Sunteți pe pagina 1din 20

Interactiunil

e medicamentelor cu alimentele

Antibiotics
In general, chimioterapicele antibacteriene cu spectru larg din grupa penicilinelor ar trebui administrate cu
1-2 ore nainte de mas i cu o cantitate adecvat de lichide.
In general, broad-spectrum antibiotics related to penicillin (including cephalosporins)
need to be taken under two important considerations:
1. Some should be taken 1 h before or 2 h after meals for best effects. Check for
specific information on each agent.
2. Take with an adequate amount of fluid.

Aceste medicamente se administreaz concomitant cu alimentele doar dac exist o patologie gastrointestinal asociat. Totui, chiar i n aceste situaii, ar trebui evitat asocierea cu produse lactate, bogate n
calciu i magneziu, pentru c se pot produce complexe neabsorbabile cu unele antibiotice.
Monitorizarea aportului de lactate trebuie monitorizat la copii i adolesceni (aflai n perioada de cretere)
care urmeaz un tratament de lung durat cu antibiotice pentru a preveni afectarea densitii osoase. n
aceste cazuri se recomand aport corespunztor de lactate ns la un intreval orar care s permit buna
absorbie a antibioticelor.

Doar dac exist If significant gastrointestinal distress occurs, these drugs can be taken with food,
although that will alter the pharmacokinetics of the dose. Avoid coadministration
with milk products that are rich sources of divalent ions, such as calcium and
magnesium, that complex with some antibiotics and prevent their absorption. The
intake of dairy products, however, needs to be monitored and encouraged with
appropriate consideration of the specific antibiotics involved. Milk products are

among the few rich sources of riboflavin, as well as an easily consumed and
inexpensive protein source. This monitoring is needed especially when antibiotics
are used long term by adolescents and young adults who are maximizing bone
density. Advice to limit milk products when taking antibiotics may lead to elimination
of milk products from the diet and greatly increase the long-term risk of
osteoporosis. The patient requires encouragement to continue appropriate dietary
intake of dairy products, but only at times that minimize interference with antibiotic
regimens.
Dac patologia digestiv asociat impune administrarea simultan de medicamente i alimente, este
necesar i monitorizarea nivelului de vitamina C, K i riboflavina- vitamina B2 ( o surs important de
vitamina B2 o reprezint tot produsele lactate).
If significant gastric distress necessitates combining the drug with food, the
intake of vitamins C and K and riboflavin needs to be monitored more closely.
With
some antibiotics such as cephalosporins, watch for hypokalemia and vitamin K
deficiency when taken with food. Not all antibiotics are affected in amount or rate
of absorption by food intake.
Administrarea de cefalosporine poate crete riscul de apariie a hipopotasemiei sau a hipovitaminozei K.
Spre deosebire de tetraciclina absorbia minociclinei (Minocin) sau doxiciclinei (Vibramycin) nu este
modificat de produsele lactate.
Some tetracycline products (minocycline/
and doxycycline/) are not affected by dairy product intakes. Among the
penicillins, amoxicillin/Amoxil and bacampicillin/Spectrobid appear to be unaffected
by food intake.
Dintre peniciline, se consider c aborbia amoxicilinei i a bacampicilinei nu este influenat de alimente.
Take all antibiotics, as indeed most drugs, with sufficient fluid to reduce or
minimize side effects.
Fluid intake is especially important with urinary tract antibacterial
drugs (nitrofurantoin/Macrodantin). Absorption of these may be increased
with milk or food.
With some antibiotics, especially those taken long term (clindamycin,
tetracyclines), inadequate fluid intake with oral capsules may lead to esophageal
irritation.52 Counsel adolescents and young women on acne regimens to take
at least 8 oz (240 mL) of fluid with each capsule.
Un alt aspect important atunci cnd se administreaz antibiotice l constituie aportul suficient de lichide.
Aportul corespunztor de lichide este important n special pentru chimioterapicele bacteriene utilizate pentu
tratamentul infeciilor de la nivelul tractului urinar (nitrofurantoin/Macrodantin), medicamente a cror
absorbie e crescut de lactate sau alte alimente.
Utilizarea ndelungat de capsule de clindamicin sau tetracicline fr lichide n cantitate suficient (mai
putin de 240 ml) poate produce iritaie esofagian. Este recomandat ca adminitrarea eritromicinei s se fac
cu sucuri acide sau buturi carbogazoase. n cazul tratamentului cu sulfamide (Bactrim), aportul de
lichide trebuie s fie de cel puin 1500ml/zi.
With erythromycin, fluids other
than acidic juices or carbonated beverages are advised. With sulfonamides
Gantrisin, Septra, Thiosulfil, advise a minimum fluid intake of 1500 mL/d.
Remember that food is an important source of fluid in most American diets. If food
intake is limited, monitoring and encouragement of fluid intake becomes even more
crucial. Anorexia is common in stress states secondary to hormonal influences as

well as a common side effect of the actual drugs.


