.o(ctc; ab-coo olk-,[cc;

prin aceasta este exclusa notiunea de creator fiindca relaMCA si Fiu e cu totul deosebita de aceea dintre
ia
creator si creatural. Cine nu admite asemanarea Fiului cu
Tatl, trebuie sal nu admita nici pe Fiul, caci nu poate fi un
Flu neasemenea dupa substanta cu Tatar. Scrisoarea incheie cu 18 anathematisme, care condamna atat arianismul,
cat si sabellianismul. (Textul in Mansi, HI, 270-288. S. Epiphaniu, Haereses LXXIII, 2-11. Scurt rezumat in Hefele,
ConciliengeschiChte I, 679-80) .

0 delegatie compusa din episcopii Vasile din Ancyra,

Eustatius din Sebaste si Eleusius din Cyzicus, a plecat in
grabal la Sirmium, unde petrecea inca. imparatul Constantius,
ca sa-1 convinga de primej dia pe care o reprezenta pentru
1) Textal la Socrate IV, 13.

www.digibuc.ro

237

dreapta credinta formula stabilita in vara anului trecut acolo,

in vzul lui, apoi sh-i araste propaganda eretica pe care o face
in Antiochia Eudoxiu cu protejatii lui, Atius Eunomius,
Delegatia a avut cel mai deplin succes: imparatul a fost cAstigat pentru semiarianism si a dat ordin ca toate cpiile formulei fixate in anul precedent sa fie nimicite, stabilind pedepse mari contra acelor ce le-ar tine ascunse, 1) iar credinciosilor din Antiochia le-a trimes o scrisoare de o putin obisnuita asprime, in care Atius si aderentii lui sunt numiti sofisti inselatori", a caror cea mai ordinar indeletnicire este s
abuzeze de ignoranta poporului, oameni vicleni j mincinosi",
cari au o doctrina contrara adevarului si se silesc a o impune
5i altora, infecteaza clerul i rastoarn ordinea si disciplina
bisericii. Imparatul porunceste ca amintitele persoane care
umplu cetatile de nelegiuire" sa fie eliminate din comunitatea
lor. (Textul la Socrate IV, 14).
Episcopii veniti cu Vasile din Ancyra impreun cu cei
aflatori acolo, in jurul imparatului, au procedat la intocmirea
unei noi formule, care s'a numit apoi de unii a III-a formula
dela Sirmium. Formula nu e noua i ea cuprindea, cum ne
asigura Sozomen (IV, 15), un rezumit al formulei stabilite
in sinodul limit la Antiochia in 341 si a celei stabilite la Sirmium in 351 (formula I-a dela Sirmium). La stAruintele lui
Vasile din Ancyra i, sigur, j in urma presiunilor lui Constantius, aceasta, asa numita formula III dela Sirmium, a lost
semnatei si de papa Liberiu. Papa fusese, cum stim, exilat in
355 la Berea; de acolo a fost chemat de imparat la Sirmium
tinut sub paza, desi acesta fagaduise credinciosilor romani,
care nu voiau sa accepte pe Felix
refuzau sa asiste chiar
i reclamau staruitor pe epissi la liturghiile tinute de el
copul exilat, ca' va ingadui lui Liberiu sa se intoarca, i-a pus
tutus ca o conditie a implinirii promisiunii, semnarea formulei
amintite. $i Constantius i episcopii din jurul lui, si mai ales
Vasile din Ancyra i colegii veniti ()data cu el din Orient, isi
dadeau seama de importanta extraordinara pe care o avea
pentru triumful luptei incepute contra arianilor puri, daca
aceasta formula ar putea fi raspndit si cu iscalitura episcopului Romei, al carui eroism si ale carui suferinte pentru
adevaraia credinta, erau cunoscute pretutindeni.
1)

Sozomen IL 30.

www.digibuc.ro

238

Cazul papii Liberiu a format obiectul unei lungi i pasionate discutiuni. Pe cei mai multi el i intereseaz nu att din
punctul de vedere istoric, cat dogmatic, fiind citat ca argument
impotriva infalibiltii papale. Dacd un papd a acceptat, iscdlind-o, o erezie, atunci evident cd -el nu a fost infalibil si
dacd nu a fost el infdlibil, nu au fost infalibili nici antecesorii
nici succesorii lui. Cazul merit deci a fi examinat, S. Hiero-nym, care a trait att de aproape de epoca lui Liberiu (s'a
ndscut la 340 si a murit la 420), foloseste la adresa lu cuvinte tari. In Cronica sa la anul 352, scrie c papa taedio
victus exilii" a iscdlit haereticam pravitatern", iar in cartea
De viris illustribus (cap. 97) atacd pe episcopul Fortunatianus
din Aquilea fiiindcd el 1-a determinat pe Liberiu ad subscriptionem haereseos" (Fortunatianus .... in hoc habetur detestabilis, quod Liberium, Romanae urbis episcopum, pro fide
ad exilium pergentem primus sollicitavit ac fregit et ad subscriptionem haereseos compulit). De al-a parte marele contemporan al s. Hieronym, s. Ambrosiu, episcopul din Milano
(340-397), II numeste pe Liberiu in cartea sa De virginibus
(III, 1, 4) sanctus I sanctae memoriae; papa Siricius, al doilea
succesor al lui Liberiu, vorbeste intr'o scrisoare din 385 de
memorandae memoriae praedecessore meo Liberio", iar urmasul acestuia, Anastasiu I, in scrisoarea cdtre Venerius (400
401) din Milano, Il compard cu s. Hilarius, episcopul din
Poitiers, un mattir, si el, al credintei curate.
Mai importantd insd decdt aptecierile acestea, este examinarea atentd a formulei sau, mai bine, a formulelor iscdlite de papa Liberiu. Am amintit mai sus c5. in 358 la Sirmium Liberiu a acceptat formula dela Antiochia din 341 si
intia formuld dela Sirmium din 351. Pentru intelgerea deplind a problemei, reproducem din ele textual pdrtile care intereseazd aci, asa cum ni le-a pdstrat Socrate in Istoria sa
bisericeascei (II, 10 si 30). Formula din Antiochia: Noi credem intr'un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor
intr'unul singur Domn lsus Christos, Fiul, unul neiscut al lui
Dumnezu prin care toate s'au feicut, neiscut de ciltre Printele
mai inainte de toti vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, totul din
tot, singur din singur, deseivcirsit din' deseivrsit, Imptirat din
imprat, domn din domn, cuvnt viu, infelpciune vie, lumin
adeviiratd, cale, adevr, inviere, pstor, use, nesupus la nici
www.digibuc.ro

239

o schimbare nici o modificare care e icoana perfecter a Dumnezeirii, a substanfei ( exr[oc; ), a puterniciei, a sfatului si a
slavei Peirintelui Seiu, care e cel dintedu neiscut din toate
creaturile, care era la inceput la Dumnezeu, Cuveintul prin
care toate s'au feicut si in care ele subsistei
Iar dacei
cineva invafei, contra doctrinei seineitoase a s. Scripturi, c e

sau cd a fost un timp sad un veac mai inainte ca Fiul s fi

lost ndscut, anatemd sei fie. Darer cineva zice, cei Fiul e o
creaturei ca orisicare altei creaturd sau dacei vorbeste altfel de
rum vorbeste s. Scripturei sau invafei altceva deceit ceeace am
inveifat noi, anaternei sei fie". Formula I-a dela Sirmium: Credem intr'unul Dumnezeu
si intr'unul Domn Isus Christos
Fiul lui Dumnezeu, unul neiscut, care s'a neiscut din Tateil, mai
inainte de tofi vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, luminei din lumind prin care s'au fcicut lucrurile veizute i neverzute ce sunt
in cer i pe peimeint, care e Cuveint, infelepciune, lurnin adeveiratei i viafe
Sfeinta catolicei bisericei indepeirteazei dela

ea pe tofi cei cari zic cd Fiul lui Dumnezeu e din ceeace nu

era mai inainte sau cd .e din a/td substanfer si cd nu e Dumnezeu i cd a fost un timp sau un veac in care El nu era ...Cum apare din textele reproduse, termenul ttoolicnc.;
nu figureaz nici in primul nici in
doilea. Am aminta mai
sus, al impunerea lui fortatd la conciliul dela Nicea, a fost
cum au rtat-o urmrile, o mare gresal de tacticd. Cuvntul
cra in ochii orientalilor extrem de odios. Pavel din Samosata
l-a folosit pentru precizarea ereziei sale cunoscute, adica pentru indicarea cd Fiuli nu e dect un fel de a fi, o manifestare
a Tatalui, deci e 61-1,006cno.; cu Tatl. Marcell din Ancyra
spunea ca. Fiul e 8[Loo6csto; cu Tatl, hind o iradiere a subslantei Tatlui. Cum apare, in afar de orice indoial, din
anatematisma a 18-a a sinodului din Ancyra (358) pentru oriap.00t=g zwycootScrce4,
entali
adicd Fiul nu e de o Fiint
cu 'Fatal ci aceeasi fiinfd cu Tatl, ca si cnd nu ar fi persoane distincte. Prin urmare in conceptia lor, termenul era
compromis exemplele pe care le aveau le intreau convingerea, cb: el poate deveni foarte primejdios pentru dogma
Treimei. Dar eliminnd termenul, elimind textele reproduse
doctrina consubstanfialitdfii Tateilui i Fiului? Sau, cu alt
cuvinte, lipsind din cele cloud formule cuverntul --,[iss53-1s; sunele eretice? Cci aceasta e problema. Raspunsul e clar: Nz
www.digibuc.ro

240

sunt eretice. Ele spun categoric ca Fiul e Dumnezeu din

Dumnezeu ( .&eg ix bso

i tot att de categoric accentuia-

za i eternitatea Lui. S. Hilarius (De synodis seu de fide orientalium) s'a aratat foarte satisfacut de ele, scriind ca nu numai
nu cuprind nimic eretic dar sunt justificate de imprejurarile
speciale din Orient, iar s. Atanasiu, a carui intransigenta eroical e cunoscuta, scrie in cartea sa De Synodis (c. 41) : acei
care primese tot ce a fost stabilit la Nicea, chiar daca-i mentin scrupulul privitor la termenul p.00cstos nu trebuiesc socotiti dumani
Eu discut cu ei ca un frate cu fratii care
cred ca fi noi qi nu-i deosebeqte de noi deceit un cuveint".
Urmeaza deci ca Liberiu daca ar fi iscalit formula dela
Sirmium w cum i-a fost prezentata nu ar fi savrqit nici o erezie, fiindca ea nu e eretica. Ins n'a iscalit-o
Sozomen
(IV, 15) spune ca episcopii adunati la Sirmium au primit un
adaus impus de papa, care preciza ca Fiul e asemenea Tatdlui
dupei substanfei fi dup toate (xat' ocrEacy & XTC 7Cc'It CJC ?31-1.0=04).
E adevarat ca episcopii ariani aflnd
qi au aflat repede
cal papa a semnat o formula Mira tiootimog., au raspndit pretutindeni minciuna (Sozomen ibid.) ca el a condamnat-O i c
a acceptat arianismul, dar aceasta era o tactica de lupta a lor,
de care nu poate fi facut responsabil Liberiu, dect doar fiindn'a prevazut-o, sau, prevaznd-o, n'a avut suficient tarie
de a-i lipsi de o arma att de primejdioasa. Din punct de

vedere tactic, atitudinea papei poate fi discutata, dar tactica

nu are nimic cu infailibilitatea
Dui:4 semnarea formulei amintite, Liberiu s'a intors la Ro-

ma, iar rivalul sau Felix, repudiat de popor, a fost silit sa se

retraga i nu peste mult a murit. Sozomen (1. cit.) vede in
moartea lui o ornduiala a Providentei care voia sei impiedece ca scaunul s. Petru scl nu fie dezonorat, rmeintind ocupat
de doi episcopi, ceeace fiind contrar regulelor bisericii, ar fi
lost feirei indoialei un isvor de discordie".

Vasile din Ancyra, avnd acum iscalitura papei pe o

formula din care lipsia atat de putin simpaticul 81tooiyato; i bucurndu-se, deocamdata, qi de sprijinul nelimitat al impratului, a procedat energic la distrugerea arianismului pur. Eudoxiu al Antiochiei a fost exilat in Armenia, iar protejatii lui,
Atius i Eunomius, in Phrygia i anume cel dinti in Pepuza,
iar acesta in Midaeon. In afara de ei se spune ea ar mai fi fost
exilate aproape 70 de persoane care faceau parte din grupawww.digibuc.ro

241

rea anomeenilor, cum se mai numeau sustinatorii invtturilor

lui Arie. Vasile sfdtuise apoi pe Constantius, ca pentru a pune ca-

pt odatd pentru totdeauna conflictelor din bisericd, sd convoace un nou mare conciliu, la care toate provinciile sd-si trimeat pe cei mai invdtati episcopi qi. teologi ai lor si, impreun, sd discute si sd fixeze definitiv formula de credintd, dela
care sa nu mai fie ingdduit nimAnui a se abate. Impdratul a
acceptat idea unui conciliu, care sd fie asemenea celui convocat de pArintele su, in 325, la Nicea. Si ca loc al lui a fost
aleasd Nicomedia, capitala Bithyniei. Au fost trimise invitatii
intoate prtile si multi delegati erau deja pe drum spre acel
oras, cand, la 24 August 358, un cutremur de pimnt a pref Acut Nicomedia in ruine. Noi ordine au plecat deci din partea
lui Constantius, poruncind ca toti cei trinaisi la conciliu sdi rd.mnd acolo unde se gsesc si sa astepte cu rAbdare indicatiunile privitoare att la data cat si la localitatea unde urmeazd s se intruneascd.
Intre timp anomeenii (atienii, eunomienii), cum se mai numeau arienii, reculesi repede din tulburarea produsd de msurile energice luate dup succesul dela Sirmium al dusmanului lor Vasile din Ancyra, au intrat si ei in actiune. Un conciliu
comun en occidentalii nu le era pe plac, fiindc acea dovedi-

serd de multe ori cd nu au suficient intelegere pentru dificultAtile dogmatice ale orientalilor si pentru speculatiunile lor
si deci, formula niceand ar putea obtine, inteun astfel de conciliu, o important covarsitoai-e. Prin trimisii lor, episcopii
Patrophilus din Scytopolis (Palestina) si Narcissus din Neronias (Cilicia), prieteni personali ai rposatului Arie, impreund
cu alti dusmani ai formulei niceene, cari se aflau atunci in Sirmium, unde petrecea impAratul, si, mai ales, cu ajutorul eunucului Eusebiu, un prieten al exilatului Eudoxiu din Antiochia,
au reusit sA-1 convingd pe Constantius cd ar fi mai bine sd se
adune orientalii separat de occidentali, fiindc nu e nici in f olosul statului, din cauza cheltuielilor, nici in al episcopilor, din
cauza cldtoriilor prea lungi, de a-i aduna pe toti in aceeasi

cetate') Astfel occidentalii au fost convocati la Rimini iar orientalii la Seleucia in Isauria. Impratul convocndu-i in localittile amintite, a poruncit ca, dupd ce-si vor termina lucrdrile,
fiecare sinod sd-si trimeatd ate 10 delegati la el, ca sd-i arate
') Sozomen IV, 17.

www.digibuc.ro

16

242

rezultatele. Rezolvand astfel chestiunea separarii orientalilor

de occidentali, anomeeni au recurs la o noua lovitura. Pentru
situatia celor doua sinoade i pentru
spuneau ei
a usura
a inlesni stabilirea unui acord deplin in hotaririle lor, au reunii chiar i Socrate
dactat la 22 Mai 359, o formula noua
(III, 37) o numesc pe aceasta formula III-a dela Sirmium,
care urma &A fie trimisa si la Rimini si la Seleucia ca sa
fie iscalita. Textul Ci, pastrat de Socrate (III, 37) si de Athanasiu (De synodis (c. 8) este urmatorul: Noi credem intr'un
singur qi adevdrat Dumnezeu,... qi intr'unul neiscut Fiul Sdu,
care s'a neiscut din El feird patirnd mai inainte de toti vecii,
mai inainte de tot inceputul fi de tot timpul ce poate fi conceput de minte... Dumnezeu din Dumnezeu, asemenea, dupei s.
Scripture', Pdrintelui Sdu, a ceirei generatie nu e cunoscutei
In ce privefte termenul substantd ( okfcc ) de care s'au servit
cu bund intenfiune piirintii fi care, fiind neinfeles de popor, a
lost cauza de ceidere a multora, noi am crezut de cuviinfd sei-I
respingem pentrucd nu se giisefte in S. Scripturd fi pentrucd
aceasta niciodatei n'a vorbit de substanta Tateilui sau aceea a
Fiului. Noi meirturisim cd Fiul este intru toate (ma& onivrx)
asemenea ( ap.otos ) Tatdlui, dupd cum spune i invatd s. Scripturd".
Formula, aprobata de imparatul i semnata de tosi episcopii prezenti acolo, a fost trmis celor doua sinoade. Cel dela
Rimini s'a deschis la incputul lui Iulie 359. Au participat,
spune Sozomen, peste 400 de episcopi. (Din Roma, unde cum
stim erau doi episcopi, Liberiu si Felix, n'a fost invitat niciunul). Majoritatea covarsitoare a lor era pentru mentinerea
neschimbata a formulei dela Nicea, minoritatea, circa 80, intre
care se distingeau cunoscutii Valens din Mursa, Ursacius din
Singidunum, Germinius din Sirmium si Auxentius din Milano,
cereau abandonarea tuturor formulelor anterioare i acceptarea celei noi dela Sirmium formulate de eL Un conflict a isbucnit indata intre aceste doua partide. Aderentii formulei dela Sirmium s'au retras Orland un sinod al lor, care a acceptat
noua formula adusa. Majoritatea insa a ramas statornica pe
langa hotaririle dela Nicea. Amandoua gruparile 0-au ales
delegatii ei cari sa mearga la imparatul si sa-i comunice rezultatele discutiilor.
Majoritatea catolica a trimis prin delegatii ei o scrisoare
imparatului in care accentuiaza c ar fi o nelegiuire a schimwww.digibuc.ro

243

ha ceva din ceeace a fost atat de drept si atat de sfant asezat

de episcopii adunati la Nicea de imparatul Constantin" si nu
s'ar putea elimina nimic din hotarirea sinodului dela Nicea fa/1 a se face loc otravii primejdioase a doctrinei eretice". Dupa
ce comunica imparatului ca. delegatii nu au alta insarcinare
cleat aceea de a face ca vechea credinta sa raman tare .si
nesdruncinate, scrisoarea incheie cu rugamintea ca episcopii
retinuti la Rimini impovarati de batranete si stramtorati de
sracie, sa aibe libertatea sa se reintoarca la bisericile lor" iar
in viitor sa nu mai fim smulsi din scaunele noastre si obligati a
face lungi calatorii". i) Ursacius si Valens, conducatorii opozitiei ariene, sosind cu cateva zile mai inainte la Constantius,
i-au comunicat atitudinea intransigenta a majoritatii catolice,
De aceea, in timp ce i-a primit cu mari onoruri pe delegatii
opozitiei, celor duazeci
caci atatia a trimis
ai partidei
catolice le-a trimis vorba sa astepte la Adrianopol, pana cand
,.liber de orice grije" va merge acolo si-i va putea primi, iar
episcopilor adunati la Rimini le-a scris sa ram:Ana acolo, pana
child se vor intoarce delegatii si le va aduce hotarirea lui. 0
noud scrisoare trimis de acestia lui Constantius, in care, dupa ce spun din nou ca nu renunta la hotaririle luate, il roaga
inca odata sa le ingaduie sa se intoarca." acasa inainte de asprimea iernii", a ramas si ea fara nici un rezultat. In fine cei
douazeci dedelegati au fost invitati la Nicea, (langa Adrianopol) si pusi in fata cu delgatii partidei contrare. Cea mai mare parte a lor fiind oameni tineri si f Ara experienta, apoi terorizati cu toate mijloacele de care putea dispune un domnitor cu insusirile lui Constantius, delegatii sfarsira prin a trada congresul care i-a trimis, iscalind o formula prezentat de
Valens. Aceasta era, in esenta, identica cu cea stabilita la
Sirmium in Mai. Si ea condamna termenul .-iicir-% si spunea ca
Fiul e %:41.0o; (asemenea) Tatalui dupa Scripture insa a ehminat cuvintele xatck itivra (intru toate), care dadeau posibilitatea ca sa i-se atribuie si un inteles catolic.
Delegatii au fost apoi trimisi inapoi la Rimini, unde au sosit in tovarasia prieteneasca a lui Valens, Ursacius si Germinius,
pe care sinodul cu cateva luni mai inainte ii excomunicase,
tovrsie care a produs asupra episcopilor ce se
aflau acolo o impresie deosebit de demoralizanta, Acestia
1) Textul de socrate TIT. 37.

www.digibuc.ro

244

hartuiti, plictisiti i obositi de o ateptare de cateva luni departe de scaunele lor, amenintati cu destituirea i exilul din
partea lui Taurus, reprezentantul impratului, apoi spunandu-li-se ea acceptand formula semnata de delegatii lor, se va
stabili pacea i armonia in biserica, au isclit-o in cele din
a trimis
acum intreg, nedivizat ca inainte
urma. Sinodul
o noud delegatie la imparat ca sa-i duca rezultatul. In fruntea
delegatiei se gaseau excomunicatii de eri Valens i Ursacius.
Sinodul din Seleucia qi-a inceput lucrarile mai tarziu, pela
rfaritul lui Septembrie (359). Numarul episcopilor participan-

ti a fost cu mult mai mic, dupa Sozomen 160, iar dupa

So-

crate 150. Impratul era reprezentat de Leonas, ofiter cu vazd

al palatului imparatesc" (cum Il numeqte Socrate) jar cu pastrarea ordinei i cu procurarea celor necesare pentru traiul
membrilor sinodului era insarcinat Laurinus, comandantul trupelor din Isauria. La sinod a luat parte i Hilarius, episcopul
din Poitiers, exilat, cum qtim, in Phrygia, din cauza ortodoxiei
sale. Majoritatea covaqitoare a celor prezenti o formau semiarianii, dintre care facea parte i s. Cyrill al Ierusalimului
fiindc socotea ca termenul 6[Loocscog poate duce la sabellianism. Lucrarile au inceput la 27 Septembrie. Dupa cateva edinte agitate, majoritatea a semnat o formula identica cu cea
dela Antiochia din 341. Opozitia ariana condusa d Acacius,
episcopul Caesareei (Palestina) a intocmit i ea o formula a
ei. Aceasta condamna atat termenii liooliatog si bp.ov.:67v-d;
cat i termenul civeitocog (neasemnea); pe cei dintai pentruca
au tulburat in trecut spiritele i pentruca le tulbura Inca", pe
acest din urma, pentruca cei ce se slujesc de el, sunt in gall
de biserice.
Sinodul din Selucia a trimis qi el zece delegati la imprat.
Vechiul joc, care a dat rezultate atat de nea0.eptate la Rimini, s'a repetat i acuma. Acacius impreun cu cativa aderenti a sosit la imparatul, care acum se afla la Constantinopol,
inaintea delgatilor oficiali. Intrigile i amenintarile au luat deci
locul argumentelor teologice. Intre timp a sosit i noua delegatie dela Rimini condusa de Valens i Ursacius. Formula adusa
de ei a fost impusa cu unele modificari i orientalilor, care au
semnat-o in ultima noaptea a anului 359. Biserica, atat cea din
Occident cat i cea din Orient, era formal unita intr'un singur
scria mai tarziu s. Hierocrez arian. Ingemuit totus orbis
nym
et arianum se esse rniratus est". Textul nouei formule
www.digibuc.ro

245

era: Credem inteun singur Dumnezeu

intr'unul nscut
Fiu al lui Dumnezeu mai inainte de toti timpil i mai inainte
de tot inceptul, prin care toate lucrurile vzute nevzute
s'au facut; credem c El singur s'a nscut din Tatl, singur
din singur, Dumnezeu din Dumnezeu, asemenea ( ;itiotog ),
dupa Scriptura, Tatalui care L-a nscut, a crui nastere nu e
cunoscut dect de 'fatal insusi care 1-a ndscut"
Termenii
ocz i 67:60-taa:g fmn prohibiti, fiindcA Scriptura nu-i utili-

zeazal
Un nou sinod convocat la inceputul anului 360 la Constantinopol, la care au participat vre-o 50 de episcopi din provinciile orientale, intre ei era si Ulfilas episcopul Gotilor, si care
era condus de Acacius, a confirmat noua formuld. Ea a fost
apoi trimis tuturor bisericilor ca norm sigur de credint
pentru vii tor, impreuna cu un edict al imparatului, care ameninta cu exilul pe tosi cei renitenti. Si pentru a inltura piedicil e care, preau ca stau in calea triumfului ei, o multime de
episcopi au fost destituiti si exilati. Intre ei se aflau i Vasile
din Ancyra, Macedoniu din Constantinopol, Eustasius din Sebaste si s. Cyrill din Ierusalim.
D. Arianismul sub urmasii lui Constantius.

La 3 Noembrie 361 Constantius a murit, dup ce a fost bo-

tezat numai pe patul de moarte ca i printele su. Pe tron

ajunge Iulian, un vr al lui Constantius, a carei scurt domnie
inseamn nu numai un capitol nou in istoria ereziei ci si in al
crestinismului in general. Pe noul imprat, care visa sl reinvie
pagnismul agonizant, certurile dintre diferitele grupari bisericesti nu-1 intereseau si de aceea a pastrat fat de ele o indfferent4 absolut. Ori, aceasti indiferent insemna pentru erezia, care se intemeia in rndul inti pe sprijinul imprtesc,
inceputul sfrsitului. Eliberati de sub teroarea oficiala a puteal cror numr era mare mai
rii civile a statului, ortodocsii
au inceput a se misca. In 360 ori 361, in
ales in occident,
orke caz dupa proclamarea, in August, a lui Iulian din partea
soldatilor lui, episcopii din Gallia condusi de Hilarius, intors
din lungul exil din Orient, unde a avut prilejul s cunoascl
Socrate II, 41.

www.digibuc.ro

246

de aproape framintdrile doctrinare ale bisericilor de acolo,

s'au adunat in sinod la Paris. Sinodul a revenit la formula
dela Nicea si a trimis episcopilor din Orient o scrisoare sinodal in care atcau cu asprime pe Auxentius, Valens, Ursacius si ceilalti eroi dela Rimini si, fr a repudia termenul
81.toLokto; ,
caruia i se putea da si o interpretare ortodoxd, se
declar categoric pentru revenirea la tioomog.

Dup ce Julian a devenit stpan si peste Orient, (sfrsitul

anului 361) si dupce s'a intors la scaunul su si s. Atanasiu,
care petrecuse qase ani ascuns de furia numerosilor sdi du,mani i deodat cu el si ceilalti episcopi exilati, reactiunea
ortodoxa a inceput si aci. Un sinod a avut loc in Alexandria,
in 362, convocat si condus de Atanasiu insusi. La el au participat numai 21 de episcopi iar ctiva care nu au putut lua
parte personal, au fost reprezentati prin clerici de ai lor. Sinodul a hotrit inainte de toate, ea' cei care au aderat de frica
amenintarilor la formulele mai mult ori mai putin eretice
fixate in multele sinoade precedente, tinute sub Constantius, sa
fie primiti in biserica si s li se ingaduie sa-si mentina slujbele pe care le au, dac condamna pe Arie si erezia lui si
accept crezul dela Nicea. .Conduatorii miscrilor eretice ins pot fi primiti si ei in biseric, in aceleasi conditii, dar nu-

si mai pot mentine situatia in cler. Sinodul a luat apoi atitudine impotriva acelora care invatau ca de pilda Macedoca s. Spirit e
niu, episcopul exilat al Constantinopolului

creatura si nu e dect ministrul si servitorul" Fiului, 1) declarnd ea s. Spirit e de aceeasi substant ca si Taal si Flu
i

ca.' in s. Treime nu-i nimic nici creat nici inferior.

Inc in cursul acelui an Atanasiu a fost din nou expulsat.

Iulian nu-i putea ierta ca acest dusman al zeilor" a indrsnit

s boteze cteva femei distinse de neam grecesc. Exilul a fost
de data aceasta scurt. La 18 August 363 Iulian a murit, iar
succesorul su Jovian 1-a invitat saii ocupe scaunul. Abia
urcat pe tron, noul impArat a fost asaltat de diversele gru33'66 cu memorii, prin care urm'riau sa-1 atrag pe partea
bor. El doria ins mai presus de toate pacea. Atitudinea lui
hotArit impotriva oricarei glcevi i simpatia deosebit pe
care o avea si o manifesta fat de s. Atanasiu si-a produs
repede efectul. Acacius, episcopul Caesareei (Palestina) cu') Sommen TV. cfr. $i Socrate T,

45.

www.digibuc.ro

247

noscut prin fanatismul sdu antinicean, a convocat impreun cu

Meletius din Antiochia un mic sinod, in aceasta din urma lo-

calitate, la care au participat 25 de episcopi si au hotrit sg

primeasc cu totii formula dela Nicea. Hotgrirea a fost adusg la cunostintg impAratului printr'o scrisoare, semnat de
toti eel prezenti si al crei text ni 1-au pstrat Socrate (IIL

25) si Sozomen [VI, 4). Pentruca nu cumva s se creadd

c suntem din numrul celor ce conrup doctrina
spun ei
adevrat, noi v declarm cd imbrtisam i inem credinta
s. sinod ce a fost adunat odinioar in Nicea. Termenul consubstantial, care se prea unora nou i neobisnuit, a fost bine
explicat de Printii acestui sinod, astfel c el insemneaz:
ca Fiul a fost nscut din substanta Tatglui i c El e asemenea dup substanta Tatalui
Acst cuvnt substanfii nu e
folosit in intelesul in care e folosit de obiceiu in limba greaca
ci el e intrebuintat pentru a distruge ceeace a indrsnit Arie
s zial de Isus Christos, c El e nascut din ceeace nu era mai
inainte".

Jovian a murit la 17 Februarie al anului urrnator (364) pe

drumul dintre Antiochia si Constantinopol in vxsta de abia 33
de ani. Peste cteva zile in locul lui a fost proclamat impgrat
in Nicea Bithyniei Valentinian, care a impartit imperiul cu
fratele su Valens, dndu-i acestuia Orientul iar el rezervndu-si Occidentul. Socrate spune ca ei mrturiseau amndoi
religiunea cresting, dar nu aveau aceleasi vederi. Valentinian

tinea credinta sinodului din Nicea, jar Valens era aderent al

rtcirilor lui Arie, pentruc fusese botezat de Eudoxiu, episcopul arienilor din Constantiponol (IV, 1). Urmrile acestei
convingeri ariane a lui Valens s'au vzut indat. Pe cnd in
Occident in urma agitatiilor de o nepotolit vigoare ale s. Hilarius si in urma condamnrii din partea papei Liberiu, a formulei dela Rimini, aproape tosi episcopii au revenit la crezul
ceilalti doi
nicean, cu exceptia lui Auxentiu dela Milano
ariani, Saturnin din Arles si Paternus din Perigue (Gallia)' au
a lui Ursacius din Singidunum, Valens din
fost destituiti
Mursa i Germinius din Sirmium, in Orientul, sfsiat si de nenumratele conflicte personale, ortodoxia a trecut din nou prin
grele incercgri.
Semiarianii au tinut in 364, cu autorizatia primit incg
dela Valentinian inainte de a prsi Orientul, un sinod in
Lampsacus (Hellespont) sub presedintia lui Eleusis din Cyziwww.digibuc.ro

248

cus. Numrul participantilor nu-1 cunoaqtem. Sozomen,

care

ne-a pstrat cele mai precise date privitoare la evenimentele

bisericeti ale acestor ani, vorbete numai de episcopii He lespontului, ai Bithyniei qi alti cativa" (VI, 7) Discutiile din sinod au durat doua luni i au sfarit cu condamnarea formulei
.

dela Rimini, confirmata cum se tie i de sinodul din Constantinopol din 360, adica doctrina celor ce spun ca Fiul lui Dumnezeu nu-i asemenea Tatalui in ceace privete substanta", si-

nodul declarandu-se intru toate de acord cu crezul stabilit la

Antiochia in 341. 0 delegatie a fost trimisa la Valens ca
comunice hotaririle luate. Imparatul insa, prevenit de episcopul
Eudoxiu al Constantinopolului, ramas credincios formulei dela
360, i-a prima foarte dumanos i le-a poruncit sa se uneased
cu acesta. Refuzand, au fost destituiti i exilati atat ei, cat
ceilalti episcopi ortodoci din Thracia, Bithynia, Hellespont,
i din celelalte provincii mai indepartate", ) intre ei i Meletie din Antiochia i s. Atanasiu din Alexandria qi inlocuiti
cu episcopi aderenti ai formulei ariane amintite. Eunomius insui, fostul secrdtar al lui Atius, a fost aezat in scaunul -din
Cyzicus in locul lui Eleusius, conducatorul sinodului din
L amp sacus.

Semiarianii persecutati au hotarit sA recurga la imparatul

Valentinian, la papa Liberiu i la episcopii din Occident 0 delegatie de trei i anume Eustatius din Cyzicus, Silvanus din
Tarsus, i Theophil din Castabala, a fost trimisa acolo la sfaritul anului 365 ori inceputul celui urmator.21 Imparatul, ocu-

pat la hotarele Galliei cu un rasboi impotriva barbarilor, nu

i-a putut primi; i-a prima insa papa Liberiu. Atat Sozomen,
(VI, 11), al i Socrate (IV, 12) ne-au pastrat textul scrisorii
ca tinem crespun ei
adresate acestuia. Noi declaram
dinta, care a lost aprobata de cei 318 episcopi, care au format s. sinod din Nicea, sub domnia lui Constantin de fericit
memorie i care de atunci a ramas totdeauna intreaga i neschimbata. Termenul consubstantial a fost acolo cu sfintenie
i evlavie ales, contra periculoasei invataturi a lui Arie. Noi
asigurm aci in scris, cu toti episcopii care ne-au trimis, cl
noi am tinut totdeauna, tinem i vom tine 'Ana in momentul
ultim al vietii noastre aceasta credinta. Condamnam pe Arie
1) Sozomen VI, 10.

2) Privitor la data Duchesne II, 367 nota 2.

www.digibuc.ro

249

pe cei ce urmeaz doctrina sa. Condamnam pe Sabellius,

pe Patripassiani, pe Marcioniti, pe Photinieni, pe Marcellieni,

pe Pavel din Samosata, pe cei care urmeaz invtturile lor

i pe cei care tin ceva contrar credintei catolice, care a fost
propus de cAtre sfintii episcopi ai sinodului din Nicea. Condamndm, in deosebi, crezul propus in sinodul dela Rimini, ca
potrivnic s. Sinod dela Nicea". La sfarit, se reproduce textul
formulei niceane.

DupA aceastA mrturisire de credint, papa Liberiu i-a

primit in shnul bisericii i le-a dat o scrisoare adresatA celor
64 de episcopi, in numele cdrora s'au prezentat
i cari toti
sunt amintiti nominal
i tuturor episcopilor ortodoci din
Orient: In ea Liberiu aratA, intre altele, cA episcopii occiden-

tali chemati la Rimini au fost ademeniti prin discursuri inelatoare sau fortati prin autoritatea puterii lumeti" s elimine
un termen ce fusese pus cu multa prudent in prof esiunea de
credinte dela Nicea, sau a se lepada de el in mod indirect".
Aceast meteugire"
continua'. papa
n'a servit la nimic,
cAci cea mai mare parte a celor adunati acolo
la Rimini
.5i care fuseser nelai prin vicleuguri sau linguiri", au revenit la credinta cea adevrat i intrAnd in comuniune cu
noi, ei dispretuiesc doctrina lui Arie i a discipolilor lui".')
In drum spre casa delegatii s'au oprit in Sicilia, unde au
luat contact i cu episcopii de aci, adunati in sinod. Inarmati
cu scrisori din partea lor, s'au intors in Orient. Dupa intoarcerea lor un sinod tinut la Tyana (in Cappadochia) la care au participat, intre altii, episcopii din Caesarea Cappadochiei, Ancyra, Laodicea, Tyrus i Emessa, lund cunotint de
scrisoarea papii Liberiu i a episcopilor sicilieni, a hotrit con
vocarea pentru primAvara anului viitor (367) a unui nou mare
sinod la Tarsus in Cilicia, la care s ia parte toti episcopii din
Orient. ,Rolul lui ar fi fost restabilirea unittii credintii, pe temeiul crezului dela Nicea.2) La interventia lui Eudoxiu, episcopul Constantinopolului, imp ratul a oprit insA tinerea sinodului i impotriva episcopilor ortodoc0 a inceput un nou vat
de persecutii,
S. Atanasiu a fost exilat din nou (a cincea oar!) i numai
frica miqcgrilor populare a determinat pe impArat sA-I lase s
1)

Socrate IV, 12.

Sozomen VI, 12, Socrate IV,

12.

www.digibuc.ro

250

se _intoarcd, dupa patru luni, la Alexandria, unde a continuat

s pAstoriasc png la sfrsitul vietii (2 Mai 373) . Dup moartea lui ortodocsii au ales pe fratele su. Petru iar arianii pe
Lucius. Acesta a fost instalat cu ajutorul fortelor militare, comandate de prefectul Palladius iar Petru, nerecunoscut de imprat, fusese silit s se refugieze la Roma. Lucius cu oamenil
si a deslntuit o cumplit persecutie impotriva credinciosilor
ortodocsi, care semna cu aceea de pe vremea ultimilor imp bi-

rati pagni. Multi au fost ferecati in lanturi, altii arsi de vii

cu fclii aprinse, altii aruncati in temnit ori trimisi in exil.
Mult au avut sAi sufere mai ales pustnicii retrasi in pustiile
Egiptului (Sozomen VI, 19, 20; Socrate IV, 20-30).

La Constantinopol, unde arianismul era stApan absolut de

40 de ani, dupa moartea lui Eudoxiu a fost ales (370) un alt
arian notoriu, Demophilos din Beroa. Ortodocsii lipsiti chiar
de un local de rugciune, l-au ales pe Eugeniu, care a fost
apoi sfintit de Eustatiu, episcopul exilat al Antiochiei. Eugeniu a fost ins6 arestat, din ordinul lui Valens si trimis in exil
in Thracia, asemenea a fost alungat din Constantinopol i Eustatiu. Persecutiile ortodocsilor au inceput si aci cu o deosebit

violent. O delegatie de 80 de clerici a plecat in Nicomedia

sa se planga impAratului. Acesta a dat ordin s fie ucisi toti.
Prefectul Modestus temndu-se de rscoala poporului i-a imbarcat pe o corabie si a poruncit matelotilor ca dupa ce codea foc, Porunca a fost
rabia va ajunge in largul mArii
i
toti
cei
80
au
murit
arsi
de
vii. 1)
implinit
Persecutii necruttoare au avut loc i in Antiochia. Episcopul Meletie, care acceptase, cum am vzut, crezul dela Nicea,
a fost surghiunit si intreaga comunitate supusl episcopului
arian Eusoius. 0 mare multime de ortodocsi a fost .ucis prin
sabie iar altii inecati in taut Orontes.2) Asemenea au fost
episcopii Pelagiu din Laodicea, Eusebiu din Samosata
altii din alte
Toate aceste cruzimi, care aminteau vremile lui Diocletian, n'au putut impiedeca prbusirea ereziei ariane i biruinta
adevratei credinte. Dupa moartea papei Liberiu (24 Septembrie 366) a fost ales Damasus in fruntea bisericii din Roma, care a ramas in tot cursul acestei lungi i sbuciumate epoci de
') Soeratt- TV. 14-16: Sozomen VT. 13-14.
2)

Sozomen VI. .

www.digibuc.ro

251

aproape o jumtate de veac, statornica crezului nicean. Cu

toat lupta pe care noul pap a fost silit s o poarte contra
rivalului su Ursinus,
lupta care nu atingea doctrina fiindc, cum spune Sozomen (VI, 23), att la Roma cat si in celelalte prti ale Occidentului toat lumea urma cu profund respect lion...riffle sinodului din Nicea" a cormrocat, probabil, la
369 un sinod i acesta 1-a excomunicat pe Euxentiu din Milano, a
declarat nul formula dela Rimini att pentruca episcopul
din Roma
zice acela Sozomen
nu a aprobat-o" ct si

pentruc mai multi din aceia care atunci o semnaser, pe urm au desaprobatIo. Singura norma de credint a fost declaratd aceea stabilit la Nicea. Sinodul a trimis o scrisoare episcopilor din Illyricum, in care li se aducea la cunostint condamnarea lui Euxentiu si se accentua c singurul antidot
contra ereziei ariane este de a crede c Tatl si Fiiul au aceeasi divinitate, aceeasi virtute si aceeai nature. Formula dela
Rimini nu poate avea nici o valoare, fiinde sinodul de acolo
s'a tinut frd participarea episcopului din Roma, pe care trebuia sa-1 consulte mai mult decat pe oricare altul".
La 374, dup moartea lui Eudoxiu, in fruntea bisericii din
Milano a ajuns s. Ambrosiu, care devenise in curnd, prin marea sa Invttura, prin exceptionalu-i dar oratoric si prin imensul su prestigiu, unul din cei mai puternici stlpi ai ortodoxiei. Noui si mari aprtori ai ei s'au impus in acela timp
si in Orient. La 370 in fruntea episcopiei din Caesarea Cappadochiei a fost ales s. Vasile cel Mare, ajuns repede conducatorul intregului episcopat ortodox oriental; peste doi ani fratele
sti Grigorie e asezat in fruntea episcopiei din Nyssa si din
acelas an functiona in Nazianz, ca ajutor al tatlui sau cu acelas nume, s. Grigorie Nazianzenul, ajuns la 379 in fruntea bisericii din. Constantinopol.

