Sfantul Iona din Odessa

- pilda de duhovnicie in lume

17 mai
Tinuturile Ucrainei si Rusiei au odraslit mari sfinti si luminatori ai Bisericii, cinstiti in
intreaga lume, precum Serghie din Radonej, Serafim din Sarov sau, mai aproape de
zilele noastre, Theofan Zavoratul si Ignatie Briancianinov. Nu mai putin mare, dar prea
putin cunoscut la noi este insa Sfantul preot Iona din Odessa, a carui masura ne-o da
Sfantul Ioan din Kronstadt, care obisnuia sa le zica pelerinilor din acel oras ce ii cautau
povata si rugaciunea:Il aveti pe Parintele Iona. Pentru ce, dar, va osteniti sa veniti
pana la mine?".
A vazut lumina vietii in 1855, langa Odessa, in familia unui diacon de praznicul
Inaltarii Sfintei Cruci -unul din cele doua praznice care se sarbatoresc cu post, iar nu cu
dezlegare, care i-a pecetluit intreaga viata cu Semnul patimirii si, totodata, al biruintei lui
Hristos.
De mic a ramas orfan, mai intai de tata si, in scurta vreme, si de mama, gustand inca
de la acea varsta frageda din paharul amaraciunii''. Spun Sfintii Parinti ca in vapaia
necazurilor inima Il dobandeste pe Dumnezeu, Cel ce ii incearca pe cei iubiti ai Sai.
Necazurile si saracia l-au ajutat pe Iona sa se lepede de grijile si preocuparile lumesti,
raspandite printre tinerii de aceeasi varsta, si sa se daruiasca rugaciunii, in care se adancea cu
vreme si fara vreme".
In cele din urma, unchiului sau i s-a facut mila de sarmanul copil si 1-a luat acasa la el,
crescandu-1 in frica lui Dumnezeu. i asa se face ca, dupa ce a terminat scoala, a fost trimis la
seminarul teologic, implinind astfel dorinta lasata cu limba de moarte de mama sa, de a-i urma
tatalui in slujirea Bisericii din randul clerului.
Dupa absolvirea seminarului, Iona s-a casatorit cu o fata evlavioasa si curata, pe nume
Anastasia, o adevarata fiica a invierii", impreuna cu care a avut noua copii (trei baieti si sase
fete).
La implinirea varstei de treizeci de ani, potrivit randuielii, a fost hirotonit diacon, iar
peste doi ani preot. Episcopul care 1-a hirotonit, Inalt-Preasfintitul Nicanor, ii indemna pe
credinciosi cu aceste cuvinte prorocesti: Mergeti sa luati binecuvantare de la Parintele Iona,
caci va fi un bun pastor. Am simtit asupra lui o mare binecuvantare. Sufletul lui arde ca o
sfanta para de foc!".
Prima slujire a Parintelui Iona a fost ca preot misionar in satele din eparhia Odessei,
aflate in mare decadere duhovniceasca si in care proliferau neo-protestantii. Dupa opt ani de
truda in ogorul lui Dumnezeu, roadele dragostei si jertfelniciei sale nu s-au lasat asteptate, si o
comunitate de doua sute de astfel de suflete s-a intors la Ortodoxie, in frunte cu conducatorul
lor.
In 1897 Parintele a fost trimis inapoi in Odessa, la biserica Adormirii Maicii
Domnului, unde a continuat sa slujeasca cu aceeasi jertfelnitie. Biserica era plina la fiecare
Dumnezeiasca Liturghie, caci toti simteau marele har al acestui preot binecinstitor si puterea
cuvantului sau, care misca inimile pana in adanc cu dragostea ce o revarsa
Parintele iubea mult si privegherile si rugaciunile de noapte, despre care spunea ca au
o putere deosebita. Era un iubitor de frumos" in intelesul filocalic al cuvantului, tinand
nespus de mult la impodobirea frumoasa a bisericii, la frumusetea vaselor de cult si a
vesmintelor ca la niste chipuri ale Datatorului Frumusetii, care aduc cele ceresti mai aproape
de cele pamantesti.