La pacienii cu hipovitaminoz K care urmeaz tratament cu cefalosporine de a-II-a i a-III-a generaie
(cefoperazone/Cefobid, ceftriaxone/Rocephin) crete riscul de apariie a hipoprotrombinemiei. De aceea,
la pacienii care au o nutriie parenteral pentru o perioad mai lung de timp i au obstrucie biliar se
recomand suplimentarea de vitamina K.
Second- and third-generation cephalosporins have been implicated in several cases of
hypoprothrombinemia.
These cases appear to occur in patients with low vitamin K status.53 Vitamin K
supplementation of those on long-term total parenteral nutrition and with biliary
obstruction is advised, especially when placed on antibiotics.
The new vitamin
formulation for intravenous use contains vitamin K, while the prior standard did
not. A significant decline in prothrombin time is a late sign of vitamin K deficiency
in long-term regimens. As methodology improves, the monitoring of milder forms
of vitamin K deficiency may allow detection prior to a large decrease in vitamin
Kdependent clotting.53
In infections and stress states, iron status may appear to be poor, especially in
infants and in elderly patients with chronic diseases.5456 Prescribing iron supplements,
however, may not be helpful and may indeed be counterproductive. Part of
the bodys immune response appears to be sequestration of iron. As infection abates,
iron status appears to normalize without iron therapy. Provision of additional iron
supplements may not be effective, especially in the elderly who are at risk of iron
overload in the absence of blood loss.42 Finally, bear in mind that most antibiotic
regimens last a relatively short time (typically from single doses to 2 weeks). Even
when antibiotic/nutrient interactions occur, the long-term effect is likely to be
minimal. High levels of concern are appropriate mainly for patients who stand at
obvious risk of inadequate nutrition. Regardless of the reason for prescription, iron
supplementation should be monitored for effectiveness in the short and long term,

Medicamentul este definit ca o substanta, sau o asociatie de substante, utilizata pentru


profilaxia, diagnosticul sau tratamentul unei boli.
Aceasta presupune ca, prin definitie, medicamentele sunt substante chimice, chiar daca
sunt extracte naturale sau produse de sinteza chimica si, ca atare, nu pot sa nu aiba
anumite efecte asupra noastra.
La baza oricarui efect farmacologic se situeaza un efect molecular pe care il numim de
obicei efect primar.
Asadar, odata ajunse in organism, moleculele de medicament interactioneaza cu o serie
de molecule endogene care sunt numite molecule receptoare sau receptori farmacologici.
Oricat ar fi de bine pregatite, cu mai mult sau mai putina arta, alimentele sunt tot niste
substante chimice. Mai mult decat atat, alimentele sufera in organism complicate procese
biochimice - ne place sa le numim asa, deoarece, inevitabil, sunt legate de viata.

In aceste conditii, nu numai ca apare ca fiind foarte normal ca medicamentele sa


interactioneze cu alimentele, dar ar fi chiar absurd sa nu existe nici o interactiune intre
medicamente si alimente. Aceste interactiuni sunt multiple si se pot manifesta atat
farmacocinetic, cat si farmacodinamic.
Interactiuni la nivelul procesului de absorbtie digestiva
Cel mai frecvent alimentele vin in contact cu medicamentele in cazul administrarii pe
cale orala si, din acest motiv, interactiunile la acest nivel pot fi multiple.
Medicamentele care se administreaza pe cale orala sunt cel mai adesea forme
farmaceutice solide - comprimate, capsule etc. - si, drept urmare, administrarea se face cu
ajutorul apei. Absorbtia digestiva a medicamentelor este intotdeauna riguros studiata
inaintea introducerii medicamentelor in terapie, dar foarte putin este studiata influenta
cantitatii de apa cu care se administreaza acestea. Cantitatea de apa ingerata ar putea
influenta efectul medicamentului administrat pe cale orala deoarece, pentru a se putea
absorbi, medicamentul in forma farmaceutica solida ar trebui mai intai sa se
dezagregheze in tubul digestiv, iar viteza de dizolvare a unei substante depinde in mod
categoric de cantitatea de apa in care se doreste a se dizolva respectiva substanta. Studiile
clinice prin care se evalueaza medicamentul inainte de autorizare, recomanda de obicei ca
forma farmaceutica solida sa se administreze cu o cantitate de 200-250 ml de apa.
Ulterior se omite (in general) aceasta precizare si nici nu exista studii care sa demonstreze
daca o cantitate mai mare sau mai mica de apa influenteaza absorbtia medicamentului.
Probabil ca bolnavii ar trebui incurajati ca orice forma farmaceutica orala sa fie
administrata cu aceasta cantitate - de 200- 250 ml - de apa, care a fost utilizata si atunci
cand s-au definit proprietatile clinice ale medicamentului.
Medicamentele, in general, se absorb mai bine pe stomacul gol, pe nemancate. De aceea
este preferabil - pentru a se obtine efectul maxim - ca produsele farmaceutice sa se
administreze inainte de masa. Exista insa situatii in care medicamentele sunt iritante
pentru mucoasa gastrica, asa cum sunt, spre exemplu, cele mai multe medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene. In aceste conditii se impune cu necesitate administrarea
postprandiala.
Absorbtia unora dintre medicamente poate fi influentata de alimentele consumate in
momentul ingestiei, cel mai adesea scad absorbtia acestora in organismul uman si ideal ar
fi ca producatorii sa prezinte studii referitoare la modul in care alimentele influenteaza
absorbtia medicamentelor. De exemplu, unele medicamente pot fi inactivate partial de
aciditatea clorhidropeptica, asa cum este cazul unor peniciline de administrare orala. In
cazul acestor medicamente, alimentele care neutralizeaza aciditatea clorhidropeptica pot
favoriza absorbtia. Exista, de asemenea, situatii in care absorbtia medicamentelor poate fi
influentata numai de anumite componente ale alimentatiei, nu de alimentatia in ansamblul
sau. Cel mai sugestiv exemplu il reprezinta tetraciclinele. Acestea pot fi inactivate in
tubul digestiv de ionii de calciu care se gasesc in mod obisnuit in produsele lactate, cum
ar fi laptele si iaurtul. Fenomenul este interesant in practica medicala uzuala, deoarece
exista tendinta ca in cursul unui tratament cu tetracicline sa se indice consumul de lapte -

pentru a contracara iritatia gastrica produsa in mod obisnuit de aceste medicamente, dar si
de iaurt - pentru a repopula colonul cu Lactobacilus acidophylus, stiut fiind ca
antibioticele cu spectru larg pot distruge flora saprofita a colonului. Se poate administra si
lapte, si iaurt in cursul unui tratament cu tetracicline, dar nu in aceeasi priza, ci in prize
separate intre ele, de perioade de timp de aproximativ 2-3 ore.