La 378 a murit la Adrianopol in lupt cu Gotii impratul

Valens si astfel Gratian, care dela moartea tatlui su Valentinian (378) stpnea Occidentul, devine domn si al Orientului.
Gratian era ortodox si ajuns pe tronul unchiului su a dat
cea mai deplin libertate religioas, de care Irish' nu se imprtsiau aderentii lui Eunomius, Photinus si secta Manicheilor si
a rechemat la scaunele lor pe toti episcopii exilati de impratul decedat. In anul urmAtor (379) Gratian si-a luat un coregent in persoana lui Theodosie, cAruia i-a dat stapnirea asupra Orientului. Theodosie era originar din Spania si era ortowww.digibuc.ro

252

impreunA cu Gratian
dox. La 26 Februarie 380 el da
celebrul edict in care poruncea ca toate popoarele" supuse
stpnirii lor, sd- tind credinta pe care a predicat-o s. apostol
Petru Romanilor"si pe care o tine papa Damasus si Petru episcopul Alexandriei. Toti care tin aceast credintA sal fie numiti
Un nou edict din anul urmator (381) interzice orice
intrunire ereticA qi porunceste ca toatA lumea s tin fill/A.01u-

decretul reproduce chiar o parte din textul

ra dela Nicea
ei
ca astfel acelas Dumnezeu suprem s fie cinstit pretutindeni.2)

Masud le de exterminare a arianismului au fost repetate

prin noi decrete pn tarziu la sarsitul veacului al 4-lea.3)
Inc inainte de aceste decrete, in toamna .a.nului 379, un
sinod compus din 153 episcopi i inut in Antiochia a acceptat
formula nicean si a adresat o scrisoare sinodalA episcopilor
din Gallia si Ita lia.4) La Constantinopol episcopul arian Demophilos refuzAnd sal accepte crezul nicean a fost destituit
silit (380) sA pArAseascl orasull In imperiul roman arianismul intemeiat pe sprijinul si autoritatea imperialA era oficial,
a cum cnd aceastA autoritate i-a devenit dusmanA, inexistent.
Al doilea conciliu ecumenic tinut in 381 la Constantinipol 1-a
condamnat din nou. Canonul I stabilit acolo decide mentinerea
neschimbat a crezului celor 318 PArinti dela Nicea si ana1) Cunctos populos, quos clementiae noastrae regit temperarnentum,
in tali volumus religione versari, quam divinum Petrum Apostolum
tradidisse Romanis religio usque ad nunc ab ipso insinuanta declarat,
quamque pontificem Damasum sequi claret et Petrum AlexandriaP
episcopum virum apostolicae sanctitatis, hoc est ut securnium apostolicam disciplinam evangelicamque doctrinam Patris et Filii et Spiritus
cancti unam deitatem sub pari majestate et sub pia trinitate credamu4.
Banc legem sequentes Christianorum catholicorum nornen inbemus
amplecti, reliquos vero dementes vesanosque iudicantes haeretici dogmatis infamiam sustinere, divina primum vindicta, post etiam motus
riostri. quern ex caelesti arbitrio sumpserimus, ultione plectendos". Cod.
jusfiniani I, 1.
2) Nullus haereticis mysteriorum locus,
nullam ad exercendam
onimi obstinatioris dementiam pateat occasio
arceantnr conctoruni
haereticorum ab illicitis congregationibus turbae: unius et summi Dei
nomen ubique celebretur: Nicaenae fidei
observantia semper man-ona teneatur... Tbid. 1, 2.
3) Codex Theodosianus XVI, 5, 12-17, 19-26, 28-32, 34. 36.
4) Hefele 12-, p. 75, Duchesne II. 421.
5) Socrate V, 7, Sozomen VII, 5.

www.digibuc.ro

253

temizeaz erezia lui Eunomius sau a Anomeilor, a lui Arie

sau a Eudoxianilor, a Semiarianilor, Sabellianilor, a Photinianilor etc. Arianismul s'a mai mentinut catva timp intre
Goti, Suezi i Lombarzi ca o amintire trista a unei extraordinare primejdii, care a sfaiat cretinismul in intaiul veac al
libertatii lui.
2. Erezia macedonianii

In cursul marilor frmantdri provocate de doctrina arian

o nou ere* s'a ivit in Orientul atat de bogat in surprize

atat de neastamprat in speculatiuni. Erezia privia pe s. Spirit i, in special, raporturile Lui cu Taal i Fiul. In istorie a
ramas cu numele de erezia macedoniami, dela episcopul Macedoniu al Constantinopolului marathonianc dela elevul su
Marathon, episcopul semiarian al Nicomediei. i Socrate (II,
45) i Sozomen (IV, 27) 11 arata pe Macedoniu ca autor al ei.
Numirea pare a fi exacta numai intrucat erezia era profesata
de cei grupati in jurul lui Macedoniu,
de aci, macedonieni
fara ca autorul ei s fi fost Macedoniu insui. Tixeront con-

testa chiar c Macedoniu ar fi fost macedonian".1 Autorul

ereziei este tot Arie, care invta ea* s. Spirit e cu mult interior Tatalui i Fiului i, deci, deosebit de ei atat ca substant
cat i ca mrire. El e o creatura a Fiului. Acestei prti din
invatatura lui, asupra caruia nici el n'a struit, i s'a dat, la
inceput, foarte putina importanta, toata atentiunea contimporanilor fiind indreptata asupra doctrinei privitoare la Fiul.
De aceea conciliul dela Nicear care a tinut sa lamureasca
atat de amnuntit invatatura catolica referitoare la acesta,
asupra s. Spirit cuprinde o declaratie simpla fara nici o precizare: (Credem) i in Spiritul skint.
Peste cateva decenii, problema raportului dintre s. Spirit, Tatal i Fiul a inceput sa fie discutata cu mai mult atentiune. Despre Eunomius, care, cum tim, a fost elevul lui
Atius in Alexandria i a jucat un rol atat de important in
desvoltarea arianismului, ne spune S. Vasile cel Mare (Contra
Eunomium III, 5) ca invata ea' s. Spirit e intaia i principala
creaturei a Fiului, unica in felul ei, ins, chiar fiindca e crea1) Histoire des Dogmes IP, 58. nota 4
.,I1 et peu probable que
Macedonius personellement ait enseign cette doctrine (pneumatonique)'
Cfr. i Duchesne IP, p. 367 squ.

www.digibuc.ro

254

tura, nu poate fi asemanata ( eoop.oto;! ) nici cu Tatal

nici cu Fiul. Dar aceasta credinta despre s. Spirit o aveau,
cel putin in Egipt, nu numai arianii ci i ortodocsii. Pe timpul
cand s. Atanasiu era ascuns in deserturile acestei provincii
primete dela episcopul Serapion
intre anii 356-362
din Thmuis informatia, c sunt unii care desi dusmani ai
blasfemier lui Arie, totusi au pareri greite despre s. Spirit,
spunand c el nu e numai o creatura ci face parte din spiril
tele minitri i se deosebeste de ceilalti ingeri numai prin
grad. Data scrisorii lui Serapion nu poate fi stabilita; Harnack
crede cal e din jurul anului 358. Intors in scaun tlupa moartea lui Iulian Apostatul, s. Atanasiu scrie, in 363, noului imparat Jovian in scrisoarea trimis in urma sinodului pe care-1
tinuse in Alexandria, ca.' linistea poate fi restabilita in biserical, numai pe temeiul crezului nicean al carui text II i reproduce. La sfarit ins adauga, c sinodul dela Nicea n'a
despartit pe s. Spirit de Tatal qi Fiul ci L-a glorificat impreuna cu Thai si Fiul in credinta unei sfinte Treimi, ca sa fie
o singurA divinitate in sfanta Treime".
In acela timp si semiarianii grupati in jurul lui Macedoniu, fostul (pana la 360) episcop al Constantinopolului si
numti, din acest motiv, macedonieni, au inceput a propovadui,

si ei, ca s. Spirit nu e de acelas rang (cu Tatal si Fiul), cal

el nu e decat ministrul si servitorul lor.1) Aceasta noua erezie
a fost, dupa cum ne informeaza Sozomen (IV, 27), imbratiat de toti episcopii destituiti de sinodul din Constantinopol
din 360 si fura urmati de cei mai multi din locuitorii Thraciei, Bithyniei, Hellespontului i provinciilor vecine", pentruca
raspanditorii ei, prin exteriorul si viata lor, faceau mare imadauga Sopresie asupra poporului. Tinuta lor era grava
viata aspra, vorbirea placuta si spiritul potrivit a
zomen
convinge". Conducatorul lor a ajuns, dupal moartea lui Macedoniu (364), elevul sau Marathon (de aci numele de marathonieni), care sprijinea erezia prin vaza sa si prin banii sal".
Sinodul convocat de papa Damasus in 369 la Roma, fall
a lua vre-o masura impotriva semiarianilor (macedonianilor),
care acceptasera inainte cu doi ani formula niceana privitoare
la Fiul, a fixat scurt invattura bisericii si privitor la s. Spirit, de'clarand cal Tatal si Fiul sunt unius substantiae, simul
1) So7omen TV. 27.

www.digibuc.ro

255

et Spiritus Sanctus. Abia peste 5 ani sinodul tinut tot acolo,

la interventia lui Dorotheius, delegatul episcopilor orientali,
a condamnat, intre alte erezii, si pe aceea a Pneumatomachilor, al carei cel mai energic raspanditor pare a fi fost episcopul Eustathius din Sebaste. Atitudine hotArit contra lor a
luat i sinodul tinut in anul urmtor In Illyricum, care a .intocmit si o scrisoare in aceast chestiune ctre bisericile din
Orient, trimisa prin preotul Elpidius;') precum qi sinodul tinut in 376 la Iconium. Erezia a fost lovit de o nou condamnare in sinodul din 380, convocat de papa Damasus la Roma.
Anatematisma a 4-a a acestui sinod spune: Anathematisamus
macedonianos, qui de Arii stirpe venientes, non perfidiam
mutavere sed nomen, iar a 16-a: Si quis non dixerit, Spiritum Sanctum de Patre esse vere ac proprie, sicut Filius, de
Divina substantia et Deum verum, anathema sit"; a 17-a: Si
quis non dixerit, omnia posse Spiritum Sanctum, omnia nosse
et ubique esse sicut Filium et Patrem, anathema sit"; a 18-a:
Si quis dixerit Spiritum Sanctum facturfun aut per Filium
factum esse, anathema sit"; a 20-a: Si quis non dixerit Patris
et Filii et Spiritus Sancti unam divinitatem, potestatem, maiestatem, potentiam, unam gloriam, dominationem, unum regnum atque unam voluntatem ac veritatern anathema sit"; a
21-a: Si quis tres personas non dixerit veras Patris et Filii
et Spiritus Sancti equales anathema sir!) Ea a fost apoi examina-a din nou in al doilea conciliu ecumenic tinut la Constantinopol in 381, la care au participat, invitati de impratul Theodosie, si 36 episcopi aderenti ai ei. Cei mai insemnati
erau Eleusius din Cyzicus i Marcianus din Lampsacus (Socrate V, 8).
Procesul logic cu care-si construiau macedonianii doctrina
privitoare la s. Spirit era, in aparent, foarte clar: s. Spirit
nu e nici nscut nici nenscut. Nenscut nu poate fi, fiindc
nenscut e numai Tatl, nscut iarsi nu poate fi fiindca nasde aceia II numeste crezul dela Nicea
cut e numai Fiul
unul nscut. Nu poate fi deci deal creat. Ori, evanghelistul
Joan spune c toate cte s'au facut s'au fAcut prin Fiul (Cuvntul) si, prin urmare, Spiritul e creatura Fiului si astfel nu
Theodoret IV, 9.
2)

Denzinger Banns% art. Enchiridion symbolorum et definitionum

pp. 32M.

www.digibuc.ro

256

poate fi nici consubstantial cu Fiul, nici, cel putin, asemenea

Fiului. Conciliul amintit dela Constantinopol a accentuat,
inainte de toate, divinitatea s. Spirit, iar in ce priveste raportul Lui cu celelalte persoane ale Treimii a stabilit a.' El nu
e nascut ci purcede dela Tated. Termenul a fost lttg din Evanghelia s. Ioan (15, 26) unde Christos spune ca Paraclet pe
care-L va trimite apostolilor purcede dela Tateil.
Conciliul a intregit deci formula dela Nicea cu cuvintele:
(Si intru Spiritul Sant) Domnul, de viatei feiciitorul, care
dela Tatcil purcede, care impreunei cu Tateil qi Fiul este inchinat i preameirit, care a vorbit prin profeti" iar in canonul I
condainna, nitre altele erezii, i pe aceea a serniarianilor sau
a pneurnatomachilor. Dupa acest conciliu si in urma rnsurilor foarte aspre luate impotriva aderentilor ei de impratul,
in anii urmatori, interzicndu-le adunarile, zidirea de biserici i sfintirea de preoti, 2) erezia a disprut repede,
3. Apollinarismul
arianismul
Ereziile, de care ne-am ocupat 'Ana' aci
si
la relatiile
se ref ereau la s. Treirne
macedonianismul
dintre persoanele care o compun. Cu apollinarismul intrm

in dorneniul christologic. Cele cloud

concilii

ecumenice au

fixat definitiv si pentru totdeauna invtatura catolica privitoare la misterul S. Treimi: Tatl, Fiul i s. Spirit sunt consubstantiali, Fiul e ndscut din Taal, mai inainte de tosi vecii,
iar s. Spirit purcede din Taal. Conciliile au declarat apoi ca
Fiul s'a pogort din cer pentru a noastra mnture s'a intrupat s'a facut orn". Asupra relatiilor dintre natura divina
natura umana a Fiului intrupat, dintre umanitatea si divinitatea unite in Isus Christos, cele doua concilii nu s'au pronuntat.
Problema aceasta care a preocupat, de altf el, inca din veacul
intaiu pe aproape tosi teologii i scriitorii bisericesti, s'a pus
in cursul framnarilor ariane, rrnnnd la ordinea zilei
peste trei veacuri i tulburnd adnc, prin nesfrsite lupte si
i pacea bisericii.
Inceputul 1-a fcut episcopul (dela 361 inainte) Apollinaris din Laodicea. Nscut in aceasa localitate pela 310 ca
discutii, linistea

1) Codex Theodosianus XVT. 5. 11-13.

www.digibuc.ro

257

fiu al unui preot cu acela nume, Apollinaris a fost unul din

cei mai invtati teologi ai vremei sale, a fost exeget
in
sanctas scripturas innurnerabilia scribens volumina, scrie despre el s. Hieronym,1)
filosof polemist subtil 0 poet 0
a fost, in acela timp, i unul din marii apdrtori ai ortodosiei.
A scris o opera' in 30 de crti contra filosofului Porphirius,
n alta, intitulata: &nip ec4.9.scag
(Despre adevr) contra
impratului Iulian Apostatul, dou contra lui Eunomius
Marcell

din Ancyra, etc, 2)

Aceast

bogat

activitate li-

terar i curajul cu care a atacat erezia cuceritoare a lui

Arie i-au chtigat un imens prestigiu. Sozomen (VI, 22) II
pune, in ceeace privete lupta contra arianismului, alturi de
s. Atanasiu, s. Vasile cel Mare, 0 Grigorie din Nyssa. Anul
mortii nu
cunoatem; in 392 cnd s. Hieronym a scris De
viris illustribius nu mai era In viat, fiindcl acesta spune despre el: sub Tlzeodosio imperatore obiit". Appollinaris era,
cum am amintit, un convins aderent i aprtor al forMulei
dela Nicea i astfel credea c Isus Christos e Dumnezeu adevrat cad daca ar fi fost numai orn, nu ar fi putut mntui
lumea de pdcat. Dar a fost i orn cci altfel nu ar fi putut
ptimi qi muri. Pentruca patima moartea lui Christos-omul
sa poat avea valoarea infinit, reclamat de necesitatea rscumprrii din pacat, trebuia ca Christos-Dumnezeu i Christos-omul s constituie o singurei persoanei. Dar orn inseamn
intre altele qi libertate qi deci
cum o spunea qi Arie
mutabilitate, cci ce e fiber mutabil, apoi libertatea implic,
fatal, posibilitatea de a face binele dar de a face 0 rul. A
-:pelvt6g)
afirma ins despre fiul lui Dumnezeu cs e mutabil
0 eh' poate face rul, e o blasfemie. Pentru a solutiona aceste
dificultti, Apollinaris a recurs la conceptia despre om a ltd
Plato i anume c omul const din trup, suflet i spirit (3155lict.
dp,,c11
Tcv4tex). La inceput cum ne asigur Sozomen (III,
$11

46) invta el atunci cnd Cuvntul s'a intrupat, el n'a luat

cleat un trup fr suflet", adic Isus Christos n'a fost orn
deplin ei a avut numai trup omenesc, locul sufletului
probabil
nveOpze )
tinndu-1 Cuvntul (Logos). Mai trziu
i-a reformat vededup sinodul din Alexandria din 362
1) De viri s illustribus, 104.
2) Bardenhem er, Geschichte der allkirchlichen Literatur IIP, Frei-

burg in Br. 1923 pp. 285-292.

www.digibuc.ro

17

258

rile" invatand cd a luat i suflet omenesc, insa un suflet fara

ratiune adica numai 4uy iar ratiunea (spiritul) era Cuvantul
nsuL Neavand Tcvei5112 sau VQE = ratiune care, ea, inseamna
libertate si, deci, mutabilitate, Isus Christos nu putea nici pacatui si era si inmutabil (irpE7:Toc).

Apollinaris, credea cd astfel se salveaza unitatea desdvarsita in Isus Christos, unitatea de vointa si de actiune fndca
Cuvantul e motorul (76 mov) iar corpul e organul (6pyavov)
deci, se poate afirma c Fiul lui Dumnezeu s'a nascut,
patimit, a murit, a inviat, s'a inaltat la cer, etc. Aderentii
lui au mers apoi mai departe invatnd, unii, preexistenta corpului lui Christos, considerand pe Maria numai ca un adapost
al acestui corp, altii, cd." n'ar fi avut un corp real, 1
Sozomen ne spune ca noua erezie, raspandita mai ales de
Vitalis, intiu preot apoi episcop in Antiochia, barbat care se
facuse foarte stralucit in popor prin asprimea virtutii", a gasit un mare numar de aderenti (II, 25) fapt pe care ni-1 confirma si contemporanul s. Epiphaniu (Haereses, LXXVII, 2).
De aceea, cu toate luptele atat de grele, pe care biserica a
trebuit sa le duca impotriva arianismului, erezia n'a putut trece
neobservata. Sinodul convocat de s. Atanasiu la Alexandria
in anul 362, indata dupa intoarcerea sa din exil, s'a ocupat
mai intaiu de invataturile lui Apollinaris si a declarat ea
Christos a fost orn adevarat cu trup i suflet omenesc. Probabil, cum am amintit, dupa acest sinod a recurs Apollinaris la
meop.ct
cleosebirea pe care o face Plato intre
modificat doctrina in sensul, ca. Christos a avut tPori] dar n'a
dvut TL-vssjp.ct (spirit, ratiune) omenesc. De ea s'a ocupat, in
urma interventiei lui Dorotheus, delegatul episcopilor din
Orient, i sinodul convocat de papa Damasus la Roma in
374, condamnand-o deodata cu erezia macedoniana. Condamparea a repetat-o sinodul tinut tot acolo la 376 de acelas
papa, cand au fost destituiti atat Apollinaris cat i elevii sai
Timotheus, episcopul sectei in Alexandria si Vitalis, episcopul
din Antiochia al ei, iar anatematismele papei Damasus, fixate
in sinodul dela Roma din 380 se ocupa i ele de aceasta erezie.
Astfel anatematisma a 7-a declara: Anathematizamus eos,
Vezi expunerea foarte clarg i foarte temeinidi a invilttiturilor
lui Apollinaris, la Tixeront o. cit. IL 94 squ.

www.digibuc.ro

259

qui pro hominis anima rationabili dicant Dei Verbum in humana carne versatum, cum ipse Filius sit Verbum Dei, et non
pro anima rationabili et inteligibili in suo corpore hzerit sed
nostram, id est rationabilem et intelligibilem, sine peccato animan susceperit atque salvaverit". In anul urmator erezia a
fost condamnata de conciliul ecumenic dela Constantinopol

in canonul I, alaturi de ereziile lui Arie, Sabellius, etc. Mai

amanuntit pare a se fi ocupat de ea sinodul tinut tot acolo la
inceputul verli anului 382, cum rezulta din scrisoarea sinodala trimisa prin trei delegati speciali papei Damasus si episcopilor adunati in sinod la Roma, ca dovada a prieteniei
comunitatii lor de credinta. Scrisoarea spune c autorii ei tin
neschimbata invtatura privitoare la umanitatea lui Isus Chriumanitate
n'a fost nici fara suflet nici farl.
stos care
ratiune (o5te 41.rszog o5te crcvou). Sinodul din Roma, carua i-a
fost adresata scrisoarea de mai sus, a osandit din nou erezia
lui Apollinaris si a insarcinat pe s. Hieronym, care era de
fall, sa intocmeasca o formula pe care sa o iscaleasca
intorsi la credinta cea adevarata.
Dupa aceste condamnari bisericesti au luat i imparat
Gratian si Theodosiu masuri energice de exterminare a ei, in
383, 384, 388 si 397, in urma carora erezia a disparut, insa nu
f r repercusiuni profunde asupra viitorulu, cum vom vedea
mai tarziu. 2)
4. Nestorianismul
A. Inceputurile Nestorianismului

Nestorius, dela care si-a luat erezia numele n'a fost autorul ci numai exponentul cel mai cu autoritate si victima cea
mai insemnata a ei. In realitate ea descinde din Diodor, episcop in Tarsus. Nascut in Antiochia, dintr'o familie fruntase,
Diodor, dup studii literare si filosofice, facute la Atena, s-a
intors acasa uncle a devenit conducatorul vestitei scoale intemeiate aci de martirul Lucian, cunoscutul clascal al lui Arie
si Eusebiu, ajuns
acesta din urma
cum am vazut, episl) Privitor Ja toate aceste sinoade vezi Hefele. Konciliengeschichte
L

i II.

2) Privitor la msurile
12-14 i

contra ei,

Codex

33.

www.digibuc.ro

Theodosianus

XVI, 5,

260

cop in Beryt, in Nicomedia i pe urma in Constantinopol. Cat

a fost in viat, Diodor s'a bucurat de un imens prestigiu, din
cauza stiintei sale si din cauza curajului cu care a luptat atat

impotriva arianismului cat si a rtacirilor lui Apollinaris. S.

Ioan Chrysostom, care i-a fost elev, Il compara cu s. loan
Boteztorul, iar Iulian Apostatul Il numea acutus sophista religionis agrestis, sofist ascutit al unei religiuni taranesti. Sub
religio agrestis" impratul intelegea religiunea crestina in
opoztie cu savanta" si complicata religiune pagank pe care
voia sa o impuna din nou. La 378 Diodor a ajuns episcop la
Tarsus, unde a pastorit pana la moarte (391-92, sigur ins
inainte de 394).1)

Caracterul eretic al unora din invtturile lui Diodor a

fost descoperit abia la caleva decenii dupa moartea lui de s.
Cyril]: din Alexandria, intr'o serie de scrisori si in opera
Contra lui Diodor fi a lui Theodor"(xccrez ALOafilp7) 72' )COnpoll)
Theodor e episcopul din Mopsuestia, un elev al lui Diodor
scrisa, probabil, pela 438. Din lamuririle pe care le d s.
Cyrill si din fragmentele pstrate din cartea Contra lui Apollinaris" (Mae,: Euvoliata.r6v), scris de Diodor insusi, rezulta
c acesta a mers in lupta impotriva colegului sau din Laodicea, prea departe. Am vzut, c Apollinaris pentru a apra
unitatea personala a lui Isus Christos, Dumnezeu-omul. armonia i unitatea actiunilor Lui, invata c omul-Christos avea
numai trup (cgilla) qi suflet animal (uXt) iar locul sufletului rational (7tveop, vo Il tinea Dumnezeu-Cuvantul. Diodor,
in schimb, accentua deplina divinitate i deplina umanitate a
lui Christos, care e Dumnezeu adevarat i om adevarat, cu
toate elementele constitutive ale celor doua naturi. Rana aci
nimic gresit. Gresala incepe and incearea sa explice felul
cum au lost unite aceste doua naturi. In conceptia lui, Cuvantul a locuit numai, ca inteun templu, in Christos-omul, nscut
din Maria. Acela e Fiul lui Dumnezeu dup naturk acesta

Flu al lui
Dumnezeu e numai Cuvantul jar Christos-omul e Fiul Manier, Fiul lui David". Deci cloud persoane distincte: Dumneprin gra fie (ptart

o':)

0(3=4

5 ix MccP* 6Ev8Pton50.

zeu-Cuvantul (OEbg Xyo;) si Fiul Mariei, omul,

Conceptia aceasta a lui Diodor si-a insusit-o i elevul sau

1)

Bardenhewer 1112, 304-11.

www.digibuc.ro

261

Theodor, prietenul din finer* si colegul de scoa15. al s. Ioan

Chrysostomul. NAscut ca i maestrul sau, in Antiochia, din
parinti de buna conditie sociald, a invAtat intiu la scoala de
retorica a lui Libanius, iar de aci, la indemnul lui Ioan Chrysostom, a intrat in mandstirea condusA de Diodor. B Arbat
foarte instruit in studiul cArtilor sacre i in stiintele profane",
cum il numeste Sozomen (VIII, 2), dupA ce a functionat un
limp ca preot si prof esor in Antiochia, a ajuns la 392 episcop
in Mopsuestia (Cilicia), unde a pAstorit pn la 428, cnd a
murit slAbit de btrnete. Theodor a desfsurat o foarte bogat activitate literarA, mai ales exegeticA, cornentnd aproape
toate cartile Testamentului Vechiu si ale celui Nou. Ca pe toti
contemporanii, atat de amestecati in discutiile i in luptele
doctrinare, i pe el 1-au preocupat, in cea mai mare masurA,
problemle dogmatice. A scris cArti despre sacramente, despre

preotie, despre s. Spirit, despre incarnarea Dornnului, etc. 1)

Ca si maestrul sdu Diodor, si Theodor accentuiazA cu mult
vigoare deplina umanitate a lui Isus Christos. Christos a fost
orn perfect (bd&ponto; TiAsto;) cu trup omenesc si suflet rational ca tosi oamenii, a crescut si s'a desvoltat si a avut ispite
ca oricare alt orn. Pe acestea Irish* le-a invins in urma uniunii,
in el, a naturii umane cu natura divin. Pentru determinarea
-unirii in Isus Christos a naturii divine cu cea umanA, adicA a
lui Dumnezeu-Cuvntul cu Christos-omul, Theodor foloseste
termenul i'vo[v.71cts = habitatio, dela ivocxito = a locui in ceva
Dumnezeu-Cuvntul a locuit, deci, in Christos-omul. Unirea
intre cele dou naturi e indisolubil, att de indisolubilA inct

cea urnan participA la gloria celei divine. Cuvntul a locuit

In Christos-omul printr'o bunAvointa special a lui Dumnezeu
alY60xEcz )
cum locuieste in toate sufletele drepte, cu deosebirea
-deosebire nurnai in grad
c in acela a locuit ca in
Fiul (61; iv Oa? ). Si fiinda in conceptia lui Theodor din Mopsuestia, natura umand conplect nu poate exista f Ara personalitatea umanA, in Isus e prezent si persoana Cuvntului si
persoana lui Christos-ornul. Este o nebunie, zice el, a afirma
c5 Dumnezeu s'a nscut din Fecioara; din Fecioar s'a nbiscut omul conceput prin s. Spirit. Maria nu e ndscAtoare de
Dumnezeu" (0.sotxo;) ci nAscAtoarea omului"
E ihso-uxog

numai intruct

(iv0-pcormzxo;).

Durnnezeu-Cuvntul era in omul,

1) Bardenhewer 1112 pp. 312-322.

www.digibuc.ro

262

pe care-1 avea in pantece, Unirea (auv&cpsta) Ins intre cele

cloud persoane este gat de stransa, incat stapaneste o singura vointa si In manifestarile lor externe apar ca o persoana unit,
B. Inveitiiturde lui Nestoriu

Invataturile lui Diodor si Theodor din Mopsuestia au trecut neobs!ervate cat au fost in viata autorii bor. Lupta a isbucnit tarziu, dupace ele au inceput a fi raspandite i aparate
de patriarhul Nestoriu al Constantinopolului. Nascut, dupa
isvoarele siriace, din Orin-4 persani, iar dupa Socrate (VII,
29) in localitatea Germanicia (Syria), Nestoriu a ajuns tanar
in Antiochia, unde
f acut educalia teologica, probabil, ca
elev al lui Theodor din Mopsuestia. Find sfintit preot a intrat
in mnastirea s. Euprepius i aci si-a castigat, in curand, o
mare reputatie ca predicator. Aceasta reputatie a determinat
alegerea lui, la inceputul anului 428, in scaunul vacant al Constantinopolului, dupa moartea patriarhului Sisinius. Istoricul
Socrate (VII, 29, 31) ne da asupra lui cateva informatiuni,
care ni-1 prezinta inteo lumina putin simpatica: avea o fire
exaltat i un temperament nepotolit. In ziva sfintirii sale ca
episcop el spuse imparatului in fata intregului popor, cuvintele: Curtiti pamantul de eretici i v voi da cerul ca recompensa, faceti-le rasboi cu mine, si eu Il voi face cu voi
Persilor". Istoricul citat adauga, ca la auzul acestor cuvinte

cei mai luminali Ii condamnara vanitatea si violenta" si se

mirara c vrea sa persecute pe ceice nu erau de ideile sale".
La cinci zile dupa sfintire a vrut sa darame biserica, unde-si
tineau arianii, in secret, adunrile bor. Acestia ajunsi la disperare au dat 'MOO foc bisericii i focul s'a intins si la casele
vecine. De atunci a fost numit Nestoriu incendiatorul". Tot
la indemnul lui au fost deslantuite persecutii sangeroase impotriva macedonianilor si impotriva celor care, contrar hotaririlor dela Nicea, mai serbau Pastile in ziva a 14-a a lunei
Nisan.

Dar sa revenim la Doctrina lui Nestoriu. Desi imparatul

Theodosiu II a dat, in 435, ordinul ca scrierile lui s fie call1)
ezi asupra doctrinei lui Theodor, Tixeront I1I p. 14-22 si
Hefele. Concilienges.chichte 112 Freiburg in Br. 1875 p. 145-149.

www.digibuc.ro

263

tate cu zel si arse 1) tot* din scrisorile, predicile si alte lucrari rmase dela el, 2) i se poate reconstitui pang in cele mai
mici detalii conceptia privitoare la legtura dintre natura diin si natura umani a lui Isus Christos. Ca si maestrul su
Theodor de Mopsuestia si ca si Diodor de Tarsus, Nestoriu
accentua struitor, in opoztie cu Apollinaris, existenta in
Isus Christos a naturii umane intregi, i, in opozitie cu Arie,
prezenta si a naturei divine, asemenea intregi i nealterate.
Cele dou naturi sunt unite in El inseparabil si originea aceslei

este

aceeasi

Eb-D'ox[c4

(bundvoint, complaisance,

Wohlgefallen) a lui Dumnezeu, pe care o gsim si la Theodor

din Mopsuestia, 0 orientare sigura in labirintul doctrinei lui
Nestoriu, privitoare la personalitatea lui Isus Christos este
foarte dificil. Intr'una din predicile sale spunea: poate fi
numit Maria nsetoare de Dumnezeu ( 1$aoTexos )? Nu!
S Pavel invat (Evr, 7, 3) c. Dumnezeu e Idrei tatei, farei
mamei, fares genealogie, neavnd nici inceput zilelor si nici
sfarfit vie fu. Maria n'a nscut, deoarece creatura nu poate naste, pe Creatorul, ci a nscut pe omul, care e instrurnentul lui
Dumnezeu, S. Spirit a creal din Fecioara un templu pentru
Cuvntul, in care acesta a locuit, o hain de care s'a folosit
si pe care o adorm, nu pentru sine ci pentru ceeace este ascuns in ea. Maria, spunea in alt predica, poate fi numit nisctoare de Durnnezeu numai intruct a nscut pe omul in
care a locuit Fiul lui Dumnezeu si care orn, din cauza indisolubilei lui uniri cu acesta, poate fi si el numit, impropriu
in sens larg, Fiu al lui Dumnezeu. Numirea cea mai potrivit
i) Nec vero impios libros nefandi cacrileg Nestorii adversus venerabilem orthodoxorum sectam decretaque sanctisimi coetus antistifilm Ephesi habiti scriptos habere ant legere aut describere quisquam
audeat. quos diligenti studio requiri ac publice comburi decernimus.
Codex Theodosii XVI, 5 66.
Nestoriana, die
2) Toate acestea au fost adunate de Fr. Loofs in
Fragmente von Nestorius etc. Halle 1905, iar Cartea lui Heraclide din
Damas", Ostratil numai inteo traducere siriacii a fost tiparitit de P.
Bedjan (Paris 1910). Traducerea francez 6. a ei a publicat-o in acelas
an si tot la Paris F. Nan, sub titlul Nestorius, Le livre d'Heraclide de
Dames. 0 analizil amanuntitii a inviitilturilor lui Nestoriu glsesc cititorii in Tixeront o. cit. IIP pp. 22-35; in Hefele ConciliengeschiChte
112 Freiburg in Br. p. 149-156, L Schwane. Dognzengeschichte der patristischen Zeit II2 Freibttrg in Br. 1895 pp. 321-327.

www.digibuc.ro

264

care se cuvine Mariei, este aceea de Neiscdtoarea lui Christos

(yptato-c6xog).

Din unirea inseparabil a naturii divine cu natura umana

a rezultat o singur persoan, o singura putere (66vallES) o
singura demnitate avt( = dignit, Warde, dignitas) i o
identitate de actiune si voint. Pe aceastA persoan Nestorius
,

n'o numeste Cuvnt ( X6yoc; ), nici Dumnezeu, ci Christos, Dom-

nul, Fiul, Fiul unic care, numire,

in conceptia lui inseamnd

Cuveintul intrupat.

In predica a doua a sa, (a doua in ordinea, in care o reproduce contimporanul Marius Mercator) justific aceasta numire astfel: Sfnta Scriptur cnd vorbeste de nasterea ori
moartea lui Christos niciodat nu-L numeste Dumnezeu ci
Christos sau Isus sau Domnul, fiinda aceste numiri se potriLa fel se poate zice c Fiul
vesc pentru amndou naturile
lui Dumnezeu a murit, nu- se poate zice ins ca a murit Dumnezeu.

Nestorius invkta, deci, in Isus Christos o singur persoan. Aceasta o spune categoric afirmand c nu sunt doi
Christosi, nici doi fii, ci unul singur care e indoit (dublu) nu
in mrire ci in naturA. Este aceast persoan unicei, acest unic
Fiu, Cuvntul? Nu, si aci e sursa ereziei lui Nestoriu. Noi credem c natura divin i natura uman au fost unite in Cuvntul, in a doua persoana a Treimii. Cuveintul trup s'a feicut
scrie s. loan in Evanghelia sa
sau cum defineste conciliul
dela Nicea s'a intrupat i s'a feicut orn". Persoana umang e
in Isus Christos inexistentA, Altfel intelegea lucrurile Nestoriu. In conceptia lui, Cuvntul n'a luat numai natura orneneasc ci i persoana omeneasc (debentis suscepit personam
naturae, spune textul unel predici a lui, pstrat in traducere
latin de Marius Mercator) persoana unic a lui Isus Christos e rezultanta unirii persoanei divine cu persoana =and.
Naturile rmn distincte, persoanele se unesc se unesc ast!el inceit din unirea lor rezultel o persoanei cu totul nouei, care
nu e nici aceea a Cuvntului i nu e nici aceea a lui ChristosIsus Christos. Persoana
ci simplu persoana lui
Cuvntului-intrupat nu este deci identic cu persoana CuvAntului dinainte de intrupare si de aceea cornrnunicatio idiomaturn, e in conceptia lui Nestoriu, absolut inadmisibil. Noi nu
putem zice ca Dumnezeu sau a doua persoan divina a patiomul

mit pe cruce, a murit si inviat,

ci a ptimit si a murit si a

www.digibuc.ro

265

inviat Isus Christos

Cuveintul intrupat dar neidntic cu cuvantul neintrupat. i de aceea, Maria. n e -$E:0767-0; ci numai
civ15po)7co-cxo, sau, curn a propus mai tarziu, xptatotexo;
(nasctoarea lui Christos).
Dealtfel trebuie sa marturisim, ca., in general, conceptia
lui Nestoriu este extrem de confuza. Din nenumarate locuri
ale operei sale Cartea lui Heraclide din Damas,
care-i un
fel de autobiografie
locuri culese cu multa rabdare de Tixeront1) apare evident, ca el admite subsistenta intr'un fel
oarecare qi a persoanei Cuvemtului qi a persoanei omului ca
subordonate persoanei unice a lui Isus Christos, ale carei parti
constitutive sunt i una i cealalta. De Oda' inteun loc spune
ea naturile subsista in persoanele lor qi in persoana uniunii /or
(adica in persoana rezultat din unirea lor). Persoana unei

naturi se folosqte de persoana celeilalte naturi, dar exista o

singura persoana pentru amndoua naturile (Cartea lui Heraclide p. 194).

C. Lupta lui Cyrill din Alexandria impotriva Nestorianismului

Istoricul Socrate (VII, 32) vorbind de predicile in care

preotul Anastasiu adus de Nestoriu din Antiochia la Constantinopol precum qi Nestoriu insui, combateau credinta ca. Maria e nascaloare de Dumnezeu, spune a au provocat un mare
scandal". Faima acestor invataturi a strabtut pang departe,
intre calugarii Egiptului, ceeace l-a determinat pe s. Cyrill
din Alexandria sa se ridice .cu toata puterea impotriva lor,
jucnd in combaterea nouei erezii, rolul pe care l-a jucat antecesorul sau s. Atanasiu in combaterea arianismului. In predici, inteo mare scrisoare C'citre ceilugeirii Egiptului (Ad. monachos Aegypti) apoi in scrisori adresate lui Nestori insui,
s. Cyrill a fixat cu o uimitoare preciziune doctrina ortodoxa
atat privitoare la unirea naturilor, divina i umana, in persoana Fiului lui Dumnezeu, cat qi privitoare la demnitatea
Mariei, pe care o numete adevrata a.eotxos. Si fiindca
intr'unul din raspunsurile sale, Nestoriu a afirmat ca i familia impratului Ii aproba invataturile, s. Cyrill a intocmit
in cursul anului 430 trei memorii Despre dreapta credinfei
destinat, intiul, impa(lipolptovetmol icsp 1115 PO* 7tkrcecos)
ratului Theodosiu II, al doilea sotiei sale Eudochia, al treilea
1) O. cif. p. 29-32, mai ales nota 2 dela pag. 31.

www.digibuc.ro

266

Pulcheria. In acelas an, ca raspuns la

edicile lui Nestoriu, a scris Cinci ccirfi pentru combaterea
blasfemiei lui Nestoriu". Tot atunci 1-a informat i pe papa
Ca elestin, fiindca un vechiu obiceiu devenit lege, spune el, 11
obliga sa-i comunice episcopului Romei astfel de lucruri (Ept;
stola XI), caruia de altfel i se adresase Nestoriu.
Dupa primirea scrisorii lui Cyrill, carea i era anexata
si o expunere amanuntita a invtaturilor patriarhului din Constantinopol, precum i scrisorile pe care Cyril! le-a scris in
aceasta chestiune, papa a convocat un sinod la Roma in vara
anului 430. Sinodul a condamnat doctrina lui Nestoriu, apoi,
ca .rezultat al hotaririlor lui, papa a adresat cu data de 11
August 4 scrisori: una lui Nestoriu, a doua clerului si credinciosilor din Constantinopol, a treia episcopilor din Orient si
Macedonia, iar a patra lui Cyril!. 1) Scrisoarea catre Nestoriu
e deosebit de energica i autoritara: daca in curs de zece zile
nu revoaca si nu condamna erezia pe care a raspndit-o, e
destituit si eliminat din sanul bisericii adevarate. Papa il
anunta ca cu excutarea sentintei 1-a insarcinat pe Cyrill din
Alexandria. In scrisoarea a doua si a treia clerul si credinciosii din Constantinopol, apoi episcopii din Orient si Macecu tarie la creditn'a adevarata
donia, sunt indemnati sa
li se comunica lor masurile luate contra lui Nestoriu. In
scrisoarea catre Cyril, Caelestin, dupa ce-1 lauda pentru
energia cu care a lucrat contra ereziei, II insarcineaza sa proexcomunicndu-1 pe Neal papii!
cedeze in numele su
storiu daca in curs de zece zile, dela primirea scrisorii care i-a
fost trimisa, nu va parsi erezia pe care o propovaduieste
nu va invata ceeace invasa bisericile din Roma si Alexandria
crestinatatea intreaga. Raspunsul lui Nestoriu la scrisoarea
&so-c6xog
propune pe
papii e evasiv. In locul termenului
exprima nadejdea cal viitorul conciliu, a cayptcnot6x0S
rui convocare o asteapta, va lamuri deplin lucrurile i va restabili pacea in biserica,
S. Cyrill inainte de a proceda la executarea insarcinarii
primite dela Caelestin a convocat, si el, un sinod la Alexandria. Sinodul a redactat o lunga scrisoare catre Nestoriu.
Scrisoarea dupa ce-i comunica masurile luate de papa imposurorii imparatului,

1) Publicatc la Mansi TV. 1017, 1025, 1035 si Harduin. Acta conciliornm 1, 1299, 1311. 1321, 1323.

www.digibuc.ro

267

triva lui, face o amanuntita expunere a doctrinei catolice. Mai

intgiu reproduce textul simbolului dela Nicea, apoi se ocupg
de chestiunea care forma obiectul discutiei. A doua persoang
diving, Logos, s'a intrupat din Fecioara Maria. Natura umang
nu s'a confundat in cea diving, ci Cuvntul s'a unit hypostatic
cu natura umand. De aceea noi nu putem face deosebire in
Isus Christos intre Dumnezeu i om. Nu sunt doi Christosi:
unul Cuvntul i unul Fiul Mariei, ci cunoastem un singur
Logos divin intrupat. Acesta nu numai a locuit in orn i deci
Christos nu poate fi numit om purtgtor de Dumnezeu"
(soce6pos (iv.Opuntos) ci in el s'a unit dupg. naturg (7-crc CP6aLV)
divinitatea i umanitatea, cum e unit in orn trupul si sufletul.

