Controversa existenta in gandirea social politica, morala, juridica dintre physis si

nomos.
Semnificatia physis= natura si nomos=legea/conventier/obicei/datina etc adica
natura si lege.
Aceasta opozitie se regaseste si in alte formulari (naturalism-ius naturalism si
pozitivism-ius pozitivismul juridic=toata ordinea juridica se constituie exclusiv pe
legea pozitiva-unica sursa a legii).
Aceasta discutie a inceput in primul rand in incercarea de a distinge sau de a face
o distinctie intre lumea naturala si lumea soaciala si umana: lumea naturala este
o lume a regularitatilor cu o anumita legitate, este lumea in care domina faptele
naturale intre care exista corelatii, raporturi cu caracter legic: in lumea naturala
exista legi care au un caracter implacabil, universal, nu pot fi eliminate de catre
existanta umana: cel mult omul poate asigura un control al lor. Legile naturale
sunt adevarate pentru ca se manifesta, este adevarata. Lumea sociala se
stabilesc raporturi, exista institutii, anumite reglementari cu ajutorul legilor
normative care sunt instituite prin decizii umane; despre o lege normativa nu
putem spune ca este adevarata si ca este acceptabila sau neacceptabila; in
lumea naturala suntem intr-o lume a faptelor iar in cea sociala- intr-una a
deciziilor, actiunilor umane mai mult sau mai putin rationale.
Nu mereu raportul dintre natura si lege a fost inteles intr-o forma justa adica de
cele mai multe ori s-a considerata ca viata sociala a indivizilor dintr-o societate cu
un nivel scazut de dezvoltare, indivizii pot simti presiunea mediului asupra lor,
presiune exercitata cu aceeasi vigoare cu presiunea naturala- de neevitat si
implacabila.
Daca natura, in general, sau natura umana e aceeasi, nu acelasi lucru se
intampla cu conventiile, legile, normele, valorile morale. S-a constatat ca oamenii
sunt aceeasi si lumea sociala este diferita datorita reprezentarii binelui sau raului
si de aici a aparut dualismul: traim intr-o lume naturala sau a conventiilor? Sau
putem gasi un element de unire a lor?
Mai exista o directie in care putem intelege disputa: de la inceput a existat
convingerea ca lumea in care traieste omul este un intreg. In urma activitatii
cotidiene, s-a realizat ideea ca exista o singura lume iar lumea este constituita
din fenomene diferite diversitatea fenomenala. ARHE este un principiu din care
izvorasc toate celelalte fenomene intre care exista o legatura si de aici rezulta
esenta filosofiei de a explica legaturile fenomelor.
Lumea lui nomos este diferita in sensul ca cetatile difera prin legi, prin conventii
etc si este in transformare. Exista o diversitate a legilor si a reprezentarilor
binelui, adevarului, frumosului etc. Trebuie sa incercam sa vedem daca nu cumva
exista un fundament in spatele diversitatii de legi exista o realitate din care ele
se origineaza. Toate legile au un fundament, o origine: sunt unii care vad aici un
fundament natural. Exista o pozitie care considera la legile nu au nimic cu natura
(sustinatorii lui nomos) iar altii- ca legile trebuie sa se materializeze in legile

sociale, in activitatea umana. Natura implica egalitatea care se reflecta in

inegalitatea din viata sociala.
Adeptii lui nomos: ei considera ca oamenii aduc ceva nou spre deosebire de
natura, ca virtutile nu sunt naturale ci si ele se pot invata, transmite. Cel care a
evidentiat importanta lui nomos fost ARCHELAOS care discutand despre legi,
dreptate, afirma ca ceea ce e just si injust nu exista de la natura ci prin
conventie: dreptul, dreptatea sunt stabilite de lege si nu exista in natura drept,
nedrept, bine sau rau fiindca natura nu e morala.
Mai tarziu, PROTAGORAS unul dintre sofistii cei mai de seama, considera ca
binele, raul, adevarul nu au o esenta proprie de la natura ci dreptul se intemeiaza
pe vointa popoarelor, pe hotararile judecatorilor, voturile si hotararile poporului.
Opiniile exprimate prin vot au atata putere incat pot rasturna ordinea naturala si
de aici rezulta ca se poate face drept din nedrept (totul depinde de opiniile
oamenilor). Tot ceea ce depinde de actiunile omului sunt artificiale, sunt calitati.
Toate conceptiile diferite sunt artificiale.
Nu trebuie confundat conventionalul cu arbitrariul!!! Legile sunt conventionale si
nu arbitrarii. Ele exprima opinia popoarelor, societatilor despre ceea ce este bun,
rau, moral, imoral, drept, nedrept.
Cele mai cunoscute opinii sunt ca legea este conventia. Cei care au optat pentru
natura au considerat ca trebuie sa exista un fundament dincolo de legi si acela
este natura. Unii au considerat ca natura manifesta inegalitate intre indivizi: de la
natura indivizii sunt inegali. Unul dintre cel mai vechi exponen al aceste opinii a
fost Timbarc(?)- cel puternic il domina pe cel slab.
THRASYMACHOS considera ca dreptul este folosul celui mai puternic. Dreptatea
este folosul stapanirii constituite(este drept ce este in beneficiul celui care este la
putere). Este drept de la natura ca cel puternic sa-l domine pe cel slab.
CALIKLLES considera ca conform naturii este drept ca cel care este capabil sa
aiba mai mult decat cel nevolnic. Dreptul se defineste prin faptul ca cel puternic
conduce pe cel slab si are mai mult. Cei slabi (cei ma imulti) cauta sa suplineasca
slabiciunea naturala prin lege si ei sunt cei care revendica acest lucru: legea sa-l
favorizeze, sa atribuie aceeasi pozitie si indivizilor slabi.
Diferentele dintre oameni sunt impuse de nomos.
Cei care imbratiseaza ideea egalitatii: ANTIPHON care considera ca ceea ce
e drept prin lege este opus naturii pentru ca legea face diferentieri. In natura
suntem cu totii egali, fie ca suntem barbari, fie ca suntem greci.
ALKIDAMMAS sustine si el egalitatea si intr-un text afirma ca divinitatea i-a facut
pe toti oamenii liberi. Pe nimeni natura nu a facut sclav. Egalitatea si dreptatea
sunt caracteristici ale naturii. Drept urmare, egalitatea trebuie sa se reflecte si in
nomos. Nomos are importanta, este demn de a fi respectat pentru ca el transmite
si anumite cerinte naturale. Legea trebuie sa impuna o justa apreciere atat a

barbatului cat si a femeii: atenienii socoteau ca omagierea poetei Safo este

naturala.
LYKOPHROM care considera ca legea este un contract si o garantie a obligatiilor
reciproce. Cere ca intre indivizi sa se instaleze egalitatea: la un sclav nu e nimic
rau decat numele.