Interactiuni farmacocinetice postabsorbtie digestiva


Cele mai multe interactiuni farmacocinetice intre medicamente si alimente, dupa
absorbtia digestiva a medicamentelor, apar in cazul medicamentelor care se elimina din
organism prin metabolizare, proces care are loc prin actiunea unor enzime a caror functie
poate fi modificata de alte substante chimice administrate concomitent.
Unele substante chimice cresc activitatea respectivelor enzime prin fenomenul numit
inductie enzimatica, iar alte substante chimice scad activitatea acestor enzime prin
fenomenul de inhibitie enzimatica. Printre substantele capabile sa modifice functia
acestor enzime sunt si unele alimente. Substantele care sunt inductoare enzimatice
grabesc eliminarea unor medicamente din organism, scazandu-le in acest fel activitatea,
pe cand substantele inhibitoare enzimatice scad eliminarea medicamentelor din organism,
crescandu-le efectul, dar si riscul de reactii adverse toxice. Cele mai multe enzime
implicate in metabolizarea medicamentelor apartin unui complex enzimatic care absoarbe
lumina cu lungimea de unda de 450 nm, cunoscute sub denumirea generica de citocrom
P450. Sunt foarte multe enzime incluse in aceasta categorie si ele sunt desemnate intr-o
nomenclatura unitara prin notatia CYP, la care se adauga o succesiune cifra-litera-cifra,
in functie de gena care codifica enzima respectiva. Fiecare dintre aceste enzime
metabolizeaza anumite medicamente pot fi induse, dar si inhibate de anumite substante
chimice. Dintre substantele inductoare enzimatice, una dintre cele mai populare este,
desigur, alcoolul etilic, un cunoscut inductor al enzimei citocromului P450, notata
CYP2E1. Prin aceasta inductie enzimatica, alcoolul etilic poate sa scada eficacitatea unor
anestezice generale precum enfluran, halotan, isofluran sau metoxifluran, dar si a altor
substante, cum ar fi clorzoxazona, paracetamolul sau teofilina.
Efectul contrar il are sucul de grapefruit, care este un inhibitor al enzimei notata CYP3A4
si implicata in metabolizarea multor medicamente, printre care:

antibiotice macrolide (claritromicina, eritromicina)


antiaritmice (chinidina)
benzodiazepine (alprazolam, diazepam, midazolam,triazolam), imunomodulatori
(ciclosporina, tacrolimus)
antivirale anti-HIV (indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir), medicamente
prokinetice (cisaprida)
antihistaminice (astemizol, clorfeniramina, terfenidina)
blocante ale canalelor de calciu (amlodipina, diltiazem, felodipina, nifedipina,
nisoldipina, nitrendipina, verapamil)

statine (atorvastatina, cerivastatina, lovastatina, simvastatina)


steroizi (estradiol, hidrocortison, progesteron, testosteron)
alte diverse medicamente, printre care cocaina, codeina, dextrometorfan, fentanil,
haloperidol, metadona, propranolol, salmeterol, sildenafil, tamoxifen, taxol,
vincristina.

Teoretic, tuturor acestor medicamente sucul de grapefruit le poate creste eficacitatea,


ceea ce in principiu nu este rau, dar in cazul medicamentelor care prezinta riscuri
importante de toxicitate poate creste si frecventa reactiilor adverse. Din pacate, printre
medicamentele citate mai sus exista substante cu risc toxic important, cum ar fi :

imunomodulatorii - ciclosporina, tacrolimus


antiviralele anti-HIV - indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir
cisaprida
antihistaminicele - astemizol, clorfeniramina, terfenidina, la care sucul de
grapefruit ar putea potenta efectul sedativ nedorit.

Semnificatia clinica a unor asemenea interactiuni nu a fost foarte clar elucidata. Cu


siguranta ca nu se pune problema scoaterii complete a sucului de grapefruit din
alimentatia bolnavilor. Foarte probabil, un pahar de suc de grapefruit administrat
ocazional, din cand in cand, nu are nici o semnificatie. Daca ar exista insa consumatori
pasionati si constanti de suc de grapefruit, probabil ca atunci problema ar trebui analizata
cu seriozitate. Dar exista si interactiuni farmacocinetice total neasteptate si chiar ciudate.
Un exemplu in acest sens il constituie capacitatea etanolului de a inhiba activitatea
penicilinelor, asa ca este categoric bine ca in cursul unui tratament antibiotic cu peniciline
sa nu se consume alcool etilic.