De aceea, fiindcg. Maria a ngscut dupg trup pe Dumnezeu,

unit hypostatic cu omul, ea se numeste'O'roIXog.
In partea a doua a ei, scrisoarea cuprinde cele 12 celebre
anatematisme cunoscute sub numle anatematismele lui Cyrill
din Alexandria.
Anatematisma intgla aratd cg Fecioara
Maria e inteadevdr D'acycx.o; fiindcg, a ngscut dupg trup
pe Cuvntul lui Dumnezeu intrupat; a doua, CA' Christos e si
Dumnezeu i orn i cg natura s'a unit cu Cuvnu1.42,Finrcicrracnv
----= hypostatic; a treia, cg in Christos hypostasele unite nu
pot fi despgrtite, ca i cnd aceastg unire ar fi numai
dupg demnitate, autoritate i putere cgci ea e o unire fizicei
(bum; cpucmtli) : a patra precizeazg cg ceeace spune Scriptura
despre Christos, nu poate fi atribuit la doug persoane sau
hypostase sau separat omului i Cuvntului; a cincea, cg.
Christos nu e purtator de Dumnezeu" ci e Dumnezeu adevgrat; a sasea condamng afirmatia cg Dumnezeu-Cuvntul
(Searcr%)
este stgpanul
lui Christos, fiindc acesta e
Dumnezeu i Om. Anaternatisma a saptea aratg cg Cuvntul

n'a active in Christos-omul si nu i-a imprumutat gloria sa ca

unei persoane distincte; a opta, condamng pe aceia care zic cg
omul in care s'a intrupat Cuvntul trebuie mimai co-adorat,
con-glorificat i con-numit Dumnezeu ca si cnd ar fi unul in
altul (6s gternv iv itiptp) adicg deosebiti unul de altul iar nu
cu o unicg adoratie cuvenit Cuvntului intrupat; a noua
1) Textul lor grecesc cu traducerea latina Il gtisesc cititorii la DenzingerBannwart, Enchiridion symbolorum et definitionum 14-15
Freiburg in Br. 1922 p. 52-55, traducerea germang la Hefele 112 p.
170-172, nn rezurnat francez la Tixeront 1112 pp. 41-42.

www.digibuc.ro

268

spune c5. s. Spirit nu este o putere straind (i),X67p 86vailtg

aliena virtus) de care s'a folosit Christos pentru invingerea
demonilor i savarsirea minunilor, ci este propriul Lui Spirit;
a zecea invat c pontificele i apostolul nostru (expresia e
luat din scrisoarea lui Pavel care Evrei 3, 1) este Isus
Christos insusi, iar nu un alt orn nscut din femeie
a cest pontifice si apostol s'a sacrificat numai pentru noi
nu si pentru sine, fiindca el era fgra pcat. Anatematisma
a unsprezecea declar c trupul lui Christos este intr'adevar
trupul Cuvntului iar nu nurnai un trup unit cu el dup. vrednicie" (za7a Tip dg(av
per dignitatem), nici nurnai un trup
in care a locuit Cuvntul; a douasprezecea accentuiazg c Cuvntul a phtimit in trup, s'a rastignit in trup si a murit in
trup, devenind, cum spune s. Pavel (Col. 1 18) intedul neiscut
din mor(i, fiind Dumnezeu, care e viati si dttor de viat.
Cyrill a trimis scrisoarea amintit impreund cu cele 12
anatematisme si cu hotaririle sinodului dela Roma, lui Nestoriu, printeo delgatie compus din episcopii Egipteni Theopentus si Daniel si din dol preoti din Alexandria (Potamon
si Macarius). Nestoriu a raspuns prin alte 12 anatematisme,
fiecarei anatemat,isme de a lui Cyril] opunndu-i o anatematisma de a sa. 2) Dar ele nu au provocat numai reactiunea lui
Nestoriu ci, prin unele expresuni nepotrivite, i reactiunea
altor episcopi. In anatematisma a doua Cyrill spunea, cum am
x' 6 Tc6aTocatv
vzut c Cuvntul s'a unit cu natura umarr
= hypostatic. Ori, pentru Nestoriu, ca, de altfel pentru inunde tm c si-a ftreaga scoala teologic' din Antiocha
cut qi el studiile si a functionat ca preot inainte de a fi adus
(naturd) = inta-cccacg insemnnd
cP6r3t5
la Constantinopol,
amndou substant concret cu toate propriettile sale.
individul, perOpusul ei era, in conceptia lor TcPcrwnov
soana complecta si independent. 2) De aceia scriind Cyrill
c Cuvntul s'a unit xab'' Ca6o-Nu:7w cu natura umarr formnd
un Christos, Nestoriu s, in general, cei care cadeau in

Unii autori moderni contesta autenticitatea acestora, pe care, ca

atiaea alte documente privitoare la nestorianism, ne-au fast plIstrate
de Marius Mercator.
2) Tixeront o. cit. p. 61.

www.digibuc.ro

269

sfera de influinta a patriarhatului din Antiochia, intelegeau

afirmatia in sensul pe care termenii amintiti Ii aveau la ei,
adica in sensul unei contopiri a celor doua naturi, Restalmacirea a fost cu atat mai uqoar si mai explicabila fiindca Cyrill in anatematisma a 3-a numeste unirea celor dou naturi
divina i umana

in Isus Christos Evoxng cpuacxii = unire

fizic, ceeace ar lasa sa se creadd ca el invata erezia apollinarista.

Conducatorul

reactiunii impotriva anatematismelor lui

Cyrill, a fost Ioan, patriarhul Antiochiei. La indemnul lui a
scris Theodoret, invatatul episcop din Cyrus, la inceputul anului 431, o Combatere a celor 12 anatematisme", pe care o cunoastem numai dintr'o scriere a rivalului sau. Inca la sfarsitul
anului 430 si tot la indemnul lui Ioan din Antiochia, a scris
o combatere a anatematismelor i episcopul Andrei din Samosata. Soarta a fcut ca si cuprinsul acestei combateri sa-1 cunoastem tot numai din ceeace ne-a pstrat Cyrill in raspunsul
sau. Acest raspuns 1-a dat Cyrill in doua carti, scrise inainte
de conciliul din Ephes, deci inainte de jumatatea intaia a anului 431. Aceste scrieri sunt: Apologia celor 12 capitole impotriva episcopilor orientali Epistola ceitre Enoptius impotriva
combaterii celor 12 capitole hicute de Theodoret.

D. Conciliul dela Ephes (431)

La staruintele atat ale lui Nestoriu cat si ale ortodocsilor, imparatul Theoodosiu II de acord cu colegul sau din Occident, Valentinian al H-lea, a convocat hied in toamna anului
430 pentru ziva de Rusalii (7 Iunie) 431, un sinod la Ephes a
carui rost era restabilirea pacii in biserica, prin stabilirea definitiva a credintei adevamte privitoare la chestiunile in litigiu. Papa a trimis la sinod ca delegati ai sai pe episcopii Arcadius si Proectus qi pe preotul Philippus cu mandatul de a
face sa fie executate masurile luate de el impotriva lui Nestoriu, Imparatul Theodosiu al II-lea a fost reprezentat de
comes-ul Candidian, comandantul garzii imperiale, care Irebuia sa se ingrijeasca de mentinerea ordinei. La sinod a mai
luat parte si comes-ul Ireneus, un prieten al lui Nestoriu,
f Ara' a avea insa nici o calitate oficial. La data fixata pentru
deschidera sinodului (7 Iunie) se aflau in Ephes numai Nestoriti cu 16 episcopi, Cyril cu 50, mitropolitul Memnon din
www.digibuc.ro

270

localitate cu 50 episcopi sufragani de ai sal si cu 12 episcopi

din Pamphilia. La cteva zile dup Rusalii au sosit insotiti de
episcopii lor si Juvenal din Ierusalim si Flavius din Thessalonic. Intrziau delegatii papei si Ion din Antiochia. Contemporanul Socrate spune c inainte de deschiderea sinodului Cyrill
si ceilalati episcopi au incercat sa-1 induplece pe Nestoriu
sa-si revoace invataturile. Acesta insh a rspuns drz: Eu
n'asi putea numi Dumnezeu pe un copil de 2-3 luni, de aceea
sunt nevinovat de sngele vostru si de aci inainte nu m voi
mai aduna cu voi" (VIII, 34).
Dup o asteptare de 16 zile, nesosind nici patriarhul loan
din Antiochia, nici delegatii papii Caelestin, Cyrill a deschis
sinodul, la 22 Iunie. Graba acestuia a constituit o mare gresal, care, cum vom vedea, s'a. rsbunat mai trziu. El nu era
autorizat nici de impratul nici de papa sa prezideze si condual sinodul. Caelestin 1-a insrcinat in 430 cu executarea
sentintei aduse de sinodul din Roma contra lui Nestoriu, dar
numai cu asta. Apoi Cyrill nu se bucura de mari simpatii in
fata celor din Constantinopol. In afar de tensiunea dintre
Alexandria si noua capital a imperiului, tensiune care a fost
permanenta dela 381 incoace, cjid conciliul al 2-lea ecumenic
a ridicat-o pe aceasta din urm la rangul de patriarhat dndu-i locul intiu dup patriarhatul Romei, constantinopolitanii aveau si alte motive de a nu nutri o deosebit simpatie
fat de Cyrill: unchiul i antecesorul su, Theophil, a luat
parte activa, care nu putea fi uitat usor, in lupta impotriva
lui loan Gur de Aur. Contra deschiderii sinodului, inainte de
sosirea lui Joan din Antiochia si a delegatilor papii, a protestat si Candidian, reprezentantul impratului Theodosiu II, si
a protestat si Nestoriu impreun cu prietenii si, refuznd s
ia parte la lucrrile lui.
Sinodul a durat de dimineat pn noaptea trziu avnd
ca singur obiect de discutie doctrina lui. Nestoriu. Mai intiu
s'a citit simbolul dela Nicea, apoi schimbul de scrisori dintre
Cyrill si Nestoriu, scrisoarea papei Caelestin si a sinodului din
Roma din anul trecut ctre Cyrill i scrisoarea sinodului din
Alexandria impreun cu cele 12 anatematisme cunoscute. Pentru o mai deplina lmurire a traditiei bisericesti, s'au citit extrase din crtile scriitorilor mai vechi, care, toti, numiau pe
,9,ao767.c,g
Maria
i, in opozitie cu ele, s'au citit si fragwww.digibuc.ro

271

mente din scrierile lui Nestoriu. Sedinta intaia a sinodului s'a

terminat cu condamnarea lui Nestoriu i a invtaturilor lui,
parintii sinodali fiind determine* la aceasta de canoane qi de
scrisoarea sfintitului nostru printe qi conliturghisitor Caelestin, episcopul bisericii Romei". Nestoriu a fost destituit din
demnitatea episcopeasc i eliminat din cler. Sentinta a fost
semnata de 198 de episcopi, la care s'au mai adugat, mai
tarziu, cativa qi astfel numarul lor a trecut de 200.
Sentinta a fost adusa in ziva urmatoare la cunotinta lui
Nestoriu, a poporului din Ephes a clerului din ConstantinopoL
ei s'a ridicat insa energic delegatul imprtesc,
Candidian, care, inteun manifest public, a declarat-o ilegala
fiindca a fost adusa fara patriarhul Antiochiei qi f ara episcopii lui, apoi fare: participarea trimiqilor episcopului Romei.
In acelaWirnp a facut apel la episcopii, care s'au ablinut dela
sedinta, sal nu participe nici la qedirrtele urrntoare, ci sal agtepte deschiderea sinodului adevrat, care va avea loc dupa
sosirea tuturor celor weptati. Nestoriu impreuna cu cativa
aderenti s'a adresat direct imparatului, plngandu-se de violentele lui Cyrill. In sfarit, dup 5 zile, a sosit i Joan din
Antiochia cu episcopii lui. Informati din partea lui Candidian
despre cele petrecute la 22 Tunic acesta gi-a convocat indat
aderentii
al caror nurnar era abia de 42
1-a excomunicat pe Cyrill din Alexandria, pe Memnon din Ephes, deoarece
spune sentinta
calauziti de idei eretice au desclub
sinodul f 'era. a Wepta sosirea tuturor invitatilor
deqi se
gasiau aproape
i f Ara a tine searna de protestele cornisarului imparatesc. Atat cei doi cat qi episcopii Care s'au solidavor rerizat cu ei au fost declarati destituiti pana cand

cunoa0e greala. Cea mai mare villa a lui Cyrill au fost socotite punctele cunoscute (2 i 3) din anatematismele de care
ne-am ocupat mai; sus qi care au fost declarate eretice. Masurile luate de cei 43, au fost indatel cornunicate imparatului,
clerului qi poporului din Constantinopol. Inainte insa de a
primi scrisoarea lui loan din Antiochia, Thedosiu II a primit
raportul delegatului sau Candidian despre cele petrecute la
22 Iunie. Raportul n'a fost, cum ne putem uvr imagine, prea
favorabil nici lui Cyrill nici sinodului prezidat de el. Dupa

primirea lui, impratul a trimis la Ephes pe Palladius ca s

comunice episcopilor adunati acolo ca el declara nule hotariwww.digibuc.ro

272

rile din 22 Iunie, fiindca sinodul s'a deschis fara a astepta

sosirea patriarhului din Antiochia, la el n'au luat parte nici
chiar toll episcopii aflatori in Ephes fiindca adevarurile
dogmatice au fot discutate cu. partinire. Imparatul nu e
spune in adresa trimis prin Palladius
nici pentru NJstoriu
nici contra lui ci numai pentru adevar. Acest adevar trebuie
examinat cu obiectivitate i, 'Ana la examinarea lui, nici un
episcop nu poate parasi Ephesul.
Sosind i delegatii papei Caelestin, episcopii Arcadius
Proectus si preotul Philippus, s'au mai tinut in prezenta lor
cateva sedinte i anume a doua la 10 Iu lie, a treia la 11
Iu lie, a patra la 16 Iu lie, a cincea la 17 Iu lie, a sasea la 22
Iu lie, iar a saptea i cea din urm, probabil, la 31 Iu lie, In
aceste sedinte, conduse si ele de Cyrill din Alexandria, s'a
citit scrisoarea papii si s'au examinat din nou invataturile lui
Nestoriu, aprobandu-se intru toate hotririle sedintei dela 22
Iunie: invataturile au fost condamnate, iar autorul lor excomunicat i destituit. S'au trimis apoi scrisori sinodale imparatului i papii i tuturor epscopilor, clericilor si mirenilor.
In afara de Nestoriu au mai fost excomunicati i Ioan din
Antiochia i aderentii lui. Sinodul a votat si 6 canoane, care
cuprind sanctiuni aspre impotriva acelor
mitropoliti, episcopi ori clerici simpli,
cari se alatura la apostasia" lui
Joan din Antiochia, sau la erezia lui Nestoriu. Asemenea a declarat excomunicati pe toti care vor propune alta formula de
credinta decat aceea fixata la Nicea.
Amandou. partile adresandu-se imparatului, acesta, la
sfatul unor curteni ai si, i-a destituit si pe Nestoriu i pe
Cyrill Memnon sit i-a aruncat .pe toti &e in inchisoare. Cu
publicarea in Ephes a sentint.ei imparatesti, cu executarea ei
si cu pacificarea celor cloud partide, a fost insarcinat comes
sacrorum (tesaurarul) Joan. Au urmat noi interventii la imp
rat atat din partea aderentilor lui Cyrill, cat si din partea
aderentilor lui Joan din Antiochia. Acestia din urinal s'au declarat nemultumiti cu sentinta lui Theodosie II, au acuzat din

nou pe Cyril! de erezia apollinarist cuprinsa in anatematismele lui (punctele 2 si 3) si pentru

dovedi ortodoxia lor
si in acelas timp i reaua credinta a sinodului care i-a condamnat ca nestoriani, i-au trimis o expunere a punctului lor
de vedere, privitoare la problema dogmatica in discutie. Exwww.digibuc.ro

273

punerea cuprinde declaratia ca Isus Christos este orn adevalrat si Dumnezeu adevarat, nascut ca Dumnezeu din veci din
Tan ll qi nascut, ca orn, in timp din Maria, cal e de o fiinta
cu Taal in ce priveste divinitatea si de o fiint.4 cu noi in ce
divina si umana
priveste umanitatea, cal cele doual naturi
s'au unit in Isus Christos, far a se confunda si din cauza
acestei uniri, Maria se numeste nalscatoare de Dumnezeu
(alotxog).

Impratul ca sa pun mai repede capat conflictului violent dintre cele doua partide, le-a invitat sd-si trimita fiecare
cafe 8 delegati care sa discute in prezenta lui deosebirile
care ii despart. Deputatii au fost primiti la Calcedon, o localitate asezata pe trmul asiatic al Bosforului, pe la mijlocul lui
Septembrie. Aci, Theodosie II s'a declarat pentru ortodocsi
si impotriva partidei lui Joan din Antiochia. Intre timp Nestoriu a fost dus din Ephes in mnalstirea s. Euprepius de
langa Antiochia, unde petrecuse inainte de a fi asezat in fruntea bisericii din Constantinopol, iar in locul lui a fost numit
la 25- Octombrie 431 Maximilian. Sinodul din Ephes a fost
declarat inchis, episcopilor li s'a dat voie sal se intoarca acasa,
Cyril! a fost eliberat si el din inchisoare ca sa se poat intoarce in scaunul su din Alexandria, aremenea si Memnon
care a fost lasat in fruntea bisericii din Ephes. In acela4
timp insa imparatul a comunicat sinodului ca el nu poate condamna pe episcopii orientali adic pe cei grupati in jurul lui
loan din Antiochia fiindca erezia lor nu a putut fi dovedita.
Pentru disensiunile dintre cele doua partide va raspunde fiecare in fata lui Dumnezeu, care cunoaste inimile tuturor.
La interventiile repetate ale imparatului si dupa ce Cyrill
si-a ' explicat conceptia dogmatical, respingnd interpretarile
care s'au dat celor dou anatematisme cunoscute, reconcilierea
s'a facut. Joan din Antiochia a trimis pe episcopul Paul din
Emessa la Alexandria cu o formula pe care Cyrill a acceptat-o in primavara anului 433, renutitnd la multi din termenii folositi in anatematisme. Textul formulei este urmtorul:
Credem, ca.* Domnul nostru Isus Christos, Fiul unul nascut al
lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevarat, compus din suflet ra,

tional qi din corp, nascut dupa divinitate din Tatal mai Inainte de tosi vecii iar la sfarsitul zilelor pentru noi qi pentru
a noasiral mntuire, nalscut dupa umanitate, din Maria, de o
www.digibuc.ro

18

274

flint& cu *fatal dupd divinitate si de o hint& cu noi dupd

umanitate. Cdci cele dou naturi s'au unit ( 360 cpuuov
Evoials yiy.ove) si de aceea mdrturisim un Christos, un Fiu,

un Domn. Din cauza acestei uniri, strind de orke contopire,

mrturisirn si c s. Fecioard este ndscatoare de Dumnezeu,
fiindca Dumnezeu Cuvntul, s'a f dcut trup si orn si deja din
momentul conceptiunii vi-a unit siesi templul ( vccv ) pe
care 1-a luat din aceea (din Fecioara). In ce priveste termenii apostolilor si Evanghelistilor privitor la Christos, stim
c teologii Ii aplica pe aceia care unesc ca privind o persoand
iar pe aceia care separd ca privind cele cloud naturi si pe cei
potriviti divinitatii, Ii folosesc privindu-1 pe Christos ca Dumnezeu iar pe cei mai urnili privindu-L ca orn".
Dupd intelegerea intervenit intre cei doi patriarhi, impdratul a procedat cu strdsnicie impotriva acelora care refuzau sdi o accepte si ei. La interventia lui Ioan din Antiochia,
au fost destituiti 15 episcopi renitenti. In 435 Nestoriu a fost
scos din mdndstirea s. Euprepius i exilat in localitatea Petra

din Arabia, apoi in Oasis din Egipt unde vi-a scris Cartea
lui Heraclide din Damasc" qi unde a murit pela 451. In aceIasi timp imparatul a dat, curn am vdzut, edictul sever ca
toate scrierile lui Nestoriu s fie cdutate si arse si a interzis orice 'adunare publica ori privata a aderentilor lui.1)

Persecutatd fdr crutare, erezia si-a gsit un timp refugiul in scoala din Edessa, in care cartile lui Diodor din Tarsus si Theodor din Mopsuestia erau studiate i comentate cu
pietate, iar cnd, la 489, la ordinul impdratului Zeno, scoala
a fost inchisd, dascalii si elevii ei expulzati, au trecut frontiera in Persia, stabilindu-se in Nisibis unde functiona noua
scoal infiintatd de mitropolitul Barsumas sau Barsaumas
condusd aproape o jumtate de an de Narses, in spirit nestorian pur. Nisibis a devenit, astfel, centrul expansiunii ereziei, care a 0:sit o largd rdspndire mai ales dupa ce, intervenind pe lnga motivele de ordin religios i cele de ordin
I) Cod. Theod. XVI., 5. 66:
..ita ut nemo in religionis disputa
tionum supradicto nomine faciat mentionem ant quibusdam eorum

babendi concilii gratia in aedibus out Nina ant suburbano suo aut
alio loco conventiculum clam aut aperte praebeat, quos omni conventus celebrandi licentia privari statuimus; scientibus universis. violatorern huius legis publicatione bonorurn esse corcendum".

www.digibuc.ro

275

politic-national, au fost rupte legturile dintre bisericile crestine din Persia si scaunul patriarhal al Antiochiei, iar biserica din Persia a devenit complet autonomd, avndu-si seful
suprem, catholicos-ul, in episcopul din Seleucia
Ktesiphon.
Aderentii ei au desfsurat in veacurile urmtoare o uimitoare
activitate misionard rspndind-o in Mesopotamia, Arabia.
Egipt, i pang departe in Tibet, in India, Mongolia si China.
In veacul al 13-lea, biserica Nestoriand avea peste 230 de
eparhii grupate in 27 provincii mitropolitane, cuprinznd
aproape intreaga Asie Centrald, Azi numdrul lor este foarte
redus. 2)

5. Monophisismul

A. Monophisismul pan la conciliul dela Calcedon

Pacea bisericeasc restabilit in imperiul roman, prin acceptarea, la 433, din partea s. Cyrill a formulei propuse de
colegul sdu loan din Antiochia
formula al carei autor pare
a fi fost invtatul Theodoret din Cyrus
si restabilit, mai

ales. prin interventia energic a imphratului Theodosie al II-lea,

a fost de foarte scurt duratd. Discutiile christologice i, in
legal-turd cu ele, frmntdrile sf luptele au inceput din nou cu

o violentd care aminteste vremile de sbucium ale sasierilor

arianiste, si au durat 'And trziu, la sfrsitul veacului al
VII-lea.
Inceputul luptelor monophisite,

de care urmeaz sd ne

ocupdm acum, este pus de obiceiu, in legdturd cu persoana lui

Eutyches, arhimandritul unei mndstiri asezate lng zidurile
Constantinopolului, si de aceea erezia se mai numeste i eutychianism. Aceastd numire nu este insd prea potrivitd, fiindcd
monophisiti au existat in acelas timp si in alte locuri, cu totul
independente de arhimandritul amintit. Monophisismul s'a intemeiat pe s. Cyrill, pe imensul lui prestigiu i pe autoritatea
sinodului dela Ephes din 431.
Vorbind de nestorianism am ardtat impresia produs asupra unei mari pdrti din teologii vremii de ctiva termeni
f oarte putini norocosi din anatematismele patriarhului Alexandriei. S. Cyrill n'a fost monophisit; conceptia lui despre
Tanin. Les glises sparees d'orient. Paris 1930

www.digibuc.ro

276

felul unirii in Isus Christos a naturii divine cu natura umana

este ortodoxa, insa terminologia utilizata pentru definirea acestei uniri, se deosebeste esential si de aceea a coalei din Antiochia, i de aceea ramasa definitiva dupa sinodul dela Cal(natura, subcedon. Pentru el cOacg, 7cp6m7cov i firc6crcaKI
Pentru
coala din
stanta, persoand) au aceeasi semnificatie.
cpt5aLg
rtataacg
= natura,
i
Antiochia, nu; pentru ea
substanta concreta cu toate atributele ei esentiale si acestor
7-cpmincov
= persoana. Atribudoi termeni li se opunea
acelas

ind

sens

cuvintelor

cp5cr. rc6a-cocacg

npcrumov

s. Cyrill 1-a, definit pe Isus Christos cu fraza lima din Apolpxwthv

= unica
pia Oat; Too' ()se) Xyou
nature"' intrupat a cuvntului lui Dumenezeu. Intelegnd sub

linaris;

ceeace inlelegem azi si ceeace intelegeau aderentii

scoalei din Antiochia adica natura, definitia este, fara indoiala, eretica; intelegnd insa ceeace intelegea s. Cyrill (persoardi) ea e ortodoxa.1) Confuzia a fost potentata de faptul
cA s. Cyrill numeste unirea celor cloud naturi in Isus Christos
Evtuac; cpuamil = unire fizic, in opozitie cu unirea morald,
ceeace a lasat sa se interpreteze ca o contopire a or. De
aceea cnd a semnat formula de impacare din 433 care vorbea de iv Tcp 6cu.orcov (o persoana) si de 660 cpavuv &goats
= unirea a cloud naturi in Isus Christos, aderentii lui 1-au socF6a4.

cotit trdator al adevarului aparat pna aci.

Sinodul din Ephes (431) a aprobat ca ortodoxe cele
douasprezece anatematisme ale s. Cyrill si de aci inainte,
deci, ele reprezentau punctul de vedere oficial al bisericii intregi. Harnack observa cu mult dreptate ca oricine putea fi
socotit eretic ori ortodox dupa intelesul pe care II dadea formulei adoptate de acel sinod, adica dupa inelesul pe care Il
cldea termenilor folositi de autorul el.')

De altfel s. Cyrill insusi a incercat, cum am aratat, in

mai multe scrieri si scrisori sa se explice, aratnd celor ce
atacau caracterul ortodox al anatematismelor, care este condin nenoceptia sa adevarat in materie christologicd, dar
a continuat sA foloseasca si dupa acordul din 433
rocire
termenii in felul lui personal. NIA, cnd a trait a reusit sae
potoleasca zelul monophisit al aderentilor. Dupa moartea lui,
Tixeront TTI7 61 squ.
2) Dogrnengeschichte, Tubingen 1922 p. 253.
1)

www.digibuc.ro

277

intmplata la 444, conflictele au isbucnit cu violenta. Arhidiaconul Dioskur, urmas al lui Cyrill in scaunul patriarhal al
Alexandriei, era un monophisit fanatic. In 447 acesta a inceput

lupta impotriva curioscutului protagonist al antecesorului sau,

al lui Theodoret din Cyrus, denuntndu-1 patriarhului din Antiochia, c in predicile sale spune c in Isus Christos sunt
doua persoane" ( cpcrtg ), iar cnd acuzatul spre justificare i-a trimis un lung memoriu in care declara categoric ea
in Isus Christos e o singura persoana si distingea in El doue
naturi, natura divina i natura umana, Dioskur l-a excomuni-

cat. Tot la interventia si in urrna denunturilor lui, a fost destituit si Ireneus, mitropolitul din Tyrus (Cilicia) si trimis in
exil (448).

Marea furtuna a pornit insa din Constantinopol si ea se

leaga de numele lui Eutyches. Acesta era, cum am amintit.
arhimandritul unei manastiri avnd sub ascultarea sa 300 de
calugri. Desi, cum rezulta din toate actele lui, avea o pregatire teologica rudimentara, si-a cstigat totusi un bun nume
in lupta impariva ereziei lui Nestoriu si pare a fi avut legaturi de prietenie cu s. Cyrill insusi. Multum imprudens et nimis imperitus, cum il numeste papa Leo cel Mare, Eutyches
socotia eretic pe oricine vorbia de dou naturi in Isus Christos.
Privitor la doctrina lui ne putem orienta din declaratiile pe
care le-a facut in sinodul convocat de patriarhul Flavian la
Constantinopol in 448 si din scrisoarea acestuia catre papa
Leo. Eutyches admitea in Isus Christos o singurd naturd, legandu-se strict de definitia s. Cyrill, citata mai sus: 11..ac cpixstg
To5 eso5 Xyou asactpxmlin
intelegand insa sub cuvntul
,:pcstg
nu persoana cum intelegea s. Cyrill, ci natura. $i el
profesa existenta inainte de unire" ( gwoatg ) a doua naturi, nega insa acest dualism dupa unire. La intrebarea precisa, care i s'a pus in sedinta a 7-a (22 Noembrie 448) a sinodului din Constantinopol: crezi cei Domnul nostru, care s'a
neiscut din Fecioarei este de o fiinfei cu noi qi cd dupei intrupare e compus din douei naturi?" a raspuns: meirturisesc c
inainte de unire Domnul nostru consta din cloud naturi, dupii
unire insd, meirturisesc o singurei nature. Asemenea recunotea ca. Fecioara Maria era de o flint& cu noi, trupul Domnului nascut din ea, insa nu. Patriarhul Flavian al Constantinowww.digibuc.ro

278

polului rezum la fel doctrina lui Eutyches inteo scrisoare trimis papii Leo in 448.1)
Primind denunturi dela colegul su Domnus, patriarhul
Antiochiei si dela Eusebiu episcopul din Dorylaeurn (Phrygia)
impotriva invtturilor rspndite de Eutyches, patriarhul
Flavian a tinut in toamna anului 448 un sinod cu episcopii
care se aflau la Constantinopol pentru examinarea plngerilor
ridicate contra btrnului sau arhimandrit. Sinodul a tinut
sapte sedinte: intia la 8 Noembrie iar cea din urm' la 22
Noembrie, Impotriva lui Eutyches s'a ridicat dela inceput ca
acuzator hotrit si necruttor episcopul Eusebiu din Dorylaeum. Inainte de a se proceda la ascultarea lui Eutyches
la examinarea acuzatiilor, care i se aduceau, s'au citit a) scrisoarea ui Cyrill atre Nestoriu cu cele 12 anatematisme anexate, b) deciziunea sinodului din Ephes din 431, care a aprobat scrisoarea citatal i c) scrisbarea trimisa de Cyrill patriarhului Ioan din Antiochia dup pacea din 433. Pe baza acestor
acte, sinodul si-a precizat "confesiunea de credint i anume
ca Isus Christos e Dumnezeu adevrat i orn adevrat, nascut
dup divinitate din Tara"! inainte de veci, iar ca orn nscut in
timp, pentru mntuirea noastr, din Fecioara Maria; de o
fiint cu Tatl in ce priveste divinitatea si de o fiint6. cu
Mama Sa (Maria) in ce priveste umanitatea. Dup intrupare
in Isus Christos sunt dou naturi inteo persoan si deci e un
Christos, un Fiu, un Domn. Cine crede altfel, incheie marturisirea de credint, este exclus din snul clerului si din
biseric.

Invitat in fata sinodului pentru a da lmuriri privitoare

la acuzatiile care i-se aduceau, Eutyches a refuzat, sub difes6 se prezinte, pti26. in 22 Noembrie. Atunci
drz
doctrina pe care o cunoastem, sinodul 1-a
sustinndu-si
excomunicat cu votul unanim al episcopilor prezenti (32), Sen-

rite pretexte,

') Asserebal (Eutyches) instanter dicens: Dominum nostrum 1esum

Christum. non oPortere confiteri de &tabus naturis post humanam susceptionem, cum a nohis unius sushstantiae et unius personae cognoscatur neque carnem domini coessentialem nohis suhsistere, tanquam eic
nobis susceptam et roadunatam Deo nerhum secundum substantiam:
sed dicehat nirginem quidem, quae eum genuit, secundum carnem
consubstantialem nobis esse. Ipsum, autem Dominum non suscepisse ex
ea carnem consubstantialem nobis, sed corpus Domini non esse quiden?
corpus hominis, humanum quidein corpus esse, quad est ex nirene.

www.digibuc.ro

279

tinta a fost semnat si de 23 de arhimandriti. Turburarile au

inceput abia acum. Condamnarea lui Eutyches a produs in
populatia din oras o agitatie uriase. Acesta s'a plans prin placate afisate in pietele publice contra condamnarii, .incercncl
.sa-si justifice atitudinea doctrinala. De alta pare s'a plans paintre ei i lui Petru al Ravennei,
pei Leo si altor episcopi
care i-a rspuns ca. in materie de credinta singur papa, urmai s'a plans, mai
sul sfntului Petru, e competent sa judece
ales, impratului Theodosie al II-lea, la curtea caruia avea un
sprijinitor puternic in persoana eunucului Chrysaphius. Acuzandu-1 pe Flavian, ca.' a falsificat procesele verbale ale shiodului prezidat de el, impdratul, care nu avea mari simpatii
fata de patriarhul sau, a ordonat o ancheta sever, care ins&
n'a putut dovedi nimic, iar pentru examinarea doctrinei lui
Eutyches a convocat pe ziva de 1 August 449 un sinod ecumenic la Ephes. Din felul cum s'au fcut convocarile si din msurile luate in legatura cu el, se putea prevedea i felul cum se
vor desfasura lucrarile lui. Lui Theodoret din Cyrus, marele
dusman al monophisismului, i-a ingaduit sa asiste la sinod numai daca va fi invitat de membri lui. Presedinte a fost numit
cunoscutul Dioskur din Alexandria,
monophisit fanatic, eI
insusi, si care, fara a avea nici o jurisdictie asupra lui Eutyches
supus al pa-triarhului din Constantinopol,
printeun
surpinzator abuz de putere 1-a reprimit in comunitatea crestina, desi fusese excomunicat de sinodul din 448 prezidat de
Flavian. Episcopii care 1-au osndit pe Eutyches in sinodul
tinut la Constantinopol pot participa la lucrarile noului sinod,
insa f Ara vot. Asemenea nu pot participa episcopii care au
augat ceva la formula dela Nicea. In schimb a fost invitat,
prin adresa speciala impardteasca, faimosul arhimandrit Barsumas din Syria ca reprezentant al calugarilor luptatori impotriva nestorianismului. Reprezentantii imp aratului la sinod au
fost doi inalti functionari, Elpidius si Eulogius, care aveau insarcinarea s mentina ordinea arestnd pe oricine ar provoca
agitatii si tulburari. Papa Leo, neputnd participa personal, a
trimis si el trei delegati, pe episcopul Iuliu din Puzzuolo, pe
preotul Renatus, care a murit pe drum, si pe diaconul Hilarius.
Deleggii aduceau scrisori pentru sinod, pentru imparatul
Theodosiu, pentru sora sa Pulcheria si pentru patriarhul Flavian, 0 deosebita important are aceasta ultima scrisoare, devenita celebra sub numele de epistola dogmatica, pentruca
www.digibuc.ro

280

cupeinde o expunere, rmas definitivd, a doctrinei catolice

asupra lui Isus Christos. Scrisoarea aratd CA. in Isus Christos
e o singur persoana, acelas fiind si Dumnezeu adevrat din
Dumnezeu adevrat, a tot puternic din a tot puternic, etern din
etern 1 si orn adevdrat ndscut din Fecioara Maria. Desi persoana e una singurd, ea are cloud naturi, natur divind i na-

tura uman5. Amndou naturile si-au pstrat insusirile proprii si facultatile proprii.1) Din unitatea persoanei si din dualitatea naturei urmeaz, ca. aceluias Isus Christos trebuie sa i-se
atribuie si actiunile umane i actiunile divine (comunicatio
idlomaturn!)1

Sinodul pe care istoria Il numeste latrocinum Ephesinum

s'a deschis la 8 August
449 in, biserica s. Marii din Ephes. Au participat 127 de episcopi, iar 8, neputnd merge personal, si-au trimes delegati.
Dintre cei prezenti la sinodul tinut la Constantinopol in 448
au participat numai 9 in frunte cu patriarhul Flavian. A prezidat, conform dispozitiunei impartesti, patriarhul Dioscur al
Alexandriei
conciliul din Calcedon Il numeste animal salbatec
care refuznd sa citeascd scrisoarea dogmaticii a papei
Leo, a procedat repede la examinarea cauzei lui Eutyches.
Btrnul arhimandrit si-a expus personal aprarea, spunnd
ca a stat totdeauna si st si acurn pe temeiul formulei dela
(gvo`aos ktlarptxil = sinod tedharesc)

Sah a igitur proprietate utriusque naturae et substantiae. et in

unam coeunte personam. suscepta est a malestate humilitas, a lirtute
infirmitas, ab actemitate mortalitas et ad resohendum conditionis nostrae debitum natura in\ iolabilis naturae est unita passibili... Tn integra ergo Neri homiuis perfectaque natura verus natus est Dens. totus in suis. Mills in nostris... Tenet cnim sine defectu proprictatem
suam utraque natura ... Et sicut Verbum ab aequalitate paternae ginrine non recedit. ita et (aro natnram nostri generis non relinquit.
2) Unns idemque est. .. leri Dei Mitts et lere hominis
Deus per id quod in principio erat Verbum et Verbum erat aput Deum
et Dens est Verbum (To. 1. 1) homo per id quod Verbum caro factum
est et babitaoit in nobis (Tbd.. I. 14) ... Quern 4itaque sicnt hominem
diabolica tentat astutia, eidem sicut Deo angelica famulantur officia...
Tar in alt loc: Propter bane ergo unitatem personae in utraque natura
intelligendam, et filius hominis legitur descendisse de caclo, cum filius

Dei carnem de ea virgine, de qua natus est, assumpserit. Et rursus Filins

crucifixus dicitur ac sepultus, cum haec non in divinitate ipsa,
qua Unigenitus consempiternus et consubstantialis est Patri, sed in naturae humanae sit infirmitate perpessus.

www.digibuc.ro

281

Nicea i a hotdririlor sinodului din 431, care a adoptat doctrina s. Cyrill. Eusebiu din Dorylaeum, acuzatorul lui, a fost
impiedecat s vorbeascd fiindca a vorbit in anul trecut la sinodul din Constantinopol. Apoi, atat el cat i patriarhul Flavian, au fost destituiti sub pretext ca au adaugat lucruri noi
la formula dela Nicea, vorbind de dou naturi in Isus Christos. Calugdrii fanatizati ai lui Barsumas, impreun cu soldatii
adui de comisarii imperiali, au nvlit in bisericd i au silit,
prin badi i amenintri
din cauza lor Flavian a murit
peste cteva zile
pe episcopii prezenti s isaleasc achitarea de orice \Tina eretic a lui Eutyches i destituirea ca eretici a patriarhilor Flavian din Constantinopol i Domnus din
Antiochia,
i a episcopilor Ibas din Edessa, Theodoret din
Cyrus qi Eusebiu din Dorylaeum. Credinta in dou naturi ale
Mntuitorului a fost condamnatd. Delegatii luk Leo cel Mare,
care au protestat i au refuzat s iscaleasca, abia au putut
scpa cu fuga dupd ce au prima apelurile adresate papei de
Flavian si Eusebiu. La Roma a apelat mai trziu i Theodoret.3)

Theodosiu II s'a grabit s aprobe hotririle sinodului, despre care documentele contemporane ne dau detalii inspimnttoare, poruncind ca toti episcopii din imperiu s iscleasc formula dela Nicea, creia nu este ingduit s i-se
adauge nimic i nici un aderent de al lui Nestoriu i Flavian
sd nu, fie indltat la treapta arhiereascd i nimeni sa nu indrsnease a citi scrierile lui Nestoriu i Theodoret, care trebuiesc
arse ori unde se vor gsi. Si pentruca triumful monophisismului sal fie i mai deplin i confuzia i mai mare, in locul lui

Flavian a fost inltat in scanul patriarhal al Constantinopolului calugrul din Alexa9.dria, Anatolius, fost 'Ana aci agent
al lui Dioskur la curtea imprteasc.
Ortodoxia orientald se gaisia in cea mai mare primej die:
in fruntea, bisericilor din Alexandria, Ierusalirn i Caesarea
Cappadochiei pstoriau ereticii monophisiti, Domnus din An-

tiochia era alungat din scaun iar in capitala imperiului Dioskur i impusese pe omul sdu de incredere.
Norocul a fost c in aceste imprejurri deosebit de grele
scaunul patriarhal al Rome! era ocupat de unul din cei mai
strluciti papi pe care i-a avut cretinismul. Energic, orn de
3)

Actele sinodului in Mansi VI.

www.digibuc.ro

282

actiune, teolog profund i subtil diplomat, Leo cel Mare a desf asurat o neobosita activitate statornic pentru salvarea puritatii ortodoxiei din partile de rsarit ale imperiului, att de
adnc sguduita i framntala de ereziile, care s'au succedat
una dupa alta. In Octombrie 449 a convocat un sinod la Roma,

care a condamnat hotaririle latrociniului" dela Ephes. Probabil, sinodul a condamnat i pe Dioskur, fiindca acesta, cum rezult din actele conciliului dela Calcedon, l-a excomunicat
el pe papa. Dupa sinod, Leo a scris imparatului ca sa pastreze
statu quo pna la convocarea unui mare sinod cu episcopi din
toate provinciile; a scHs apoi surorii imparatului, Pulcheria,
cerndu-i sprijinul; a scris clerului i poporului din Constantinopol ca sa ramn statornic in credint i sa nu accepte
hotririle dela Ephes. Si tot la staruintele lui au intervenit la
inceputul anului 450 pe langa Theodosiu si imparatul din Occident Valentinian III, sotia sa, imparateasa Eudoxia sora lui.
Theodosiu si mama sa Gal la Placida, accentund drepturile
papei dela Roma de a judeca in chestiunile de credinta si in
conflictele dintre episcopi i rugandu-1 sa se supuna indemnurilor lui Leo.
In Iu lie 450 Theodosiu II a murit. Tronul imparatesc a
fost ocupat de sora sa Pulcheria si de sotul acestea Marcian.
Episcopii exilati au fost rechemati din surghiun, osemintele lui
Flavian duse la Constantinopol i asezate, in prezenta nouilor
domnitori, in biserica Sfintilor Apostoli, iar Chrysaphius, cu .
noscutul protector al lui Eutyches, a fost osndit la moarte
executat. Apoi Marcian a scris papii comunicndu-i urcarea
sa pe tron si intentia de a convoca un mare sinod, care s
restabileasca pacea bisericii. Scrisoarea, care e dela sfrsitul
lui August ori inceputul lui Septembrie (450), vorbeste de primatul episcopului Romei si de dreptul de supraveghere al lui
in chestiunile de credinta. In acelasi timp noul patriarh, Anatolius, pentru a obtine recunoasterea solicitata din partea
papei Leo, a iscalit impreuna cu o multime de alti episcopi,
adunati, probabil- in Noembrie, intr'un mic sinod la Constantinopol, scrisoarea dogmatica a acestuia. Situatia, cum vedem,
s'a schimbat cu totul dupa moartea lui Theodosiu II.

www.digibuc.ro

283

B. Conciliul dela Calcedon (451) i desvoltarea rnonophisismu-

lui *Ind la urcarea pc iron a lui Iustinian (527).

de care vorbia Marcian in scrisoarea sa
catre papa, a fost convocat pentru 1 Septembrie 451 la Nicea. Leo, neputand participa personal, a delegat ca reprezentanti ai sal pe episcopii Paschasinus din Lilybaeum (azi Marsala in Sicilia) si Lucentius si pe preotii Bonifacius Basilius.
Paschasinus avea delegatia speciala de a prezida, el, lucrarile conciliului in numele Papei. Praedictum fratrem et coepiscopum meum (Paschasinum) vice mea synodo convenit praesidere, scrie Leo impratului Marcian la 24 Iunie 451.
Conciliul
care e al 4-lea ecumenic
s'a deschis la 8
Septembrie, nu in Nicea unde fusese convocat la inceput, ci la
Calcedon, in biserica s. Euphemia, in speranta ea' imparatul
ocupat cu rasboiul impotriva Hunilor, care navlisera in IllyNoul conciliu,

ricum, va putea sa asiste la lucrarile lui. A fost, fara indoiala, cea mai stralucita adunare bisericeasca pe care a avut-o
crestinisrnul pana atunci. Au luat parte circa 600 de episcopi,
aproape toti din Orient, Occidentul fiind reprezenat, in afara
de delegatii papali, numai de episcopii africani Aurelius si
Rusticianus. Imparatul era reprezentat de sase comisari
senatul si-a avut si el 11 reprezentanti ai lui. S'au tinut cu
totul, intre 8 Septembrie si 1 Noembrie (451), 16 sedinte, in
care, in afara de masurile personale
destituirea lui Dioskur, recunoasterea ortodoxiei lui Theodorei din Cyrus si
Ibas din Edessa
s'a citit scrisoarea dogmatica a papei Leo,
primit cu insufletire de cea mai mare parte a episcopilor
prezenti, care, dupa lectura ei, spuneau ca ea cuprinde credinta ss. Parinti, credinta apostolilor si ca. Petru a vorbit prin
gura lui Leo, s'a condamnat atat erezia lui Nestoriu cat si
aceea a lui Eutiyches si, la dorinta imparatului, s'a redactat'
o nou formula a invataturilor privitoare la divinitatea si
umanitatea lui Isus Christos si la felul unirii in El a celor
doua naturi, &Nina si umana. Formula este un rezumat scurt
al scrisorii dogmatice a papei Leo. Textul ei est urmatoruh
Urmand pe sfintii Parinti, invatam ca Fiul si Domnul nostru
Isus Christos este unul si acelas, perfect in divinitate si perfect in umanitate, Dumnezeu adevarat i orn adevarat, din
suflet rational si trup, de o fiinta (consubstantial, 60615aLo.;)

cu Teal dupa divinitate si de o fiinta cu noi dupa umani4

www.digibuc.ro

284

tate, intru toate a,semenea nou afar de pcat, (Evr, & 15)t
nAscut in ce priveste divinitatea din Tatl inainte de veci, iar
in zilele din urm5., pentru noi si pentru a noastr mntuire,
ndscut din Feciora Maria in ce priveste umanitatea: unul
acelas Christos, Fiul Domnul unul nascut, in dou naturi
(b 660 cp6creatv). Bird amestec, fr transformare, indivise
inseparabile, unirea nesuprimnd deosebirea naturilor, ci, mai
pastrat propriettile
ales, fiecare din cele cloud naturi
sale, si s'a unit intr'o unica persoan i intr'o unic subsistent

np6atimov xrzi [jay nbcrrocacv) (Isus Christos) n'a fost im-

p5rtit sau divizat in dou persoane, ci

este unul i acelas

i unul nscut Cuvntul Dumnezeu, Domnul Isus Christos, precum mai inainte Profetii (au profetit) despre el si
insui Isus Christos ne-a nvtat i ne-a transmis simbolul
Flu

PArintilor1) ".