Lucrarea Parintelui Iona nu se restrangea insa la dumnezeiestile slujbe, ci si se arata si

in milosteniile pe care le facea copiilor orfani (a caror tragedie o cunostea din propria-i
experienta), carora le daruia hrana si imbracaminte, dar si tuturor celor aflati in nevoie.
In 1901, potrivit nevoilor pastorale ale Bisericii, Parintele a fost trimis la o alta
biserica din oras, cu hramul Sfantului Nicolae, din apropierea portului. Este in aceasta si un
simbolism tainic, caci Parintele Iona avea sa se arate aici far calauzitor pentru cei rataciti si
pierduti in intunericul lumii. Aici s-a descoperit intaia oara darul de izgonire a duhurilor
necurate pe care-1 primise de la Dumnezeu, si prin care multi s-au tamaduit din aceasta
cumplita stare.
Iata cum ni-1 zugraveste amintirea unuia dintre cei ce l-au vazut slujind in luminoasa
perioada a Penticostarului: Cand am pasit pragul bisericii m-a acoperit ceva sfant, ceva
ceresc. M-am simtit ca si cum as fi fost in mijlocul crestinilor din vechime, care se strangeau
noaptea la rugaciune in catacombe si in bisericile de sub pamant. Cand Parintele Iona a iesit
din altar, a inceput sa se inchine la icoane cu plecaciuni adanci. In timp ce la strana se citeau
rugaciunile diminetii, Parintele a inceput sa savarseasca Proscomidia. A fost o binecuvantare
pentru mine sa-1 privesc. Nu puteam sa-mi iau ochii de la fata lui blanda, pe care se vedeau
semnele oboselii. O pace si o liniste cereasca, o putere neobisnuita si o forta sufleteasca se
puteau vedea in fiecare trasatura a fetei sale.
Parintele citea rugaciunile ca si cum ar fi vorbit cu Sfanta Treime si cu Maica
Domnului, ca si cum i-ar fi avut in fata ochilor, intr-un loc de neajuns pentru noi din pricina
inaltimii sale. Rostea rugaciunile cu glas linistit, aproape in soapta, si simteai cum se aduna cu
mintea asupra celor citite. Starea de rugaciune a Parintelui Iona s-a transmis si a patruns in
inimile cantaretilor si la tot poporul. In biserica era atat de liniste, iti parea ca se afla doar
Parintele si cei ce canta la strana. Incetul cu incetul, fiecare se adancea in rugaciune.
La biserica in care slujea, la fiecare Dumnezeiasca Liturghie se impartasea multa
lume. El, ca si Parintele Ioan din Kronstadt, se impartasea des cu Sfintele Taine. i cei care
veneau la el totdeauna se pregateau de impartasanie, cu binecuvantarea lui, prin post si
rugaciune, asemenea crestinilor din vechime, care se impartaseau foarte des.
Dupa ce s-a terminat slujba, credinciosii nu s-au imprastiat pe la casele lor, desi
trecuse o jumatate de ceas peste miezul zilei; cateodata slujba se termina mult mai tarziu. Asa
bucurie aveam si eu in suflet, ca nici nu voiam sa ies din biserica! M-au invitat la trapeza,
unde era pregatita o masa. Astfel de mese aveau loc la Parintele Iona in fiecare Duminica si in
zilele de sarbatoare, la fel ca agapele din primele veacuri crestine, in care inima si sufletul
multimii celor ce au crezut in Hristos erau una, si toate le erau de obste. Am plecat de la
Parintele Iona cu sufletul intarit si cu o sete de o viata sfanta".
Pastrati-va credinta
si nadejdea in Dumnezeu!"
Slujirea Parintelui Iona a fost intr-o perioada de mari incercari pentru Biserica si
popor: foamete, revolutii, razboaie si prigoane.
Dupa venirea la putere a comunistilor, Parintele Iona nu s-a temut, ci si-a continuat
lucrarea, indemnandu-i pe credinciosi: Pastrati-va credinta si nadejdea in Dumnezeu, si
ramaneti turma mica si credincioasa a Bisericii Pravoslavnice!". Iar, pentru rugaciunile sale,
Dumnezeu lucra minuni spre intarirea credinciosilor si rusinarea ateilor.
Una din aceste minuni, prin care un copil de doi ani, orb din nastere, si-a recapatat
vederea dupa noua nopti de rugaciune ale Parintelui, a starnit multa valva, mai ales ca inainte
copilul fusese consultat de un vestit oculist rus, care se declarase complet neputincios in a
face ceva. Comunistii au declansat o ancheta si un proces public, acuzandu-1 pe Parintele