Un alt exemplu il constitue faimosul " gratar ", mult agreat si prezentat adesea de presa ca
" distractia " preferata a romanilor. Carnea fripta pe carbuni poate genera insa unele
substante inductoare enzimatice, capabile sa favorizeze metabolizarea si eliminarea din
organism a multor substante, printre care si unele medicamente, precum cele
antiastmatice.
Interactiuni farmacodinamice ale alimentelor cu medicamente Interactiunile
farmacodinamice intre medicamente si alimente reprezinta categoric exceptii de la regula
deoarece, in principiu, alimentele nu au efecte farmacodinamice in adevaratul sens al
cuvantului. Totusi, pot exista asemenea interactiuni.
Pe de o parte, cum orice exceptie confirma regula, exista unele produse alimentare care
prezinta cu adevarat efecte farmacodinamice.

Un exemplu de notorietate il reprezinta alcoolul etilic, care este un sedativ in adevaratul


sens al cuvantului. In aceste conditii, etanolul potenteaza efectul tuturor medicamentelor
care au efect sedativ, indiferent daca acesta este efectul principal, cum este cazul
medicamentelor sedative sau anxiolitice, sau daca efectul sedativ este unul secundar al
medicamentelor administrate, cum este cazul antiepilepticelor, antipsihoticelor, unele
antidepresive, antihistaminice, chiar unele antihipertensive. Potentarea poate fi inteleasa
in ambele sensuri, fie sub aspectul ca medicamentul are un efect sedativ mai intens in
prezenta alcoolului decat in absenta sa, fie in sensul ca persoana atinge mai usor starea de
ebrietate daca consuma alcool etilic in timpul tratamentului cu asemenea medicamente.
Un alt exemplu, de asemenea foarte cunoscut, il reprezinta cafeaua, un foarte cunoscut
excitant psihomotor. Cafeina continuta nu numai de cafea, ci si de ceai potenteaza
efectele stimulante psihomotorii ale unor medicamente, ca de exemplu, antiastmaticele,
in special aminofilina. In principiu, cafeina nu trebuie contraindicata la bolnavii
astmatici, deoarece, la fel ca aminofilina, prezinta un efect bronhodilatator, antiastmatic.

Daca insa bolnavul astmatic este in tratament cronic cu doze mari de aminofilina,
consumul de cafea sau ceai poate sa potenteze hiperexcitabilitatea sistemului nervos
central, ceea ce este daunator. Referitor la cafeina, se poate aduce in discutie si efectul
sau diuretic, care poate sa potenteze efectul unor medicamente diuretice administrate
concomitent. Nici riscul aritmogen al cafeinei nu poate fi neglijat, daca bolnavul este in
tratament cu medicamente care prezinta riscuri de aritmii ca reactii adverse.
Pe de alta parte, exista medicamente care actioneaza prin intermediul unor nutrienti
endogeni. Spre exemplu, diureticele actioneaza, cel putin in tratamentul hipertensiunii
arteriale si al insuficientei cardiace, prin eliminarea sodiului din organism. Excesul
alimentar de sare, in mod logic, contracareaza efectul terapeutic al acestor medicamente.
Un alt exemplu mai recent este cunoscutul medicament Xenical, care impiedica absorbtia
grasimilor din tubul digestiv. Administrarea acestui medicament impreuna cu un regim
alimentar bogat in grasimi poate determina o accelerare a tranzitului intestinal.

In fine, exista si interactiuni exceptionale intre medicamente si alimente. Spre exemplu,


unele medicamente antidepresive, inhibitoare de monoaminoxidaza (IMAO), care
potenteza efectul tiraminei - un aminoacid ce elibereaza catecolamine in fantele sinaptice.
Or, tiramina se gaseste in mod obisnuit in unele alimente fermentate, precum branzeturile
sau berea. Asemenea alimente consumate in cursul tratamentului cronic cu antidepresive
IMAO pot produce crize hipertensive severe si periculoase.

In concluzie, se poate afirma cu siguranta ca exista interactiuni intre medicamente si


alimente, dar este greu de stabilit cu certitudine care sunt regulile care guverneaza
asemenea interactiuni. Pe de alta parte, nici nu se poate renunta la medicamente atunci
cind sunt necesare si nici la alimente pe perioada tratamentului medicamentos. Singura
regula care poate fi aplicata ramane informarea corecta si completa asupra
medicamentului care urmeaza a fi utilizat.

Multi dintre dumneavoastra nu v-ati gandit poate ca nu aveti voie sa luati antibiotice cu
lactate sau analgezice cu suc de fructe. Trebuie sa stiti ca drumul unui medicament in
organismul nostru este adesea presarat cu capcane. Astfel, pot aparea situatii neprevazute,
care pot diminua sau potenta actiunea pastilelor prescrise si ceea ce poate avea efecte
toxice. Pentru a evita complicatiile trebuie sa respectati cateva principii de baza.
In producerea interactiunilor medicamente-alimente intervin proprietatile fizico-chimice
ale moleculelor de medicament, catitatea si componenta alimentatiei, ordinea in care sunt
ingerate medicamentele si alimentele, precum si intervalele de timp dintre acestea.
Exista medicamente a caror absorbtie este redusa in prezenta alimentelor rifampicina,
oxacilina, ampicilina, furosemidul etc. De asemenea, alimentele pot creste
biodisponibilitatea altor medicamente. Astfel, comprimatele de carbamazepina sau
ciclosporina se dezintegreaza rapid, iar substantele active se dizolva mai repede atunci
cand sunt ingerate impreuna cu unele alimente.
Apa care se bea odata cu medicamentele poate grabi si creste absorbtia intestinala a
acestora. Ea ajuta la dezagregarea si dizolvarea formelor farmaceutice solide si creste
viteza de golire a stomacului.