.a.far de canonul 28, care acorda

patriarhatului din Constantinopol, rangul al 2-lea dup acel
al Romei
au fost aprobate de papa Leo cu scrisoarea din
21 Martie 453, Inca nainte de aceas LA data i anume prin
edictele din 7 Februarie, 13 Martie, 6 si 28 Iulie 452, .impaHo tririle conciliului

ratul a luat msuri severe contra acelora, care mai discut

chestiunile solutionate definitiv de conciliu si a oprit ca monophisitii s aibe preoti, amenintnd cu exilul i confiscarea
a verilor a tat pe aceia care i-ar hirotonisi ct si pe horotonisiti. Asemenea, nu se pot intruni, nu pot face testamente
nici nu pot mosteni, nu pot fi militari, etc. Toate scrierile
monophisite trebuiesc confiscate si arse, iar rspnditorii
autorii lor pedepsiti cu exilul i confiscarea averilor. Eutyches si Dioskur au fost exilati.
Dar ca i dup conciliul dela Nicea, nici aproape unanimitatea
cam impus ca i la Nicea
a hotdririlor dela
Calcedon i nici intensa actiune de 15.murire a adevrurilor
de credinta stabilite acolo, desf surat de papa Leo, n' au
putut restabili pacea i linistea in bisericile din Orient. Oroarea de erezia lui Nestoriu si de tot ce putea fi interpretat:
in sens nestorian, iar de alt parte enormul prestigiu al
aposatului Cyrill al Alexandriei, prestigiu confirmat de sinodul dela Ephes din 431, au constituit cele cloud puternice
Actele sinodului la Mansi vol. VI si VII. Analiza lor la Ilefele
112 pp. 410-544.

www.digibuc.ro

285

piedeci, aproape de neinvins, in calea triumfului formulei

calcedoniene. Si intr'aclevar, luptele au isbucnit a doua zi in:
Egipt, in Palestina si in patriarhatul Antiochiei, cu violente

cu vrsari de snge ca pe timpul celor mai tulbun agitatii

ariane.

In locul lui Dioskur, destituit de conciliul dela Calcedon

exilat, a fost ales in fruntea patriarhiei

din

Alexandria,

Proterius. Alegerea lui a provocat opozitia violent a aderentilor inaintasului. Plebea fanatizatd a atacat armata insArcinata cu apArarea ordinei. Dupa moartea imphratului Marcian
(457) tulburrile au isbucnit din nou. Partida monophisit
condusd de preotii Timotheiu Ailuros (Ai)upos = pisicA) si de
Petru Mongos a ocupat catedrala orasului, a ucis, in baptisteriul ei chiar, pe patriarhul Proterius, aseznd in locul lui
pe Timotheiu amintit mai sus. La fel au fost alungati si din
celelalte orase episcopii si preotii ortodocsi, deciziunile consiliului dela Calcedon au fost condamnate, _jar papa Leo si
patriarhul Anatolius al Constantinopolului au fost excomunicati. Numai interventia energica a noului impdrat Leo 1 a
putut restabili linistea; patriarhul monophisit a fost destituit
(460) si exilat in Gangra apoi in Chersonez si in locul lui
a fost ales Timotheiu Salophakiados, care a pgstorit 'Ana
la 475.

se vorbeste de
In Palestina marele numr de clugri
peste 10.000
agitati de un tovars al lor din Alexandria,
Theodosiud au cerut lui Flavian patriarhul Ierusalimului s
condamne sinodul dela Calcedon. Refuznd, patriarhul a fost
alungat si inlocuit cu agitatorul Theodosiu. La fel au fost inlocuiti i episcopii din celelalte orase ale Palestinei cu aderenti ai ereziei monophisite. Ca si in Alexandria i aci, in.
Ierusalim, plebea turburat de calugarii fanatici a provocat
desordini care au fAcut mai multe victime omenesti. Intervenia
a restabilit ordinea: Theodosiu a fost silit s
se refugeze, iar Juvenal si ceilalti episcopi alungati si-au
putut ocupa scaunele prAsite.
Nici patriarhatul Antiochiei nu a fost crutat de revolta
monophisitd. Clugrul din Constantinopol Petru Fullo, stabilit aci, a grupat in junil lui o puternicA disident eretc.
Patriarchul Martyrius a fost silit s'd se retraga din fruntea
bisericii. Locul i 1-a luat Petru insusi, care, pentru a evidentia caracte'rul monophisit al convingerilor sale, a intregit
www.digibuc.ro

286

Trisagionul (Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de

moarte, mantuieste-ne pe noi) cu cuvintele care Te-ai ref'stignit pentru noi" introduse dupa Sfinte fdra de moarte".;
Adausul era din punctul de vedere monophisit logic: fiind in
Isus Christos o singura natura, cea divina, deci identica cu
a Tatalui si Sfantului Spirit, evident se pntea spune c intreaga

Treimea s'a rastignit pentru noi, Imparatul Leo a intervenit

aci exiland pe Petru i restabilind linistea. Dar cat de
aparenta era acesta linte i cat de putin temeiu se
putea pune pe taria convingerilor episcopilor din partile
orientale ale Imperiului, a dovedit-o
scuria domnie a
uzurpatorului Basiliscus (476-77), care, crezand ca se poate
mentine pe tron sprijinindu-se intre altele, pe elementul
monophisit, a dat indata dupa venirea la domnie un decret
imparatesc poruncind ca toti episcopii s condamne epistola
dogmatica a papei Leo si inoirile" dela Calcedon. Aproape
500 de episcopi din patriarhatele Alexandriei, Antiochiei
ierusalimului s'au grabit sa impliniasca strania poruna a
noului imparat, condamnand i scrisoarea citata a papei
ale conciliului din 451. Revenirea pe
tron a lui Zeno a insemnat e adevrat, restabilirea ierarhiei
ortodoxe la Ierusalim, Antiochia si Alexandria, ale caror
scaune fusesera din nou ocupate, sub Basiliscus, de patriarhii
eretici isgoniti, ea a insemnat ins, in acelas timp, i inceputul dureroasei schisme, care a durat pang la 519.
Dandu-si seama de primejdia pe care o infatisa pentru
siguranta tronului sfasierile religioase ale supusilor, sfasieri
hotaririle dogmatice

de care a beneficiat in masura atat de larga rivalul sau Basiliscus, imparatul urn-Jai-ea refacerea unittii sufletesti a lor,
chiar cu pretul ruperii legaturilor cu Roma, pierdut dela
476, pentru imperiu. In vederea realizarii acestei paci religioase Zeno a publiciat in 482, la indemnul patriarhului din
Constantinopol Acacius (471-489), faimosul edict `Evov.y.6v
vm = a uni) adre(Henoticon =--- pentru unirea dela verbul
sat episcopilor, clerului i poporului credincios din Egipt,
Libya i Pentapolis. Edictul cuprindea o formula de credinta,
care, in conceptia imparatului si in a inspiratorului sau
Acacius, trebuia sa uniasca, satisfacandu-i, at:at pe ortodocsi
cat i pe monophisiti i anume simbolul dela Nicea cu intregirile dela Constantinopol, i hotaririle conciliului dela Ephes
din 431 impreuna cu cele 12 anatematisme ale s. Cyril. El
www.digibuc.ro

287

condamn i pe Nestoriu si pe Eutyches i accentuiazd. unita tea personald a lui Isus Christos, care e consubstantial cu

Tatd1 in ceea ce priveste divinitatea si consubstantial cu noi

in ceea ce priveste umanitatea. De cele cloud naturi deosebite
nu face nici o amintire speciall si condamnd, pe toti care
cred altfel fie la Calcedon fie in alt sinod". Edictul, in
fond, nu cuprindea nimic eretic, desi insemna repudierea marelui conciliu dela Calcedon din 451. Unitatea personald a
lui Isus Christos era mentinut i, prin faptul cd se accentua consubstantialitatea Lui cu Teal i consubstantialitatea
Lui i cu noi i prin condamnarea att a lui Nestoriu ct
a lui Eutyches, evident, erau recunoscute i cele dou naturi,
divind i umand fard a vorbi explicit de ele i f drd a strui
asupra felului unirii for, cum a facut-o conciliul dela Calced on.

Rezultatele Henoticonului au fost diametral opuse celor

urmdrite de autorii 1ui. Ortodocsii au rdmas nemultumith'
fiindcd respingea Calcedonul, monophisitii fiinda condamna
pe Eutyches iar cei crescuti in spiritul qcoalei din Antiochia,
fiindcd accepta anatematismele s. Cyril, punndu-le aldturi de
simbolul dela Nicea, si Constantinopol. Confuziunea a dev enit si mai mare cnd cunoscutul Petru Mongos iscdlind Henoticonul a fost reasezat in fruntea patriarhiei din Alexandria,

in locul lui Ioan Talaia, care a fost destituit si cnd patriarhul Acacius din Constantinopol i Martyrius din Ierusalim
1-au primit iardsi in comunitatea bisericeasc. Asemenea a
fost pus din nou in fruntea bisericii din Antiochia, tot in
urma semndrii Henoticonului, si celalalt conduator monophisit, Petru Fullo, in locul patriarhului Calendion, isgonit si el
din scaun ca si Ioan Talaia al Alexandriei. In urma plangerilor primite din acest Orient att de nestatornic i att
de adnc tulburat, papa Felix III a convocat in Octombrie
484 un sinod la Roma, care deodatd cu Petru Mongos 1-a
ctestituit i excomunicat si pe patriarhul Acacius. Acesta din
urm a fost acuzat, intre altele, c a prima pe eretici in
comunitatea bisericeasch si i-a asezat in fruntea episcopiilor
si 1-a ajutat pe Petre Mongos, eretic si el, sd usurpe scaunul
pa triarhal al Alexandriei. Acacius, tare pe sprijinul impAratului, n'a cedat ci a stars si el numele papei din diptichul
bisericii din Constantinopol. Astfel s'a ngscut schisma &litre
biserica Romei si bisericile grecesti din Orient, care a durat
www.digibuc.ro

288

pan la inceputul domniei impdratului Justin I, neputnd fi

inlaturatA cu toate incercrile f Acute de urmasii lui Acacius,
Flavita sau Fravitas (489-490), Eupheniu (490-496) si Macedoniu (496-511).
Desi la rAstimpuri scurte au murit si Petru Fullo (488)
si Acacius (489) si Petru Mongos (490) si impratul Zeno
(491), situatia in Orient s'a agravat. Succesorul lui Zeno, imparatul Anastasiu (491-518), ridicat pe tron de sotia sa, impArAteasa vAduvA Ariadna, orn altfel cu frumoase insusiri de
domnitor, nu numai c si-a insusit Henoticonul lui Zeno, ci a
luat, cu incetul, o atitudine deadreptul monophisitA. Patriarchul Macedoniu din Constantinopol, refuznd s condamne
hotririle dela Calcedon a fost destituit, trimis in exil, (511)
si inlocuit cu Timoteiu (511g18) ; aceeasi soart a avut-o
in anul urmAtor (512) si Flavian din Antiochia, care a fost
inlocuit cu Sever, unul din cei mai celebrii reprezentanti ai
monophisismului luptator; iar in anul 513 a fost destult, pentru aceeasi vind, si patriarchul Elias al Ierusalimului. Patri-1
archii din Alexandria au rAmas toti statornici in apAsarea
Henoticonului, pe care 11 interpretau in sensul lor monophisit.
Moartea, la inceputul lui Iu lie 518, a inpratului Anastasiu a pus capat crizei. Succesorul su, Justin I (518-527),

un btrn de aproape 70 de ani si cu totul iipsit de cultur,

fost pand aci comandantul garzii imperiale, a luat, sub influenta nepotului sau Justinian, imparatul de mai tAi ziu, o atitudine categorica

energica

ereziei. Atitudinea
lui a schimbat dinteoda.t in intreg imperiul situatia
i

iompotriva

atat de dependente, din cauza lipsei de fermitate a conducAtorilor ei, de capriciile detinMorilor puterii. De altfel,
reactiunea or todoxit s'a manifestat viguros la cAteva zile dup

moartea lui Anastasiu, poporul cernd sgomotos patriarhului

loan s accepte ftis hotririle dela Calcedon, sA. reintroduc
in diptich numele papei Leo si sA reia legAturile canonice cu
biserica Romei vechi Timid i rezervat, patriarchul a lasat ca
hotArirea sal fie luat de un sinod tinut la 20 Iulie cu participarea a 40 de episcopi, sinod pe care nu l'a prezidat el ci
mitropolitul Teophil din Heraclea. Sinodul a declarat cA sta..
pe baza celor 4 concilii (Nicea, Constantinopo, Ephes si Calcedon) a hotArit introducerea in diptich a numelor patriarchilor Euphemi si Macedoniu, antecesorii lui Joan, si a papei
,

www.digibuc.ro

289

Leb, apoi excomunicarea si destituirea lui Sever din

Antio-

chia.

Dupa putin timp, impratul, nepotul sau Justinian si

patriarhul loan s'au adresat papei Hormisdas (514-523),
comunicandu-i schimbarile petrecute in Constantrnopol si rugandu-1 sa reia legaturile cu biserica din Orient, care se
afla dela anul 484 in schisma.
Pentru examinarea situatiei la fata locului, papa a trimis
in capitala imperiului cinci delegati: pe episcopii Germanus
loan, pe preotul Blandus si pe diaconii Felix si Dioscurus,
care acesta din urma
era originar din Alexandria si
cunoscator bun al limbei grecesti si al imprejurarilor din biserica Rasaritului. Delegatii au sosit la Constantinopol la 25
Martie 519, aducand cu ei formula de reconciliere a papei
duhoscut sub numele Libellus professionis fidei, pe care trebuia sa o iscaleasca atat patriarhul Joan cat si ceilali episcopi din Orient. Formula incepe cu accentuarea primatului
episcopului Romei, intemeiat pe cuvintele lui Christos: Tu
esti Petru si pe aceastd piatrd voiu zidibiserica mea (Matei 16,
18) si statorniciei bisericei romane in adevarata credinta
(In sede apostolica citra maculam semper est catholica servata religio). Urmeazd condamnarea lui Nestoriu, osandit de
conciliul dela Ephes, de papa Caelestin si de Cyril din
Alexandria, a lui Eutyches si Dioscur, condamnati de conciliul dela Calcedon, a lui Petru Mongos, Petru Fullo, si Timotheiu Ailuros din Alexandria, a lui Acacius, precurn si a
complicilor bor. In partea a doua a formulei se impune accep-:
tarea scrisorilor papei Leo si ascultarea, in materie de credinta, de poruncile scaunului apostolic la care se pastreaza
adevarata i intreaga tarie a religiunei crestine.1)
Patriarhul loan si episcopii prezenti in Constantinopol au
semnat formula in chiar palatul imperial. Nu numai Acacius,
ci toti succesorii lui, Fravita, Eupheniu, Mlat:;-doniu si chiar
si impratii Zeno si Anastasiu au fost stersi din diptichul
Suscipimus autem et probamus epistolas beati Leonis papae
universas, quas de christiana religioane conscripsit, sequentes in
omnibus apostolicam sedem et praedicanties eins omnia constituta.
Et ideo spero, ut in una communione vobiscum
cu papa Hormisdas!
quam sedes apostolica praedicat, esse mereor, in qua est integra et verax christianae religionis et perfecta soliditas.
Textill
SI eisesc cititorii in Denzinger
Bonnawart o. cit. p. 77-79).
www.digibuc.ro
19

290

bisericii patriarhale. Biruinta papei a fost desvrsit i, trebuie s o recunoastem, necrutOtoare i asprA. Urmasii lui
Acacius au fcut toate eforturile pentru a salva hotririle
dela Calcedon i penultimul dintre ei, Macedoniu, a fost cum am
i trimis in exil fiindc a refuzat s le condamne. Intransigenta, in acest punct, a Romei a ldrgit i ea
prApastia, care incepuse de mult a se deschide intre biseri-

v Azut, destituit

cile Tsritene i biserica din Apus.1)

In celelalte bisericii din Orient lucrurile au mers mai greu.
In fruntea patriarhatului din Antiochia, in locul cunoscutului

Severus, refugiat in Egipt, a fost asezat preotul din Constantinopol, Paul, originar din Antiochia chiar. Din acest patriarhat ins, un numr de circa 40 episcopi
din cei 150 pe
.care Ii avea
au refuzat s semneze formula lui Hormisdas.
In Egipt, de unde Severus desvolta o imensA agitatie prin
emisari trimisi in toate provincle, monophisismul a rAmas
.clominant i abia peste douA decenii s'a putut aseza in Alexandria un patriarh ortodox alturi de cel eretic, rOmas stApAn.
Mai micA a fost rezistenta in Palestina unde patriarhul
loan, desi luase locul lui Elias, destituit i exilat pentru refuzul de a oandi conciliul dela Calcedon, a fost mentinut, acomodAndu-se noilor imprejurAri.

C. Monophisismul sub impeiratul lustinian I (527-65).

Cele Trei Capita le".

Impratul Iustin I a murit la 1 August 527, lsAnd ca

urmas pe nepotul su Justinian I (527-565), care a continuat cu statornicie si, de multe ori, cu brutalitate, refacerea
religioase a imperiului i, din cauza marilor planuri
de recucerire a Occidentului, i colaborarea strAnsdi cu biserica

Romei. Sotia sa, impdrAteasa Theodora, o strasnic

femee exceptional dotatA, avea, in schimb, pronuntate simpatii pentru erezia monophisitd. Sigur, la struintele ei, care
avea o influentA covArsitoare asupra lui Justinian, acesta a
ingAduit cdlugrilor monophisiti refugiati din Edessa si din
alte pOrti in Egipt, sA se intoarcA in mAnastirile lor, iar un
1)Vezi
p. 52.

i aprecierile lui Duchesne in L'Eglise au VI eme siede

www.digibuc.ro

291

mare numr
se vorbeste de 500
au fost 1sai s." se
aseze in capitala chiar, intr'un imobil vecin cu palatul imperial. Apoi ndjduind in posibilitatea unei concilileri intref
aderentii ereziei si ortodocsi, a invitat pe reprezentantii si ai
unora i ai celorlali, s discute impreun conditiile impacarii, iar mai trziu (534-535) 1-a invitat la Constantinopol
pe celebrul sef al monophisismului, Severus, din surghiunul
egiptean, gazduindu-1 in inssi resedinta imprteascl. Noul
patriarh Antim, fost episcop in Trebizonda, un mare ascet,
care petrecea mai mult in Constantinopol, bucurndu-se de
favoarea speciald a imprtesei Theodora, si care a luat, la
535, locul lui Epiphaniu, succesorul, dela 520 inainte, al patriarhului loan, s'a lsat repede prins in mrejele
Severus. Papa Agapet, sosit si el atunci la Constantinopol, si
informat de relatiile dintre noul patriarh i primejdiosul
oaspete egiptean, pentru a evita primejdia unei noui schisme,
a intervenit energic ca Antim s fie inlturat. Interventia
reusit: acesta a demisionat fiind inlocuit cu Mennas care a
phstorit pang. la 552.
Alungat din fruntea marilor biserici
la Constantinopol,
Antiochia, Ierusalim si chiar si in Alexandria pstoreau
capetenii ortodoxe
i persecutat din par tea autoritatilor
publice monophisismul a reusit totusi, multumit sprijinului
statornic abil al inpartesei Theodora, s. se mentin i sa
se organizeze. Episcopii Ioan de Hephaestos i, mai ales,
lacob Baradai
de aci numele de iacobiti dat monophisitilor
au cutreierat provinciile asiatice predicind erezia, sfintind
preati si episcopi i organiznd bisericile monophisite independent de cele ortodoxe. Cu toate deosebirile de conceptii
dogmatice si de schisme ivite in snul lui, monophisismul s'a
mentinut pn azi.1)

Justinian ins n'a renuatat la idealul ref acerii unittii

religioase a imperiului. Indemnat de mitropolitul Theodor
Askideas din Caesarea Cappadochiei, care se afla la Constantinopol, si, fr indoial., i de imparateasa Theodora, imparatul, mare iubitor de controverse teologice
cu putin inainte daduse faimosul decret cu zece 'anatematisme contra invtturilor lui Origene
s'a hotarit sa fac un nou pas pen1)
Pentru evolufia doctrinei monophisike vezi Tixeronril ITT. 1 1.2
squ ,,au. mai pe larg, Duchesne, L'Eglise au VI-erne siecle pp. 338 squ.

www.digibuc.ro

292

tru a atrage in snul ortodoxiei cel putin o parte a dizidentei monophisite, Astfel a deslntuit lupta in jurul celor
Trei capitole", fr alt rezultat dect noi agitatii si sterile
absurde si o serie de schisme In Occident, care au durat
pana la sfrsitul veacului al 7-lea.

Sub numirea ,,Trei capitole" se inteleg episcopul Theodor

din Mopsuestia, operele lui Theodoret din Cyrus si scrisoarea
lui Ibas din Edessa ctre episcopul Maris din Andaschir
(Persia). Cel dinti a fost, cum am vzut, unul din autorii ereziei nestoriane; a murit insa pe scaunul sau episcopesc in
nici cel din
comunitatea bisericii fr ca vre'un conciliu
sa se ocupe de persoana
Ephes nici cel din Calcedon
operele lui. Theodoret din Cyrus, autorul formulei de impcare din 433, a fost, cum se stie, unul din marii dusmani ai s.
Cyrill, pe ale crui scrieri isi intemeiau monophisitii erezia
lor. Lnturindu-si doctrina i condamnnd pe Nestoriu, conciliul dela Calcedon 1-a reasezat in scaunul su din Cyrus, unde
a phstorit pn la moarte (457). Ibas a fost dela 435 inainte'
episcop al Edessei qi mare admirator al pperelor lui Theodor
din Mopsuestia pe care le-a tradus in limba syriac. A lost si

el unul din dusmanii s. Cyrill si nu s'a putut impca nici cu

reconcilierea din 433 dintre acesta i Ioan din Antiochia. In

scrisoarea trimis, probabil la 433, colegului sAu Maris din

Andaschir, Ibas, vorbind de polemica dintre Nestoriu i s.
Cyril! si mai ales de cele 12 anatematisme, Il acuza pe acesta
de apollinarism critic hotaririle conciliului dela Ephes
(431). Pe Theodor din Mopsuestia 11 numeste herald al adevarului i invttor al bisericii". Conciliul din Calcedon examinnd si scrisoarea lui Ibas 1-a declarat pe autorul ei ortodox, cerndu-i numai sa condamne pe Nestoriu i Eutyches.
Monophisitii, intemeindu-se, cum am amintit, mai ales pe
scrierile s. Cyrill aveau o deosebit antipatie fath de memoria
celor trei i faptul cA nici unul din ei, precum nici scrierile
lor, nu au fost condamnate, era invocat ca argument impotriva
cireptei credinte a bisericii oficiale. Iustinian nadajduind,

prin condamnarea lui Theodor din Mopsuestia si a scrierilor

lui Theodoret i Ibas, va usura revenirea in snul bisericei a
monophisitilor, a publicat la 544 faimosul edict, care a provocat attea lupte i attea frmntri. Textul lui nu ne este
cunoscut dect din fragmentele pstrate de episcopul african
Facundus care petrecea atunci in Constantinopol, in scrierea
www.digibuc.ro

293

sa Pro defensione trium capitulorum" i dintr'o scrisoare a lui

Pontianus, alt episcop african, catre Iustinian. Edictul condamna pe Theodor din Mopsuestia, operele scrise de Theodoret contra s. Cyrill si contra anatematismelor lui, apoi scrisoarea amintita" a lui Ibas, episcopul Edessei. Desi el incheie cu
osandirea acelora care ar afirma ca prin condamnarea scrierilor acestor doi din urm s'ar nesocoti hotririle conciliului
dela Calcedon, edictul imparatesc a produs totusi, mai ales in
bisericile din Occident, o nemultumire i o revolta putin
obisnuit. Inainte de toate, era privit cu ochi rai condamnarea unei persoane raposate inainte cu 100 de ani in comunitatea bisericeasca, a unei persoane deci, impotriva careia, 'Ana'
a fost in viata, nu s'a crezut necesara luarea nici unei masuri. Condamnarea lui Theodoret din Cyrus si a lui Ibas era
privit ca o osandire a insusi conciliului dela Calcedon
desi imparatul lovia, in punctul ultim al edictului, cu anatema pe cei care i-ar fi dat aceasta interpretare.
Prin nenumratele mijloace, care i stateau la dispozitie,
impgratul a determinat atat pe patriarhul Mennas din Constantinopol cat i pe Ephrem din Antiochia i Zoilus din Alexandria, sa iscaleasca edictul i dupa ei 1-au iscalit aproape
toti episcopii din Orient. Lipsia ins iscalitura papei, careia
Iustinian si Theodora U. atribuiau o importanta deosebit, mai
ales ea' Mennas declarase c daca nu va scli i papa, el isi
revoaca" iscalitura data, iar de alt parte un mare numar de
episcopi din patriarhatul Constantinopolului, s'au plans lui
-tefan, .reprezentantul (apcrisiar) papei pe langa curtea imperiala, c si-au dat iscalitura numai siliti. 5i, mai ales, era
necesara aprobarea papei, fiindca delegatul amintit al lui a
rupt legaturile canonice cu patriarhul Mennas i la fel a fcut
si episcopul Decius din Milano, precum si cei dol episcopi africani ce se aflau atunci in capitala imperiului. Papa era in
timpul acela Vigiliu, ajuns in fruntea bisericii prin protectia
promisese pe and petreareia se spunea,
Theodorei,
cea in Constantinopol ca delegat al papei Agapet, ca-i va
i prin
sprijini politica atat de amicala fatal de monophisiti
Antonina,
Belisarie
si
ale
sotiei
sale
intrigile comandantului
carora le-a cazut jertfa papa Silverus, exilat pe insula Pal-

maria unde a murit in cea mai mare mizerie, pane tribulationis et aqua angustiae, cum citim in Liber pontificalis.1) Din
1) Duchesne. L'Eglise au VI-rne sicle p. 154.

www.digibuc.ro

294

cauza aceasta vi din cauza firii lui violente, Vigiliu era foarte
putin simpatizat de lumea romand. In drum spre Constantinopoi, 'uncle a fost invitat de imparatul, Vigiliu a fost intmpinat pretutindeni de episcopi, de cler vi de credinciovi care-i
cereau sA nu aprobe edictul de condamnare a celor Trei capitole".

Sosit in capitala imperiului la 25 Ianuarie 547, papa incA

sub impresia manifestatiilor de acasd, din Sicilia, unde se refugiase din calea ndvlir Gotilor i unde petrecuse un an de
zile, vi din cursul calAtoriei, a aprobat atitudinea delegatului
sdu Stefan vi a refuzat, vi el, orice legAturA cu patriarhul
Mennas i cu episcopii care au semnat edictul impArAtesc. Incetul cu incetul insA, s'a lsat convins de argumentele lui Iustinian, ale Theodorei vi ale teologilor din jurul lor, de perspectivele intoarcerii monophisitilor in snul bisericii, i, mai
ales, de angajamentele scrise, pe care le luase inainte de a.
ajunge papa, i pe care imparatul vi imp ArAteasa i le fluturau mereu pe dinaintea ochilor. Dup A vase luni de rezistentd,
a acceptat sA intre in relatiuni cu Mennas jar dupd un simulacru de sinod, la care au participat vre-o 70 de episcopi, care
refuzaser sA semneze edictul, a aprobat vi el la 11 Aprilie
548, condamnarea celor Trei capitole" prin Judicatum-ul sdu
trimis patriarhului Mennas. Judicatum-ul papii Vigiliu a lost
aceasta a murit dup
socotit de Iustinian vi de Theodora
dou luni, la 28 Iunie al aceluiav an
ca o mare biruint a
politicii lor bisericevti vi, de aceea, a fost indatA trimis tutunor episcopilor ca sA imprstie indoielile celor care au iscAlit
edictul impArAtesc numai de fried i rezervele acelora, care
inch' nu-1 iscAliserd.

Devi Vigiliu a accentuat cu deosebitA vigoare in Judicaturn-ul sAu, cA prin condamnarea celor Trei capitole" hotariffle conciliului dela Calcedon rarnn intacte, pAstrAndu-st
deplina lor vigoare si valoare, gestul lui a produs o extraordinar agitatie in snul bisericilor din Occident. Inainte de toate
s'au ridicat impotriva papii, clericii, care se gsiau cu el la
COnstantinopol
intre acevtia era si nepotul su, diaconul
Rusticus
vi care au rAspandit in toate pArtile thea cA papa
s'a abatut dela cele stabilite la Calcedon. In unele provincii
ca Scythia, Illyricum, Dalmatia, Africa vi panA departe in
Gallia, turburrile au luat forme violente. Toate scrisorile de-

lmurire trimise de Vigiliu n'au putut potoli nemultumirile.

www.digibuc.ro

295

Episcopii din Africa au mers att de departe incat au tinut la

550 un sinod sub conducerea lui Reparatus din Carthago, care
I-a excomunicat pe Vigiliu pan cnd va da semne de poca.inta revocndu-0 Judicatum-ul.
Sub impresiunea acestor mari micari, papa, de acord cu
Iustinian, a hoax-it revocarea Judicatum-ului si supunerea
chestiunei celor Trei capitole examinarii unui nou conciliu. Masura era, far indoiala, bun i acordul intre eei doi putea
restabili pacea atat de adnc tulburat a bisericii, daca. impa-

ratul l'ar fi respectat. Acesta ins indemnat de neastamparatul Theodor Askidias, patriarhul Caesareei, a publicat la 551
un nou edict impotrica celor Trei capitole", Edictul, cunoscut
'Op.oXoyfct 7datecog loucruvcowciii afrcoxpTopog xca& Taw
sub titlul:
"z-pttbv xaciocaodov (Marturisirea de credinta a impratului Iusti_

nian contra celor Trei capitole), cuprinde dotia parti, In partea intaia, dupa o expunere a credintei catolice despre sf.
Treime, despre Isus Christos, accentuand unitatea persoanei
dualismul naturilor contra lui Nestoriu i a monophisitilor,
arata ca cuvntul cp6atg din definitia s. Cyrill pia cpt5ats Toij O'sc),45
MYou otaccPxolAn trebuie inteles in sensul de 57c6atacstg i combate diversele argumente invocate de monophisiti impotriva

existentei in Isus Christos a doua naturi. Partea a doua cuprinde 13 anatematisme redactate dupa modelul anatematismelor s. Cyrill. Anatematisma intaia condamna. pe cei care nu
recunosc ca Taal, Fiul i s, Spirit sunt trei persoane distincte
si au o singura natur; a doua, pe cei care nu recunosc ca fiul
una din
lui Dumnezeu s'a facut om qi, deci, are dotia
etern, din Tatal i una in timp din Maria; a treia pe cei care
neag ca Logos-ul este identic cu Isus Christos care a patimit

pentru noi; a 4-7 condamn erezia lui Nestoriu, lar a 8-10

erezia monophisita. Anatematisma a 11-12 co ndamn pe apartorii lui Theodor din Mopsuestia ale carui rataciri sunt artate
in 4 puncte; a 12-a condamna pe apartorii scrierilor lui Theodoret din Cyrus scrise contra conciliului din Ephes, contra s.
motiveaza edicCyrill i contra anatematismelor lui, Cci
destituit
din
cauza
acestor
blasfemii
a
fost
Theodoret
tul

din episcopat i, mai tarziu, la conciliul din Calcedon a fost

silit sal Inv* chiar contrar celor scrise mai inainte i sa marturisiasc credinta cea adevarata". Anatematisma ultima (a
13-a) condamn pe aparatorii scrisorii lui Ibas &are ereticul
persan Maris, fiindca neaga intruparea Cuvantului afirmnd
www.digibuc.ro

296

ca nu acesta, ci numai omul in care a locuit Cuvntul, s'a

nscut din Maria, ataca conciliul din Ephes spunand a 1-a
condamnat pe Nestoriu fard a-1 asculta si, in fine, fiindca a
atacat anat&matismele s. Cyrill numind pe autorul lor eretic.
In incheiere edictul combate pe aceia care spun ca la Ca lcedon a fost reabilitata scrisoarea lui Ibas, ca. Theodor din
Mopsuestia a murit in snul bisericii si deci nu poate fi condamnat acum la o suta de ani dupa moartea lui.1)
Noul edict a facut o penibila impresie asupra Papei si
asupra marelui numr de episcopi din Occident ce se aflau cu
el in Constantinopol. Imparatul a trimis si edictul cel nou tuturor episcopilor din Orient ca s-1 iscaleasca, lund msuri
drastice impotriva celor care se opuneau, cum arata cazul patriarhului Zoilus din Alexandria, care refuznd sa iscaleasca
a fost repede inlocuit cu un anume Apollinaris. De data aceasta papa Vigil a dovedit statornicie si un deosebit curaj. Nu
numai ea a refuzat sa iscalleasch ci 1-a excomunicat atat pe
Mennas cat si pe Askidias. Din cauza aceasta a fost supus si
el si episcopii latini care se aflau acolo, celor mai injositoare
maltratari. Insotitorii i-au fost arestati, iar el a scapat de
furia soldatilor care voiau sa-1 scoata cu forta din biseric,
numai in urma interventiei sgomotoase a poporului. Din Constantinopol s'a refugiat in biserica s. Euphemia din Calcedon

unde se tinuse inainte cu 100 de ani conciliul impotriva ereziei monophisite. De aci a adresat in 552 intregii biserici catolke o lung scrisoare encyclica, in care arata persecutiile la
care este supus i motivele care-1 determina sa se opuna condamndrii celor Trei capitole.

Pe ziva de 5 Mai 553 a fost convocat la Constantinopol

si concilul care urma sa examineze chestiunea osandirii lui
Theodor din Mopsuestia, a scrierilor lui Theodoret din Cyrus
si a scrisorii lui Ibas. Sinodul a fost prezidat de noul patriarh Eutychius, succesorul lui Mennas, mort in, August 552, si
la el au luat parte la inceput 145 de episcopi, al caror nu-

mar s'a urcat apoi, pana la sarsit, la 164. Intre ei se gasiau

patriarhii din Alexandria si Antiochia i delegatii patriarhului Eutychius din Ierusalim. Papa a refuzat sa ia parte, El
Textul edictului in Mansi IX, 537 squ si in Migne, Patrologia
graeca LXXXVI col. 993 squ. 0 analizrt ananuntit a lui in Hefele
II2 pp. 836-844.

www.digibuc.ro

297

voia) ca sinodul sa aiba loc undeva in Italia ca sa poat participa in numr potrivit si episcopii din Occident. Toate incercarile lui Iustinian, care i-a trimis delegatiuni peste delegatiuni, n'au putut schimba atitudinea lui Vigiliu. Acesta a redactat, in schimb, pentru impratul un lung memoriu, pe care
i 1-a hinds cu data de 14 Mai, Memoriul, cunoscut sub numele de Constitutum, a fost semnat, in afar de el, de 16
episcopi, cei mai multi din Occident si de 3 clerici romani.
Dup ce al un scurt istoric al felului cum s'au desfsurat
elvenimentele 'Ana' aci, papa se ocup amnuntit de fondul
-groblemei. In ce-1 priveste pe Theodor din Mopsuestia, recunoaste ca.' invdtaturile lui sunt eretice, si c ele au fost, implicit, os.ndite la Ephes si Calcedon si cu autoritatea sa
apostolic,
ex apostolica sententiae auctoritate , le con-

damn, si el. Persoana lui ins n'a fost osndit. niciodat, el

a murit in snul bisericii si nu poate fi condamnat acum, dup
moarte. Cu att mai putin poate fi condamnat Theodoret, care
a semnat scrisoarea dogmatic a papei Leo, a acceptat hotririle ,dela Calcedon, a condamnat invltturile lui Nestoriu si,
prin cest iapt, a dat satisfactie complea memoriei s. Cyrill
pe care 1-a atacat in scrierile sale. In ce priveste scrisoarea
lui Ibas, ea a fost examinat de delegatii papali la conciliul
dela Calcedon, care au declarat-o conforma doctrinei ortodoxe,
Mfg ca vre-unul din multii episcopi prezenti s aib ceva impotriva acelei declaratiuni. Apoi Ibas a recunoscut conciliul
dela Ephes si a reluat relatiile cu s. Cyrill, dupa ce acesta a,
explicat sensul adevrat al celor 12 i anatematisme ale sale.
Hotririle conciliului dela Calcedon trebuiesc respectate cu
sfintenie in toate punctele lor, deci si in cele privitoare la
Theodoret si la Ibas.1)
Dup primirea memoriului,, impratul s'a hotart s recurga la o msur extrem: in sedinta a 7-a dela 26 Mai a
sinodului un delegat al sdu a prezentat o serie de scrisori ale
lui Vigiliu, intre care era una ctre Iustinian, o a doua ctre
Theodora, in care promitea condamnarea celor Trei capitole",
edictul prin care a excomunicat pe cei ctiva clerici romani
care au provocat agitatille cunoscute dup publicarea Judicatum-ului, si scrisoarea ctre episcopul Valentinian din Tomis
si Aurelian din Arles, in care justifica osndirea faimoaselor
')

Textul Constitulum-ului in Mansi IX, 61

www.digibuc.ro

106.