Iona de inselatorie. In instanta, insa, doctorul a depus marturie in favoarea Parintelui,

recunoscand ca stiinta omeneasca n-a putut face nimic si ca vindecarea este ceva cu neputinta
de explicat, decat printr-o minune. In cele din urma, din pronia lui Dumnezeu, completul de
judecata s-a vazut silit sa-1 achite de toate acuzatiile pe Parintele Iona.
Vazandu-se biruiti, vrajmasii au incercat sa-1 atace pe Parinte pe alta cale: prin asazisa Biserica Vie", o grupare reformatoare schismatica, sprijinita de puterea sovietica pentru
a lovi Biserica din insasi interiorul ei. Preotii schismatici, adevarati lupi ingrozitori'' Fapte 20:29,
vazand impotrivirea indarjita a Parintelui si sustinerea de catre el a Patriarhului si Bisericii
canonice, au cautat chiar sa-1 otraveasca, dar, cu vestire de sus, Parintele a scapat din aceasta
cursa, rugandu-se pentru indreptarea si pocainta lor. Tot atunci, intr-o vedenie de la
Dumnezeiasca Liturghie, Dumnezeu i-a descoperit sfarsitul grabnic al schismei.
Parintele Iona slujea si la o manastire de maici de langa Odessa, inchinata Buneivestiri, a carei obste o iubea mult. Cu darul inainte-vederii, Parintele a prorocit greaua
incercare prin care va trece manastirea in scurta vreme: Vad doua sute de cununi ceresti
deasupra maicilor" si, intr-adevar, in timpul prigoanei comuniste, doua sute de monahii au
primit mucenicia.
Dupa o viata intreaga de urmare a caii Crucii, in urma unei boli grele a rinichilor, pe
17 mai 1924 Parintele Iona s-a mutat intru bucuria Domnului Sau" Matei 25:21, implinind
cuvantului Apostolului: caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai
presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare" 2 Corinteni 4:17. i, in ciuda sicanelor si
piedicilor puse de autoritatile comuniste, mii de credinciosi din Odessa s-au adunat pentru a-si
insoti pastorul pe ultimul drum.
Pastorul cel bun, al carui suflet arde ca o sfanta para de foc"
Dupa saptezeci de ani, in 1996, cand Biserica 1-a proslavit intru sfinti, s-a descoperit
trupul Sfantului Iona nestricat si binemirositor. Atunci s-a implinit in vesnicie indemnul
Arhiepiscopului Nicanor al Odessei, care ii chema pe oameni sa caute binecuvantarea
Parintelui Iona, pastorul cel bun, al carui suflet arde ca o sfanta para de foc".
Sfintenia si harul dumnezeiesc ce se revarsau din el chiar si dupa moarte s-au vadit
prin minunile savarsite la scurta vreme de la mutarea sa in Ceruri. Odata a venit la mormant
o femeie bolnava de epilepsie care a plans si s-a rugat cu zdrobire de inima. Apoi a cazut
langa mormant, spumegand. Cand si-a venit in fire, ea a simtit ca a dobandit tamaduirea. Din
acea clipa s-a vindecat de epilepsie. O alta femeie, medic stomatolog, se imbolnavise grav.
Doctorul o sfatuise sa se opereze pentru ca era intr-o stare grava. Niste vecini credinciosi au
sfatuit-o sa mearga la mormantul parintelui. Suferind cumplit, ea a venit cu anevoie pana la
mormant. Dupa ce s-a intors acasa, din locul bolnav a inceput sa curga puroi si s-a vindecat".
Ce putem invata de la Sfantul Iona? Ca, oricata rautate ne-ar arata oamenii, trebuie sa
raspundem cu bine. Ca, oricat de cazuti si fara de intoarcere ar parea, trebuie sa ne rugam
pentru vrajmasi si sa-i iubim. Sa nu ne ingrijim de pacatele altora, ci de pacatele noastre. Sa
nu ne ferim, din felurite pricini, a ne milostivi de cei in nevoie, uitand de glasul Imparatului
care zice atunci Mie Mi-ati facut acestea". Sa nu ne fie frica sa marturisim pentru Hristos
inaintea oamenilor, daca ni se va cere, ca si El sa marturiseasca pentru noi in Ceruri. Sa nu ne
infricosam cand Dumnezeu va ingadui asupra-ne, pentru pacatele noastre, lupi rapitori", ci sa
ramanem credinciosi Bisericii, nesmintiti in dragoste si neclintiti in rugaciune. Iar viata
Sfantului Iona sa ni se faca reazem si insuflare tuturor, clerici si mireni deopotriva, in aceste
vremuri asemanatoare cu ale sale prin intetirea luptei duhurilor rautatii impotriva tuturor
celor ce vor a trai cu bunacinstire".
Radu Hagiu