Efectul alimentelor

Toate alimentele ce contin vitamina K pot inhiba procesul anticoagulant. Astfel,


sunt periculoase pentru cei ce iau anticoagulante salata verde, varza de Bruxelles,
spanacul, conopida, broccoli, soia, mazarea, galbenusul de ou, ficatul, ceaiul
negru, cerealele.
Alimentele bogate in tiramina (banane, branzeturi fermentate, bere, ciocolata,
cafea, ficat de pui, iaurt, peste afumat, struguri, vin rosu), consumate pe parcursul
unui tratament antidepresiv cu inhibitorii de monoaminooxidaza, pot declansa
sindromul cunoscut sub numele de cheese efect, manifestat printr-o criza
hipertensiva cu cefalee, palpitatii, greata si voma, chiar accidente vasculare
cerebrale.
Alimentele bogate in fibre vegetale intarzie absorbtia unor medicamente, cum ar
fi digoxina.
Alimentele cu un continut ridicat de vitamina B6 (ficat de vita, carne de porc, ton,
vegetale proaspete - avocado, fasole verde), consumate in cantitati mari, pot
stimula biotransformarea antiparkinsonianului levodopa, diminuandu-i
eficacitatea.?????

Cafeaua prezinta antagonism de efect, adica are efect de stimulare a secretiei


gastrice, reducand eficacitatea medicamentelor antiulceroase. De asemenea,
cofeina creste efectele secundare (digestive si cardiace), ale teofilinei, un
bronhodilatator folosit in tratarea astmului, poate diminua actiunea unor calmante,
ca benzodiazepinele, si poate creste actiunea diureticelor.

Bauturile acide influenteaza absorbtia unor


medicamente ca ampicilina, oxacilina, penicilina V,
eritromicina. Aceste medicamente se administreaza, in
general, la Drug Interactions
Cycloserine, isoniazid, hydralazine, oral contraceptives, penicillamine
Increased need for pyridoxine.
Levodopa
Decreased effect of levodopa. (Interaction does not occur with levodopa/carbidopa in
combination with pyridoxine.)
Phenytoin
Phenytoin serum levels may be decreased.

Incompatibility
Incompatible with alkaline solutions, iron salts and oxidizing agents (parenteral).

aproximativ 2-3 ore dupa masa, cand pH-ul gastric este mai redus.

Evitati asocierea lapte-antibiotice


Doua ore nainte si doua ore dupa ce ati luat antibiotice evitati produsele lactate! De ce?
Calciul interactioneaza cu antibioticele din familia tetraciclinelor. El impiedica
solubilizarea principiului activ la nivelul stomacului, o etapa necesara pentru ca molecula
activa sa intre in circulatia sangvina si sa ajunga la organul bolnav. Acelasi lucru este
valabil si pentru antimicotice.

Medicamentele antiastmatice fara cofeina !


Pentru tratarea astmului, se recomanda medicamente ce contin efedrina. Evitati bauturile
ce contin cofeina, care poate mari considerabil efectul medicamentului, periculos in
special pentru hipertensivi. De asemenea, este strict interzis consumul de alcool.

Medicamente ce contin cortizon


Cortizonul este prescris in durerile reumatice, in iritatii, mancarimi, precum si in cazul
altor simptome cauzate de alergii. Evitati alimentele ce contin natriu, cum ar fi chipsurile,
alunele, fisticul sarat. Combinatia poate duce la grave tulburari stomacale si renale.

Atentie sporita la sucul de grepfrut!


Sucul de grepfrut interfereaza cu un numar mare de medicamente, dintre care
amintim cele pentru afectiuni cardiace (inhibitorii de calciu), terfenadina (tratament
antialergic), benzodiazepinele (anxiolitice), medicamente prescrise in disfunctia erectila,
refluxul gastro-esofagian, convulsii, tulburari ale somnului, SIDA. Sucul de grepfrut
incetineste actiunea unei enzime, provocand o crestere a absorbtiei remediului la nivelul
intestinului si o incetinire a distrugerii lui de catre ficat. In aceste conditii, eficacitatea
medicamentului este impiedicata. Lasati sa treaca 2 ore intre administrarea
medicamentului si acest suc.
mpresia gresita ca, fiind naturale, toate plantele si alimentele sunt sigure. Nu este
asa ! Foarte des, plantele si alimentele interactioneaza cu medicamentatia pe care o
luati in mod normal rezultand efecte secundare grave.
Este intotdeauna bine sa spuneti doctorului sau practicianului ce medicamente luati
pentru a preveni posibilele complicatii, daca acestea exista.
Expertii declara ca natural nu inseamna complet sigur. Tot ce ingeram poate sa
interactioneze cu altceva. Medicamentele luate pe cale orala merg in sistemul digestiv pe
acelasi drum cu plantele si alimentele luate tot pe cale orala. Deci, atunci cand un
medicament este amestecat cu vreun aliment sau vreo planta medicinala, fiecare dintre
ele poate sa afecteze modul cum corpul le metabolizeaza.
Unele medicamente afecteaza capacitatea organismului de a absorbi nutrienti. In mod
similar, unele plante si alimente pot scadea sau creste impactul medicamentelor.
Alcoolul este un narcotic care interactioneaza cu orice medicament, in special cu
antidepresivele si alte medicamente ce afecteaza creierul si sistemul nervos. Unele
componente ale regimurilor alimentare cresc riscul aparitiei efectelor secundare.
Teofilinul, medicament administrat in tratarea astmului, contine xantina, care se regaseste
in ceai, cafea, ciocolata sau alte surse de cafeina. Consumul ridicat din aceste produse in
timp ce luati Teofilin mareste toxicitatea acestuia.
Si anumite vitamine si minerale au impact asupra medicatiei. Cantitati mari de broccoli,
spanac sau ale legume cu frunze verzi bogate in vitamina K, care ajuta la coagularea
sangelui, pot contracara efectele medicamentelor administrate tocmai pentru prevenirea
coagularii.