298

Trei capitole. Totodat a comunicat sinodului ordinul impratului de a-1 terge pe Vigiliu din diptihul bisericii, fiinda
s'a facutf prtaq ereziei lui Nestoriu refuznd condamnarea solicitat. Re1aii1e cu s. Scaun apostolic vor fi ins mentinute,
spunea curiosul ordin imprtesc.
La 2 Iunie sinodul s'a inchis dup ce a votat condamnarea celor Trei capitole i a fixat 13 anatematisme, care sunt
luate, ici-colo aproape textual din Op.oAoy( ce dela 551 a imp-

ratului. Hotririle sinodului au fost semnate de 164 de episcopi. Aceste semnturi ins nu-1 multumeau pe Iustinian i de
aceea hotdririle au fost trimise in toate provinciile orientale ca
s. le iscIliasc5. i episcopii care nu au luat parte la sinod.

Papa Vigiliu, care petrecea de 6 ani departe de Italia, chise spune cd ar fi fost trimis la
nuit i maltratat zi de zi
in cele din uring a cedat i el, dupi
muncd silnica chiar
ce a vzut c hotdririle condiliului dela Calcedon suat respectate. La 7 luni dupd inchiderea sinodului, in 8 Decembrie 553,
in scrisoarea trimis. lui Eutychius, patriarhul Constantinopo-

lului, Vigiliu declara c impreun cu ceilalti eretici condamnati de cele patru concilii, condamn qi el pe Theodor, fostul episcop al Mopsuestiei i scrierile lui, asemenea i ceeace
a scris Theodoret contra dreptei credinte, contra anatematismelor s. Cyrill i contra conciliului dela Ephes, apoi scrisoarea lui Ibas ctre persanul Maris. Peste vreo 2 luni i jumdtate (23 Februarie 554) a trimis i episcopilor din Occident, o
lunga scrisoare in care le explic5. indrepttirea condamndrii
celor Trei capitole".1) In urma acestor dou scrisori a fost
lsat s se reintoarca in Roma, acum eliberat de sub stapS.nirea Gotilor i supus din nou imperiului roman. A murit
ins pe drum la Syracuza de o boal grea care-1 chinuia de
mult, la inceputul lui Iunie 555. In locul lui a fost aezat in
fruntea bisericii din Roma, Pelagius, care, i el, a confirmat
sinodului lui Iustinian, numit apoi al 5-lea concilier
ecumenic.

De0 nici impAratul nici papa nu au cerut adesiunea personal a episcopilor din Occident la condamnarea celor Trei
chestiunea era
capitole" cum s'a cerut a celor din Orient
socotit pur oriental, iar pentru valabilitatea hotririlor sinodului din Constantinopol era suficient aprobarea papei
Araindou'ai scrisorile in Mansi IX, 414 squ 457 squ.

www.digibuc.ro

299

totusi faptul c. Pelagius, sustinatorul fervent al lui Vigiliu

pe timpul cand acesta rezista darz, iscalise condamnarea, a
agitat enorm sufletele. Mitropolitii din Aquilea si Milano au
rupt orice legaturi cu scaunul din Roma. Schisma a continuat
dupd moartea, la 561, a lui Pelagius i abia tarziu, in jurul
amului 700, pe timpul papei Sergiu, au disparut si ultimele
resturi ale ei. Episcopii din Gallia grupati in jurul scaunului
din Arles, s'au adresat, prin regele lor Childebert, direct papei Pelagiu cerandu-i lamuriri, iar in Africa schisma a putut
fi impiedecata numai prin mijloace violente.
Cum am accentuat dela inceput, intreaga lupt. in jurul
celor Trei capitole", a fost si sterna absurda. Monophisitii,
a caror convertire se urmaria prin condamnarea lui Theodor
din Mopsuestia, Theodoret din Cyrus si Ibas din Edessa au
continuat sa ramana i s se organizeze ca monophisiti, in
schimb ortodoxia a fost sfasiatd, in Occident, 150 de ani, iar
prapastia intre biserica din Apus i Rasarit crestea mereu,
pregatind marea schisma, care dureazd pang azi.
6. Monothelismul.

A..Monothelismul pdati la concilial al 6-lea ecumenic.

Tot din tendinta de a readuce in sanul bisericii puternica

disident monophisita, s'a nascut l monothelismul. De data
aceasta refacerea unitatii crestine, nu era numai un interes
bisericesc .ci avea i o covarsitoare importanta politica. Fulgertoarea ofensiva persana condusa de Chosroes II a cucerit
una dupa alta cea mai mare parte a provinciilor orientale ale
imperiului. La 612 Persil au' ocupat Antiochia, Apamea
Caesarea, la 615 Ierusalimul, de unde au luat cu ei i s.
Cruce, pe care au dus-o in capitala lor, Ctesiphon; la 617 au
cucerit Egiptul si au patruns in Asia pana la, Calcedon. Contraofensiva viguroasa a imparatului Heraclius (610-641), sustinut de entusiasmul si energia inepuizabila a patriarhului
Sergius, inceputa in 622 si continuata f ara intrerupere pana
la birttmta definitiva, urmata dupa moartea lui Chosroes II
(628), a redat imperiului nu numai provinciile pierdute, ci i-a
ref acut i marele prestigiu sdruncinat. In cursul acestor lungi
lupte, imparatul a avut prilejul sa constate lipsa aproape
totald de alipire a masselor monophisite fata de imperiul care,
identificat cu biserica oficiala ortodoxa, insemna pentru ele
.

www.digibuc.ro

300

dusmanul neimpacat al ereziei lor. O reconciliere deci a acestei

populatiuni att de nurnerpase i o incadrare a ei in ritmul
intereselor generale ale imprtiei, era o important problem
de stat. Iata pentru ce Heraclius a luptat cu stdruinta si devo-

tament pan la sarsitul vietii, pentru realizarea unitatii religioase a supusilor sal. In aceast opera a avut, dela inceput,
concursul nelimitat si abil al foarte siretului si putin scrupulosului sdu patriarh Sergius, care, cu putin inainte de navallirea persand in Egipt, a intrat in legaturi cu Gheorghe Arsas, seful unui grup monophisit din Alexandria, discutnd

Se stie, cal monophsitii

admiteau in Isus Christos o singura natura i, consecventi cu
pia avipysta
aceast doctrinal, o singura energie operatoare
Sergius
pornind
din
principiul
=-- operatio = facult d'agir).
gresit c vipyeca este un atribut al personalitfii iar in Isus
vipyetcc
Christos existand o singura. persoana, credea ca i
se
poate
realiza
e una singura i, deci, pe aceasta bazal
readucere a disidentelor Ifi. snul bisericii.
Dela monergismul acesta s'a trecut usor la monothelism,
adica la admiterea in Isus Christos a unei singure vointe ( iy
Xtc ), care, ea, determina i tcc i'v6pyetce. De aci numele
treziei: monothelism. In acest sens a scris i episcopului
Theodor din Pharan (in Armenia) si formula a sugerat-o
imparatului Heraclius, care dupa 622, cnd contraofensiva
inceput impotriva Persilor 1-a dus in partile orientale ale
imperiului, s'a ocupat personal de delicata problema a refacerii unitatii bisericesti. In 628 a avut discutii lungi cu episcopul
Cyrus din Phasis (in Colchis), care dup lmuririle primite si
posibilitatea i ,conditiile unei uniri.

dela patriarhul Sergius, s'a lsat convins de caracterul ortoPe baza ei s'a si realizat
dox al formulei cu p.f.cc bineca.
in 630 la Garin (in Armenia) inteun sinod convocat de cathoticos-ul Ezdras, unirea cu monophisitii de aci, a urmat apoi
unirea unei parti a disidentilor din Syria, iar la 633, dupa ce
cunoscutul Cyrus a ajuns (631) patriarh al Alexandrei,
marea unire din Egipt. Conditiile acesteia au fost fixate in 9
puncte ( xecpcacaa ) dintre care, aci, ne intereseaza sfarsitul
punctului 7 al carui text este urmtorul: cine nu meirturisefte, cei unul qi acelaf Christos qi Fiu seivetrfeqte ateit cele
divinoi cele umane printr'o unicei Mpyacc
umaner, s fie anatema.
Bucuria generala produs de succesul lui Cyrus, care a

divine ceit

www.digibuc.ro

301

fost indat comunicat i imparatului i lui Sergius, a fost tulburat de opozitia drza a clugrului Sofronie din Palestina.
Acesta petrece intmpltor atunci in Alexandria si aflnd de
cele 9 capitole", s'a ridicat cu vigoare impotriva admiterii in
Isus Christos a unei singure iv6pysta, care, dupg prerea lui,
constituil o parAsire a formulei dela Calcedon. Incercrile

struitoare de a-1 face pe Cyrus s renunte la unirea fdcutd

in aceste conditiuni, ramnnd zadarnice. Sofronie a mers la
Constantinopol ca s cear interventia patriarhului de aci,
nestiind c nsui acesta este autorul nefericitei formule. Struintele zelosului clugr n'au rmas fr rezultat: Sergius
dndu-si seama de tulburarile pe care le-ar putea produce
deslntuirea unor noi lupte dogmatice, a rugat si pe Sofronie
si a scris i lui Cyrus s evite, de dragul pdi, orke, diScutie
asupra unei sau a cloud energii in Isus Christos.
in varst de
In anul urmtor, 634, clugrul Sofronie
aproape 80 de ani
a ajuns patriarh al Ierusalimului
astfel, ortodoxia calcedonian a castigat un apartor nu numai
de o mare eruditie qi de un neinfricat devotament ci, de aci
inainte, si de un enorm prestigiu oficial. Probabil din cauza
aceasta Sergius, care pan aci socotise felul cum s'a ajuns la
readucerea in snul bisericii a unei parti a monophisitilor
in general, intreaga problem a refacerii unittii religioase, ca
o chestiune exclusiv oriental i, mai ales, ca o intreprindere
personal a impratului, a scris papii Honoriu, indatd dup
urcarea in scaunul patriarhal a lui Sofronie, informndu-1
amdnuntit despre incercrile de unire si despre rezultatele
lor. Este o scrisoare deosebit de interesanta, plina . de reticente, de abilitAti i subtile perfidii. Fiindc de ea si de rlspunsurile primite dela Honoriu se leag unuls din cele mai
triste episoade din istoria bisericii crestine, condamnarea ca
unui pap din partea unui conciliu ecumenic, ne vom
ocupa de ea mai pe larg.1)
La inceputul scrisorii, Sergius povesteste ca impdratul in
cursul cunor discutiuni pe care le-a avut in Armenia cu un
anumit Paul, acierentul unei grupri monophisite, a f Acut
amintire de existenta unei singure energii in Isus Christos
aceasta doctring a expus-o i in discutiunile avute mai trziu cu episcopul Cyrus din Phasis, acum patriarh al Alexaneretic

1)

Textul la Mansi XI, 530 squ i Harduin III. 1131 squ.

www.digibuc.ro

302

nestiind dac trebuie sd

continua Sergius
driei. Cyrus
admit (in Isus Christos) una ori doua energii, ne-a intrebat
pe noi si ne-a rugat sd-i trimitern declaratii de ale sfintilor
Pdrinti. Aceasta am si fdcut-o dup puterile noastre i i-am
trimis scrisoarea lui Mennas catre papa Vigiliu (scrisoarea e
apocrifd), care cuprinde citate din sfintii Pdrinti despre o
singura energie i o singurd vointd (in Isus Christos) fdrd a
ne pronunta i noi asupra chestiunei". Sergius vorbeste apoi de

rezultatele obtinute de Cyrus din Alexandria, de cele 9 !capitole care au servit ca bazd a unirii monophisitilor din
aproape intreg Egiptul, Scrisoarea relevd i capitolul 7 care
vorbeste de o energie, opozitia lui Sofronie, cAldtoria lui
la Constantinopol i discutiile avute aci cu el. Noi dnc din dtscutiuni se pot
spune Sergius
du-ne seama
naste erezii, am crezut necesar sd impiedicam aceastd ceartd
de cuvinte si de aceea i-am scris patriarhului din Alexandria, cd, acum dupdce unirea e fcutd, sd nu mat ingdduie
nici o discutie asupra unei ori a cloud energii, ci toti s
creadd ceeace invatd s. sinoade ecumenice, cd adicd acelas
Unul Ndscut,,Domnul nostru Isus Christos opereazd. ( ivepyerv )
ivipyacc
Expresiunea
cele divine si cele umane
trebuie evitat cdci, desi este folosit de unii printi, li se
pare unora strdind i jignitoare auzului lor, fiindcd banuiesc
c e utilizatd pentru a nega existenta a clou naturi in
Christos. La fel i expresiunea cloud energii, scandalizeazd
pe/ multi, pentrucd ea nu se gdseste la nici unul din sfintii
Pdrinti i pentruc din ea s'ar putea trage concluzia,
c se admit cloud' vointe contrare in Christos ca si cnd
Cuvntul ar fi voit sd indure suferintele care ne-au adus
mntuirea, iar omul-Christos s'ar fi opus. Aceasta ar fi
o blasfemie, fiindcd este cu neputintd ca acelas subject sd
aibe in aceeasi chestiune cloud volute diametral opuse. Prin-

lii

ea' natura umara a lid Christos n'a executat nicio-

data.: separat si impotriva indicatiilor Cuvntului unit cu ea,

impulsurile sale firesti, ci numai atunci i numai in mdsura
voit de Cuvntul, sau mai clar: precum in orn trupul e cd-%

lduzit de sufletul rational, astfel in Christos intreaga natura

urnan este cdlduzitd de divinitatea Cuvntului; ea era pusd
in miscare de Dumnezeu ( 0,sox(wyco; )", Dupdce aminteste
si Sofronie s'a declarat multtunit cu aceast explicatie si a
fagacluit cd va evita si el orice discutie asupra unei ori a cloud
www.digibuc.ro

303

energii in Christos, Sergius adauga ca a atras atentiunea si

imparatului asupra dificultatilor ce s'ar putea ivi din discutarea acestei chestiuni i 1-a rugat sa nu o mai agite nici el
si sa se multumeascal cu invatatura cunoscuta a sfintilor Paca unul si acelasi Unul Nascut Fiul lui Dumnezeu opereaza i cele divine si cele umane i ca. din until si acelas
Cuvant intrupat, emana indivis i inseparabil i energia divina
si cea umana. Caci asa ne invata si papa Leo in cuvintele
agit utraque forma cum alterius communione, quod proprium
est". In incheiere, patriarhul roagal pe Honoriu
comunice,
in scris, parerea asupra acestei chestiuni si s indrepte ceeace
1-se va prea grest.
Papa Honoriu foarte putin orientat asupra celor petrecute in. Orient, si sigur, temandu-se si de ivirea unor noui
framantari dogmatice, a aprobat tactica patriarhului constantinopolitan, prin dotia scrisori, adresate lui Sergius, dintre
care pe cea dintai o cunoastem numai in traducerea greceased, controlat de conciliul al 6-lea ecumenic, iar din a
doua cunoastem numai fragmente. Tactica tacerii e necesara
zice el, fiindca trebuie sa evitm toate inoirile care pot produce scandal in biserica lui Dumnezeu, ca nu cumva cei .
neinstruiti sa ne creada nestoriani, daca vorbim de doual energil
ca, vorbind de o singurif energie, s. aparem urechilor
simple c-a suntem eutichiani (monophisiti). Noi trebuie sa ne
ferim ca nu cumva, dup ce armele rele ale celor dusmani au
fost arse, din cenusa lor s se aprinda din nou flacarile problemelor stinse. In simplicitate i in adevar voim s marturisim ca Domnul Isus Christos, unul i acelas, lucreaza si in
natura dvn i in natura umana. Dac pentru savrsrea celor divine si a celor umane trebuie sa admitem in Isus Christos doua energii ori numai o energie; este o chestiune care nu
ne intereseaza. Ea ii poate interesa numai pe gramatici. Noi
stim din s. Scriptural numai atat, ca Christos si Spiritul Su
sfarit lucreaza in multe feluri."1)
Intre timp s'a raspandit i lunga scrisoare sinodala a
noului patriarh Sofronie din care a trimis exemplare i papei
Honoriu i lui Sergius. Autorul ia atitudine hotarita pentru
existenta in Isus Christos a dotia energii ca o consecint a
existentei celor dota naturi, divin i umana. Acest adevar
1)

Textul la Mansi XI, 537-544.

www.digibuc.ro

304

i cu adanca ptrundere teologic.') Dup primirea ei, Honorius a trirnis lui

Sergius scrisoarea a doua, amintit mai sus. In ea accen-'
tuieaz din nou necesitatea evitrii discutillor privitoare la
una ori la dou energii, apoi spune ca trebuie s marturisim
ea' amandou naturile unite in Isus Christos lucreaz fiecare
in unire cu cealaltd. Cea divin lucreaza cele divine si cea
umand cele umane, fr ca natura lui Dumnezeu s se coni natura umand in divinitate. In loc s
funde in umanitat
vorbim de una ori de dou energii, e mai bine s vorbini
numai de dou naturi unite in persoana unic a Fiului lui
Dumnezeu si operand fiecare ceeace ii este propriu ( bspro15nag Tel -eta
propria operantes). Honoriu comunic apoi,
lui Sergius a a scris si lui Cyrus din Alexandria si lui
este suslinut dovedit cu puternic logic

Sofronie sa evite si ei orice discutie de acest fel. 2)

Scrisorile .papii au insemnat pentru patriarhul din Constantinopol un mare triumf. Intemeiat pe ele a redactat faimoasa 'Ex9,6crtg (Expunere), un edict pe care impairatul intors
din Syria, unde luptase contra invaziei arabe, l-a semnat si
publicat in toamna anului 638. 3) Edictul cuprinde o eXpunere
a invtturii crestine despre s. Treime i intruparea Domnului
interzice orice discutie asupra unei ori a doua energil, invocand in sprijinul acestei oprelisti aceleasi argumente pe care
le-a invocat Sergius in scrisoarea sa cAtre papa Honoriu. El
accentuiaz bash' cu mai mult trie existenta unei singure
vointe in Isus Christos. Un sinod convocat de Sergius la Constantinopol a aprobat edictul imprtesc si a impus tuturor,
clerici i mireni, sub amenintarea celor mai grele pedepse.
acceptarea lui. In Orient, aceast acceptare nu era grea. Sofronie din Ierusalim era mort, iar scaunul su a fost ocupat de
episcopul Sergius din Ioppe, un monothelist convins. Patriarhul Macedoniu al Antiochiei, un aderent si el al monotheliorasul su de resedint
smului, petrecea in Constantinopol,
iar
in
Alexandria
pastoria cunoscutul
era ocupat de arabi
patriarh Cyrus. La 9 Decembrie 638, Sergius, autorul adevrat al ereziei, moare i locul lu Il ia, la inceputul lunei viitoare, Pyrrhus, monothelist si el, care convoac un sinod si
Textul ibidem 461 509.
ibidem XI, 579-582.
Textul ibidem XL 99- squ.

2) Tex-1111
3)

www.digibuc.ro

305

impune cu si mai multd asprime tuturor episcopilor acceptarea

edictului,

Cu totul altfel stteau lucrurile in Occident. Papa Honoriu a murit la 12 Octombrie 638, Succesorul su Severin, pstoreste abia dota luni. In locul su a fost ales loan IV, care
indat dup instalarea in scaunul papal (24 Octombrie 640)
a convocat un sinod la Roma si a osndit monotheismul.
Osndirea lui a hotarit-o cu un an ori doi inainte si sinodul
convocat de regele Chlodvig II la Orleans. Sentinta sinodului
din Roma a fost comunicat de Ioan IV si impratului Heraclius
noului patriarh Pyrrhus. Impresia ei asupra celui dinti pare a

fi fost puternicd, pentrucd inteo scrisoare trimisd papei arat

ci 'Ex Hat; n'a fost opera lui ci a rdposatului patriarh Sergius. La 11 Februarie (641) a murit si Heraclius urmndu-i fili
sai Constantin si Heraclius cel tnr numit i Heracleonas.
Pyrrhus continua si sub nouii domnitori s impun pretutindeni Ecthesis-a antecesorului sn, invocnd in sprijinul ei si
autoritatea papei Honoriu, care a aprobat, in scrisorile curioscute, tactica lui Sergius. Dup urcarea pe tronul pdrintesc a
lui Constantin si Heracleonas, papa Ioan le-a scris amndoora, incercnd s apere dreapta credint a lui Honoriu. Incercarea este interesanta si ea merit a fi cunoscut: Honoriu cnd a vorbit de o singurd voint in Isus Christos a inteles
unitatea in sens obiectiv, voind sa indice prin ea unitatea
obiectului voit, pentruc natura umand a Lui nefiind stricat
de pacat nu avea dou vointi contrarii, vointa mintii i vointa
trupului, (Unde scientes, quod nullum in eo
in Christo
cum nasceretur et conversaretur, esset omnino peccatum, decenter dicimus et veraciter confitemur, unam voluntatem in
sanctae Ipsius dispensationis humanitate, et non duas contrarias mentis et carnis praedicamus). In restul scrisorii papa
declar doctrina despre o singur voint, in sensul subiectiv,
eretic. Cad vointa aceasta unicA ori e cea divin ori e cea
uman. In cazul intl se neagd umanitatea adevrat si deplin a lui Isus Christos, iar in cazul al doilea se neaga divinitatea Lui.
Peste putin timp, Constantin a murit, iar Heracleonas a
fost, nu peste mult, rsturnat de pe tron si trimis impreung cu

mama sa Martina in exil, iar Pyrrhus silit sl se refugieze in

Africa. Tronul 1-a ocupat Constans II fiul lui Constantin, care
raspunznd scrisorii trimise de Joan IV printelui su, 1-a asiwww.digibuc.ro

20

306

gurat c va pastra credinta adevarata si va revoca edictul lui

Heraclius. In locul lui Pyrrhus a fost ales in fruntea patriarhiei din Constantinopol, in toamna anului 641, Pavel IL La
12 Octombrie al anului urmator a murit si Joan IV i abia
dupa o luna i cateva zile (24 Noembrie) scaunul papal a fost
ocupat de papa Theodor. Toate incercarile strutoare ale
noului pontifice de a-1 face pe patriarhul Pavel II sa nu mai
raspandiasca Ekthesis-a, a cdrei revocare o fagaduise imparatul, au ramas zadarnice si de aceea in 648 ori 649 1-a destiDestituirea a ramas Ins numai pe hartie, pentruca Pavel
TI a continuat sa pastoriasca pana la sfarstiul anului 654 ori
inceputul celui urmator, castigand o tot mai mare influentl
asupra lui Constans IL La sfatul lui, acesta a publicat in 648
Typos-ul sau, care a provocat noui tulburari i sangeroase
persecutiuni.1) Noul decret, dui:ace rezuma, pe scurt cele
doua doctrine in lupta, interzice cu desavarsire orice discutie
asupra acestei chestiuni, toti credinciosii trebuind sa urmeze
numai invataturile s. Scripturi, ale traditiei si ale celor cinci
concilil ecumenice, fara sa adauge ori omita ceva din ele. Cine
nu se vor supune vcir da seama inaintea lui Dumnezen si vor
fi pedepsiti ca unii care dispretuiesc poruncile imparatesti.
Clericii
preoti si episcopi
vor fi destituiti, calugarii excomunicati 5i alungati din manastire, functionarii civili i mili-

tari i vor pierde slujbele, particularilor mai de seama li se

vor confisca averile, iar cei de rand vor fi batuti i trimii in
exil pe viata. Ekthesis a fost revocat.
Typos-ul lui Constans sub aspectul celei mai desavarsite
obiectivitati, punea pe picior de egalitate si erezia si dreapta
c.redinta. Impotriva acestui fapt s'a ridicat cu barbatie si vigoare biserica Romei. Papa Theodor murise la 14 Mai 649 si
in locul lui a fost ales, dupa 2 luni, Martin I. Acesta fusese
un timp delegat al Scaunului papal la curtea imparateasca
din Constantinopol i astfel cunostea starea de spirit din bisericile din Orient si-si da seama si de primejdia pe care noul
decret o reprezinta pentru ortodoxia din partile acelea ale imperiului. De aceea a convocat I ziva de 5 Octombrie (649) un
mare sinod in basilica Mantuito.ului din Lateran, la care au
participat 105 episcopi si care a durat pana la 31 Octombrie,
Textul la Mansi X, 1029 squ.

www.digibuc.ro

307

tinnd in total cinci sedinte. Sinodul a inceput cu o lungd vor-

bire a papei, in care se face istoricul ereziei, descriindu-se

Dctivitatea lui Sergius si a urmasilor lui, Pyrrhus i Pavel,
precum si a patriarhului Cyrus din Alexandria. Papa are
cuvinte grele la adresa lui Pyrrhus care din Africa, unde era
refugiat, a trecut la Roma, f Acnd mrturisirea de credintd. ortodox, ca sd se intoarcd peste putin iardsi in erezie, asemenea ainelui care se intoarce la propria-i murddrie" si la
adresa lui Pavel, care a inspirat noul decret impdratesc, a
distrus altarul pe Scare pontificele roman il avea in palatul
Ilacidia din Constantinopol si a interzis delegatilor acestuia
de a mai liturgisi acolo,
persecutat, pe ei i pe alti ortodocsi, aruncnd pe unii in inchisoare, pe alii in exil.
Sinodul a procedat apoi la examinarea atenta a celor
doud decrete impdrdtesti (Ekthesis si Typos), a capitolelor"
lui Cyrus din Alexandria, a actelor sinoadelor tinute la Constantinopol in 638 si 639 sub patriarhul Sergius si Pyrrhus si a

altor acte in legatur cu erezia monothelistd. La sarsit a redactat un symbol de credintd si 20 de anatematisme.1) Simbolul este identic cu cel dela Calcedon la care s'au adaugat cuvmtele: precum credem cei sunt in El
in
Christos
naturi unite care nu se confundd, asa sunt.si cloud voinfe
naturale, divinei i umand, si cloud opera(iuni naturale, divinei
umand in perfectd armonie, fiind Acela (Isus Christos) intr'adeveir Dumnezu deplin i orn deplin, unul i acelas Domnul
nostru j Dumnezeu sus aristos, care voeste i lucreazd divin i uman meintuirea noastrii.2)

Anatematismele cuprind o

repetare a definitillor conciliilor ecumenice privitoare la s.

Treime, la intruparea Domnului, la unirea naturii divine si
umane inteo singurd persoand, iar art. 10-16 se ocupd de
noua erezie monothelistd, condamnnd pe aceia care nu profeseazd in Isus Christos dou'd vointe si doud operatiuni. Art. 18
condamn aldturi de ereticii Sabellius, Arius, Eunomius, MaceActele sinodului ibidem X, 863 squ.
Et duas ejusdem sicuti Daturas inco fuse, ita et duas naturales
N olunt ates, (credimus), divinam et humanam, et duas naturales operationes. divinam et humanam, in approbatione perfecta et indiminuta
eundem veraciter esse perfectum Deum et hominem perfectum secundum N eritatem, eundem atque unum Dominum nostrum et Deum Iesum
Christum utpote volentem et operantem divine et humane nostram
1)

2)

sal utem.

www.digibuc.ro

308

donius, Apollinaris, Eutyches, Nestoriu, etc . si pe Theodor

din Pharan, pe Cyrus din Alexandria, pe Sergius, Pyrrhus si
Pavel precum si toate scrierile lor asemenea i irnpiissimam
EktIzesiin a lui Heraclius si scelerosum Typum al lui Constans
Hot Aririle sinodului au fost trimise impreunA cu enciclica

papei tuturor bisericilor, care au fost indemnate sa lupte impotriva ereziei noi s: condamne cele douA decrete imprAtesti i pe toti aderentii lor. Scrisori speciale cu acelas cuprins
au fost apoi trimise de Martin I bisericilor din Africa si credinciosilor din patriarhatele Ienisalimului si Antiochiei. In
acelas limp septuagenarul calugr Maxim desfsura o puternica agitatie contra ereziei in Africa si se spune ca el 1-ar fi
impins si pe Martin, s'a" ia in sinodul dela Lateran o atitudine att de necrutAtoare contra ei. Imparatul nu era ins omul
care sA ingAduie astfel de acte de rsvratire, nici chiar atunci
cnd ele erau savArsite in numele ortodoxiei pure, Papa Martin a fost prins, din ordinul lui Constans II, de exarhul Calliopa in 17 funie 653 si tinut arestat 15 luni, dintre care 12
le-a petrecut pe insula Naxos. La 17 Septembrie 654 corabia
cu papa captiv a sosit la Constantinopol, Aci Martin a fost
aruncat in inchisoarea Pandearia dup. 93 de zile slbit
de boalA si d cumplitele chinuri i umilinte la care era supus, a fost dus, pe pat, in fata unni bonsiliu de judecata si,
sub pretextul cA ar fi participat la o revolt, contra imp Aratului, a fost osndit la moarte. La struintele muribundului
patriarh Paul, impAratul a renuntat la tliera lui in bucati
i 1-a exilat in Cherson
acesta trebuia sA fie felul mortii!
unde a murit la 16 Septembrie 655 in. mijlocul celor mai mari
privatiuni i mizerii. Biserica Il numra intre sintii martiri,
serbndu-i amintirea, in Apus la 12 Noembrie, iar in biserica
greceasc la 11 Aprilie.
Aceeas soartA au avut-o si cAlugArul Maxim si doi elevi
ai sai (amndoi se numeau Anastasiu), cari, i ei, au fost
dusi din Ronna la Constantinopol, lar aci supusi Mar
mai sAlbatice torturi: le-a fost tAiata limba i mna dreaptA,

apoi au fost exilati inti in Thracia apoi in Colchis, unde au

si murit (Maxim la 13 August 662).
Intre timp la Roma a fost ales papA Eugen (10 August
654) care a pstorit mimai pnA la 2 Iunie 657, urmndu-i la
scurte intervale Vitalian (657-672), Adeodat 672-676), Donus (676-678), iar dela 27 Iunie 678 Agathon, La 654 a muwww.digibuc.ro

309

rit i patriarhul Pavel si locul i 1-a ocupat, pentru cteva

luni, surghiunitul Pyrrhus. Murind si el pela mijlocul lui Mai
655, in scaunul patriarhal a fost ales Petru, care credea un
moinent, ca. poate impaca spiritele, inventnd teoria a trei
vointe in Isus Christos: una hypostatica, a persoanei, una a
naturei divine si alta a naturei umane. Petru a murit la 666
ca si la Roma, si aci s'au succedat la scurte intervale patriarhii Toma II (667-669), loan V (669-675), Constantin
(675-677), Theodor (alungat din scaun din motive putin cunoscute la 679) si, in fine Gheorghe. Papii au urmat aceeasi linie
dogmatica ortodoxa, ceeace nu se poate spune despre toti patriarhii din Constantinopol, dintre care Theodor de pilda era
monothelist pronuntat iar urmasul su Gheorghe a fost si el,
la inceputul pastoriei, aderent al ereziei.
B.

Conciliul al 6-lea ecumenic

La 668 a fost ucis in Syracuza unde, socotind Constantinopolul amenintat de Arabi pierdut pentru imperiu, prefera sa

petreaca, imparatul Constans II si pe tron s'a urcat fiul su

Constantin IV Pogonatul. Ocupat la inceput cu zgzuirea
ofensivei Arabilor, care chiar in anul urcarii sale pe tron au
straba tut in Asia Mica' pna la Calcedon, iar in anul urmator au navalit in Africa de Nord, amenintnd si Sicilia si
ocupat, intre 673 'Ana la 678, cu apararea capitalei inss atacata pe mare si pe uscat, noul imprat n'a avut nici timpul,
nici linistea necesara, ca s se ocupe de chestiunile bisericesti.
Dupa marea biruint asupra Arabilor, cAreia i-a urmat pacea
din 678, Constantin Pogonatul s'a adresat papei cu scrisoarea
din 12 August al aceluias an
aci patriarhul Romei e numit
L:xoutievLx6; rcdacocg
rugndu-1 sa trimita delegati la Constantinopol care, impreuna cu reprezentantii clerului de aci, sa
discute restabilirea unitatii crestine. La acest pas imparatul a
fost determinat, sigur,

qi

de faptul, ca readucerea monophisitilor,

de dragul carora s'au facut toate concesiunile care au produs

attea tulburri, nu mai prezinta acum nici o importanta,
pentruca toate provinciile orientale, unde aderentii acestei erezii

erau att de numerosi, au fost de mult pierdute pentru impenit', Syria a fost ocupata de Arabi la 636, dup dezastrul dela
Jarrnouk, Ierusalimul la 638, in anul urmator Mesopotamia,
www.digibuc.ro

310

iar in anii 640-642 a fost cucerit Egiptul. Peste 11 ani a czut sub stapanirea lor si Armenia.
PapA la Roma era, cum am amintit, dela 27 Iunie inainte,
Agathon. Acesta nu s'a grbit cu rspunsul, ci pentruca delegatii lu la Constantinopol s vorbeasc cu mai mult autoritate, a tinut sa provoace noi manifestAri de solidarizare a intregului crestinism occidental cu formula ortodox. i intr'ade'vAr in cursul celor dol ani urmAtori s'au tinut sinoade la Pavia si la Heathfield (in Anglia), care toate s'au pronuntat impotriva monothelismului. 0 formulA de credintA a fost redac-

tat la Roma si semnata de 125 episcopi, intre cari se gaseste si episcopul din Jork, Deodat din. Austrasia, episcopul din
Arles si un delegat al celui din Toulon.
Delegatii papii, episcopii Abundantius din Paterno, loan
din Reggio si Joan din Porto, preotii Theodor si Gheorghe,
diaconul Ioan i subdiaconul Constantin, toti din Roma,
apoi
acestia patru din urmA reprezentanti personali ai lui,
preotul Theodor din Ravenna si patru cAlugri din mnstirile
grecesti din Italia, au plecat in capitala imperiului numai in
vara anului 680. Delegatii duceau cu ei o scrisoare a lid Agathon cAtre impAratul Constantin Pogonatul si catre fratii si
coregenti, Heraclius si Tiberius si scrisoarea sinodala i semnturile celor 125 episcopi amintiti mai sus. In scrisoarea sa, papa
arat motivele intrzierii, prezintA pe cei 12 delegati carer
desi au puteri depline, vor trebui s se tinA strict de credinta
bisericii Romei, fiindcA aceasta bisericd nu s'a abatut niciodatA
dela calea adevarului (nunquam a via veritatis in qualibet
erroris parte deflexa est) ci a pstrat traditia apostolic primit dela s. Petru, principile apostolilor. Scrisoarea cuprindea
un simbol de credintA, care accentuiazA cA precum sunt in
Isus Christos dou naturi, tot asa sunt si douA operatiuni
Scrisoarea sinodou vointe, vointa divin si vointa uman.
1) Cum duas autem naturas duasque naturales voluntates et dua
naturales operationes confitemur in uno Domino nostro Jesu Christo,
non contrarias, eas, nec adiersas ad alterutrum dicimus... nec tamquam separatas in duabus personis el subsistentiis, sed duas dicimus,
eundemque Dominum nostrum Jesmn Christum sicut naturas ita et naturales in se voluntates et operationes habere, divinam scilicet et humanam: diN inam quidem Noluntatem et operationem habere ex aeterna
cum coessentiali Patre communem; humanam temporaliter ex nobis .
cum nostra natura susceptam.

www.digibuc.ro

311

dala multumeste impratului pentru osteneala ce si-o da ca sa

duca la biruinta adevarata credinta primita dela principii

apostolilor Petru si Pavel si pastrata de invatacei urmasii
lor apostolici pang la actualul papa scutita de orice pata. In
continuare, arata, si ea, cauzele intrzierii trimiterii delegatilor si termin cu ruggmintea ca acestia s'a: fie primiti cu bungvointa i sa fie lasati sa se intoarca in liniste si pace in

pa-

tria bor.')

Planul initial al imparatului era sa tina la Constantinopol o simpla conferinta in care delegatii bisericilor din Orient
si din Occident sa discute impreuna divergentele dogmatice
care-i separau i sa gaseasca formula de reconciliere. Intre
schimbat planul i in locul conferintei s'a tinut acolo
timp
un foarte important conciliu, cunoscut in istorie ca al VI-lea
conciliu ecumenic. Pe langa reprezentantii papei Agathon, au
mai participat patriarhul Gheorghe al Constantinopolului,
Macarius patriarhul Antiochiei si reprezentantii patriarhilor
din. Ierusalim si Alexandria. edintele s'au tinut in chiar palatul imperial, intr'o mare sail' boltita. (Trullus). In total s'au
tinut, intre 7 Noembrie 680 si 16 Septembrie 681, 18 sedinte.
Cea mai mare parte a lor au fost prezidate de imparatul insusi asistat de reprezentantii papii dela Roma. Numarul participantilor, care au fost la inceput de abia 43, s'a urcat pna
la sfarsit la 174.2)
Lucfarile conciliului au fost extraordinar de migaloase.
Tixeront Il numeste un concilin de critici si de paleografi, in
care bibliotecarii, arhivistii i copistii au jucat un rol c.onsiderabil. Fiindcg i o parte si cealaltk, si aderentii monothelismului, intre care cei mai zelosi erau patriarhul Macarie al
Antiochiei si elevul su, clugrul Stefan, apoi episcopul Petru din Nicomedia si Solomon din Claneus (in Galatia)
aderentii diothelismului i intemeiau afirmatiunile pe scrieri
ale sfintilor Printi si ale scriitorilor vechi i pe hotariri ale
conciliilor anterioare, s'a procedat la o minutioas verificare
tuturor textelor invocate. Astfel s'au verificat procesele verbale ale conciliului al treilea, si, in special, scrisoarea s.
Cyrill din Alexandria catre impratul Teodosiu, pe care mo1) Ambele scrisori la Mansi XI. 234-315.
736 si 738-922 si Harduin
2) Actele conciliului la Manci XI. 195
III, pp. 1043-1644. analiza lor in Hefele III. 315 squ.
3) Histoire des Dogmes III7 p. 148.

www.digibuc.ro

312

nothelistii o socoteau ca un argument peremptoriu pentru teoria

lor, actele conciliului al IV-lea cu celebra scrisoare dogmatica
a papei Leo, apoi ale conciliului al V-lea, cu pretinsul memo-

riu al patriarhului constantinopolitan Mennas catre papa Vigil in care ar fi fost vorba de o singura vointa (gy 0.am_ta) in
Isus Christos si care, in urma controlului sever, s'a dovedit
a pocrif, precum apocrif s'a dovedit i scrisoare-a papei Vigil
catre imparatul Iustinian, cuprinsa si ea, ca i memoriul lui
Mennas intre actele conciliului care ar fi vorbit de o unicti
cpera(iune a Domnului; asemenea a fost verficata bogata colectie de citate din operile vechilor scriitori bisericesti, privitoare
la dou vointe si doual operatiuni, prezentat de delegatii
bisericii din Occident sub titlul: Testimonia sanctoruni ac probabilium patrurn demonstrantia duas voluntates et duas operationes in Domino Deo et salvatore nostro lesu Christo". In urma acestui sever control al traditiei bisericesti, patriarhul
Gheorghe al Constantinopolului i episcopii sal au declarat c
acceptd invatatura cuprins in simbolul anexat de papa Agathon la scrisoarea sa catre impratul Constantin Pogonatul, de
care am vorbit mai sus. Patriarhul Macarie al Antiochiei fa"-

ma.nand statornic in erezia sa, pe care a incercat sa o sustina si prin lungul memoriu numit CO ROX0yEa TC[atse.); (Marturicitit in sedinta a 8-a si a 9-a a
sirea credintii) prezentat

cdnciliului. Din cauza aceasta, att el cat i elevul sau Stefan,

au fost clestituiti. In sedinta a 13-a din 28 Martie 681, au fost
apoi condamnati ca eretici patriarhii Sergius, Pyrrhus, Pavel
Petru din Constantinopol, Cyrus din Antiochia si episcopul
Theodor din Pharan, unii ca autori, altii ca sustinatori i raspnditori ai ereziei; asemenea a fost condamnat ca eretic
papa Honoriu, care in cele dou scrisori trimise lui Sergiu a
urmat intru toate doctrina aceluia si a confirmat invatturile
lui.1)

Ultima sedinta a conciliului (a 18-a) a avut loc, sub presedentia personala a imparatului, la 16 Septembrie 681. Ea a
acceptat cu unanimitatea membrilor prezenti, al caror numar
se urcase, cum am amintit, la 174, invatatura cuprinsa in scri1) Cum his vero simul proiici a Sancta Dei catholica ecclesia simulque anathematizari praevidimus et Honorium qui fuerat Papa antiquae Romae, eo quod invenimus per scripta, quae ab eo facia sunt
ad Sergium quia in omnibus eius mentem secutus est et impia dog-rnata confirmavit.

www.digibuc.ro

313

soarea papii Agathon ctre impratul, a fixat textul unui lung

simbol de credintd, care reproduce adevrurile dogmatice stabilite la Nicea, Constantinopol (381) si Calcedon, adaugndule doctrina privitoare la existenta in Isus Christos a cloud'
vointe naturale si dou operatiuni naturale neimpArtite,
neschimbate, inseparabile si neamestecate conform invaltaturilor sfintilor Printi". In aceeasi sedinta a fost fixat textul
a dresei catre impratul si al adresei caltre papa Agathon,
T o:)toutievmiri; ixxXypicc;
.rupurc60.povog
care e numit
(intiul Tron al bisericii ecumenice), asezat pe piatra solid
4 credintii. Adresa intia, dup elogiile acluse impratului, reproduce pe scurt mdrturisirea de credint a conciliului si repetd anatema rostit in sedinta 13-a asupra lui Theodor din

Pharan, a patriarhilor Sergius, Pyrrhus, Petru si Cyrus si

asupra fostului pap Honoriu, care i-a urmat intru Coate",
neuitndu-i nici pe patriarhul Macarius i calugrul Stefan si
pc puerilul btrn", calugr si el, Polychronius care voind
s invie un mort si nereusind, s'a fcut de ras". Scrisoarea
cdtre Agathon accentuiazA c parintii conciliului luminati de

s. Spirit, instruiti de papa si aprati de impdratul, au sdrobit

erezia prin condamnarea persoanelor amintite mai sus.
Impratul a confirmat, indat dup terrninarea lucrrilor,
hotdririle conciliului, interzicnd ca pe viitor s mai creadd
cineva intr'o singurl vointd si o singur energie in Isus
Christos i amenintnd cu pedepse aspre pe cei care nu se vor
supune. $i decretul impratesc Ii declard anatemizati pe autoru i rdspnditorii cunoscuti ai ereziei monotheliste impreun

cu papa Honoriu care a fost in toate aderentul i tovareiqul

lor si a aprobat erezia". La cteva luni (10 Ianuarie 682) dupl
terminarea conciliului, papa Agathon a murit i in locul lui a
fost ales Leo II, care si-a ocupat scaunul abia la 17 August al
aceluias an. Noul pap a aprobat hotaririle conciliului declarand si el anatemizati pe descoperitorii greselei celei nor,
Theodor din Pharan, Cyrus din Alexandria, Sergius, Pyrrhus,
Pavel si Petru, patriarhii Constantinopolului, apoi pe Honoriu care n'a feicut sei streiluceascei scaunul acesta apostolic cu
doctrina tradifiei apostolice, ci prin o profanei trdare a ingeiduit sei se peiteze credinfa cea nepeitatei (Traducerea trzie
latin6 are: immaculatam fidem convertire conatus est adica a
neizuit sei strice credinta imaculat. Textul primitiv grecesc
www.digibuc.ro

314

a ingeicluit
spnne ins: iltcm91)-vou iv do7cOm 7:cxpext'oplas
sei se peiteze cea imaculatei (sc. credinfil).
Monothelismul, care, ca i celelalte erezii din Orient, ii
intemeia avntul i succesul pe sprijinul imparatilor, a fost
astfel, acum cnd impratul nu-1 mai sustinea, distrus. Incer&di-He f Acute de impratul Philippicus, un elev al cunoscutului
calugr eretic Stefan din Antiochia, osndit impreunl cu
patriarhul su Macarius de ultimul conciliu, in scurta sa

domnie (711-713) de a'l reinvia, au ramas Bra nid un rezulmicile resturi pastrate
tat Cu disparitia monothelismului
pe muntele Liban in jurul mnstirii s. Maratt (de aci numele
Maronifi, cu care au fost numiti mai trziu) pra la saritul
veacului al 12-lea, cnd au trecut la catolicism nu au mai avut
nici o important , se incheie perioada marilor lupte christologice, care au frmntat peste trei veacuri qi jumtate biserica creqtind.

