Sunteți pe pagina 1din 3

Dragi parinti, cresteti copii fericiti!

Ii fac toate poftele, iar el/ea nu asculta deloc! Nu ii lipseste nimic! Aceasta este o
replica auzita deseori in cabinet. Copilului nu-i pasa de scoala si de rezultatele obtinute, este
obraznic, raspunzandu-i parintelui intr-o maniera nepotrivita, este comod si dezinteresat de tot
ce se intampla in jurul lui, este agresiv. Acestea sunt principalele acuze cu care vine la
pachet un copil problema.
Constientizare
Este foarte important sa cautam motivele ascunse ce stau in spatele comportamentelor
prin care copiii nostri incearca sa ne capteze atentia. Ce anume din mediul in care traiesc si se
dezvolta determina manifestarea acestor comportamente nepotrivite?
In prima etapa a acestui proces este important sa ne asezam si sa privim in noi insine.
Ce anume ne sperie, ce ne face ca uneori sa actionam inconsecvent, fara sa tinem cont de
regulile pe care noi insine le-am stabilit, ce ne face sa actionam pe fuga, fara sa oferim
explicatii (de cele mai multe ori, singura explicatie este Pentru ca asa spun eu!). Este posibil
ca aceasta parte sa consume destul de multe resurse, pentru ca, nu-i asa, a trecut destul de
mult timp de cand ne-am luat putin timp doar pentru noi. Alergam intre doua joburi, ducem si
luam copilul de la scoala, apoi casa, trafic, agitatie... Si copilul care nu apreciaza sacrificiile
pe care noi le facem continuu...
Ce este de facut?
In urmatoarea etapa este nevoie sa ne raspundem la intrebarea Ce este de facut?
Pentru ca este clar faptul ca fiinta ce ne priveste cu lacrimile jucandu-i in ochi(dupa ce ne-a
sarit in brate candam luat-o de la scoala, iar noi am strigat la ea pentru ca si astazi ne-a sunat
doamna invatatoare sa se planga de lipsa de implicare si de comportamentul provocator) nu
stie ce este de facut. Este doar un copil ce s-a trezit intr-o lume in care totul se deruleaza cu o
viteza ametitoare, in care programul de activitati este incarcat pana la refuz, iar timpul pentru
joaca, dar sitimpul petrecut cu parintii este limitat.
Peste ani, cat de mult va conta pentru copilul nostru masinuta de super firma pe care iam adus-o din ultima delegatie in care am fost sau hainele pe care cheltuim cate o mica avere
tot la trei luni? Cand am mers ultima oara la joaca impreuna cu el, ne-am dat impreuna in

leagan, ne-am asezat pe iarba si am privit veverita ce se plimba nestingherita printre oameni
sau am ras atat de tare incat am atras privirile nedumerite ale trecatorilor.
Si eu, ca mamica a unei fetite de 3 ani si jumatate, angrenata in multiple proiecte, am
pus pauza la tot ce ma tinea departe de ce este mai important, pentru a pune in balanta si a
identifica ce este de facut pentru a avea un copil echilibrat, cu adevarat fericit. Si mi-am pus
intrebarea: Ce conteaza cu adevarat, atat pentru copilul meu, cat si pentru mine si familia
mea?
In special in primii ani de viata, parintii sunt oglinda in care copilul se reflecta (iar
copilul este oglinda familiei). Daca atunci cand copilul cauta persoana de referinta si primeste
un mesaj predominant negativ, incarcat de tensiune psihica (nemultumire, anxietate, frica,
frustrare), feed-back-ul oferit va fi unul de aceeasi natura. O modalitate prin care putem
combate comportamentele nedorite este exemplul personal pe care il oferim, constientizarea
propriului comportament si autocontrolul fiind esentiale.
Extrem de importanta este relatia pe care o am cu copilul meu. Se simte el securizat,
iubit neconditionat, valorizat, capabil sa ofere iubire, pentru a se putea implica intr-o maniera
proactiva in tot ce intreprinde? Ceea ce fac vine in intampinarea nevoilor lui reale? Stie care
sunt limitele de comportament (ce este si ce nu este adecvat si acceptat)? Cu toate ca perceptia
initiala asupra limitelor este ca ingradesc libertatea copilului, acestea au rolul de a-l securiza.
Ajutorul specialistului
Atunci cand copilul nostru se confrunta cu refuz scolar, absenteism, rezultate
nesatisfacatoare, negativism persistent si comportament agresiv este bine sa solicitam opinia
avizata a specialistului.
In psihoterapia pozitiva,conceptul teoretic fundamental este cel conform caruiamarirea
numarului experientelor si a emotiilor pozitive are un efect mai benefic asupra sanatatii
persoanei, decat reducerea comportamentului si a cognitiei disfunctionale.Prin metafore si
povesti terapeutice, persoana este sustinuta in demersul schimbarii perspectivei asupra
problemei cu care se confrunta.
Implicarea sustinuta in procesul terapeutic dezamorseaza conflictul, imbunatateste atat
comunicarea, cat si relatia, aducand dupa sine modificarea atitudinii problematice.Resursele
personale sunt orientate catre o stare de sanatate, de echilibru. Important este sa canalizam
aceste resurse in directia potrivita, psihoterapeutul avand rolul de a sustine pacientul in acest
travaliu terapeutic.

Autoajutorarea
Detinem in noi resurse inestimabile de a face fata perioadelor de criza si problemelor
noastre. In acest sens, psihoterapia pozitiva mizeaza pe dezvoltarea potentialului uman si
mobilizarea resurselor noastre interioare. Pentru psihoterapia pozitiva, pacientul are
posibilitatea sa se ajute singur, sa devina propriul lui terapeut, sa-si dezlipeasca eticheta pusa
de un oarecare diagnostic, sa-si depaseasca conditia de bolnav, mobilizandu-si fortele si sa
participe la propriul proces de vindecare. In cadrul psihoterapiei, specialistul il invata pe
pacient cum poate sa faca acest lucru.
Astfel, parintii care vin impreuna cu copilul la psihoterapie sunt incurajati
saimplementeze o serie de principii sanatoase de viata, cu scopul unei relationari cat mai bune
cu acesta.
In loc de incheiere
Este important sa dam la o parte activitatile nesemnificative, consumatoare de timp, sa
raspundem afirmativ invitatiei la joaca si nevoii naturale a copilului de a-i fi alaturi in
momentele semnificative ale vietii. O atitudine pozitiva si incredere, rabdare si intelegere,
incurajare si iubire neconditionata ajuta la modificarea unui comportament deranjant si sustin
o relatie securizanta cu propriul nostru copil.
Cel mai important cadou pe care il putem face copiilor nostri sunt experiente
semnificative de viata, cu incarcatura emotionala pozitiva, transformate in amintiri de
nepretuit peste ani.
Dragi parinti, cresteti copii fericiti!
Alina-Mihaela Floarea (Zbarloiu)
Psiholog clinician practicant autonom
Psihoterapeut psihoterapie pozitiva