Pe masura ce oamenii descopera plante medicinale noi exista o posibilitate din ce in ce


mai mare sa se abuzeze de acestea, pacientii sfarsind prin a avea mari probleme. Pacientii
precum batranii, pacientii care iau 2 3 medicamente pentru afectiuni cronice, diabet,
hipertensiune, antidepresive, colesterol ridicat, probleme ale inimii, sunt primii care
trebuie protejati de aceste efecte secundare.
Va prezentam in continuare cateva dintre interactiunile dintre alimente, plante medicinale
si medicamente.
Paducelul (gherghin), caruia i se face reclama cum ca ar fi eficient in reducerea
atacurilor de anghina pectorala prin scaderea tensiunii arteriale si a nivelului
colesterolului, nu trebuie luat niciodata cu Lanoxin (Digoxin), medicament prescris
pentru majoritatea problemelor de inima. Combinatia poate diminua prea mult ritmul
inimii, cauzand crize cardiace.
Ginsengul, potrivit cercetarilor, poate creste tensiunea arteriala, fiind periculos pentru cei
care vor sa si-o mentina sub control. Ginsengul, usturoiul sau suplimentele care contin
ghimbir, cand sunt luate impreuna cu medicamente pentru subtierea sangelui, pot cauza
hemoragii. In cazuri rare ginsengul poate provoca insomnii. Consumul cafeinei si
ginsengului simultan creste riscul suprastimularii si provoaca disconfort la nivel
gastrointestinal. De asemenea, consumat o perioada mai lunga, poate cauza dereglari ale
menstruatiei si sensibilitatea sanilor in cazul unor femei. Ginsengul nu este recomandat
femeilor insarcinate sau mamelor care alapteaza.
Capsulele de usturoi combinate cu medicamentele pentru diabet pot cauza o scadere
periculoasa a zaharului din sange. Persoanele care sunt sensibile la usturoi pot resimti
arsuri la stomac si gaze. Usturoiul are proprietati ce impiedica coagularea. Trebuie astfel
sa consultati un doctor in cazul in care luati deja anticoagulante.
Iarba moale (Chrysanthemum parthenium), considerat a fi remediul natural pentru
migrene si dureri de cap, nu trebuie luata cu alte medicamente impotriva migrenelor.
Ritmul inimii si tensiunea arteriala va creste la nivele periculoase.
Rachita alba, o planta folosita impotriva febrei, durerilor de cap, probleme reumatice,
poate duce la iritatii gastrointestinale daca este folosita mult timp. Prezinta aceleasi
reactii ca si aspirina (aspirina este un derivat din rachita alba). Uzul pe termen lung poate
conduce la ulcer.
In acelasi timp si anumite alimente interactioneaza cu medicamentele.
Branza veche, varza murata, unele tipuri de bere, vinul rosu, pepperoni si fructele
avocado prea coapte trebuie evitate de persoanele care iau antidepresive. Interactiunea cu
acestea poate cauza o crestere mortala a tensiunii arteriale.
Sucul de grapefruit interactioneaza cu medicamentele pentru controlul colesterolului,
unele medicatii privind probleme psihistrice, cu estrogenul, contraceptivele administrate

pe cale orala si numeroase medicamente pentru tratarea alergiilor comune. Sucul


modifica modul cum organismul metabolizeaza medicamentatia, afectand capacitatea
ficatului de a procesa medicamentul si a-l trimite in corpul pacientului.
Sucul de portocale nu trebuie consumat cu antiacizii care contin aluminiu. Acest suc
mareste absorbtia de aluminiu. Sucul de portocale si laptele trebuie evitate cand se iau
antibiotice. Aciditatea lor scade eficienta antibioticelor. Laptele nu trebuie amestecat nici
cu laxative care contin bisacodyl (Dulcolax). Veti descoperi ca laxativele actioneaza un
pic prea bine dimineata.
Cantitati mari de faina de ovaz sau alte cereale bogate in fibre nu trebuie consumate cand
luati digoxina. Fibrele pot interveni in absorbtia medicamentului, luand pastila degeaba.
Totusi, nu renuntati la a manca cereale imediat, deoarece va va salta nivelul digoxinei la
unul toxic. Doar un profesionist va poate face schimbari in regimul alimentar dupa
analiza atenta a nivelului digoxinei.
Bauturile cafeinizate si medicamentele pentru astm pot crea excitabilitate crescuta.
Carnea la gratar trebuie evitata de bolnavii de astm. Compusii chimici care se formeaza
cand carnea este prajita la gratar impiedica medicamentatia sa lucreze eficient, crescand
posibilitatea unui atac de astm.
Consumul regulat de alimente bogate in grasimi in timp ce luati anti-inflamatorii si
medicamente pentru artrita cauzeaza probleme pentru rinichi, pacientul simtindu-se
vlaguit si foarte linistit, aproape sedat.
Bauturile alcoolice au tendinta sa mareasca efectele deprimante ale medicamentelor.
Este o idee buna sa nu consumati niciun fel de alcool atunci cand sunteti sub tratament.
Antioxidantii si beta carotenul intensifica efectul alcoolului asupra stomacului.
Si alte medicamente obisnuite eliberate fara reteta pot cauza probleme in urma unor
interactiuni. Spre exemplu, aspirina poate afecta eficacitatea medicamentatie penru
artrita, a steroizilor si a diureticelor. Contraceptivele orale sunt mai putin eficiente cand
interactioneaza cu barbituricele, antibioticele si medicamentele impotriva tuberculozei.
Rosiile contin cantitati mici de substanta toxica cunoscuta sub numele de solanina, care
poate cauza dureri de cap. Sunt si o sursa pentru alergiile comune. O substanta
neidentificata inca din rosii si produsele pe baza de tomate poate provoca indigestie si
arsuri stomacale. Persoanele care au probleme digestive ar trebui sa incerce sa elimine
rosiile pentru 2-3 saptamani si sa observe daca apare vreo imbunatatire.
Capsunile, zmeura, spanacul si rubarba contin acid oxalic, care poate agrava pietrele
la rinichi si vezica biliara si reduc capacitatea organismului de a absorbi fierul si calciul.
Zmeura contine un salicilat natural care poate cauza reactii alergice persoanelor sensibile
la aspirina.