C. Cazul papa Honoriu.

Condamnarea ca eretic a papii Honoriu din partea conciliu ecumenic al VI-lea a format obiectul unor vaste i amanuntite cercetri i discutiuni. Ceeace a predominat in aceste
discutiuni, fcndu-le uneori s devieze, n'a fost interesul storio
cel dogmatic. Cazul" Honoriu a fost citat de Photius
impotriva dumanilor sAi, cari, intemeiati pe sentinta scaunului
papal, i contestau legitimitatea patriarhatului. Pentru a dovedi cA sentinta amintit nu poate fi hotaritoare, Photius in-

0/-6 cteva cazuri cnd papii inqii au greit Intre altele Il

amintete i pe Honoriu care a fost condamnat ca monothelit1)
Peste cteva veacuri a fost invocat de aderentii gallicanismului pentru
dovedi teoria despre superioritatea conciliilor
ecumenice asupra papilor i, in fine, a fost invocat cu prilejuI
conciliului dela Vatican din 1870, cnd s'a definit dogma
despre infalibilitatea pontificilor romani. Comentatorul Pida-

lionului nostru stabilete din condamarea ca eretic a lui Honoriu urmtorea dilem: Honoriu ori a lost eretic ori nu.
Dacci a fost eretic, iatii se aflei papci grefit in credinfei. larei
de nu a fost eretic au grefit in credinfei (papii) Leo fi Adrian
fi Agathon, nedrept pe el ca pe un eretic oseindindu-1 qi ana') I. Hergenrther, Photius II, Regensburg 1867 p. 560.

www.digibuc.ro

315

i inteun caz in celalalt deci pontificele

roman nu este infalibil in materie de credint. Dilema s'ar
mai putea formula sit astfel: ori a gresit papa Honoriu, ori a
fematemizeindu-1".

gresit conciliul al VI-lea condamndu-1 ca eretic. Daed a gresit Honoriu nu sunt papii infalibili, dacd: a gresit conciliul, nu
sunt infalibile conciliile. Cum vedem, cazul Honoriu prezint
o exceptional important i fiindcd el apartine istoriei trebuie sa-i dm i noi toat atentiunea cuvenit.
Pentru solutionarea dificulttilor legate de condamnarea
a cestui papa s'a incercat de unii s se conteste autenticitatea
actelor conciliului ecumenic al VI-lea, incercare fdcuta, cu un
surprinztor spirit inventiv, de celebrul cardinal Baronius
(1538-1607) in ai sdi Anna les ecclesiastici. Altii, intre care
si regretatul mitropolit Suciu1) afirma c Honoriu n'a vorbit
ex cathedra i prin urmare gresala lui nu poate atinge dogma
infalibilittii, fiinded papii sunt infalibili numai atundi cnd
vorbesc ex cathedra. In ceea ce priveste incercarea lui Baronius, trebuie s constatam, c6 nu exist absolut nici o dovad,
c actele conciliului, care cuprind condamnarea lui Honoriu ar
fi false. Dar chiar false dacd ar fi, faptul excomunierii lui ca
eretic din partea conciliului amintit, nu-1 cunoastem numai din
actele pretinse false ale acestuia, ci din o multime de documente, a edror autenticitate este in afar de orice indoial.
Astf el este scrisoarea papei Leo II din anul 682 edtre imparatul Constantin Pogonatul, cu care ratified hotririle conciliului al- VI-lea, si in care vorbeste de condamnarea lui Honoriu, apoi scrisorile aceluias pap trimise tot atunci lui Ervig,
regele Spaniei si episcopilor Spaniei, care, amndou, amintesc i condamnarea lui Honoriu din partea conciliului amin-

tit. In 692

deci abia dup 12 ani

a avut loc tot la

Constantinopol, in aceeasi said' boltit (Trullus) a palatului

imperial sinodul numit, din acest motiv, trullan, care in canonul Intlu repet anatema rostit de conciliul al VI-lea asupra
papei Honoriu. Prin urmare ar fi o pur copilrie dae am
incerca solutionarea pe aceastei cale a cazului".

Gresit ni se pare si afirmatia eg. papa Honoriu nu ar fi

vorbit ex cathedra i, deci, chiar dac ar fi svrsit o gresal
dogmatied, ea nu are nici o legdturdi cu dogma infalibilitatii.
Inainte de toate, patriarhul Sergius nu i-a scris lui Honoriu
din simpla plcere de a scrie ori din simpla plcere de a
I)

Teologia dogmatica fundamentalii II2 Blaj 1927 p. 513

www.digibuc.ro

514.

316

avea cu el un schimb de vederi, ci i-a comunicat discutiile

din bisericile orientale privitoare la una ori dota energii, la
una ori dou vointe in Isus Christos, i-a comunicat punctul
sau de vedere i 1-a rugat, anexAndu-i i copiile scrisorilor
trimise patriarhului Cyrus si impratului, s le citeasc
gsind ceva gresit in ele, sA le indrepteze. Este adevdrat c
in scrisoarea intia cAtre Sergius, papa spune cA rzu trebuie
sa se tin de nor c oare sunt de admis in Isus Christos dou
operatiuni ori numai una pentru lucrurile divine si umane ci
lucrurile acelea trebuiesc lsate pe seama gramaticilor; (utrum
autem propter opera divinitatis et humanitatis una aut geminae

operationes debeant 'derivatae dici vel intelligi, ad nos ista

pertinere non debeant; reliquentes ea gramaticis qui solent parvulis exquisita derivando nomina venditare) dar aceste cuvinte
dovedesc nu a.' scrisoarea nu e ex cathedra, ci dovedesc numai

cA autorul ei credea cd nu se tine de competenta lui s stabileasal existenta unei energii ori a dou energii in Isus Christos, ceeace e cu totul altceva. In realitate, ea este o scrisoare
dogmaticei in care autorul expune, cu multe citate din Scripturd, conceptia bisericii asa cum o vede el. Expunerea ificepe cu
cuvintele: noi trebuie s finem ceeace am inveifat, dupl care
cuvinte urmeaz arAtarea a ceeace trebuie s inem si cum trebuie sa tinem. Vorbind apoi de unica persoand a lui Isus Christos care lucreazA si cele divine si cele umane, scrie: de aceea
si meirturisim o singur voint4 in Isus Christos" (unde et unam
aci punem accentul pe cuvntul fatemur
voluntatem fatemur
Domini nostri Iesus Christi). Dar chiar cuvintele citate: nu
se fine de noi" c oare au fost in Isus Christos dou operatiuni ori numail una, dacA se citesc, cum trebuiesc citite, in legAtur cu propoztiunea precedenta arata c papa definefte.
i dacei unii, afa zicand, bedbetiesc
Textul este urmtorul:
vreau sei explice mai bine chestiunea qi
ia rol de inveifeitor, noi nu este lertat sfi facem dogma bisericeasci din parerile lor, c anume sunt in Christos cloud energii ori numai una,
pentrucei nici Evangheliile, nici scrisorile Apostolilor,

nici si-

noadele, n'ag definit aca ceva... iar de altei parte, nu se fine

de noi etc. Va sA zic ruz este iertat
imperativ1
s facem
dogma bisericeasc nici prerea c in Isus Christos este o singura energie, nici aceea c in el milt cloud energii. AccentuAm
din nou: aci facem cu totul abstractie szle credinfa lui Honoriu
in una ori dou vointe, in una ori dou energii ale lui Isus
www.digibuc.ro

317

Christos, preocupAndu-ne numai caracterul scrisorilor. In scrisoarea a doua o spune si mai categoric: Caeterurn quantum ad
dogma eccleciasticum pertinet ... non unam vel duas operationes in mediatore Dei et hominum definire debemus. Prin urmare nici argumentul cu nevorbirea ex cathedra a papii Honoriu nu este acceptabil.
S'a mai incercat sa se atenueze gravitatea condamnari lui
Honoriu afirmndu-se ca el n'a fost osandit ca eretic ci ca
unul care a fost neglijent in combaterea ereziei. Nici aceasta
incercare nu este mai norocoasa deoarece actele conciliului o

spun limpede c el a fost excomunicat ca eretic. In sedinta a

13-a a conciliului, care s'a tinut la 28 Martie 681, dupa ce s'au
citit scrisorile dogmatice ale lui Sergius catre Cyrus si catre
papa Honoriu, precum si scrisoarea acestuia calre Sergius
e
vorba de scrisoarea intaia
parintii conciliului declara: Noi
am geisit aceste documente cu tofu! strine de dogmele apostoffee, de declaratiunile sfintelor concilii i ale tuturor Peirintilor de frunte fi (am gasit) cd ele urmeaza mnvlturile falw
ale ereticilor; de aceea le respingem cu totul si le detestiim
ca prime jdioase sufletului". Autorii lor sunt excomunicati, iar
in ce-1 priveste pe Honoriu, conciliul spune: deodatd cu ei
sei fie eliminat
cu Sergius, Cyrus, Pyrrhus, Pavel, si Petrm
din bisericei, asta este hoteirirea noastrei comunei, qi excomufostul papei Honoriu al Romei celei vechi, pentrucei din
nicat
scrisoarea lui ceitre Sergius am constatat, cd a urmat infra
toate peirea aceluia i a aprebat iinvtturile lui lipsite de

pletate. Aceeas sedinta a conciliului a hotarlit ca scrierile lui

Honoriu s fie arse ca unele primejdioase pentru suflet.
In sedinta 16-a (9 August 681) eand patriarhul Gheorghe al Constantinopqlului a propus ca antecesorii &Ai sa fie
stersi din lista excomunicatilor, parintii conciliului au exclamat anatemei ereticului Sergius, ereticului Cyrus ... ereticului
Honoriu, ereticilor Pyrrhus, Pavel, etc." Anatema este repetata
in chiar textul simbolului stabilit in sedinta a 18-a si ultima a
conciliului, fiindca s'a facut farpele ajuteitor prin care satana a
produs scandal in bisericd, reispemdind inveiteitura ereticd despre o singurd vointel qi o singurei energie a celor cloud' naturi
ale lui Christos.
Din cele aratate 'Ana aci, rezulta ca Honoriu a fost inteadevar excomunicat, ca a fost excumincat ca eretic c6_
www.digibuc.ro

318

scrisorile trimise lui Sergius au caracter oficial dogmatic qi urmresc fixarea adevratei inveifeituri a bisericii.

Inainte de a trece la fondul problemei, trebuie s mai 11murim o chestiune. Conciliul spune in scrisoarea adresata papii Agathon c potrivit scrisorii lui
a lui Agathon!
a anatemizat pe Theodor din Pharan, pe Sergius, Honoriu, Cyrus,
etc. De aci ar rezulta, el excomunicarea lui Honoriu s'ar fi
f cut in urma instructiunilor trimise de insusi Agathon, ceeace
este cu totul gresit. Acesta in scrisoarea trimis impratului,
nu face nici o amintire de antecesorul su Honoriu ci numai
de Sergius, Pyrrhus, Pavel si Petru, patriarhi ai Constantinopolului. Dinpotriv, Agathon trimite odata cu scrisoarea
amintit i un simbol de credintei din care impratul sa cunoasea invttura bisericii romane, asa cum a fost pastrata prin
traditia antecesorilor si accentuiaz ea biserica roman nu s'a
abeitut niciodatei dela calea adevilrului. (Nunquam a via yetitatis in qualibet erroris parte deflexa est). Asupra acestei indefectibilitti .a bisericii romane revine si la sarsitul scrisorii
cnd, dupce face istoricul inovatiunilor lui Sergius si ale cespune c toata lumea trebuie s primeasc inirgatura
intemeiat pe stnca bisericii s. Petru, care, cu ajutorul si sub
paza acestuia
a lui Petru,
rmne neatins de nici o
gresal (quae ejus grafia atque praesidio ab omni errore illibata permanet). In acelas f el vorbeste si scrisoarea sinodal
semnata de cei 125 episcopi din Occident in frunte cu papa. Si
ea accentuiazA c biserica Romei a pstrat intact prin apostolii Petru si Pavel, prin invtceii si succesorii lor apostolici,
pn la papa de atunci
Agathon
credinta adevrat.
Prin urmare initiativa condamnarii si a lui Honoriu n'a pornit
.dela papa ci dela conciliu
Acum, dupg ce am larnurit aceste chestitmi prealabile, s
vedem: a lost Honoriu eretic ori nu, a crezut ci inveitat el intr'adeveir in Isus dhristos o singura voin(? Citirea atenta a
scrisorii lui intia si a fragmentelor, care ni s'au pstrat, din
scrisoarea a doua, dovedesc, in afara de orice indoial, ca
papa invta 1) cg. in Isus Christos exista o singur persoanei.
Aceast invttur este accentuata cu deosebit tarie, and
spune c unul si acelas Logos, Domnul Isus Christos este
Dumnezeu si orn, c El, unicul, svrseste i lucrurile divine si
cele umane. Scrisoarea intia incheie cu cuvintele: si tu, fratele meu (Sergius) trebuie s mrturisesti ca noi un Domn Isus
www.digibuc.ro

319

Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Dumnezeu adevrat".

Pentru dovedirea unei singure persoane in Isus Christos citeaz cuvintele evanghelistului loan (3, 13) nimeni nu s'a urcat la
ceruri dec.& acela care s'a coborit din ceruri, Fiul Domnului
care este in Ceruri". 2) Honoriu invta tot att de categoric qi
existenta a dou naturi unite hypostatic in persoana unica a
lui Isus Christos. Pentru definirea felului acestei uniri, citeaz .
chiar cuvintele conciliului dela Calcedon: Unirea e feicutd
F:e6cztp6vbs, &Tpa-a0; i &apyr5vos (= inconfuse, indivise, inconertibiliter = neamestecat, neimpartit, neschimbat). Tot in
scrisoarea intdia Ii spune lui Sergius ca trebuie s credem in.
tr'un Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Dumnezeu
adevarat in cloud naturi. La fel de categoric e accentat unitatea persoanei i dualitatea naturilor qi in scrisoarea a doua. 3)
Din citirea atent a scrisorilor mai apare, ea' Honoriu invat. in
Isus Christos dou feluri de ac(iuni (operationes): divine si
umane. Amndou trebuiesc atribuite aceleia persoane unice
a lui Isus Christos, Un domn Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu
celui viu, Dumnezeu adevdrat", zice el la sfrqitul primei scrisori, lucreazd in doui naturi i cele divine, fi cele umane".
Asupra acestui adevr revine, de vre-o dou ori att in scrisoarea intaia ct gi in cea de a doua i 11 dovedgte pe larg
i aceasta
cu citate din Scriptura. 4) Ca element operator
este deosebit de important
Honoriu consider nu persoana
ci natura, ceeace e perfect catolic ... In scrisoarea a doua
vorbeqte strict in sensul scrisorii dogmatice a papii Leo, spunnd textual:
trebuie s mrturisim, cd amandoud naturile (diving qi uman) sunt unite naturaliter in Isus Christos,
i'vepyoaccg
operand i lucrand (operantes atque operatrices
xceZ 7rPcxttx04
fiecare in comunitate cu cealaltd; cea diving
lucreaz5 cele divine i cea umani cele umane". Cu cteva rnduri mai jos revine asupra acestei idei, scriind c cele dou

haturi stint unite in unica persoana a unului nscut Fiul lui

Dumnezeu lucrnd fiecare inconfuse, indivise, .inconvertibiliter
neamestecat, neimpartit, neschimbat, ceeace este al sciu
(propria operentes, i'venotkrog Te4 rata). Fraza reproduce exact
ideea din scrisoarea dogmatica a lui Leo I: agit utraque forma
(= natura!) cum alterius communione quod proprium est. (Utraque forma, este nominativul nu ablativul!). In rezumat: Honoriu inveifa in sus Christos o persoand, cloud naturi, cloud
feluri de lucrdri, divine si umane, siivarfite, cele dint& de nawww.digibuc.ro

320

tura divind i cele din urrnd de natura umand. Fiind unirea ce-

lor dou naturi o unire hypostaticd, adica o unire intr'o singuin persoana Cuvntului, acesta este autorul si al
r
lucrarilor divine si al celor umane si de aceea zicem ea* Isus
Christos e Dumnezeu si orn, Dumnezeu adevrat i orn a dev-

rat, c e de o fiint cu Teal si de o fiin cu noi

oamenii,

c e nemuritor si muritor etc. Pn aci deci nimic eretic.

Este adevrat, ca. Honoriu interzice s se vorbeasc. in
Isus Christos de cloud energii i ca spune cAl ar avea o singurei voinfei. In ce priveste chestiunea energiilor, trebuie sa constatm, inainte de toate, c expresiunea era nou, problema
acesta a unei ori a dou energii nu preocupase ex professo pe
nid un printe bisericesc nici un conciliu ori sinod. Termenul a inceput a fi utilizat numai atunci, in Orient, in discutiile
cu monophisitii, pe care papa nu le cunostea, la data cnd a
scris intia scrisoarea decat prin informatiile lui Sergius, patriarhul Constantinopolului. Sergius ins il inf ormeaz. ca. utilizarea si a termenului o inergie si a termenului cloud energii
este primejdioas, fiindc cea dinti poate trezi in unii bnuiala de monophisism, iar a doua poate trezi bnuiala cA s'ar
invdta in Isus Christos cloud voinfe contrarii, ceeace ar fi evident, o mare gresal. Pentru a evita aceste interpretri eronate, din care s'ar putea naste noi frmntri in snul bisericii, Sergius spune papii cal a dat sfatul lui Sophronius, patriarhul Ierusalimului i lui Cyrus, partiarhul Alexandriei, sa'
evite utilizarea lor. Honoriu aprob tactica lui Sergius, socotind
*i el util a elimina tot ce, hind termen nou, poate produce
sminteal in biserica lui Dumnezeu, determinnd pe cei neinstruiti s ne a.cuze de nestorianism, dacA vorbim de doug energii, si sd pdrem urechilor simple eutichianisti, dac vorbim numai de o energie". Nid in scrisoarea intia, nici in scrisoarea
a doua, Honoriu nu se pronunfei nici pentru o energie nici pentru cloud energii, fiinda spune el, exemplificarea i explicarea
prin acesti termeni noi, a felului de a lucra a lui Isus Chri-,'
stos, nu se tine de el; ea e treaba gramaticilor care, ei, obisnulesc s arate copilasilor derivarea cuvintelor. (Utrum autern
propter opera divinitatis et humanitatis, una au geminae opedebeant derivate dici vel intelligi,
i'vipyacca !
rationes
ad nos ista pertinere non debent; reliquentes ea gramaticis,
qui solent parvulis exquisita derivando nomina venditare). In
scrisoarea a doua revine asupra chestiunii, accentund din nou
www.digibuc.ro

321

adicg pe
ca pentru a inltura sminteala noilor expresiuni
nu ne este iertat
care ar putea-o produce noile expresiuni
s afirmam sau sg vestim nici o energie, nici douei energii, ci

in loc de o energie s predicgm mai bine c unul Christos,

Domnul, lucreazg cu adevrat in ambele naturi; si in loc de
cloud energii, mai bine s, propovgduiesti ca cele douei naturi
adicg. natura diving i natura umang Unite neamestecat, neimpgrtit neschimbat, in unica persoang a unului ngscut Fiului
lui Dumnezeu, lucreazei fiecare ceeace este at sari". Ramane
deci stabilit ca. papa Honoriu n'a invatat nici una, nici cloud
energii, ci, Hind termenii noui si Hind informat de Sergius c
utilizarea si a unuia si a celuilalt poate produce sminteala in
sufletele credinciosilor, a interzis folosirea amandorura. Este

prin urmare absolut gresit a spune c el ar fi propovaduit o

singurg energie, si tot atat de gresit este a spune c ar fi
propovaduit doug. energii.

Dar Honoriu a mrturisit in Isus Christos o singurd voint, scriind textual in scrisoare intaia cgtr Sergius iv 19.i2NA%
6[LoXoyoty,ev TOO xupfou
Xptcr-co0 = unam voluntatem fatemur
Domini Jesu Christi = rneirturisim o singur voinfel in Domnul
Isus Christos. Insg sub expresiunea unam voluntatem" papa
ceeace ar fi eretic
nu intelege o singurei facultate de a voi
ci o singurg vointg privitor la lucrul voit. Caci lab.' cum
cxplicd ins4 cuvintele una voluntas: meirturisim in Domnul
sus Christos o singurei voinfei pentrucei El a luat natura noastrei omeneascei necoruptel afa cum era inainte de ceiderea in
peicat. Fiind natura omeneasca a lui Christos necorupt, intre
vointa umang i intre vointa diving a Ltd nu poate fi nici o
contradicfie, si de aceea ele sunt una. Aci nu este, deci, vorba
de unirea fizicg ci de unirea moralg a lor, precum cand zicem
despre doi soti ori despre doi prieteni cg au o singurg vointg,
nu vrem sg spunem c ei au o singur facultate de a voi, ci c
vointele lor sunt unite in urmgrirea aceluiasi lucru. Sd nu
uitgm cg Honoriu rspunde la o scrisoare a lui Sergius in care acesta a vorbit de imposibilitatea de a admite in Isus
Christos douei voinfe contrarii. Papa confirmg si el aceastg imposibilitate, accentuand in El o singurei voinfd, fiindcg luand
natura omeneasca necorupta prin pgcat, intre vointa diving a
Lui i intre cea umang, exist o perfect:a' identitate. In Christos deci, nu poate fi vorba de o /ege a minfii si de o /ege a
trupului, de care vorbeste apostolul Pavel in scrisoarea sa cwww.digibuc.ro

21

322

ire Romani (7, 23) . Honoriu explicl i textele din Evanghelia

lui loan (6, 38: n'am venit s fac voia Mea ci voia Celui care
m'a trimis pe mine) si Marcu (4, 36: Printe, ia paharul
a cesta dela mine, dar nu voia mea ci voia Ta s fie) spunnd
c aci nu poate fi vorba de cloud vointe opuse (voluntas diversa) ci Christos a folosit aceste cuvinte din econornie (oExovogoc
ca urdispensatio) ; El le-a'spus pentru noi zice el
mind exemplul Lui, sei nu facem voia noastrei ci voia Tateilui".
In acest sens a vorbit Honoriu de p singur voint. in Isus
Christos, ceeace corespunde Mtru totul doctrinei bisericii catolice.

Din cele spuse pan aci rezult ca papa n'a fost eretic.
sa trecem acum la sentinta de osndire a conciliului. In sednta a 13-a din 28 Martie 681 conciliul, dupace au fost citite
atunci, la
,,scrisorile dogmatice" ale lui Sergius ctre Cyrus
data scrisorii, episcop in Phasis, i catre papa Honoriu precum
si rspunsul acestuia, le-a aflat omnino alienas existere ab
apostolicis dogmatibus et a definitionibus sanctorum conciliorum et cunctorum probabilium.Patrum, sequi vero falsas doctrinas haereticorum" i de aceea le-a condamnat ca pe unele
care sunt strieacioase sufletului, (animae noxias) si a excomuiiicat pe Sergius, intiul care a scris asupra ereziei, apoi pe
Cyrus din Alexandria, pe Pyrrhus, Pavel si Petru, patriarhi
ai Constantinopolului i pe Theodor din Pharan pe care
i-a excomunicat si papa Agathon, in scrisoaspune sentinta
rea catre impairatul. Deodata- cu ace0ia am decis s lie scos
clin biserica shint catolicei a lui Dumnezeu i sei fie excomuricat si Honoriu, care fusese papii al Romei vechi, pentrucet
am constatat c in scrisorile trimise lui Sergiu, a urmat intru
toate prerile lui i a aprobat dogmele lui impii" (quia in
omnibus eius mentem secutus est et impia dogmata confirmaN it). Honoriu a fost deci anatemizat fiinde ,,in omnibus eins
(Sergii) mentem secutus est et impia dogmata confirmavit",
Ori, Sergius in scrisoarea sa catre papa nu-qi spune niceri
peirerea sa i nu propune nici o dogma. El face nuMai o exfunere istoria a discutiunilor pe care imparatul Heraclius le-a
avut cu monophisitul Pavel si cu Cyrus pe cnd era episcop
in Phasis. Patriarhul tine s accentuieze c desi acesta din
urm i-a cerut prerea privitor la una ori dou energii in Isus
Christos, el i-a trimis scrisoarea lui Mennas ctre papa Vigiliu, feirei a-0 spune peirerea sa proprie. Trece apoi la unirea
www.digibuc.ro

323

monophisitilor din Egipt, la opoziOa fcut de Sofronius, atunci simplu calugr, la capitolul cu o singur energie din.actul
de unire, la vizita pe care i-a fcut-o la Constantinopol, la
acordul stabilit cu el de a numai vorbi de dou energii i la

sfatul pe care 1-a dat lui Cyrus de a evita i el s vorbeasc

de o singurd energie. Sergius evit. cu ingrijire s-i spunk parerea proprie,
de aceea am spus c scrisoarea lui e plin
i arata numai
de reticente, de abilitati qi subtile perfidii
sfaturile pe care le-a dat ca nu cumva din discutiile dintre
aderentii celor dou formule s isbucneasca noi framntari.
Neexpunnd deci nici o prere qi neexpunnd nici o dogma,

este evident, a.' Honoriu n'a putut urma eius mentem" i n'a
putut aproba impia dogmata" ale lui. Sergius a artat tactica
folosit i recomandata pentru a se evita frmntarfle dogmatice in snul bisericii i numai aceastei tacticei a urmat-o, recomandnd-o i aprobnd-o, papa dela Roma. Prin urmare
motivarea sentintei conciliului cuprinde o gresal de fapt
declararea de eretic a lui Honoriu intemeindu-se pe aceast
grqal este i ea iesit: Honoriu n'a fost eretc, Greala conciliului este psihologicete explicabil: aderentii ereziei se folosiau in propaganda lor i de scrisorile lui Honoriu, care-1
aprobau pe Sergiu, afirmnd nu ceeace puteau afirma, adica
aprobarea tacticei lui, ci afirmnd a ea aproba invttura lui
privitoare la o singur vointa in Isus Christos, aa cum intelegeau ei. Utilizarea in acest sens a scrisorilor lui i-au creat in
Orient o atmosfer cu totul dumanoas, ceeace 1-a fcut pe

papa Ioan IV s protesteze, la 3 ani (640) dup moartea lui

Honoriu, impotriva acestei interpretdri, in scrisoarea trimis
impratului Constantin III, pastrata sub titlul Apologia pro
Honorio papa". Impotriva acelei interpretri a protestat i marele martir i daman al monothelismului, s. Maxim, cruia,
cum tim, pentru dreapta sa credinta i s'a tiat limba i mna
dreapt. De alt parte aproape tosi membri conciliului erau
orientali, adic veniau chiar din prtile unde se fcea aceast
a tmosfera nefavorabil lui Honoriu. 5i, in fine, nu trebuie s
uitdm ca atunci, la 681, relatiile dintre bisericile din Orient i
biserica Romei nu erau cele mai amicale. 0 serie intreagd
de patriarhi din Orient au fost osnditi pentru erezii i chiar
conciliul de care ne ocupam a osndit nu mai putin de 6 (patru din Constantinopol: Sergius, Pyrrhus, Pavel i Petru, unul
din Alexandria i .unul din Antiochia). Toate aceste condamwww.digibuc.ro

324

nri au fbst rostite la interventia papei dela Roma. De aceea

este explicabil tendinta Orientalilor de a vedea odat si un
a sffel de papa excomunicat pentru erezie.

Dar oricare ar fi cauzele, cert este ea' s'a svarsit o gresal, Ea nu atinge ctusi de putin invttura catolic despre
infalibiltatea conciliilor, fiindcl hotrrile lor in materie de
credint i moral, devin infalibile numai in urma aprobeirii
papii. Papa Leo II a aprobat sentinta adus de Conciliul al
VI-lea impotriva lui Honoriu ins nu din motivele invocate de

el, ci din motive cu totul de alt natur. Leo II l-a declrat

excomunicat pe antecesorul sail, nu fiindca ar fi confirmat
,,impia dogmata" ci fiindca n'a feicut set streiluceascii Scaunul
acesta apostolic
cu doctrina tradifiunei apoal Romei!
stolice ci ptin o treidare proland a permis sei lie ptatei credinfa
cea imaculatei". (quia hanc apostolicam sedem non apostolicae
traditionis doctrina rustravit, sed profana proditione immacu-

latam fidern subverti permisit). In ce a constat aceast profana proditio", prin care condamnatul a ingduit s fie ptat
credinta: imaculat a Scaunului apostolic al Romei, ne o explic Leo II insusi in scrisoarea trimis tot atunci episopilor
din Spania: n'a stins dela inceput flaceira dogmei eretice, cum se
cuvenea autoriteitii apostolice, ci neglijeind-o a alimentat-o". (qui
flammam haeritici dogmatis non ut decuit apostolicam auctoritatern extinxit sed negligendo confovit). Asta a fost marea gresald
a lui Honoriu: a aprobat tactica teicerii sugeratif de Sergiu, in loc
set- procedeze dela inceput energic contra ereziei. Prin aceast
atitudine a sa, exploatat cum am vzut, a inlesnit desvolta,

rea si intinderea ei.

7, Donatismul.

In timp ce biserica din Orient era frmntat de numeroasele erezii, care s'au succedat una dupa alta i una dintealta in tot cursul acestor patru veacuri, viata bisericii occidentale s'a desfsurat, din punct de vedere doctrinal, incomparabil mai linistit. Firea mai calm, mai potolit si mai practica
a credinciosilor de aci, care nu aveau neastmprul in permanent miscare i curiozitatea vesnic cercettoare a orientalilor,
a asigurat bisercii din Apus & evolutie lipsit de acele sasieri
dureroase si att de pgubitoare, pe care le-am intlnit fr
intreruper in bisericile din Orient. Apoi putinele erezii, care
www.digibuc.ro

325

&au ivit in Apus aveau un caracter cu totul deosebit de acela

al ereziilor din bisericile orientale, Mintea orientalilor se avnta indrsneata spre cele mai inalte piscuri ale misterelor Treimii i intruparii, ale relatiilor dintre persoanele divine si ale
relatiilor dintre Cuvntul si Christos omul, dintre natura divina si umana, i vointa divina si cea umana in Logos-ul intrupat. Mintea occidentalilor, in schimbs, se marginea la orn, la
conditille si posibi1itile lui de a se mntui.
Ereziile occidentale, care merita sa fie amintite, sunt, in
crdinea cronologica, donatismul pelagianismul. Donatismul
nu este, in fond, o erezie noug, ci e manifestarea in forme mai
brutale a unei vechi doctrine gresite, care stapania de mult
timp in biserica africana si pe care am gasit-o sustinuta si
op6rat cu tenacitate i de s. Cyprian insusi. Aceasta era
doctrina care sustinea c valabilitatea sacramentelor depinde
de sfintenia ministrului sau, ca sal folosim termenii dogmatici,
sacramentele i produc efectul nu ex opere operato ci ex opere
cperantis. Pe s. Cyprian 1-am vazut sustinnd teoria ca botezul
administrat de eretici nu e valabil, fiindca quomodo mutzdare
et sanctificare aquam potest ille qui ipse immundus est et apud
quem Spiritus sanctus non est, se intreba marele sfnt martir
african. Dup cumplita persecutie de sub imparatul Diocletian,
problema s'a pus tot in Africa din nou si in alta forma. In
locul episcopului din Carthago, Mensurius, mort la 311, a fost

ales diaconul Cecilian. Indata dupa alegere, s'a format impotriva lui o opozitie puternica condusa de episcopii Donatus
din Casa Nigra si Secundus din Tigisis i sprijinita de o nobil doamna bogata, Lucilla, care i avea si ea candidatul ei,
pe un anume Majorinus. Cecilian a fost sfintit de episcopul
Felix din Aphtonga. Despre acesta insa se spunea ca a fost,
pe timpul persecutiei amintite, traditor, prednd cartile sfinte
oamenilor stapnirii, ceeace constituia un mare pacat. Fiind
traditor, deci pacatos de notorietate publica, nu mai putea
administra valabil sacramentul preotiei si prin urmare sfintirea lui Cecilian e nula, caci, cum ar fi zis Cyprian, quomodo
sanctificare potest ilk apud quem Spiritus sanctus non est?
Fiind in joc i interese i ambitiuni personale, cazul a luat
proportii nebanuite, aruncnd biserica africana inteo distrugateare anarhie, care a durat pna tarziu in veacul al 5-lea.
Un sinod convocat de Secundus din Tigisis (in Numidia),
la Carthago, la care au participat 70 de episcopi, 1-a destituit pe
www.digibuc.ro

326

Cecilian si a ales in locul lui pe cunoscutul Majorinus, omul de

cas al influentei Lucilla, ai crei bani, imprtiti cu ddrnicie,
au avut cum ne asigurd aproape contemporanul Optatus din
Mileve, un rol hotdritor in aducerea acestei bizare sentinte.
Sinodul nu s'a multumit ins cu atta, ci a trimis scrisori tuturor bisericilor africane, invitndu-le sd rupd orice legatur
canonicd cu Cecilian. Asa a luat nastere marea schismd donumit astfel dupd. Donatus, succesorul din 315 inainte al lui Majorinus si organizatorul energic al eL Aproape in
fiecare oras pdstoriau de aci inainte doi episcopi: unul catolic
i altul donatist, avndu-si fiecare credinciosii lui, care se
combdteau, de multeori, cu violent i sdlbatcie.
Cu toat sentinta sinodului condus de Secundus, Cecilian
a continuat a fi socotit de o considerabild parte a credinciosi-

lor africani, apoi de bisericle din celelalte pdrti, ca episeop

legitim. Si ca episcop legitim Il socotea si impratul Constantin, care, dupa biruinta asupra lui Maxentiu, devenise stdpnul OccidentuluL Istoricul Eusebiu ne-a pstrat in Istoria so
bisericeascti (X, 6) textul unei scrisori trimisd de Constantin
lui Cecilian in calitate de primat al bsericii din Africa proconsularis, Numidia si Mauretania, cum erau considerati episcopii din Carthago, in care Il anunt ed.. i-a trimis o mare surnd

de bani pentru a fi distribuiti preotilor c a dat ordin proconsulului Anulinus s ia mdsuri impotriva donatistilor, care
conrup spiritul poporului prin rdtdcirile tor". 5i tot Eusebiu
(o. cit. X, 7) ne-a pdstrat i textul scrisorii trimise de Constantin proconsulului amintit, cu care scuteste de toate functiunite publice pe clericii, care servesc biserica al cdrei pstor
este Cecilian".

Ignorati de bisericile din restul imperiului i urmdriti de

autoritdtile civile locale, donatistii s'au adresat impratului,
rugndu-1 s intervind el si s stabileasc de partea cui este
dreptatea. Constantin, a supus papii Miltiade chestiunea,
scriindu-i ca impreund cu episcopii Maternus din Kln, Reticius din Autun i Marinus din Arles si cu altii, pe care ii va
crede utili, sd examineze plngerile ridicate impotriva lui Cecilian dupd, dreptate" ca sd nu ramn pentru biserica
sfntd. i catcher, nici un motiv de desbinare". Cecilian s
se prezinte la Roma cu 10 aderenti de ai lui si tot attia s
aduc i Donatus. In urma acestei scrisori impardtesti, a avut
loc la inceputul lui Octombrie 313 sinodul tinut in Lateran,
www.digibuc.ro

327

palatul impdfatesei Fausta, la care au participat, in afard de

cei 3 episcopi amintiif 15 episcopi italieni, si care a fost prezidat de papa Miltiade, Dupd discutii de 3 zile (2-4 Octombrie), Cecilian a fost declarat nevinovat. Nemultumiti cu
aceasta sentint sinodal, donatistii s'au adresat din nou impdratului, precizand de data aceasta c Cecilian nu poate fi
episcop fiindc Felix din Aphtonga care 1-a hirtonisit a fost
traditor i prin urmare nu putea hirotonisi valabil. Constantin
a ordonat o anchet sever a trecutului lui Felix, anchetd,
care a fost fcut de proconsulul Aelianus si in cursul cdreia
s'a dovedit completa netemeinicie a acuzatiilor ce i-se aduceau.
Pentru a pune capdt definitiv disensiunilor, care sfasiau bise-

ricile africane, impratul a convocat un nou sinod la Arles

pentru 1 August 314. Au participat la sinodul de aci, episcopi
din Italia, Spania, Africa, Gallia si Britannia,
de aceea s.
Augustin II numeste plenarium ecclesiae universae concilium
cari au mentinut privitor la Cecilian intru toate hotdririle sinodului din Roma.
Donatus ins nu era omul care s se lase usor biruit. Noi
stdruitoare inerventii au fost f acute pe langd impratul ca
sd examineze i sa judece, el personal, conflictul din biserica
african. Constantin a acceptat i atat Cecilian cat i Donatus
au fost invitati s se prezinte inaintea lui, ceeace s'a
plat in anul 316. Intemeiat pe rapoartele. episcopilor Economius i Olympius,
ca s studieze la fata locului situatia din bisericile africane si care au constatat imposibilitatea
stabilirii unui acord intre cele cloud partide in luptd, dar in'
acelas timp au constatat c gruparea lui Cecilian reprezintd biserica adevdrat, Constantin s'a declarat si el pentru acesta
(pentru Cecilian). Acum ins imparatul nu s'a multumit cu o
sentinta pur platonica, ci a dat ordine severe autoritatilor locale s ia toate bisericile ocupate de donatisti si sa le restituie
catolicilor i, in general, odce miscare schismatica s fie reprimat. In multe prti, mai ales in Numidia, autoritatile au

fost silite sal faca uz de arme in fata rezistentei indarjite a

donatistilor. Astfel au inceput sangeroasele lupte, care au degenerat inteun adevrat rsboi civil si despre care ne-au lsat descried atat de emotionante s. Optatus din Mileve (in
Numidia) in cartea sa De schismate Donatistarum (III, 4) si s.
Augustin in Contra Gaudentium (I, 28).
Atitudinea lui Constantin n'a fost insd ferma si statorwww.digibuc.ro

328

nic nici fat de donatisti, cum n'a fost nici fat de ariani.
Ingrozit de permanentele tulburari, agitatii i conflicte sngeroase, impratul a dat donatistilor la 5 Mai 321, deplina libertate de cult, episcopli exilati au fost revocati si li s'au lsat
in stapnire bisericile pe care le mai tineau inc5. ocupat6 In
urma acestui edict de toleranta, numrul aderentilor schismei
a crescut vertiginos. La sinodul convocat de ei in anul 330 la
Carthago, au participat 270 episcopi schismatici, la cel din
Bagai din anul 394 gsim 310. Schisma s'a mdrginit cu toate
acestea la cele trei provincii africane, Mica comunitate infiintata la Roma, si aceea, tot att de neinsemnat, pe care au
reusit s o infiripeze in Spania, nu au avut nici o important,
desi in fruntea celei dinti gasim episcopi pn trziu, in veacul al 5-lea.
Cu timpul ins msurile severe luate de imparatii Constans (347), Valentinian (373), Gratian (377) si Honoriu (412),
apoi disensiunile interne si neobosita luptd purtat impotriva
lor de s. Augustin, episcopul din Hippo, au mcinat puterea
de rezistent a schismei, din care abia s'au mai putut mentine
cteva grupuri rslete in Numidia, pn la sfirsitul veatului al
6- lea.

8. Pelagianismul i semipelagiansmul.

Intia erezie de mari proportii ivit in Occident este pelagianismul. Donatismul n'a fost, cum am v5.zut, dect ecoul
trziu al conceptiei pe care o avea i s. Cyprian privitoare la
dependenta valablit4ii sacramentelor,
in special a hirotoniei
de starea subiectiv a ministrului, la care
conceptie
s'au adAugat si interesele i ambitiile personale si acest fapt
a determinat violenta putin obisnuit a luptelor din cele trei
proVincii africare. Pelagianismul, in schimb, se prezint ca un
sistem care imbrtiseaza intreaga viata moral& a omului, punnd pe baze cu totul noi relaliile dintre el si Dumnezeu.
Erezia
luat numele dela calugarul Pelagius originar din
Britannia., pe care-1 gsim la inceputul veacului al 5-lea la
Roma, unde
cstigat, prin asprimea vietii, un mare prestigiu. S. Augustin insusi, care i-a fost mai trziu, din cauza inT
vtturilor sale gresite, adversar ireductibil, are cuvinte de
laud, la adresa lui, iar s. Paulin de Nola a stat mult timp in
corespondenta cu el. Sistemul eretic nu este in intregime opera
lui Pelagius, ci si a elevilor si Caelestius, un avocat siret
www.digibuc.ro

329

incredibili loquacitate, zice despre el contemporanul

guraliv
Marius Mercator si lian, episcopul din Eclanum (in Apulia),
f ArA de care, spune s. Augustin pelagiani dogmatis machina

sine architecto necessario remansisset". Toti trei au desf Asurat

si o insemnat activitate literarA, din care ins ni s'a pstrat
foarte .putin. In special lucrrile lui Caelestius i Iulian le cunoastem numai din citatele reproduse de s. Augustin in scrierile polemice indreptate impotriva lor.
Pelagianismul se intemeiazA pe o conceptie rationalistA a
naturii umane i pe o aproape complect autonomie morald a
omului fat de Dumnezeu, care se manifestd in liberul arbitriu al lui. De aceea Iulian defineste liberul arbitriu ca o
emancipare de sub influenta lui Dumnezeu si el constA in posibilitatea de a pacAtui ori de a nu pAcAtui. Libertas arbitrii
spunea el, qua a Deo emancipatus homo est, in admittendi
peccati et abstinendi a peccato possibilitate consistit", ceeace
in esent. corespunde conceptiei exprimate ant de lapidar de
Cicero virtutem nemo unquam acceptam Deo retulit" Aceastai libertas arbitrii este, e adevarat, un dar al lui Dumnezeu,
insd face parte din insds esenta naturii noastre si de aceea
omul cu propriile lui puteri poate evita pdcatul i poate Implini poruncile lui Dumnezeu fard a avea nevoie de alt ajutor
si, in special, f 'Ara a avea nevoie de gratia divin. Pelagius hir
susi declarA sententios ego dico posse esse hominem sine peccato". Pentru dovedirea putintii omului de a trdi f Ara pacat,
Calestius a construit urmAtoarea formulA: ceeace nu poate fi
evitat, nu e pdcat. Daca pAcatul e sAvirsirea a ceeace poate fi
evitat, atunci omul poate fi f 'Ara pcat, fiindc de esnta pAcatului se tine posibilitatea de a-1 evita. Dar pdcatul orginal?
Pdcat original nu exista. In aceastd parte a invAtAturii lui,
Pelagius a fost, probabil, influentat de Theodor din Mopsuestia, care in cartea sa Adversus asserentem peccatum in natura

situm esse, invta c pAcatul lui Adam n'a trecut asupra urmasilor i cA moartea nu e o urmare a pcatului, ci Adam ar

fi murit i daca n'ar fi pAcAtuit. Urmarea pAcatului lui Adam

asupra noastra, nu const, dupA conceptia pelagianista, in

transmiterea lui, ci in exemplul rau pe care ni l-a dat. Pdcatul lui fiind deci pur personal si pedeapsa a fost pur personalA,

1) De natura Deorum III, 36.

www.digibuc.ro

330

Invtturile lui Pelagius par a nu fi avut mare rspandire la Roma, pentruc nu stim sa se fi produs nici o reactiune aci impotriva bor. In anul 410 orasul fiind ocupat de trupale lui Alaric, regale Vizigoi1or, Pelagius si elevul su Caelestius s'au refugiat In Africa, la Carthago. Dup putin timp
cel dinti a trecut in Palestina, Caelestius a rmas in Carthago, unde pe timpul acela pstoria episcopul Aura liu si unde
chiar atunci aveau loc manila discutii cu aderentii ereziei donatiste. In mijlocul tulburrilor produse de indrjitele lupte cu
donatistii, Caelestius a inceput a-si rspandi si erezia sa, contribuind la sporirea haosului. Reactiunea a urmat ins repede.
In anul 411 episcopul Aureliu a convocat la Carthago un
sinod, la care a fost invitat i Caelestius si la care a luat
parte, ca principal acuzator, i diaconul Paulin din Milano.
Acesta, inteun libellus prezentat sinodului al carui text ni- 1-a
pstrat Marius Mercator in al su Commonitorium super nomine Caelestii1), a rezumat in urmdtoarele sase puncte erezia
pelagiana, asa cum se prezenta: ea atunci: 1) Adam a fosti

creat muritor, deci muria ori ar fi pacatuit, ori nu. 2) Pcatul

lui Adam i-a stricat numai ui, nu neamului omenesc. 3) Copiii
nou nscuti se gasesc in aceeasi stare in care se gsia Adam
inainte de pacat. 4) Precum nu toti oamenii mor in urma pcatului mortii lui Adam, tot astfel nu toti invie in urma invierii lui Christos. 5) Legea Veche chiar asa ducea pe oameni
la mntuire ca si Legea Nou. 6) Si inainte de venirea Domnului au fost oameni f r de pacat,
Refuznd &a-0 retracteze aceste invtturi, Caelestius a
fost condamnat. A f acut insa apel la Scaunul papal, apoi a
prsit Carthago mergnd in Ephes, unde a fost sfintit preot.
Smnta ereziei aruncat in solul african a inceput a prinde
radcini si a se rspandi. Impotriva ei s'a ridicat s. Augustin,
care inteun mare numr de scrieri (De peccatorum meritis et
remissione et de baptismo parvulorum, De natura et gratia, De
gestis Pelagii. De gratia Christi et de peccato originali, etc.) a,
fixat doctrina bisericii despre pdcatul original i despre gratie
si din aceSt motiv, e i numit doctor. gratiae. In acelas timp,
Pelagius isi propovAduia invtturile in Palestina, unde ajunsese in bune relatiuni de prietenie cu patriarhul Ioan al le;
rusalimului. Vigilenta s. Augustin 1-a urmrit ins si
Tipilrit la Mansi IV, 290 squ.

www.digibuc.ro

331

preotul Orosius, trimis de el, a atras atentiunea i a s. Hieronym care petrecea in pustnicia lui din Bethleem i a patriarhului asupra primejdiei pe care o prezenta pentru credinta
adevaratd erezia lui Pelagius. Un mic sinod de preoti convocat
in Iu lie 415, de patriarhul Joan, la care a luat parte i Orosius, a hotrit sa supun. doctrina pelagiand judecdtii papii din
Roma. Peste cteva luni, un alt sinod a fost convocat de mitropolitul Caesareei, Eulagius, la Diospolis, in urma stdruintelor episcopilor Heros din Arles i Lazar din Aix (in Gallia),
ref ugiati din motive politice in aceste prti. Au participat 14
episcopi intre cari i cunoscutul Joan al Ierusalimului. Cei dol
acuzatori, Heros i Lazar, neputnd lua parte la lucrOrile sinodului, iar libellus-ul prezentat de ei fiind scris in limba
pe care episcopii participanti nu o intelegeau, Pelagius a reuvit, prin explicatiuni de o subtil abilitate, prin reticente i
retractdri care, in fond, nu retractau nimic, s conving6 sinodul c se afl pe linia ortodoxiei pure. Astf el a fost achitat
de vina ereziei i socotit vrednic a r Amne in comunitatea creOng.
Hotdrirea sinodului, pe care s. Hieronym Il numete corzcilium miserabile (Ep. 143) a produs o fireascd i explicabil
uimire pretutindeni. Episcopii din Africa informati de s. Hieronym i de cei doi episcopi galicani au examinat din nou in
sinoadele tinute in anul urmator (416) la Carthago i Mileve
la intiul au participat 68 de episcopi lar la acest din urm
invOtaturile lui Pelagius i
i s. Augustin
59, intre cari
Caelestius, condamnndu-le i excomunicnd pe autorii i aderentii lor. Hotririle sinoadelor au fost confirmate, la inceputul
anului 417 apostolici vigoris auctoritate si de papa Innocentiu I.
Atitudinea hotrit a sinoadelor africane i a papii, a impresionat profund pe cei doi autori ai ereziei, care acum au
incercat o reconciliere cu ortodoxia, adresndu-se direct efului ei, papii dela Roma. Pelagius i-a trimes un lung libellus
fidei, iar Caelestius a prezentat i el, personal, un alt libellus.
Pap era acum Zosim I (417-418), de origine grec i, se pare,
putin orientat i asupra ereziei ins i asupra caracterului
autorilor ei.. Pelagius a rmas i de data aceasta la vechea i
cunoscuta lui abilitate, vorbind in libellus-ul sail de o multime
de lucruri, despre s. Treime, despre intruparea Domnului, despre botez, despre crearea sufletelor, etc., evitnd cu grije chiar
www.digibuc.ro

332

acele parti din doctrina catolicg cu care nu era de acord. Libellus-ul lui Caelestius a fost examinat intr'un mic sinod al
clerului roman, in fata cgruia a fost invitat si autorul lui.
Acesta a declarat c si el condamna tot ce condamn biserica
prin scrisoarea amintit mai sus a lui Innocentiu I. Papa s'a
lsat convins si de expunera lui Pelagius si de declaratiile lui
Caelestius si acest lucru 1-a comunicat in doua scrisori episcopilor africani, spunnd c cei doi sunt catolici si osandind in
termeni aspri i necruttori pe episcopii galicani Heros si Lazar,
intrigilor cgrora atribuia pornirea africanilor contra lor. In
ceea ce-1 privea pe Caelestius, Zosim a dat un termen de doug
luni acuzatorilor ca in acest rstimp sa prezinte dovezile vinovgtiei lui.

Dureros surprins de atutudinea papii, Aureliu convoacg la

sfarsitul anului 417 un nou conciliu la Carthago, la care participg 214 episcopi. Sinodul hotrste s menting intru tofu! hotgririle anterioare privitoare la caracterul eretic al invtturilor pelagiene, iar autorii lor, Pelagius i Caelestius, sg ramang
excomunicati pang cnd vor face marturisiri complete si categorice, cg accept dogma catolic referitoare att la necesita-

tea gratiei pentru svarsirea faptelor bune, cat si la pacatul

original.

Hotdririle au fost comunicate papii, care, des s'a

simtit afectat de felul cum i-au primit africanii cele doug scrisori rspunzndu-le cg, potrivit traditiei, nimeni nu poate s-i
discute msurile pe care le ia, totusi a cedat si a admis ca
invgtturile celor doi, sg fie examinate din nou. Examenul s'a
f gout intr'un mare sinod convocat pe ziva de 1 Mai 418 la
Carthago, cu participarea a peste 200 de episcopi. Sinodul a
votat 19 canoane dintre care primele 8 se ocup de erezia pelagianistg. Canonul intaiu condamn pe aceia care afirm cg
Adam a fost creat muritor, astfel incat ar fi murit ori ar fi
pacatuit, ori nu, moartea fiind nu o urmare a pcatului, ci o
necesitate a naturii umane (non peccati merito sed necessitate
naturae). Canonul al doilea eondamng. pe cei cari neag existenta pacatului original si, deci, neagg necesitatea botezgrii copiilor nou ngscuti. Canonul al treilea condamn afirmatiunea,
c gratia diving e necesarg numai pentru iertarea pcatelor
savarsite, nu si pentru evitarea pcatelor viitoare.1) Canonul
Quicumque dixerit gratiam Dei, ad solam remssionem peccatorum valere, quae iam comissa sunt, non etiam ad adiutorium ut non
committamus anathema sit.

www.digibuc.ro

333

al patrulea condamna doctrina care sustine, c gratia divina

ne ajuta numai sal cunoaqtem poruncile lui Dumnezeu, iar nu
ca sa le implinim. Canoanele 6-8 condamna pe aceia care
afirma ca exista oameni fara pacat. (Textul canoanelor in
Denzinger-Bannwart o. cit. p, 47-50.)
Hotaririle sinodului au fost comunicate papei Zosim, care
le-a confirmat, condamnand si el inteo lunga scrisoare encyclica, pe care contemporanul Marius Mercator o numete Epistola tractoria, atat erezia cat qi pe cei doi autori ai ei. Scrisoarea a fost trimis tuturor episcopilor, i celor din Occident
i celor din Rasarit, ca sa o iscaleasca i sa accepte cuprinsul ei. Intre timp, a intervenit i imparatul Honoriu care la 30
Aprilie, deci in ajunul sinodului din Carthago, a poruncit ca
Pelagius i Caelestius asemenea i aderentii ereziei lor, sa fie
expulzati i sa li-se confiqte averile. In acela an, 418, erezia
a fost condamnata qi de sinodul convocat de Theodat, patriarbul Antiochiei. Cu toate masurile aceste severe, luate qi de
papa .i de imparatul impotriva lui, pelagianismul a continuat
sa agite spiritele: episcopul Iulian din Eclanum (azi Mirabella
in Apulia) impreuna cu 17 colegi ai sal., au refuzat sa ischleasca Epistola tractoria a papei Zosim. Iulian insuqi a devenit de aci inainte eful micarii efetice qi dei silit, in urma
ordinului amintit al imparatului Honoriu, sa rataceasca dintr'un loc intealtul, adapostindu-se un timp la Theodor din
Mopsuestia, apoi la Nestoriu din Constantinopol, a desfaqurat
o bogata activitate literara pentru raspandirea qi apararea
ereziei. Pare a fi fost un spirit deosebit de ager, insa prea
putin scrupulos i de aceea s. Augustin Il numete in disputatione loquacissimus, in contentione calomniosissimus, in professione fallacissimus".
De erezia pelagiana s'a ocupat i conciliul ecumenic dela
Ephes din anul 431, care cum spune scrisoarea trimisa din e-

dinta a 5-a, papii Caelestin, a examinat actele de condamnare

a Pelagianilor qi Caelestianilor celor fara Dumnezeu"
se
amintesc cu numele Caelestius, Pelagius, Iulian, Persidius, Florus, Marcellinus, Orentius
i a aprobat cu unanimitate sentinta papii Zosim impotriva bor.') Canonul intai al conciliului,
excomunica i destituie pe mitropolitii care au primit ori primesc invtturile lui Caelestius. Urme de ale ereziei gasim,
1)

Scrisoarea in Mansi IV, 1330-39.

www.digibuc.ro

334

totusi, pna trziu catre sfrsitul veacului al 5-1ea, Ea a incetat insa de a mai constitui o primej die serioasa pentru unitatea doctrinara a bisericii.
Discutiile teologice in jurul urmarilor pacatului original si
in jurul necesitatii gratiei au continuat totusi mult timp. Invataturile s. Augustin, c vointa omului este att de slabita
de pacatul original inct nu poate face, fara ajutorul lui Dumnezeu, dect raul (liberum arbitrium captivatum nonnisi ad
peccatum valet; ad iustitiam vero nisi divinitus liberatum
adiutumque non valet) si cal omul f Ara ajutorul gratiei nu
poate nici dori, nici voi binele, a produs o serioasa reactiune
si a provocat lungi i interesante discutiuni intre teologii vremii. Reactiunea s'a manifestat, mai ales si cu mai multa vigoare, in sudul Ga Iliei si din ea a luat nastere o noua erezie,
care desi nu are nici o legatura cu Pelagius I cu cei doi
principali elevi ai lui, Caelestius i Iu Ban, a fost numita mai
trziu setnipelagianism. I s'a dat aceasta numire, fiindca tine
calea mijlocie intre pelagianism i catolicism: admite pacatul
original, insa urmarile lui nu le crede ata de mari ca s.
Augustin si admite necesitatea gratiei pentru mntui.re dar,
iarasi, nu in masura in care o admitea acela i o admite conceptia catolica.. Omul poate ajunge cu puterile proprii la minceputul credintei, (ad initium fidei, fides qua credere incipimus)
poate persevera in credinta (perseverare in fide) i poate
dori mntuirea. N'o poate insa obtine fr ajutorul gratiei.
Reprezentantii principali ai semipelagianismului au fost
Joan Cassian, egumenul manastirii S. Victor din Marseille si
Faust, episcopul, dela 452 inainte, de Riez (in Provence). Cel
dinti era unul din cei mai mari scriitori bisericesti din Gallia
veacului al 5-lea, autorul celebrei De institutis coenobiorum".
Originar, dupa unii, din Scythia Minor, Dobrogea noastra,
Cassian s'a nascut pela unul 360 s,i dupa mai multi ani de
viata aspra intre anahoretii Egiptului si a Plestinei, s'a asezat in jurul anului 410 la Marseille, uncle a infiintat doua

manastiri, una de calugari i alta de calugarite, pe care le-a

condus pna la moarte (435). Doctrina priv,itoare la gratia
divina i liberul arbitriu si-a expus-o in Collatio XIII
De
Protectione Dei
scrisa intre anii 420-26. Faust a fost mult
timp egumenul vestitei manastiri Lrins, unde, ca si in manastirea dela Marseille a lui loan Cassian, stapnia un spirit
foarte putin favorabil teoriilor s. Augustin. Conceptia sa
www.digibuc.ro

335

despre putinta vointei umane qi despre rolul gratiei in opera

mntuirei ui-a expus-o in cartea De gratia scrisA Iii. jurul
anului 474.
Semipelagianismul a fost condamnat

de sinodul tinut la
Orange in 3 Iu lie 529, cu prilejul sfintirii bisericii ridicate de
praefectus pretorio, Liberius. La sinod au participat 14 episcopi, in frunte cu Caesarius din Arles, cari au fixat, in 25 de
canoane, doctrina catolica fatil de rtacirea semipelagian.
Aceste canoane stabilesc cA (Textul lor II gdsesc cititorii in
Hefele II' p, 726-735): pdcatul lui Adam i-a stricat nu numai
corpului, ci i sufletului aceluia; a stricat urma.O.lor, transmitndu-le pe langa moartea trupeasc i moartea sufleteascd,
pacatul (can 2); cA gratia se dA nu la cerere, ci ea ins4 face
ca sA fie cerut, ea face ca sA dorim mntuirea, ea ne duce
la inceputul credintei (ad initium fidei) ne face s credem
sal dorim mntuirea (canon VI); f Ara' ea nu putem face nimic
,.quod ad salutem pertinet vitae aeternae" (canon 7) qi de
aceea toti care ajung la darul botezului, ajung din mila lui
Dumnezeu nu din puterile proprii (can 8). Toate gndurile si
faptele noastre bune sunt daruri ale lui Dumnezeu. Sfintii inqisi ca sa'. poat rmne statornici in bine, au nevoie de gratia divinA.

Canoanele sinodului, impreunA cu scurtul simbol redactat

de eel. 14 episcopi participanti, au fost aprobate de papa Bonifaciu al II-lea, la sfrsitul anului 530 qi, cu aceast aprobare,
discutia, care, cum am spus, a fost pur teoreticA qi f Ara nici
o influint asupra masselor credincioilor, s'a terrninat.

www.digibuc.ro

Captolul V.
EVOLUTIA DOGMATICA A CREFTINISMULU1 DELA
CONCILIUL DIN NICEA PAN LA SFAIZITUL VEACULUI
AL 7-LEA.

1. Picatul original,

Mare le numr de erezii, care au frmntat viata bisericii

in primele patru veacuri de libertate, au dat un puternic impuls evolutiei dogmatice a crestinismului. Ele au impus, cum
au impus si ereziile din perioada precedent, cercetarea atent.
si migdloas a adevrurilor revelate sub toate aspectele kr.
Ciocnirea de multeori dureros de violenti dintre reprezentan-

tii ortodoxiei pure si autorii si sustinatorii ereziilor, a dus la

precizarea subtila a termenlor, la limpezirea notiunilor si la
fixarea, pentru totdeauna, a unui considerabil numr de
dogme. In rndul intiu, a fost fixat adevrul revelat privitor
la relatiile dintre persoanele s. Treimi, apoi la relatiile dintre
Dumnezeu-Cuv5ntu1 si Christos-omul, si privitor la felul uniunii in El a naturii divine cu cea umand. Detalii asupra lor am

dat in capitolul despre erezii, in care am artat, pe larg,

si

doctrinele gresite si dogmele definite de biseric. De aceea nu

ne vom mai ocupa aci de ele.
Dar perioada de care ne ocupam n'a fost numai perioada
marilor erezii ci a fost i aceea a marilor sfinti Printi, a lui
Atanasie cel Mare, Cyrill din Alexandria, Vasile cel Mare,
Grigorie din Nazianz, loan Chrysostom si Ephrem Syrul, in
Orient, a lui Hilariu, Ambrosiu, Hieronym qi Augustin in Occident, cari au ridicat tiinta teologica pana la cele mai inalte
culmi, incercnd s lmuriasc, s adnciasca qi s explice

intreaga boggle de invtturi cuprinse in s. Scriptura si in

Traditia bisericeascA. Acestor uimitoare eforturi ale lor, le datorm precizarea unui considerabil numr de adevruri dogmatice, in mare parte fr nici o legtur cu vre-o erezie sau
alta. Astfel, a fost stabilit invttura bisericii privitoare la

peicatul original i la gratie si au fost, mai mult ori mai puwww.digibuc.ro

337

tin, lmurite o multime de chestiuni privitoare la sacramente

la peirfile esenfiale (ministru, formA, materie, intentie, subiect) , ale lor.
Opera de desprindere din inepuisabila comoarA a Scripturii si Traclitiei, a adevrurilor dogmatice, de 15murire si de
precizare a lor, s'a savArsit lent si n'a fost lipsit de greseli
ca s'A insi rAtAciri. Astfel, in ce priveste peicatul original
cepem cu acesta
desi existenta lui constituie una din invtturile fundamentale ale crestinismului, el a fost, in bisericile
din Orient, de unii putin, Lie altii gresit inteles i, iarAs, de
altii deadreptul negat. S. Atanasie farA a se ocupa direct de
el, spune in ale sale Orationes IV, Adversus Arianos (I, 51),
cA peicatul lui Adam. a trecut asupra tuturor oamenilor. Mare le
sfAnt alexandrin nu ne & insA nici o ldmurire nici asupra naturii pcatului original nici asupra felului trecerii lui dela Adam la
succesori. Nici Didym cel Orb, alexandrin si el, nu spune cu mult

mai mult: pAcatul lui Adam este pacatul vechiu al nostru, pe

care 1-a transmis tuturor urmasilor lui. Transmiterea se face
prin faptul c acesti urmasi vin pe lume in urma contactului
sexual dintre pArinti si de aceea Christos, nAscut din FecioarA, nu 1-a avut. 1 Tot atAt de putin lAmurit e i s. Vasile cel
Mare. In Omi lia sa cunoscut sub numele Homilia dicta tempore famis et- siccitatis, afirma ca Adam mncAnd din pomul
cel oprit (in original: mAncAnd ran) ne-a transmis pAcatul si
( tv cirtrys(av nccOrce4ev ). 2)
Deosebit de connouA
fuzA e doctrina s. Grigorie din Nazianz despre pcatul original. OdatA numeste pacatul lui Adam peicatul nostru (Oratio
XIX, 13), altAda.t insd vorbeste de copiii care, murind inainte

de botez, nu au peicate. (Oratio XL, 23). Nu mai putin confuz

e, in aceast privinta, s. loan Chrysostom. De altA parte,
cum am arAtat cnd am vorbit despre pelagianism, Theodor
din Mopsuestia neagbi nu numai transmiterea pacatului lui
Adam asupra urmasilor ci, in contradictie cu tosi marii teologi
orientali, neag chiar i urmrile acelui pleat pentru succesori.
Omul a fost creat asa cum il vedem, cu toate slAbiciunile lui
morale si fizice si este o nebunie a crede cA Dumnezeu din
cauza pacatului lui Adam a pedepsit pe descendentii lui. Ace1) Contra Manichaeos in Migne Patrologia Graeca XXXIX. 096).
Migne, Patrologia Graeca, XXXI, 324.

www.digibuc.ro

22

338

leasi pareri le avea i elevul sau Theodoret episcopul din Cyrus afirmnd in Comentarul la Epistola lui Pavel ceitre Romani,
ea* noi, toti, suntem muritori nu din cauza pacatului lui Adam

ci din cauza propriilor noastre pacate. Idei prea clare, pare a

nu fi avut despre pacatul original nici s. Cyrill din Alexandria, lupttorul att de drz impotriva nestorianismului. In
cartea sa Adversus Nestorii blasphemias (III, 3) scrie c f ar
venirea lui Christos noi am fi ramas generafia lui Adam care
ne-a aruncat in blestem i moarte i ne-a adus sub pedeapsa
peicatului ceeace poate fi interpretat si in sensul unei transmi-Jeri asupra noastr numai a urmeirilor pcatului lui Adam
(pedeapsa pcatului, cum scrie s. Cyril). Aceasta interpretare
este si mai justificat daca tinem seama de faptul, ca in Comentariul la Epistola lui Pavel ceitre Romani, care i-a oferit
tel mai bun prilej sa-si spun prerile privitoare la aceasta
importanta dogma, scrie ca urmarile pcatului lui Adam au
trecut si asupra noastr fiindca 1-am imitat qi fiindca natura
noastr e identica cu 'natura lui ceizutei sub legea peicatului.
Lipsa aceasta de preciziune a celor mai multi din marii teologi
rasariteni a fost invocata de aderentii pelagianismului ca argument ex traditione contra existentii pacatului original.
Cu totul altfel se prezinta situatia in biserica din Occident. Sfintii Hilariu, Ambrosiu, Hieronym i, mai ales, Augustin au avut nu numai constiinta si cunostinta clara a pacatului original
acesta, sigur, nu le-a lipsit nici lui Atanasie,
Didym si Grigorie din Nazianz,
ci au exprimat-o In forme
si in termeni care exclud posibilitatea oricarei indoieli si a
orcarei rstalmaciri.
Sfntul Hilariu (320-366)1 episcopul din Poitiers, o spune
categoric a.' in unius Adae errore omne hominum genus aberravit, pentruca Adam este printele intregului neam omenesc
si reprezentantul lui i pentruca toti purcedem din el. De
aceea nu exista orn fr pcatul original. In el suntem conceputi si in el ne nastem. S. Hilariu citeaz, pentru dovedirea
.

. acestui lucru, cuvintele Psalmistului: intru Irdelegi m'am

conceput i intru peicate m'cr nscut maica mea, pe care le comenteaza astfel: scit (Psalmista) sub peccati origine et sub
peccati lege se esse natum.1) Tot att de categoric si explicit
i) Com. in Psalm 118 cfr si Com. in Eyeing. Mathaei 18,6.

www.digibuc.ro

339

este si s. Ambroziu: omnes homines sub peccato nascimur.')

Cauza este aceeasi pe care o indica si s. Hilariu; toti ne tragem
din Adam, toti am fost in Adam (in illo fuimus omnes). De
aceea in iniquitate concipimur" si deci nici copilul de o zi nu
e fara pacat. 2)
Ace la care a studiat mai adanc si a lamurit mai mult
pacatul original, sub toate aspectele lui, a fost s. Augustin
in cursul neincetatei lupte pe care a purtat-o contra pelagianismului. Intr'un numar considerabil de scrieri si cuvantari,
unul din
toate cu caracter polemic, marele sfant african
cei mai marl pe care II are crestinismul
a revenit mereu
asupra acestei dogme esentiale, aparand-o si explicand-o impotriva atacurilor struitoare si, de multeori, foarte abile, mai
ales ale lui Iu lien din Eclanum. Pentru s. Augustin existenta
pcatului original era un adevair indiscutabil, care poate fi
dovedit din Scriptura, din traditie, din ritualul introdus de
biserica la administrarea botezului, si, in anume masura, si
din ratiune. In ce priveste Scriptura, argumentele principale
i-le oferia Psalmul 50 (intru faradelegi m'am conceput si in
pacate m'a nascut maica meal, scrisoarea lui Pavel catre Romani (5, 12) (precum printr'un om a intrat pacatul in lume
si prin pacat moartea, asa intru toti oamenii moartea a intrat
intru carele toti au pacatuit"), si catre Epheseni (2, 3: si
eram din fire fiii maniei") apoi Evanghelia lui Ioan (3, 5: adevar, adevar zic voila de nu se va naste cineva din apa si din
Spirit nu va putea sa intre intru imparatia lui Dumnezeu").
Traditia bisericeasca o reprezinta ss. Cyprian, Hilariu, Ambrosiu, Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz si Joan Chrysostom, ale caror parer le citeaza. Apoi biserica numeste botezul purificare i speilare (purificatio, ablutio) si pretinde ca
el sa fie administrat si copiilor, care inca nu au pacate personale. Dar nu numai Scripture, traditia si practica biseHceasca dovedesc existenta pacatului original, ci ea poate fi eratata si cu argumente logice. Viata e plina de suferinte si de
mizerii. Pentru ce? Dumnezeu nu 1-a putut creea pe om asa
cum il vedem; aceasta nu s'ar impaca nici cu bunatatea nici cu
sfintenia Lui. Daca totusi e asa cum e, trebuie sa existe o caui)De poenitentia I, 3, 13.
-2) 4pologia Prophetae David c.

56.

www.digibuc.ro

340

zA. Aceast cauz nu poate fi dect un pAcat, care apasA asupra tuturor, pacatul original.1)
PAcatul lui Adam este, deci, pAcatul nostru, fiindc noi
tosi am fost in Adam, a pierit Adam L in el au pierit toti.

(Fuit enim Adam et in illo fuimus omnes, periit Adam et in

illo omnes perierunt). PAcatul lui a trecut asupra noastra
iure seminationis atque germinationis", a trecut fiindcA tosi
suntem urmasii lui, descindem din el. S. Augustin nu se
rnultumeste cu dovedirea existentii pAcatului original si cu
explicarea motivului pentru care exisa ci, desi recunoaste cg,
riihil ad intelligendum secretius, incearcd sA lmureasc si
felul cum a trecut dela Adam asupra urmasilor si sa arate in
ce constA el.

Pacatul original se transmite in urma faptului c, omul se

naste din contactul dintre beirbat i fernee. Christos n'a avut

pcat original fiinda nu s'a nAscut pe aceastA cele ci s'a

nAscut din fecioarei. Dintr'o multime de locuri ale scrierilor
sale, se pare cA s. Augustin credea, cA pcatul original const
in concupiscenfei, in patimile trupului, care ne intorc dela Dumnezeu si ne indreapt spre cele lumesti, trecatoare si neSigure.
Dintre aceste patimi cea mai puternica este patima sexualA.
Ea este si o urmare a pAcatului, dar e si pAcatul insusi.2) PArerea aceastA ins dupa. definitia conciliului Tridentin cuprins
in Decretum super peccato originali (C. 5), nu mai poate fi sustinut.3)

Augustin si-a dat seama de toate dificultatile care se ridied in calea acestor explicatii. Dacl botezul sterge pAcatul
original, cum se face cA dupA ce el constA in concupiscentia,
aceasta totusi rAmne in om si dupa botez? $i cum e cu putint ca dupa ce cAsAtoria a fost ridicat la rangul de tainA
si, prin urmare, contactul dintre bArbat si femee e binecuvAn1) Tixeront o. cit. 118, p. 471.

2) Pertinet originale peccatum ad hoc genus... ubi sic peccatum

est, ut ipsum sit et poena peccati. Opus imperfectum contra luliammi
quia peccato facta est
concupiscentia
I. 47. Peccatum dicitur
appetitque peccare ... Ibid. I, 71.
Hanc concupiscentiam, quam aliquando Apostolus peccatum
appellat, sancta Synodus declarat, ecclesiam catholicam nunquam intellexisse, peccatum appellari quod vere et proprie in renatis peccatum
sit, sed quia ex peccato est et ad peccatum inclinat. Si quis autem con.
trarium senserit, anathema sit.

www.digibuc.ro

341

tat de- biserica, totusi rezultatul acestui contact sa fie pacatul? Exp1icaiile s. Augustin sunt deosebit de ingenioase: conta ctul dintre barbatul si femeia uniti prin casatorie nu e pacat,
insa nascandu-se din acest contact copiii, li se transmite. i lor
concupiscentia, care ea, constituie, pan la regenerarea prin
botez, pacatul. Ex quibus tamen
din printi curnmati!
si filios carnaliter ignunt rursus trahitur concupiscentia, rursusque est nocitura nascentibus.1) Ex hac concupiscentia carnis (a celor casatoriti!) quod nascitur utique mundo non Deo
nascitur. Deo autem nascitur cum ex aqua et Spiritu renascifur. Huius concupiscentiae reatum
a celor nscuti
regeneratio sola dimittit.2.
0 alt mare dificultate care se ridica in calea explicrii
felului de transmitere si dp propagare a pacatului original, de
care s. Augustin si-a dat foarte bine searna, este: concupiscentia e un defect trupesc, rezida in trup; cum poate deci
atinge sufletul, pentruca pacatul, Oricare ar fi el
prin urmare si cel original , este un defect al sufletului? i peste
tot, cum poate fi transmis, prin contactul dintre barbat i femee, pacatul original care e o pata a sufletului, copilului ridscut in urma acelui contact? S. Augustin nu s'a putut fixa
asupra unui raspuns definitiv si, in ce priveste dificulatea din
nici biserica insasi nu s'a pronuntat pang azil
Invatatura bisericii privitoare la existenta pacatului original
a fost stabilit in cursul luptelor contra pelagianismului de
sinoadele din Carthago (418) si Orange (529), Cel dinti in
canonul 2 declara anatema impotriva acelora care neagal c
nou nascutii nihil ex Adam trahere originalis peccati".4) Mai
precisa e definitia sinodului din Orange: (can. 4) cine afirm
ca pacatul lui Adam i-a stricat mimai lui, nu si urmasilor, ori
marturiseste ca printr'un orn (Adam!) a intrat in intreg neamul
omenesc numai moartea trupului, care e pedeapsa pacatului, nu
oacatul care e moartea sufletului, va svarsi nedreptate
1) Contra duas epistolas Pelagii I, 27.
2) De nuptiis et concupisentia I, 20 squ.
Cfr. Y. Suciu, Teologia dogmaticg specialg P, Blaj, 1927 p.348-350.
4) Item placuit, ut quicumque parvulos recentes ab uteris matrum
baptisandos negat, aut dicit in remissionem quidem pecatorum eos baptisat, sed nikil ex Adam trabere originalis paccati, quod lavacro regenerationis expietur, unde sit consequens, ut in eis forma baptismatis in
remiqsionem peccatorum" non vera sed falsa intelligatur, a. s.

www.digibuc.ro

342

impotriva lui Duninezeu, contrazicnd pe apostolul cure zice:

printeun om a intrat pcatul in lume si prin p6cat moartea

si astfel in toti oaraenii moartea a intrat, in care (orn) tosi au
pacatuit.1) Canoanele sinodului din Carthago au fost aprobate
de papa Zosim, iar ale celui din Orange de papa Bonifaciu IL
in anul 530. Hotdrirea sinodului din urma privitoare la pacatul
original a fost luat, aproape textual, de Conciliul tridentin in
Dectretum super peccato originali c. 2.

2. Grafia.
Tot geniului incomparabil i eforturilor s. Augustin, i
datorm i precizarea invataturii bisericii privitoare la gratie.
Desi s'ar putea crede, c, prin caracterul abstract si deosebit
de subtil al ei, problema gratiei ar fi trebuit s preocupe mai
mult spiritul att de pornit spre speculatiuni al orientalilor.
totusi nici unul din marii teologi ai bisericilor de .acolo, nu i-a
dedicat o atentiune deosebit, ci toti o ating abia in treacat
si superficial. De aceea doctrina lor privitoare la ea poate fi
foarte greu si numai aproximativ stabilit. Un lucru este ilia
cert: toti erau convinsi de absoluta ei necesitate pentru mantuire i ca f Ara ajutorul ei omul nu Poate face nimic in ordinea supranatural.
Aproape la fel de superficial a fost tratat problema grafiei si de teologii occidentali clinaintea s. Augustin. S. Hilariu
Drofesa necesitatea grafiei pentru a svrsi faptele bune, nu si
pentru a le voi. Asemenea nu avem nevoie de gratie pentru
inceputul credit:(ii. In Comentarul la Psalmul 118 scrie: est
quidem in. fide manendi a Deo munus, sed incipiendi a nobis
origo est lar mai departe: consummationem per se infirmitas
nostra non obtinet, meritum tamen adipiscendae consurnmatioOx nobis
nis est ex initio voluntatis. $i tot acolo spune
initium est ut ilk (Deus) perficit". Aceeasi prere pare a fi
avut-o i s. Hieronym, curn rezult din opera sa Contra Pe lapropagini
1) Si quis soli Adae prevaricationem suam, non et ejus
asserit nocuisse, aut certe mortem tantum corporis, quae poena peccati
est, non autem et peccatum quod mars est animae, per unum hominent
in omne genus humanum transisse testatur, injustitiam Deo dabit, contradicens apostolo dicenti per unum hominem peccatum intravit in mundum et per peccatum mors et ita in omnes homines mors pertransiit in
quo omnes peccaverunt.

www.digibuc.ro

343

giurn (III, 1) unde citim al: nostrum incipere, illius (Dei!)

perficere; nostrum offerre, quod possumus, illius implere quod
non possumus. In schimb, s. Ambrosiu nva c gratia e necesara i pentru a seivetrfi binele i pentru a-1 voi, precum e
necesara nu numai pentru perseverarea in credinta ci i pentru
inceputul credinfei (initium fidei), cum rezulta din o multime
de locuri ale scrierilor sale. Astfel de pildd in De Cain et
commotiones quae secundum legem
Abel (II, 1, 4) scrie:
mentis sunt, ex divino favore procedunt", apoi tot acolo (1,
10, 45): quidquid autem sanctum cogitaveris, hoc Dei munus
est, Dei inspiratio, Dei gratia. In Cornentariul la Ev. lui Luca
(II, 84) spune c nemo potest aedificare sine Domino, nemocustodire sine Domino, !Imo quidquam incipere sine Domino".
Att teologii din Orient ct si cei din Occident, invalau,

ca la savarsirea faptelor bune e necesard nu numai gratia ci

colaborarea voni omului, care, oricat ar fi fost de slabita
twin pcatul original si oricat ar fi de inclinat spre rau, totus
pastrat libertatea de a putea urma binele ori raul.
S. Augustin, spre deosebire de tati antecesorii lui, a tratat
problema gratiei ex professo inteo serie de lucrri (De Correptione et gratia, De dono perseverentiae, De gratia Christi et
de peccato originali, De gratia et libero arbitrio. De Natura et
gratia, De peccatorum meritis et remissione, etc.) lmurind-o
din toate punctele de vedere. In conceptia lui, vointa omului
este att de mult pornit spre ru, incat fr ajutorul gratie4
este incapabill s faed bine. Liberum arbitrium captivatum
scrie el
nonnisi ad peccatum valet; ad iustitiam vero nisi
divinitus liberatum adiutumque non valet." Gratia este deci absolut necesar, nu numai pentru a savarsi binele, ci i pent*/
a-/ voi si e necesara i pentru inceputul Insu? al credinfii, precum e necesar si pentru perseverarea in bine. Non solum
enim Deus posse nostrum donavit atque adiuvat sed etiam
velle et operari operatur in nobis (cap. 25) spune el inieun
loc1) iar intealt loc scrie: Quoniam ipse (Deus) ut velimus
operatur incipens, qui volentibus cooperatur perficiens ... Sine
illo, (Deo) vel operante ut velimus vel cooperante cum volumus ad bona pietatis opera nihil valemus. (De gratia et libero
arbitrio c. 33).
S. Augustin distinge dou feluri de grata: a) grafia pre1) De gratia Christi c. 23.

www.digibuc.ro

344

mergiitoare sau excitantei (gratia praeveniens) i b) grafia aluteitoare sau concornitent (gratia cooperans). Cea dinti const

in impulsul vointii, in excitarea ei spre a voi si sAvArsi binele, iar a doua consta in colaborarea lui Dumnezeu la inss
seivdrirea binelui. 0 deosebire cu mult mai importantA este
aceea pe care o face s. Augustin intre gratia (adiutorium) sine
qua non i intre gratia (adiutorium) qua,. sau cum se numeste
azi intre grafia suficientei (gratia sufficiens) i intre grafia
eficace (gratia efficax). Intaia este gratia care nu-si produce
efectul, fiindcA lipseste colaborarea vointii, a doua i produce
In conceptia lui,
grafia e un dar gratuit a lui Dunanezeu; gratia iam non sit
gratia quae non est gratuita, scrie el. In ce priveste ins gratia, ajutAtoare sau cooperantA, ea poate fi, intr'un anume fel.
meritatA si poate fi dobndit mai ales prin rugaciune.1
Gratia nu suprimg liberul arbitriu i nu-1 face de prisos.
El trebuie s. colaboreze cu gratia la savArsirea binelui i in
aceastei colaborare st meritul omului. Ipsum velle credere
Deus operatur in homine et in omnibus nrisericordia eius
praevenit nos; consentire autem vocationi Dei vel ab ea .dissentire
propriae voluntatis est.') De aceea dacA omul pAcAtuieste sA nu invinovAtiascA pe Dumnezeu ci sA. se invinovAefectul fiindcA vointA colaboreazA cu ea.')

tiase numai pe sine. Nemo ergo Deum causetur in corde suo

sed sibimet imputet unusquisque, cum peccat.4) Liberi arbitrii
nos condidit Deus
nec ad virtutem nec
spune s. Augustin
ad vitia trahimur, alioquin ubi necessitas nec corona est" i
nullum est vinculum necessitatis. 5)
astfel in recte faciendo
Cum se impacA libertatea voinfii cu grafia eficace care i
produce cu certitudine absolutA efectul? RAmne vointa si sub
influenta acestei grata liberA? DacA ar rAmne liberA, ar putea
colabora i ar putea i sA nu colaboreze cu gratia. Ori, in
acest din urmA caz, gratia nu ar mai fi eficace. Daca insd rAmne eficace atunci vointa nu poate sei nu colaboreze cu ea
deci, nu mai e liberA. S. Augustin si-a dat seam de dificulta1) De gratia et de libero arbitrio c. 33 si De correptione el gratia
XII. 34.