Evitati cartofii care au o tenta verde a cojii si indepartati mugurii. Altfel vor avea gust
amar si pot contine solanina, substanta toxica ce cauzeaza diaree, crampe si oboseala.
Prunele, piersicile, caisele si ciresele pot produce reactii alergice persoanelor sensibile
la aceste alimente. Persoanele alergice la aspirina pot avea probleme dupa ce mananca
prune sau piersici, care contin salicilat. Samburii de prune, piersici si caise contin un
compus numit amigdalina, care in cantitati mari poate si otravitoare.
Prin urmare, ceea ce dumneavostra considerati a fi sanatos si benefic organismului in
realitate va poate aduce daune foarte mari, uneori letale. Incercati pe cat posibil sa
descoperiti alimentele, plantele si medicamentele care va pot rani, discutati cu doctorii
pentru a alege medicamentatia si alimentatia potrivita organismului dumneavoastra.

Este putin cunoscut faptul ca alimentele pot interactiona cu medicamentele si de cele mai
multe ori in detrimentul actiunii terapeutice medicamentoase. In plus exista conceptia
generala conform careia ce-i natural nu dauneaza.
In nenumarate cazuri alimentele si plantele trapeutice interactioneaza cu medicatia si
consecintele pot fi severe. Acest lucru se intampla deoarece alimentele si plantele pot
altera felul in care organismul metabolizeaza medicamentele.
Alcoolul este un drog legal care interactioneaza cu practic toate medicamentele, in
spacial cu medicatia antidepresiva si cu antibioticele.
Actiunea medicamentelor anticoagulante poate fi influentata de consumul excesiv de
spanac, broccoli, legume cu frunze verzi. Aceste legume contin vitamina K, care
favorizeaza coagularea sangelui.
Excesul de fibre alimentare poate afecta absorbtia medicamentelor analgezice (calmante
ale durerii - acetaminofen) si a medicatiei cardiace (digoxina).
Usturoiul are actiune anti-hipertensiva si asociat (in exces) cu medicatia pentru tratarea
hipertensiunii arteriale, poate conduce la hipotensiune severa.
Branza fermentata (cu mucegai, parmezan), berea, vinul rosu, avocado, interactioneaza
cu medicatia antidepresiva, principala reactie fiind simtita la nivelul tensiunii arteriale.
Sucul de grapefruit interactioneaza cu medicatia anti-colesteroleminanta, contraceptiva si
antialergica.
Laptele si sucul de portocale pot interactiona cu efectul terapeutic al antibioticelor.
Bauturile cofeinizate pot altera actiunea medicatiei antiasmatice, datorita excitabilitatii
excesive la care se ajunge.

Carnea indelung preparata pe gratar poate inhiba medicatia antiasmatica, in special pe cea
care contine teofilina.
Asadar pe perioada administrarii unui tratament medicamentos, se impune un control
strict al dietei urmate, pentru a maximiza eficienta terapeutica a tratamentului, dar si
pentru a asigura nevoile energetice si nutritive ale alimentelor.

Anticoagulantele orale

Farmacist drd Andreea Farcas

Terapia antitrombotica implica medicamente anticoagulante ca warfarina, acenocumarolul, heparina, enoxaparina,


dalteparina, nadroparina, precum si antiagregante plachetare (acidul acetilsalicilic, clopidogrelul, ticlopidina,
dipiridamolul) si sta la baza tratamentului si preventiei tulburarilor tromboembolice cum sunt tromboza venoasa
profunda, embolismul pulmonar, profilaxia tromboemboliilor dupa infarctul miocardic acut si la pacientii cu fibrilatie
atriala.

Precautii
Administrarea anticoagulantelor la pacientii cu disfunctii hepatice trebuie facuta cu precautie, deoarece sinteza
factorilor de coagulare poate fi alterata, rezultand niveluri plasmatice crescute de anticoagulant liber. De asemenea,
anumite tipuri de cancer, insuficienta renala severa, hiper- si hipotiroidismul pot influenta efectul terapiei
anticoagulante.

In pofida tuturor beneficiilor aduse de acesti agenti terapeutici, existenta interactiunilor medicament-medicament si
medicament-aliment poate duce la aparitia reactiilor adverse grave, cu risc crescut de hemoragie. Tromboprofilaxia n
cazul pacientilor varstnici trebuie atent monitorizata datorita polipatologiei si utilizarii unui numar crescut de
medicamente, ce pot afecta hemostazia, impunandu-se urmarirea beneficiului pe termen lung al tratamentului
anticoagulant si a unui risc cat mai scazut pentru aparitia hemoragiilor grave. Nivelurile terapeutice de protrombina pot
fi afectate de o serie de factori, cum ar fi utilizarea altor medicamente, prezenta afectiunilor asociate, dar si de dieta.
Introducerea unui nou agent terapeutic, dar si retragerea unui medicament din terapie pot decompensa un pacient la
care s-a reusit stabilizarea valorilor coagularii n limite optime. Unele medicamente pot duce la potentarea actiunii
anticoagulante cu aparitia hemoragiilor n cazul n care doza de anticoagulant nu este redusa n mod corespunzator.
Alte medicamente pot duce la scaderea efectului anticoagulant fie prin scaderea absorbtiei (colestiramina), fie prin
inductie enzimatica (barbiturice, carbamazepina, rifampicina). Atunci cand exista riscul unei hemoragii severe cauzate
de o interactiune, utilizarea unuia din cele doua medicamente este recomandat a fi evitata. Totusi, daca acest lucru nu
este posibil, actiunea anticoagulanta trebuie atent monitorizata pentru a putea ajusta corespunzator dozele de
anticoagulant. Perioada critica pentru aparitia hemoragiilor este atunci cand pacientului, caruia i s-a reusit stabilizarea
valorilor coagularii n limite optime, i se introduce n terapie un nou medicament ce poate interactiona sau cand i se
retrage medicamentul ce interactioneaza cu anticoagulantul oral. In functie de mecanismul interactiunii, raspunsul
clinic poate fi rapid sau poate sa apara n cateva zile. Dintre numeroasele interactiuni ale anticoagulantelor, doar cele cu
relevanta clinica vor fi mentionate n prezentul material. Mecanismele implicate n aceste interactiuni sunt tulburarile
de absorbtie, inhibitia sau activarea sistemului enzimatic de metabolizare si scaderea cantitatii de vitamina K necesara
gama-carboxilarii factorilor de coagulare. Desi numai un numar limitat de interactiuni are o semnificatie clinica majora,
orice tratament poate avea riscul unei interactiuni. De aceea, este necesara supravegherea atenta si regulata a testelor de
coagulare (timpul de protrombina TP, raportul INR - International Normalized Ratio) n cazul prescrierii oricarui
tratament n combinatie cu anticoagulantele. Interactiunile cu semnificatie clinica ale anticoagulantelor orale cu alte
medicamente sunt prezentate n tabelul 1. Pe langa interactiunile medicamentoase ce pot exista, alimentele cu un
continut bogat n vitamina K afecteaza efectul anticoagulant. Este important pentru pacientii aflati sub terapie
anticoagulanta sa cunoasca aceste alimente si sa le consume cu moderatie, evitand fluctuatiile n ingestia acestora cu
scopul prevenirii variatiilor valorilor INR. De asemenea, exista anumite plante medicinale care afecteaza raspunsul
pacientului la terapia anticoagulanta, impunandu-se monitorizarea atenta si eventuala reducere a dozelor de
anticoagulant. inand cont de posibilitatea tuturor acestor interactiuni ce genereaza atat probleme legate de raspunsul
pacientului la terapia anticoagulanta, dar si reactii adverse grave, este necesara o atentie crescuta la asocierea
anticoagulantelor cu medicamente si cu unele alimente, precum si precautie la administrarea acestora n cazul

pacientilor cu afectiuni asociate, cu scopul utilizarii rationale menite sa asigure o protectie anti-trombotica eficienta, cu
minimalizarea riscurilor de complicatii hemoragice.

Interactiuni

Dintre plantele si produsele naturale care interfereaza cu terapia anticoagulanta amintim Ginko, Arnica, anasonul,
musetelul, ceaiul verde, sunatoarea (Hypericum Perforatum), usturoiul, ardeiul iute (Capsicum), ghimbirul, afinele si
coenzima Q 10.

Moderat
Alimentele bogate n vitamina K - maioneza, ouale, varza, broccoli, salata verde, patrunjelul, spanacul, avocado,
andivele.

Bibliografie

1. Thomson Micromedex Healthcare Series, Volume 135, 2008.


2. Stockleys Drug Interactions, 7th Edition, 2005, The Pharmaceutical Press.chm
3. Anne L. du Breuil, MD, Elena M. Umland, PhD. Outpatient Managementof Anticoagulation Therapy. American
Family Phyician, 2007 Apr; Vol 75 No7:1.031-1.043.
4. Giancarlo Agnelli. Current Issues in Anticoagulation. Pathophysiol Haemost Thromb 2005; 34(suppl 1):2-9.
5. Delaney J.A., Opatrny L., Brophy L.M., Suissa S. Drug-drug interactions between antithrombotic medication and the
risk of gastrointestinal bleeding. CMAJ 2007; 177 (4): 347-351.
6. Crowther M., McCourt K. Venous Thromboembolism. A Guide to Prevention and Treatment. The Nurse
Practitioner, 2005, Vol 30, No 8:26-44.