211 Epistola 186, 7: Si quis autem dixrit, quod gratiain bene operanits fides m.ereatar, negare non possumus, imo vero gratissime confitemur.
s) De spiritu et litera c. 80.
4) De libero arbitrio III, 56.
5) De natura et gratia c. 78.

www.digibuc.ro

345

adevr
tea recunoasterii acestor cloud adevruri dogmatice
dogmatic e i liberul arbitriu si existenta gratiei eficace
incercat sa dea un rspuns, precum a incercat s dea un
raspuns i la intrebarea: pentruce unii primesc gratia eficace
iar alii numai gratia suficientd, sau, mai precis: pentruce

unora li se da gratia care-i duce la mntuire, jar altora nu li

se da aceasta gratie? Analiza acestor rspunsuri nu i are
ins locul aci.
Invttura bisericii privitoare la gratie a fost fixat, tu
cursul luptelor contra pelagianismului si semipelagianismului,
in sinoadele dela Carthago din anul 418 si dela Orange din
anul 529. Cel dintai anatemizeaz, pe cei care sustin cd gratia
ne ajut numai s evitam pcatul facndu-ne s cunoastem si
intelegem poruncile lui Durnnezeu ca s stim ce sa evitm
ce s facem, si nu recunosc c ea ne da putinfa de-a voi
de-a face binele (can. 4). Asemenea anatemizeaz: pe cei cari
sustin ca gratia ni se d ca s putem implini mai usor porunmai greu, dar
cile divine, ca si cnd le-am putea implini
totusi le-am putea
i fdr ea. (can. 5), Stabilind necesitatea
gratiei, sinodul citeaz. cuvintele lui Isus Christos (feirei mine
nimic nu putefi face din Evanghelia lui loan 15, 5). Sinodul
dela Orange invat ea' si dorinfa de-a ne mntui este un dar al
e necesar i pentru incepugratiei (cap. 4), care
gratie
tul credintei (can. 5.) precum e necesara i pentru a voi, a
alege i a face binele. (can. 6 si 7).

3. Botezul
Sacramentele in general i-a preocupat foarte putin, surprinzdtor de putin chiar, att pe teologii din Orient cat i pe
cei din Occident. Nici unul din ei nu le-a dedicat sacramentelor, ca problemei generard, lucrgri speciale in care sa fixeze
numrul lor, prtile lor constitutive, felul cum produc gratia,
conditiunile pe care trebuie s le intruneascd ministrul si subiectul, forma si materia lor etc. Astfel aceast parte o dogmaticii crestine a fost lmurit, abia in evul mediu si mai ales
in cursul luptelor impotriva reformei lui Luther si Calvin.
Cu totul altfel se prezint situatia cnd e vorba de sacramente in concret. Dacg ne lipsesc lucrrile de teorie asupra
sacramentelor, cu att mai numeroase sunt acele care se ocup
de anume sacramente, qi din care se pot desprinde vederile
www.digibuc.ro

346

autorilor asupra lor. Intaiul sacrament a fost socotit totdeauna

botezul. El e absolut necesar pentru mantuire si fara el omul
nu le poate primi pe celelalte. Prin el se sterge pacatul original si toate celelalte pacate savarsite inainte de primirea lui,
el ne face membri ai bisericii si fii adoptivi ai lui Dumnezeu.
Botezul poate fi administrat valabil aceleias persoane o singura data. Cauza ne-o indica unanim,; atat orientalii cat si
occidentalii, in faptul c el confera botezatului un semn indelebil pe care parintii greci il numesc acppayE =-- signum,nveuticaLxii
=semn, pecete spirituala sau 'ITV EpAros 64ytou acppz*
pacpayfs
= pecetea s. Spirit, lar latini character, signurn, signaculum,

nota. Acest semi indelebil este asemanat cu pecetea imprimata

pe bani, cu circumcisiunea din Legea Veche, cu semnul cu care
null marcati soldatii aceleas armate si care le ramane chiar si
in cazul cand ar dezerta, etc.
Materia botezului este apa. In conceptia unora, cum sunt
ss. Cyrill din Ierusalim si Vasile cel Mare, in Orient, Ambrosiu si. Augustin, in Occident, nu orke apa ci numai apa sfin(ita adica apa binecuvantata prin invocarea asupra ei a s.
Treimi. Numai ea are puterea de-a sfinti, ceeace iriseamna,
c numai ea are puterea de-a produce efectele botezului. Quid est enim aqua sine cruce Christi? intreaba s.
Ambrosiu si rdspunde: elementum commune sine ullo sacramenti effectu.1) Iar s. Augustin spune ca baptismus id est salutis aqua non est salutis nisi Christi nomine consecrata, qui.
pro nobis sanguinem fudit, cruce ipsius aqua signatur.2)
Botezul trebuie administrat in numele Tatiilui f i al Fiului
f i al s. Spirit. Para' invocarea nominala a celor trei persoane
din s. Treime, botezul nu e valabil. Asta era invatatura generala si a bisericii din Orient si a celei din Occident. S. Vasile
cel Mare credea, totus, ca ar fi valabil si botezul administrat
numai in numele lui Christos ori al s. Spirit, fiindca cine invoca
numelef unuia, invoca implicit intreaga s. Treime.1 Din acelas
motiv credea suficienta invocarea unei singure persoane si s.
Ambrositil $i in conceptia acestor doi sfinti Parinti invocarea
1) De mysteris c. 20.
2) Sermo CCCLII, 3.
3) De Spirito Sancto, 28.

4) Si Christum dices et Deum Patrem a quo unctus est Filius, et

Ipsum qui unctus est, Filium, et Spiritum Sanctum quo unctus est designas ... Et si Patrem dicas et Filium eius et Spiritum oris eius pa-

www.digibuc.ro

347

unei singure persoane face botezul valabil numai daca crezi in

existenta i in divinitatea si a Tatalui si a Fiului si a sf. Spirit, sau cum zice s. Ambrosie si id etiam corde comprehendas.
0 problema deosebit de mult discutata, mai ales( in Occident, a fost aceea a valabilitatii botezului administrat de eretici si de pacatosil publici. Despre discutiile care au avut loc

in jurul ei inainte de anul 325, am vorbit in partea intia a

acestei carti (cap. IV). Discutiile au continuat si in perioada
de care ne ocupam isi ele au fost determinate, in deosebi, deerezia donatista. Lamurirea problemei au facut-o, intemeiati
pe irefutabile argumente logice, scoase din examinarea atent
si patrunzatoare a esentii sacramentelor, teologii din Occident.

Teologii orientali, chiar cei mai mari dintre ei, nu aveau notiuni nici clare, nici uniforme. S. Atanasiu credea valabil botezul administrat de ariani, de manicheieni si de. montanisti;
contemporanul sau Didym cel Orb socotia botezul montanistilor nevalabil, fiindca credintaf lor privitoare la cele trei persoane divine era greqitd. Pentru s. Cyrill din Ierusalim, botezul tuturor ereticilor era nevalabil. De alta parte, istoricul
Eusebiu din Caesarea, numeste vechiu obiceiul de a socoti valabil botezul ereticilor si de a-i primi in snul bisericii pe cei
botezati de ei f Ara a-i boteza: din nou ci numai prin punerea
mainilor si prin rugaciuni".1) Pentru s. Vasile cel Mare problema pare a fi fost mai mult de natura disciplinara si administrativa, dect dogmatica si de aceea credea ca fiecare biserica trebuie sa procedeze dupa obiceiul locului si dupa oportunitate. Botezul administrat de unii eretici cum erau montanistii, marcionitii, valentinianii, il socotea si el nevalabil. S.
Grigorie din Nazianz considera nul botezul tuturor ereticilor.
Lamurirea deplina a acestei chestiuni ne-au dat-o teologii
din Occident, in cursul luptei purtate impotriva ereziei dona-

tiste. S. Optatus din Mileve (in Numidia), spune in cartea sa

De schismate Donatistarum, c sacramentele sunt sfinte prin
ele insile, nu prin oameni (per se sancta non per homines).
Oamenii, adica ministri, sunt numai instrumentele lui Isus
Christos. Omnes qui baptisant operarios esse non dominos ...
titer indicasti ... Et si Spiritum dicas, et Deum Patrem, a quo prooe.
dit Spiritus, et Filium quia Filii quoque est Spiritus, nuncupasti. De
Spiritu Sancto I, 44.
')

Ist. bis. VII, 2,

.5i

3.

www.digibuc.ro

348

Deus lavat, non homo. Prin urmare vrednicia ori nevrednicia

ministrului-instrument nu poate atinge valabilitatea botezului.
Esential este invocarea distincta a persoanelor s. Treimi, pentruck nomen est quod sanctificat. Aceeas conceptie o avea
despre valoarea botezului administrat, cu pstrarea formei stabilite, de eretici i s. Augustin: nu omul boteazei ci boteazei
Christos, i deci valabilitatea lui nu poate depinde de vrednicia ori nevrednicia omului care e un simplu instrument. De

aceea s. Augustin spune c in caz de necesitate, cum ar fi

pericolul mortii, cel nebotezat e dator s se lase botezat si de
im

eretic.1)

De altf el doctrina bisericii, privitoare la valabilitatea botezului administrat de eretici, a fost fixat in sinodul tinut in
anul 314 la Arles, ale anti canoane au fost aprobate i de
papa. Canonul 8 al lui, spune c daca se constat ca cei veniti din vre-o erezie au fost botezati in numele Tatlui si al
Fiului si al s. Spirit, botezul e valabil; dac ins nu au fost
botezati astfel, botezul e nul (. , si perviderint eum in Patre
et Filio et Spiritu sancto esse baptizatum, manus tantum ei
imponatur ut accipiat Spiritum sanctum. Quod si interrogatus
non responderit hanc Trinitatem, baptizetur). Conciliul dela
Nicea declar (can. 19) nevalabil botezul paulianitilor adic
al aderentilor lui Paul din Samosata, din cauz ea, cum zice
papa Innocentiu I, nu botezau in numele TatAlui si al Fiului
si al s. Spirit. Sinodul din Laodicea, a carui dat nu poate fi
fixat deca foarte vag, intre anii 343391, porunceste botezarea celor convertiti dela erezia montanistd, dei cum stim,
aceasta erezie nu atingea invtAtura bisericii privitoare la s.
Teime. Cauza acestei msuri a fost, probabil, faptul, confirmat
de ss. Cyrill din Ierusalim i Vasile cel Mare, ea', cel putin o
parte a montanistilor, identifica pe s. Spirit cu Montanus ori
cum zice s. Vasile, botezau chiar in numele TatAlui, al Fiului,
al s. Spirit, al lui Montanus si al Priscilleil
Nefiind valabilitatea botezului dependent de vrednicia
persoanei, este valabil i botezul administrat de mireni. Parerea aceasta o avea si Tertullian, spunnd ins c ei trebuie
sa boteze numai in caz de necesitate, adic in cazul cnd nu
se gseste vreun episcop, preot ori diacon. Perinde et bapI) De baptismo 1, 2 $i VT, 7.
2) Cfr. TIefele 12. p. 755.

www.digibuc.ro

349

scrie el
aeque Dei census ab omnibus exerceri
potest sed quanto magis laicis disciplina verecundiae et modestiae incumbit, cum ea majoribus competant, ne sibi adsumant
dicatum episcopis officium?
Omnia licere dixit sanctissimus
apostolus, sed non omnia expedire. Sufficiat scilicet in necessitatibus ut utaris.1) Sinodul tinut la Elvira in anul 303, high"duie catecumenilor in necessitate infirmitatis" daca sunt pe
mare sau nu au biserica aproape, s fie botezati din partea
oricarui mirean botezat, care nu e bigam. (can. 38: Peregre
navigantes, aut si ecclesia proxima non fuerit, posse fidelem,
qui lavacrum suum integrum habet nec sit bigamus, baptizare
in necessitate infirmitatis positum catechumenum ...)
Sacramentul s. Mir a fost socotit ca o intregire si o perf ecf ectionare a botezului. Sinodul din Elvira (303) spune ca
cel care din cauza urgentei necesitati a fost botezat de un
simplu credincios, trebuie dus la episcop ut per manus impositionem perlici possit" (can. 38), asemenea si pe cei botezati
de diaconi, episcopul eos per benedictionem perficere debebit". El e numit si sacramentul s. Spirit, (Spiritus sacramenti
s. Hilarius) semnul comunitatii s.
cYcPPYs '11'S
xotwo(ag 'MO 1WCI5I-Latog
s. Cyrill din Ierusalim), i semn
spiritual (spiritale signaculum. S. Ambrosie). Numirea obisnuita in Orient e mir i ungere (Ppov si xp[crp.ct ) iar in
tismus

Occident punerea mezinilor (manuum impositio).

Mirul confera celui botezat gratia speciala de a lupta

contra dusmanilor mantuirii, Il intareste
perfectioneaza. $i
el imprima caracter indelebil pentruca si el e numit ca i botezul acpmEs si de aceea nici el nu poate fi administrat
aceleiaq persoane decat o singura data. Materia lui e ungerea
cu chrisma sfintita de episcop si punerea mainilor. MinistruI
mirului e atat in Orient cat in Occident, episcopul. Sinodul din Orange din anul 441 &A in can. 1 drept preotilor, ca
pe ereticii care se convertesc in articulo mortis, in lipsa episcopului, s-i poata mirui si ei. Acelas drept
da i sinodul
tinut la Epaon (in Burgundia) in anul 517 (can. 16), accentuand insa ca &ea' cei care se convertesc sunt sanatosi, ii
poate mirui numai episcopul. Preotii din Sicilia au primit dela
papa Grigorie cel Mare (590-604), autorizatia de a mirui in
lipsa episcopului. In Orient, dreptul preotilor de a administra
") De baptisino, c.

1 7.

www.digibuc.ro

350

acramentul mirului a fost recunoscut probabil mai de timpu(Informatia

riu desi ne lipsesc dovezile pozitive si directe,
data de Ambrosiaster privitoare la obiceiul din Egipt, unde, in
lipsa episcopului, miruiau preotii simpli, este contestata de
unii, deoarece autorul fiind occidental era putin orientat asupra situatiei din Orient. I. Schwane, Dogmengeschichte der
patristischen Zell.' Freiburg in Br. 1895 p, 770). Forma miru-

lui era in bisericile din Orient aceea de azi, pe care o gasim

.5i la s. Cyril! din Ierusalim (Cateh. XVIII, 35): sigiliul dart:lui s. Spirit ( Ecppay% Stopseig vico0 MislICGTO ecyEou ).

4. S. Eubaristie.

Deosebit de mult i-a precupat pe teologii acestei perioade

s. Euharistie. Preocuparile lor nu urmaresc scopuri stiintifice
ci scopul practic de a arata credinciosilor sublimitatea jertfei
liturgice, iubirea nemrginita a lui Isus Christos fata de noi
oamenii si cultul pe care trebuie sa-1 dam trupului i sangelui
Domnului, cuprins sub forma painii si a vinului. De aceea in
scrierile lor nu vom gasi nici termentil transubstanfiafiune, nici
termenul former i substanfei, care au fost stabiliti cu mult mai
tarziu, pentru a face cat mai inteligibil marele mister al prefacerii painii si vinului in trupul i sangele lui Christos.
Pentru toti teologii acestor veacuri, i pentru cei din
Orient si pentru eel din Occident, un lucru era in afara de
orke indoiala: prezenfa realei a lui sus, a trupului i seingelui
Lui, sub forma pdinii fi a vinului in s. Euharistie.
S. Cyrill din Ierusalim se ocupa de Euharistie in Catechesele 22 i 23. In cea dintai spune ascultatorilor sa nu considere pinea i vinul ca paine i vin, pentruca acelea sunt
trupul i seingele lui Christos dupei propria Lui meirturisire".
Caci desi simturile ti le indica pe acelea
adica painea si
vinul
totusi credinta sa te faca sigur hotarit. Nu judeca
lucrul dupa gustul tau ci fi sigur i fra nici o indoial din
credinta ca te-ai feicut pdrtaf trupului serngelui lui Christos".
(cap. 6). Mai departe (cap, 8)11 indeamna ca, dupace au inteles prin credinta c pednea nu e pme, defi dupli gust pare
a fi, ci trupul lui Christos i ceea ce pare a fi vin, nu e vin
ci seingele lui Christos",
intariasca si
inveseliasca
sufletul. S. Grigrie din Nazianz compara formula consacrarii
(Acesta este trupul Meu
acesta este angele Meu) rostita
www.digibuc.ro

351

de preot cu cutitul cu care este jertfit trupul qi sngele Domnului (Ep. 171). S. Grigorie din Nyssa spune sa ptiinea stintitti prin cuvtintul lui Dumnezeu se transformd in trupul lui
Dumnezeu-Cuvtintur1) Theodor din Mopsuestia, i cu el int,
reaga qcoala din Antiochia, se ridica energic impotriva acelora
care pareau a crede ca painea euharistica e numai simbolul
corpului i vinul eharistic simbolul sangelui lui Christos, pentx ilea Acesta n'a spus c painea qi vinul sunt simboluri ci a spus

categoric, aratnd 'Alma: acesta este trupul Meu, qi aratnd

vinuh acesta este stingele Men!) Dupa s, Joan Chrysostom,
sngele din potir este identic cu sngele care a tsnit din
coasta strapunsa a Domnului,3) si Christos, din marea sa iubire fatal de noi ni s'a dat, in Euharistie, ca sa.-L pipaim,
sa-L gustam, sa-L sfarmam cu dintii i sa ne alimentam cu
E1.4) Patriarhul din Constantinopol, Eutychius (552-582), a
facut un pas mai departe aratnd ca intreg trupul i intreg

sngele lui Christos este prezent in fiecare particica a painii

-.i a vinului. Aceasta distribuire a lui Isus Christos, intreg
fara sa se divida in parti, o compara cu o pecete, care poate
fi imprimata de nenumarate ori, Hind aceeaq i intreaga pre-tutindeni, sau cu vocea umana, care este auzit de foarte
multi ascultatori, ramnnd aceeaq i in cel care o emite.
La fel credeau qi teologii din Occident. S. Hi lariu scrie cal
in Euharistie primim in adevar trupul Domnului (et vere nos
Verbum carnem cibo dominico sumimus) i de aceea nume*te
Euharistia sacramentum carnis et sanquinis.5) Foarte categoric
e in iceasta privinta s, Ambroziu. Acelora care ar avea indojell, c pinea qi vinul ar putea fi transformate in trupul 0
sngele lui Chrisos, le aduce aminte ca. Dumnezeu a facut cu
cuvntul cerul qi pamntul i astfel daca a putut face ceva din
nimica, cu att mai mult poate face ca ceea ce este, sd se
schimbe in altceva. Inainte de consacrare, painea era paine,
dupa consacrare, e trupul lui Christos, asemenea in potir era
1) Oratio catechetica, 37.
2) Coin. in Math. XXVI, 29.
3)

Corn. in Ep. I a lui Panel ditre Corinteni X, 16.

4) Hom. XLVI, 3.
",) De Trinitate VIII, 13 i 17.

www.digibuc.ro

352

inainte de consacrare vin, dupA consacrare e singele lui Christos.1) Tot atat de categoric este i s. Augustin. Adresndu-se
intr'o predicA credinciosilor le spunea: pinea aceea pe care O.
vedeti pe altar, sfintit prin cuvntul lui Dumnezeu, este trupul
lui Christos. Potirul acela, adicA ceeace este in potir, sfintit
prin cuvntul lui Dumnezeu, este sngele lui Christos.2)
In ce priveste felul cum Isus Christos devine prezent in
Euharistie, parerea att a teologilor orientali ct i a celor
occidentali era, in general, a.' pAinea si vinul se transformei in
trupul si sAngele Domnului. Termenii folositi de cei dintai pentru indicarea acestei transformAri variaza dela autor la autor.
Theodor din Mopsuestia numeste prefacerea pAinii i vinului in
conversio; acelas
trupul i sngele lui Christos p.a-caPoki)
termen Il utilizeaza i s, Cyrill din Ierusalim, pe cnd s. loan
Chrysostom spune cA pinea devine ( yav&a4ce ) trup al lui
Isus sau se transformA in trupul Lui, iar s. Grigorie din Nyssa
cA. pAinea se converteste crceno tersa'act. in trupul lui Christos,
Occidentalii folosesc termenii commutatio, mutatio i conversio.
S. Euharistie nu este, in conceptia teologilor acestei perioade, numai sacrament ci este i sacrificiu. S. Cyrill din Ierusalim o numeste jertfri spiritualei 3) i s. Grigorie din Nvssa
jertiei nestingeroascr), s, Ioan Chrysostom o socotete ca o repetare a jertfei de pse crucel si la f el o socoteste si s. Cynill
din Alexandria. 0 repetare a jertfei de pe cruce vedea in Euharistie si s. Ambrosiu numind-o hostia incruenta i hostia imlussit Dominus et factum est coelum; iussit Deus et

facta est

terra... Si ergo tanta is est in sermone Domini Iesu, ut inciperent

esse quae non erant, quanto magis operatiorius est ut sint quae erant et
in aliud comrnutentur. De sacramentis IV. 14-15. Sermo ergo Christi
qui potest ex nihilo facere quod non erat. intreabA s. Ambrosie in alt
kw, non potest ea quae sunt in id mutare, quad non errant? De mysteHis, 9, 52. Antequam consecraretur panis est; ubi autem verba Christi

accesserint, corpus est Christi... Et ante Ierba Christi calix est vini
et aquae plenus; IAA verba Christi operata fuerint, ihi sanguis Christi
efficitur... De sacramentes IV, 23.
2) Panis ille, quern videtis in altari, sanctificatus per verhum Dei,.
corpus est Christi. Calix ille, immo quod habet calix. sanctificatum
per verbum Dei. sanguis est Christi. Sermo CCXXVTI.
3) Catech. XXIII. S.
4) Oratio IV, 52.

5) Tlom. ETTXT, 5.

www.digibuc.ro

353

maculata sub care se jertfeste trupul lui Christos (Christi corpus offertur). S. Hieronym spunea ca ea e holocaustum agni
immaculati", care se aduce zilnic, jar papa Grigorie cel Mare
numeste Euharistia hostia suae (Christi!) passionis.

5. Penitenta, casAtoria si maslul,

privitor la sacramentul penitenfei nu gasim la teologii acestei perioade un sistem dogmatic inchegat, cum gasim
la teologii de azi. In vremurile de care ne ocupam, conducatorii
bisericii erau preocupati de latura practica a sacramentelor,
ocupandu-se de chestiunile teoretice numai intrucat lmurirea
lor era necesara pentru combaterea anumitor conceptii gresite
ori pentru administrarea corecta a lor. Toate elementele esentiale insa ale vastului edificiu dogmatic, pe care-1 gasim in cartile moderne privitor la penitenta se gasesc si la teologii acestei perioade.
In fata ereziei novatilune si montaniste ale caror ecouri mai
staruiau inch' atat in Occident cat si in Orient, s'a stabilit, inainte de toate adevarul, ca biserica poate ierta toate pcatele.
Pentru iertare e necesara poceiinta, mrturisirea detailatei a lor
spune s, loan Chrysostom
si operile expiatorii (satisfacNid i.

Tria qdippe in unoquoque consideranda sint veraciter poenitente

scrie .papa Grigorie cel Mare
videlicet
conversio mentis, conlessio oris et vindicta peccati". Preotul
confesar nu declar numai iertate pcatele, ci le iartei el cu pusia!)

terea pe care a primit-o biserica de-a lega si deslega. Videndum est

zice acelas papa
quae culpa praecessit aut quae
sit poenitentia secuta post culpam: ut quos omnipotens Deus
per compunctionis gratiam visitat, illos pastoris sententia absol-

vat". Aceasta putere de a ierta pacatele este independenta de

starea sufletasca a confesarului, adica de sfintenia lui, pentruea ea deriva
din misiuspune s. Pacianus din Barcelona
nea lui apostolica (ex apostolico hire).
Aproape numai din punctul de vedere disciplinar i-a preocupat pe conducatorii bisericii din aceasta perioada si sacramentul preofiei. De aceea examinarea lui din punctul de vedere
dogmatic a fost lasata la o parte. Singur s. Augustin in discu-

tiile cu donatistii a atins si latura dogmatica, accentuand ca.

www.digibuc.ro

23

354

preotia e sacrament si artand ca hirotonisirea e valabila si

cand e savarsita de un pacatos ori eretic i ca imprimand si ea
caracter indelebil poate fi administrata aceleias
signaculum
persoane o singura data.
Asemenea, am cauta zadarnic la teologii acestei perioade
tratate complete despre sacramentul ceiseitoriei,

despre carac-

terul sacramental al ei, despre materia, forma si mnitrli casatoriei. Nici chiar s. Augustin in lucrarile sale contra ereziei
amandoua demanicheilor si contra ereziei lui Priscillianus
care condamnau casatoria nasterea corival din gnosticism
piilor, nu intra in analiza acestor chestiuni, In unele parti din
Contra Secundinum nianichaeurn, in De nuptiis et concipiscenfia i, mai als, in De bono conjugali scrisa intre anii 400-401,
marele invatat i sf ant african arata numai, ca desi instinctul
in conceptia lu concupiscentia era
sexual este un lucru rau
satisfacerea lui in casatorie si in veinsusi pacatul original
derea scopurilor inalte ale casatoriei este nu numai admisibila
ordinem suum cuszice el
ci i ludabila. Laudamus earn
todientem et Deo reverentiam exhibentem. Scopul casatoriei
este procreerea, nasterea i cresterea copiilor.
ordo suus!
Urmarirea acestui scop i numai el justifica impreunarea barba tului si a femeii. De aci si numele latin al sacramentului:
matrimonium, care inseamna maternitate. Realizarea scopului

esential al casatoriei are ca urmare i o potolire, o calmare a

patimei sexuale, quam temperat parentalis affectus, pentruca
intercedit quaedam gravitas fervidae
zice sf. Augustin
voluptatis, cum in eo quod sibi vir et mulier adhaerescunt, pater et mater esse meditantur". Prin casatorie se realizeazd
apoi i bonum fidei, care este tot o constrangere i o limitare a
satisfacerii concupiscentei, intrucat ea se margineste numai la
soti, devenind fiecare din ei stapanul exclusiv, din acest punct
de vedere, al celuilalt.
Consecinta acestei exclusivitati este monogamia, care exclude si poligamia i poliandria. Apoi fiind castoria crestinilor sacrament, ea este indisolubilei, deoarece simbolizeaza unirea dintre Christos i biserica. Ea imprirna un fel de caracter
care e indelebil atata timp cat traesc amandoi sotii, cci ita
manet inter viventes quiddam conjugale quod nec separatio nec
cum altero copulatio possit auffere, Intr'un loc din cartea sa
De bono conjugali (XXIV, 32) compara acest quiddam conjuscrie el
1,a1e cu caracterul imprimat de hirotonisire, pentruca
www.digibuc.ro

355

si fiat ordinatio cleri ad plebem congregandam, etiam si

plebis congregatio non subsequatur, manet tarnen in illis ordinatis sacrament= ordinationis; et si aliqua culpa quisquarn ab
officio rernoveatur, sacramento Domini semel imposito non carebit ..." De aceea nici chiar adulterul nu poate desface legtura castoriei. Partea inocenta poate parasi, din cauza adulterului, partea vinovata, insa nu se poate recasatori 1)
De altfel, problema indisolubilittii a fost singura latura
dogmatica a sacramentului casatoriei, care i-a preocupat, mai
mult ori mai putin, pe scriitoril bisericesti ai vremii. Toti, atat
orientalii cat si occidentalii, sunt de acord cal o casatorie incheiata valabil este, in principiu, indisolubila. Unii insa, intemeiati pe cuvintele Domnului din Evanghelia lui Matei (5, 31
32 si 19, 3 squ) credeau c din cauza adulterului femeii casatoria poate fi desfacuta. S. Vasile cel Mare spune in canonul 9
al sau ca porunca Domnului prin care interzice ca sotul sa-si
paraseaseal sotia, afara de cazul adulterului, obliga deopotriva
pe barbat si pe femee. Obiceiul insa este altul adauga s. Vasile si anume biirbatului nu-i este ingeiduit sa continuie a trai
cu sotia sa adultera, femeea in schimb nui pate pArsi barbatul adulter.
paraseste i sotul, parasit fiind, traieste
cu alta femee, s. Vasile zice ca nu stie ca oare poate fi numita
aceasta
femeia doua
precurve ori nu. Indat insa rspunde ca sotul adulter parasit este iertat" daca trieste cu alta femee, iar .femea cu care traieste nu se osandeste". In canonul al 21-lea al sfantului amintit, lucrurile sunt spuse si mai
clar: sotia trebuie sa primeasca pe sotul adulter, sotul insa va
depiirta dela casa sa" pe sotia adultera. In canonul 48 s. Vasile spune apoi ca femeea parasita de barbat nu se mai poate
rnarita. In rezumat: barbatul, chiar adulter, parasit din cauza
aceasta de sosie, daca trieste cu alta,
adica daca se insoara

din nou este iertat" iar sotia'a doua nu se osandeste". Femela parasita de barbat, chiar nevinovata fiind, nu se mai poate marta; asemenea brbatul e dator dela casa sa a departa"
pe femeea adultera, femeii insa nu-i este ingiiduit a parasi barbatul aclulter.
S. loan Chrysostom, desi afirma cu deosebita vigoare in
omilia sa De libello repudii" indisolubilitatea casatoriei, spu-

nand ca femeiea nu se poate remarita atata timp cat traieste

') De con jugis adul(erinis. I, 2 5. 7

15;

www.digibuc.ro

IT, 3-4,

11.

356

brbatul ei i ca fiecare brbat trebuie sa-si Ong femeea pe

care o luase la inceput", totusi in Otnilia XIX (in Ep. I catre
Corinteni), zice ea" adulterul femeii desface ceiseitoria i ca din
cauza adulterului ei soful inceteazei a-i mai fi sof.
Conceptia aceasta privitoare la libertatea barbatului de

a-si prsi femeiea adultera si a se cstori din nou, o gasim

si in can. 10 al sinodului tinut in anul 314 la Arles. Canonul
prevede ca dac brbatul s'a convins c nevasta sa e adulter,
dac o prseste tnr fiind" vrea s se csatoreasc 5. din
nou, sei fie sfeituit intrucett se poate (in quantum potest consilium ei )cletur"), s nu o fac. Sinodul deci numai recomandd
aMinerea dela cashtoria a doua, dar nu o opreste. Ambrosiaster
in Comentarul la Scrisoarea intdia a s. Pavel cdtre Corintieni,
scris in jurul anului 370 spune si el (VII, 10-11) cA brbatul
poate prsi femeiea adulterd si se poate insura din nou, ferneiea Irish nu. Canonul 9 al sinodului din Elvira (303) este att

de sever fat de femeiea care-si paraseste brbatul adulter si

se mgrit din nou, inct nu este admis la imprtsanie cleat
numai dup moartea intiului brbat si in caz de necessitas
infirmitatis", adic in caz de boal grea sau in articul6 mortis'
cum s'ar spune azi. Foarte putin precis este redactat i candnul 2 al sinodului tinutl in anul 465 la Vennes, care spune c51
brbatul care-si praseste sotia neadulterd si ia pe alta sbi se
excomunice. Textul canonului ar ingdui interpretarea, ca in
cazul cnd femeiea e adulterei si barbatul prsind-o se insoaTA din nou, nu se excomunicg, ceeace ar insemna c aceast a
doua cstorie e admis.
Aceste cteva cazuri cu totul izolate, dovedesc numai ate
eforturi au fost necesare pentru stabilirea definitiva a adevrului dogmatic. Cci acest adevr a fost cu totul altul: ceiseitoria e absolui indisolubilei. Sotii, din anumite motive, intre care
principalul e adulterul, pot intrerupe traiul impreun, legatura
sacramental ins intre ei, rmne si, rmnnd aceasta, nici
unul din ei nu se mai poate cstori dect dup moartea celuilalt. Sf. Augustin vorbeste, cum am vzut, de un fel de caal sacramentului cracter indelebil
quiddam conjugale
storiei, iar in alt loc spune c binefacerile castoriei sunt
causa generandi" si fides castitatis" la care, fiind vorba de
crestini, se mai adauga si sanctitas sacramenti per quam nefas
est etiam repudio discedentern alteri nubere, dum vir eius
www.digibuc.ro

357

tilt/it') S. Ambrosiu nurneste castoria a doua a unui sot, atta

timp ct e celalalt in via, adulter. Mai categoric e s. Hieronym care nu admite din nici un motiv, nici din motivul adulterului ori sodomiei, ori a oric6rei altei ticloii, desfacerea elsktoriei..2) Papa Innocentiu I (401-417) spune cA sotul care se
recstoreste, fiind celalalt in viata, e adulter. Canonul 48 apostolic excomunica pe barbatul care-si parseste sotia si se castoreste cu alta, precum si pe acela care ia pe femeiea pArAsit de altul. Canonul 8 al sinodului tinut la Carthago in anul
407, interzice recstorirea sotilor desprtiti, iar can. 113 (107)
at sinodului tinut tot acolo in anul 418, Ii oblig ca ori sa se
impace, ori sA rmna asa cum sunt, adic s nu se mai cAs5.toreasal. Sinodul din Angers din anul 453 excomunica pe b6rbatul care ia pe femeiea, al at-el barbat i.rgeste (can. 6), asemenea un sinod irlandez, din anii 450-456, excomunia pe femeiea care-si phrseste brbatul si se mrit din nou. (Can, 19).
Privitor la sacramentul maslului informatiunile pe care le
a vem din aceast perioad6 sunt extrem de defectuoase si de
vagi. S. Cyrill din Alexandria si indeamn6 credinciosii ca in

caz de boal s-si adued aminte de cuvintele s. Aostol Iacob

(5 14-15) De este cineva bolnav intre voi, sti cherne preo(ii
bisericii ca sei se roage pentru el ungemdu-1 pe ckinsul cu untdelcinn in numele Domnului etc." Preotul din Antiochia, Victor, din
veacul al 5-lea, in comentariul ski la Evanghelia lui Marcu, referindu-se la acelas text din scrisoarea s. Iacob scrie cA
oleum quod in sacra unctione adhibetur ex Dei misericordia

et morbi sanationern et cordis illuminationem denotat". Denotat" numai, pentruc uleiul este numai un simbol i rugaciunea e care le face toate (dici tarnen potest orationem haec
omnia perficere). Mai clar vorbeste despre acest sacrament
papa Innocentiu I in scrisoarea sa din 416 catre episcopul
gallican Decentius. Papa numeste ungerea de care vorbeste
apostolul Iacob, genus sacramenti, care e administrat de preoti si episcopi. Uleiul ins trebue $5. fie sfintit de episcopi.

1) De bono conjugali XXIV, 32.

Comenlaruf in Le,. s. Maki XIX, 9 $i Ep. 55, 3.

www.digibuc.ro

ER ATA
Rfindul

In loc de

Sa se citeaseu

. 28

sprigin
in

sprijin
din

Pagina

3.
21

36 intreg riindul 38 trebuie elim;nat

39 .
8
acestea
proconsolul
44
4
60
63

11

30
27
28
27

99
106

130 .
137
141

143
.159
159
164
198

202
241
261

289
340

7
27
20
20
4
9
6
.

.
.

acestea
proconsulul
intemeintli
indemeiata"
ague
atque
inetervenit
intervenit
imbogiisesc
imbogatesc
(Umanitatea lui Chris- Umanitatea lui
tos)
Christos
scirsorile
scrisorile
nederptiijilor
nedreptatilor
ascutitul
ascutisul
edetermnat
determinat
petrecut
petrcut
sli o condamne si el
Sil o condanme el .
schimatici.
schisrnatici
si

11

15

Intoate
problemle

. nota Bonnawart
.

16

cele

In toate
problemele
Bannwart
cale

www.digibuc.ro

TABLA DE MATERII
Pagine

Dedicatie

Prefatii

PARTEA I.
Cre#inismul pfing la conciliul dela Nicea (325).

Capitolul I.
Riispiindirea cre(inismului in primele trei veacuri.

1. Cauzele raspandirii repezi a cre.stinismului

9. Misionarii crestini

11

3. Rspiindirea nvturi1or crestine

16

Capitolul 11.
Persecqiunile cresiindor.

1. Cauzele persecutiunilor
2. Temeiuril juridice ale persecutiunilor
.3. Istoria persecutiunilor
A) Persecutiunile sub impliratul Nero ___
._.
B) Persecutiunile sub impiiratul Domitian
C) Persecutiunile sub urmasii Jul Domifian pna la
Septimiu Sever (96-193)
D) Persecufiunile sub Septimiu Sever si urmasii lui
!Anil la Edictul dela Milano

27
31

35
37

94

Capitolul III.
Consinuirea i desooltarea ierarhiei biserieesti.

1. Elernentele ierarhiei bisericesti

2. Episcopatul
3. Primatul episcopului Romei
4. Presbyteratul, diaconatul i celelalte grade ierarhice.
Chorepiscopii

www.digibuc.ro

55
57
59
75

Pagina

5. Alegerea membritor clerului

fr." Organizarea bisericii din punctul de vedere teritorial.

77
79

Capitoy IV.

1 ieata crestinilor la prirnele trei oeacuri.

1. Botezul i mirul
2. Penitenta
5.

83
87
94
98
100

6. Rug6citmile. Postol. Operele de binefacere. Ascelii

101

3.

4. Siirbritorile crestiue. Conflictul in jurul sarbgrii Patilor

Capitolul V.
Evolutia dogrnaticil a crestinismului.

L Notiunea si cauzele evointiei dogmatice. Norma fidei

2. Discutiile in jurol misterului s. Treimi, a divinit4ii si
umanittii lui Isus Christos

108
113

Capitolul VI.
Ereziile prirnelor trei veacuri.

1. Cauzele ereziilor
2. Gnosticismul
___1
3. Lupta bisericii impotriva gnosticisnuilui
4. Montanismul

121

123
129
133

PARTEA
Cre#inismul dela conciliul din Nicea piin la slfiqiful
oeacului al 7-lea.

Capitolul I.
Biserica in imperiul roman dela Edictul din Milano piina la
sfiirsitul veacului al 7-lea

141

Capitolul 11.
Desvollarea ierarhiei bisericesti dela conciliul din .Nicea Ana la
sfiirsitul veacului al 7-lea.
1. Episcopatul
_
150
2. Mitropoliile i patriarbiile
157
3. Primatul episcopului Roinei
163
5.

membrii ai ieratinei hiserice,?ti. Celibatul

www.digibuc.ro

174
178

Capitolul III.
Viea(a emainilor dela concilial din IVicea &ilia la sfiir$dul veacalui al 7-lea.
Payne

1. Botezul 5i inirul
2. Peniten(a
3. Li(urghia. Srbtorile
4. Castoria
5. Postul
6. Monahismul.
A) Monahismul in Orient
B) Monahismul in Occident

184
189

197

.., 199
200
_

207

Capitolul IV.
Ereziile.

1. Arianismul.
A) Arianismul pang la moartea lui Constantin eel Nlare.

Conciliul dela Nicea

213
B) Arianismul sub urinasii lui Constantin cel Mare Nni
la asasinarea lui Constans
___
227
C) Arianismul sub imparat il Constantius. Cazul papii
Liberius

DI Arianisrnul sub urmaii lui Constantius

2. Erezia macedoniana

3. Apollinarismul___

245
233
256

4. Netorianismul.
A) Inceputurile nestorianismului
259
B) hiva(iiturile lui Nestoriu
262
C) Lupta lui Cyrill din Alexandria inpotriva nestorianistriului

265

D) Conciliul din Eplies (431) ___

269
5. Monophisismul.
A) Monophisismul pain la conciliul dela Calcedon (451) 273
B) Conciliul dela Calcedon si des.% oltarea monoplisismului pti la urcarea pe tron a lui Iustinian I (527) 2S3
C) Monophisismul sub imparatul Justinian I. (527-65).

Cele Irei Capitole"

290

6. Monothelismul.

A) Monothelismul Om la conciliul al 6-lea ecumenic

B) Conciliul al 6-lea ecumenic
C) Cazul papii Honoriu
Z. Donatismul
8. Pelagianismul 5i semipelagianismul

www.digibuc.ro

299
309
314
324
328

Capitolul V.
Luo lutia dogmatic:1 a ereftinismului dela concilinl din Nicea ptrn
la sfiirfitul ueacului al 7-lea.
Pagina

1. Pkatul original
2. Grafia
3. Botezul i mirul
4. Euharistia
5. Penitenfa, cstoria i maslul
Eratli

336
342
345
350
353
361

CU TIPARUL TIPOGRAFIEI SONNENFELD S.A. ORADEA

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro