Necesarul pentru un endo bun:

Sistem de dig. Fr izolare bun, ce urmeaz, nu conteaz. Acesta cuprinde un clete

perforator, un forceps, o ram, folii de latex i cteva cleme. Nu te speria, nu ai nevoie
de toate clemele pe care le vezi n catalog. Cteva, bine alese, sunt suficiente.

Instrumente pentru cavitatea de acces. De baz, un instrument diamantat cilidroconic, cu vrf rotunjit, pentru turbin. Un set restrns, mai conine cteva instrumete
diamantate, globulare, cu gt lung i un instrument cilindro-conic inactiv la vrf (de
exemplu, Diamendo-Maillefer), pentru turbin. n plus, freze globulare cu gt lung,
pentru turaie redus (incepatorii, ar trebui sa evite folosirea globularelor, mai
ales cele mici, la acces, pentru ca se poate perfora destul de usor...mai utile
sunt cilindricele diamantate cu cap rotunjit, care-ti deschid vizibilitatea si pe
lateral si poti pastra mai usor directia de frezare in axul dintelui...desi
sacrificiul de substanta dentara uneori e mai mare)

Foramenlocator(apexlocator). Fr lungime de lucru, nu exist endodonie. O hain,

indiferent ct e de frumoas i atent lucrat, dac i este mic sau mare Prepararea,
curarea i obturarea nu vor fi niciodat mai bune dect lungimea de lucru. Poi opta la
nceput pentru o variant ieftin, cu condiia s citesc bine.

Oglind frontal i sonda endodontic DG16.

Un clean stand i un endoblock.

Instrumente de oel. Multe pile 6, 8 i 10 pentru permeabilizare. Pentru preparare,

seria I (15-40) i seria a II-a (45-80), reamer sau pil. Optional, 25-60 din NiTi, pil.

Un set de freze GG pentru acces radicular.

Irigaie. Gel pe baz de EDTA pentru permeabilizare i NaOCl 5, 25%. Seringi luer
lock i canule simple de irigaie.

Obturare. Rapid, calitativ i relativ simpl, e compactarea termomecanic. Deci un

compactor McSpadden mrime 30. Conuri nestandardizate M, un calibrator pentru
conuri (ler endodontic), sealer i conuri de hrtie.

Compozit pentru refacere de bont i dispozitive radiculare din fibr de sticl. Mai
punem o matrice circular i nite icuri.

Lucruri mrunte. Gel hemostatic, revelator de carie, past cu hidroxid de calciu i

material pentru obturaii provizorii.

Dupa anestezie, aplicare diga si cavitate de acces (vezi endo buna a-z) si insist pe dat jos toata
caria, ajungem la prima etapa, negocierea. In functie de cum decurg lucrurile in acesta etapa,
vom alege secventa de preparare.
Deci negocierea (detalii in endo buna a-z) o incepem cu 10 (mov) file SS, cu gel EDTA pe canal.
Dupa ce am estimat aprox lungimea de pe rx preop, intram cu 10 in miscare de WW (rotatie
dreapta-stanga). La cea mai mica blocare, ne retragem si stergem instrumentul in clean stand.
Important e sa nu fortam. Verificam cu apexlocatorul in momentul in care instrumentul nu
avanseaza, sa vedem pe unde suntem. Daca nu ajungem cu movul la LL, trecem la gri (8).
aceleasi miscari, fara sa fortam. Aici avem doua variante. Daca 8 ul ajunge la LL, mergem 1 mm
in depasire si facem cam 8-10 miscari de pilire de amplitudine mica 2-3 mm dupa care trecem la
10 si facem exact acelas lucru. De obicei problemele apar la 15 si o sa vedem mai tarziu cum le
rezolvam. Bun, exista si canale sa le zicem didactic simple, adica alea unde merge din prima si
fara eforturi la lungimea de lucru un instrument cel putin 15-20. Cu astea nu avem asa mare
bataie de cap. Dar sa revenim la bataia de cap, adica canalele unde nu vrea 8 ul sa mearga la ll,
astea sunt super grele sau alea unde nu vrea 15 le, sa le zicem de dificultate medie. Ce e de facut
cu astea??? Pai trebuie un pic de rabdare. Toata smecheria cu astea e sa venim in step-back WW
cu toata seria, nefortand deloc si fara o adancime de penetrare prestabilita pentru a largi cele 2/3
coronare restrictive. Dupa prima trecere prin serie, reintroducem instrumentul care nu voia la LL,
si de multe ori, minune, merge.Daca nu vrea nici acum, nu ne panicam, recapitulam seria ca
prima oara si observam ca se creeaza spatiu. Mai mult ca sigur ca va merge dupa aceasta
recapitulare. Aceasta manevra o facem ori de cate ori un instrument nu vrea sa avanseze unde
vrem noi. Cand pana la urma atingem LL cu 8, mergem din nou 1 mm in depasire si iar pilim 810 miscari pana se plimba liber. Si continuam asa pana cel putin 20 sta la LL. Eu merg de obicei
in depasire cu instrumentele 8-15 sa fiu sigur ca e patent canalul. Dupa 20 e mai greu sa-l infunzi
daca lucrezi cu grija. Bun, probabil ca v-ati intrebat la ce ar fi bune ProTaperele. Pai cu
instrumentele S1 si S2 putem inlocui fazele de recapitulare. Miscarea e tot aia si din nou regula e
sa nu fortam. Preferabil sa nu intram cu ele mai mult decat ne intra un 15, ca riscam sa le rupem.
Bun, in momentul cand avem un instrument cel putin galben la LL, putem rasufla usurati, sunt
deja sanse mari ca totul sa iasa bine daca suntem meticulosi.
De obicei, sunt canale unde am ajuns foarte usor la LL cu cel putin 20-25 sau mai mult. Astea
sunt cea mai mare placere, dificultatea la ele nu e de preparare ci de control al infectiei. Dupa ce
am stabilit care e primul instrument care sta la LL, cel putin 20, putem iriga prima seringa de 5
ml de hipo. Dupa pregatim in endoblock seria intreaga, pe canale largi din 0,5 in 0,5 mm pana la
60 si din mm in mm pana la 80 ca sa obtinem un taper de 10. De obicei merge usor, eventual
avem nevoie de o recapitulare. Miscarea e WW si retractie pana se lipeste stopperul pe reperul
coronar. Pentru cei curajosi, putem lucra coronar cu GG tot in step back sau crown down fara sa
fortam si adaptand marimea preparatiei in functie de gabaritul radacinii. Din pacate pentru asta
nu va pot da reteta. Dupa ce toate instrumentele din serie au ajuns pe reper, introducem 10 sau 15
1 mm in depsire pentru a mentine patenta si irigam 5-10 ml de hipo cu un ac de 0, 40, care de
obicei patrunde destul de profund, maxim la 4 mm de LL. Suflam si uscam, dupa care
introducem pasiv un instrument NiTi de aceasi dimensiune cu instrumentul ss de la care am
pornit step back ul si masuram cu apexlocatorul. Daca sta la lungimea de lucru problema e
rezolvata, inseamna ca asta e masterul. Daca nu, introducem pasiv pe rand numerele urmatoare
pana unul sta. Daca cel care sta e doar cu un numar mai mare, putem trisa putin, in sensul ca-l

folosim ca master. Daca e cu mai multe, repreparam pornind de la el. Cand preparatia e gata,
mare lucru nu mai e de facut decat sa irigam cat mai mult.

Prepararea in canale dificile

Ideea de baza aici e nu forta si ai rabdare! Adica dupa ce am atins LL cu cel putin 20, incercam
sa scoatem minim un taper de 5 care sa ne permita un con master de 4%. Cum facem asta? Toata
seria de ss pusa din mm in mm si recapitulam fara sa fortam pana se aseaza stoperele pe reper. E
adevarat ca facem besici la degete, va trebui sa recapitulam uneori chiar de 3-4 ori, dar astai
viata, alta solutie nu exista. Restul regulilor de irigare, patenta si determinarea a diametrului
foraminal se pastreaza, atat numai ca e nevoie de mai multa munca. Pentru usurare putem evaza
dupa prima recapitulare coronar cu GG, ori 3-4-5 in functia de gabarit sau pt siguranta numai 3
circumferential. In plus, canalele cu curbura apicala accentuata ne obliga ori sa preurbam
instrumentele ss sau sa utilizam NiTi.
In cazul canalelor curbe, cand dotarea e modesta si nu avem decat ace de otel, e bine de evitat
orice alta tehnica in afara de cea a "fortelor balansate" daca nu vrem sa transportam, sa zipuim
sau sa facem praguri.Se presupune totusi ca am avea macar K flexo file, adica k file care au un
patrat desenat pe maner.
Dupa stabilirea accesului coronar in linie dreapta, preflaringul coronar cu ce avem, folosim
6,8,10,15 in miscari de watch-winding la lungimea de lucru, iar mai departe 20... dupa tehnica lui
Roane.
Cazurile vitale pot fi inchise inca din prima sedinta. Pentru devital in schimb, tinand cont ca
preparatia si irigarea simplificate nu curata suficient, este indicata introducerea unei paste de
hidroxid de calciu pentru cel putin o sapatamana. Aceasta este ieftina si poate fi introdusa usor cu
un lentullo rotit cu mana pentru a evita accidentele. A doua sedinta permite irigare suplimentara.
Bineinteles ca la a doau sedinta trebuie reevaluat diametrul foraminal si eventual completata
preparatia.
In cazurile vitale, in principiu, ar trebui sa avem o rata de succes destul de mare pentru cativa
ani. Chiar daca preparatia e mai precara si protocolul de irigatie nu indeparteaza in totalitate
pulpa, un timp va fi tolerat. Combinat cu o tehnica de obturare precara (pentru rapiditate
monocon de 4% sau termomecanica), jegul remanent o va lua la vale la un moment dat, destul sa
nu fie inchiderea coronara etansa si sa inceapa bacteriile sa patrunda. Dar pacientul trebuie sa
inteleaga ca atata a platit, atat a primit. Avantajul e ca se poate retrata. Mai e problema canalelor
suplimentare de genul mb2 al caror tratament nu intra in discutie la timpi rapizi de lucru. Genul
asta de tratament poate fi considerat ceva mai mult decat o pulpectomie care indeparteaza
durerea. Asigurarea succesului pe termen lung, care creste la un endodont timpul de lucru si
reprezinta astfel diferenta de pret, e preparatia mai larga, protocolul de irigatie mai complex si
tehnica de obturare mai laborioasa. Hai sa zicem ca un GP care face riguros ce am descris, face
cam jumatate din tratamentul unui endodont.

La cazurile devitale lucrurile se imput, aici diferenta e facuta de ce am descris mai sus. Cum un
GP nu poate aloca timp pt o preparatie mai larga, irigatie si obturare laborioasa, mai poate aduce
un devital spre rata de succes pe care o are pe un vital, in aceleasi conditii de tehnica doar cu
ajutorul medicatiei interimare cu caoh, deci obligatoriu trebuie sa faca 2 sedinte, chiar daca mai
scurte. Insa econmic nu e foarte avantajos, fiindca 2 sedinte inseamna dublu timp pentru
anestezie, izolare etc plus costurile aferente. Din nou, cu eforturi se pot obtine pentru un timp
rezultate, cand esueaza insa nu mai este iesire, ori maxim trat ori afara.
E greu de spus exact pe aceasta tehnica care ar fi rata de succes la de exemplu 3-5 ani. Ar trebui
facut un studiu riguros ca sa stim niste date precise. Oricum, logica spune ca ar trebui sa fie mult
mai mare fata de ce se face in mod curent dar si mai mica fata de un tratament de 6 ore cu toate
fineturile, nu? Ca exemplu, chiar daca sa zicem a-i curata foarte putin datorita unei preparatii si
irigatii precare, simplul fapt ca ai izolat cu diga, ceea ce inseamna ca macar nu mai bagi mizerie
in plus ar trebui sa creasca semnificativ rata de succes. E foarte greu de zis fiecare etapa de
tratament ce influenta procentuala are in rezultatul final. Dar din nou logica spune ca, cu cat
realizam cat mai aproape de 100% fiecare etapa a tratamentului, sansa ca rezultatul final sa fie
cat mai bun creste.

Obturatia de canal
Monocon
Avem nevoie de conuri de gutaperca 4 si 6 % ca sa intre pe preparatiile mai
anemice si conuri de hartie de aceeasi dimensiune, plus conuri iso calibrate pentru
1/3 apicala. Ca si sealer avem 2 variante, ori ceva gen AH ori Guttaflow. Ultimul l-am
testta cu studentii in varianta monocon si nu este rau daca il folosim cu atentie. Din
pacate e cava mai scump si avem nevoie si de un amalgamator. Bun, concret cum
facem. Dupa ce am termintat de preparat si curatat canalele, le uscam foarte bine
prin aspirare urmata de conuri de hartie. Conurile master le probam in canal inainte
de a usca, irigantul simuland sealerul. Dimensiunea conului master o alegem in
functie de masterul stabilit la gouging. Proba reusita inseamna ca ne ajunge conul la
lungimea de lucru, are frictiune si nu trece. Conul se marcheaza prin strangerea in
pensa pe reper. Dupa prepararea sealerului, acesta va fi introdus ori prin injectare la
GF sau cu un Lentullo invartit cu mana pt AH. De obicei nu trebuie introdus foarte
mult fiindca Conurile greater taper ocupa destul de mult spatiu in canal. Urmeaza
introducerea lenta in canal a conului pe varful caruia sa aplicat putin sealer. Il
introducem lent pentru a permite sealerului in surplus sa refluezee spre camera
pulpara. Dupa ce am termitat aceasta etapa, cu un instrument incalzit la flacara
taiem conurile la nivelul orificiilor si cu un fuloar mic compactam. Cu o buleta de
vata umezita in alcool stergem riguros camera pulpara. Urmeaza filmul de control.

Compactare termomecanica

E o tehnica ieftina si cu rezultate foarte bune insa cere un pic de antrenament.

Folosim acelas tip de conuri de gutaperca mentionate anterior. Sealerul poate fi
doar ceva gen AH, GF nu merge fiindca se intareste instand de la caldura. La
aceasta tehnica trebuie sa fim foarte atenti la cateva lucruri. Foarte important e
conul master bine calibrat, altfel zboara la compactare dupa. Alta precautie se
refera la directia de rotatie a compactorului. Verificati totdeauna inainte ca piesa cot
sa roteasca compactorul in sensul acelor de ceasornic!!!! In caz contrar exista riscul
de accident foarte grav, adica trecerea instanta peste foramen in os a
compactorului. De obicei nu mai poate fi scos decat cu tot cu dinte!!! Deci inca o
data, verificati inainte! Compactorul e gutta condenser de la maillefer, din
constatarile mele marimea 30 e ok in majoritatea cazurilor. Acesta se probeaza
inainte de compactare in canal. Trebuie sa intre usor, fara sa atinga peretii cam la 5
mm de lungimea de lucru si sa aiba mult spatiu in jur. Asta se intampla de obicei
fara mari eforturi daca preparatia e larga, conicitatea compactorului fiind de 2%. Se
cimenteaza conul master ca la varianta mocnocon. Pe langa se pot baga de
completare mai multe conuri iso. Se taie la orificiu dupa care se fuleaza cu un
plugger gros sau cu un fuloar. De aici incepe compactarea. Turatia se regleaza in
felul urmator: maxim (20 000 rpm) la microaer si cam jumatate la micromotorul
electric. Compactorul in rotatie se pune in contact cu platoul de gutaperca de la
orificiul canalului si se apasa usor. Trebuie mentinuta presiunea apicala. Topind
gutaperca, acesta coboara spre apical. Coboram pana cand stopperul ajunge pe
reper. In acest moment mentinem in pozitie pana simtim o contrapresiune care
tinde sa ne scoata din canal. Dupa cateva secunde de pauza in care mentinem
contrapresiunea, lasam incet instrumentul sa iasa din canal stergandul incet pe unul
din pereti. Actiunea asta trebuie sa aiba loc lent fiindca altfel scoatem gutaperca din
canal. Atentie mare! Niciodata nu oprim instrumentul in canal sau il indoim fiindca
se rupe!!! Totdeauna intram in axul canalului si nu fortam dupa curbura! Obligatoriu
anestezie fiindca de la incalzire doare! Dupa ce am scos compactorul din canal, cu
un plugger gros compactam gutaperca inmuiata la orificiu. Urmeaza aceeasi
procedura de curatare a camerei pluplare. In principiu aceasta tehnica daca este
efectuata corect da rezultate foarte bune si in timp record (sub un minut faza
propriu zisa de compactare).

Intotdeauna toti trebuie sa avem in minte

urmatoarele:
1. nu ma apuc de un dinte daca nu cred ca pot sa-l tratez endo. daca pacientul
vrea/poate il trimit. aici fiecare trebuie sa stie fiecare cat poate si sa evalueze cazul
atent pentru a-i stabili dificultatea inainte de a intra pe el.
Un dinte neatins poate fi facut mai bine, mai repede, mai ieftin si cu sanse mult mai
mari de reusita la un specialist decat unul pe care s-a "incercat" ceva.
2. Daca cred ca pot sa-l fac trebuie sa nu-l distrug iremediabil sau sa-l fac pe

pacient sa-l coste enorm un retratament cu ace rupte, perforatii (de obicei
majoritatea specialistilor taxeaza suplimentar aceste manopere, in plus fata de
retratamenul uzual) etc.
2.1. Diagostic bun, evaluarea prognosticului si "analiza de risc" - elimina
tratamentele endodontice inutile sau pe alti dinti decat cei cu probleme.
2.1.1. Diagnostic corect: dintele si necesitatea sau nu a tratmentului endo
2.1.2. Aici intra in discutie si problema cu pulpectomia in scop protetic. Sa nu uitam
ca un tratament, chiar bine facut, daca nu este necesar - inseamna supramanopera.
2.1.3. Sa nu tratam endodontic dinti la care unul din prognosticle endo - paro restaurativ este "rezervat".
2.1.4. Sa privim si situatia de ansamblu adica "diagnosticul pacientului" si nu doar
"diagnosticul dintelui".
2.1.5. Analiza de risc. Daca dintele "cedeaza" ce pierdem?
- o simpla obtuatie
- o coroana
- o restaurare protetica de mica intindere
- o restaurare protetica mai extinsa/toata arcada
2.2. Un tratament endodontic care sa permita un retratament anterior.
Chiar si un tratament "perfect" poate avea nevoie de un retratament.
<<< De ce? Orice obturatie de canal, indiferent de cat de compacta ar fi, nu este
facuta sa stea intr-o balta de saliva. Dupa un timp relativ scurt va aparea o infiltrare
bacteriana ce va recontamina sistemul endodontic. Situatiile posibile sunt:
pierderea obturatiei provizorii, carie secundara etc. >>>
2.2.1. De evitat la acces:
A) perforatiile (mai ales cele cervicale sau in furcatii, vechi si contaminate au o
sansa mica de succes):
Cauze:
a) angulatie corono-radiculara:
- atentie la toti frontalii (cu exceptia celor abrazati -acces incizal sau care sunt
slefuiti - acces vestibulo-incizal)
- atentie la premolarii inferiori
b) diferenta mare de perimetru ocluzal/cervical
- atentie la premolarii superiori
c) dinti malpozitionati
d) acces insuficient, acces dificil (pozitie pe arcada, prin restaurari protetice)
e) cautarea "frenetica" dupa canale:
- suplimentare (al 2-lea D, MB2, MM) - e mai putin "nociv" un canal negasit decat o
perforatie
- "uzuale" (V, P, MV, DV, ML)
- calcificate (aici e cam de specialist si situatia ar fi trebuit evaluata initial)

B) blocarea orificiilor canalelor radiculare (mai ales MB2, MM)

a) prin debriuri de dentina (sapaturi cu freza, lipsa de irigatii etc.)
2.2.2. De evitat la pulpectomie/negociere:
A) Pierderea permeabilitatii (blocarea canalui, praguri)
Daca se intampla insistenta (fara cunostiintele sau uneori dotarea necesara) duce
la:
- situatii uneori imposibil de rezolvat chiar de catre specialist
- pierdere de timp/bani pentru medic (bate pasul pe loc fara a rezolva problema)
- perforatii, situatie si mai dificila de remediat comparativ cu un parg/blocaj
B) Ruperea unor instrumente (tehnica incorecta, intrumente vechi)
2.2.3. De evitat la preparare:
A) Devierea de la traiecul original (transportarea spre furcatii - cu/fara perforatie,
transportarea apicala (ovalizarea foramenului)
B) Ruperea unor instrumente - mai ales dupa curbura <<< nu s-a inventat inca
microscopul care vede dupa colt>>>. Daca instrumentul nu poate fi vizualizat la
microscop, sansele de a-l scoate sunt practic nule.
<<< Pentru fanii de rotativ: Intotdeauna sa ne inchipuim cu cat ne apropiem de wl
cu atat ni se apasa mai adanc cutitul pe jugulara / strange latul de gat. Nu fiti
dependenti 100% de rotativ, folositi si tehnici de preparare manuala, sau daca nu
vreti/nu stiti, lasati-l si 20 ISO la nivel apical, e mai putin "nociv". >>>
2.2.4. De evitat la obturare:
A) Utilizarea unor materiale/tehnici care fac canalul imposibil de dezobturat ulterior:
a) NU! Obturarea DOAR CU cimenturi/paste (ionomer, fosfat de zinc-Adhesor,
cimeturi rasini - Foredent, Forfenan, Spad, AH26, AHPlus, chiar si cimenturi ZOE Pulp Canal Sealer, Endometazona). Daca "cadeti in pacat" macar faceti-l full cu ZOE.
Uneori aceste paste care se intaresc/cimenturi sunt imposibil de dezobturat chiar si
de catre un specialist.
b) NU! Obturarea cu con de gutaperca care nu ajunge pe toata lungimea preparatiei
(indiferent daca aceasta este scurta sau pana la lungimea de lucru). Poate ramane o
zona doar cu ciment dupa varful conului care ne duce in situatia a).
c) NU! Utilizarea unui Lentullo "rotativ". Bagati "pasta/cimentul" cu Lentullo invartit
cu mana, ace K-file(pila) sau K-reamer(avans), conuri de hartie, conul de gutaperca.
Daca sunteti "pacatosi" aveti grija:
- sa probati Lentullo bagat in piesa in canal (va da o idee despre directia canalului +
directia piesei cot)
- sa fiti siguri de sensul de rotatie (altfel s-ar putea sa aveti Lentullo ramas si in
canal si dupa apex
- sa fiti siguri ca sunteti la o distanta sigura de apex (ca o masura suplimentara de
siguranta ar fi observarea lungimii care intra in canal si alegera unui lentullo cel
putin egal ca marime/diametru cu ultimul instrument care a ajuns la lungimea de
lucru).

B) Umplerea camerei pulpare cu ciment/pasta. Aceasta poate "curge" in istmuri sau

canale suplimentare neidentificate si poate cauza imposibilitatea tratarii ulterioare
daca este nevoie, chiar de catre un specialist.
2.2.5. De evitat la refacere:
A) Introducerea unor dispozitive corono-radiculare care nu mai pot fi indepartate
sau fac dintele nerestaurabil:
a) prea lungi (mai mult decat este necesar) deoarece:
- fac dificila/imposibila indepartarea
- pot "viola" sigilarea apicala - cei 4-5 mm care trebuie sa ramana din obtuatia de
canal
- cresc riscul creari unei perforatii in timpul prepararii
b) prea groase (mai mult decat este necesar) deoarece:
- peretii restanti de dentina vor fi subtiri ceea ce inseamna ca:
- dintele nu va mai putea fi retratat (devine "nerestaurabil")
- creste riscul de fractura verticala (care duce 100% la extractie)
c) active (mai ales daca sunt folosite abuziv)
- autoinfiletate de tip Dentatus - mai ales daca sunt prea groase, prea lungi sau sunt
infiletate excesiv deoarece:
- cresc riscul de fractura verticala (care duce 100% la extractie)
- sunt uneori dificil de indepartat (daca sunt foarte lungi) deoarece materialul din
care sunt confectionate este moale
d) din aliaje extrem de dure - pun probleme la indepartare
e) din aliaje prea moi - pun probleme la indepartare
f) metalice cimentate adeziv (cu cimenturi rasini, chiar uneori si cu ionomer) - pot fi
imposibil de indepartat daca este necesar, mai ales daca sunt foarte lungi
In general tendinta actuala este de a utiliza dispozitive nemetalice.
g) Totusi trebuie evitate cele extrem de dificil de indepartat - oxidice ZrO2 sau
altele.
La partea asta ultima as putea fi completat/contrazis, poate si de catre cei ce se
ocupa de protetica.

Cateva sfaturi de la Buchanan pentru un endo reusit:

Brilliant diagnosis and treatment planning is worth way more than good hands. Dont
retreat loser teeth!

Technology is an empty bag in the hands of a poorly intended, poorly trained dentist.

The wrong negotiation technique will block you out in one out of 3 vital cases.

If you negotiate to the terminus of root canals in the presence of NaOCl (no lubricant),
you are going to have to say you prefer to treat vital cases shortI meant to do that
because you will get no other consistent result.

If someone taught you that a No. 10 K-file (without a lubricant) is the appropriate size to
approach the terminus in a small canal, you need to help them understand that they dont
know their file from an orifice.

If you have done root canal therapy in the last week without an apex locator you have
failed the IQ test.

If you dont know the balanced force technique of K-file manipulation, you could do
better in tight canals.

If you think it takes 5 to 8 rotary shaping files to ideally shape a root canal, you are
listening to the wrong salesperson.

If you have used any type of Gates Glidden bur in the last year, you are going to the
wrong lectures.

If you think any irrigation technique, no matter how much improved, is going to get the
job done in 3 to 5 minutes, you have never looked at CT reconstructions of endodontic
anatomy.

If you have been told by an endodontist that carriers cannot be removed for retreatment,
show them how to do it after you learn the 60-second method shown on my Web site,
endobuchanan.com.

Ce este lungimea de lucru?

Definim acest parametru, drept distana dintre dou repere, unul situat coronar i cellalt apical,
pe care se va face prepararea, curarea i umplerea (obturarea) canalului radicular.
Datorit atenurii curburilor n timpul preparrii, lungimea de lucru se reduce. Clinicianul trebuie
n permanen s monitorizeze i s reevalueze acest paramentru important, pe parcursul
tratamentului.
Orice instrument, care va fi introdus n canalul radicular, trebuie msurat.
Precizia i rigurozitatea, impuse de lungimea de lucru, cresc timpul operator. Tratamentul
endodontic este, din acest motiv, o manoper nalt individualizat, cu costuri crescute.
S vedem, n continuare, reperele de msurare a lungimii de lucru.
Repere coronare

Sunt observate direct, n cavitatea bucal, la nivelul coroanei dintelui, la care efectum
tratamentul endodontic.
Vom alege structuri dure dentare, stabile, care nu se pierd pe parcursul tratamentului.
La grupul frontal, reperul coronar este marginea incizal iar la dinii posteriori, vrful de
cuspid sau marginea ocluzal, niciodat o creast marginal.
Vom alege ntotdeauna reperul cel mai apropiat de orificiul canalului radicular.
Repere apicale
Sunt repere situate la nivelul treimii apicale a rdcinii, ascunse privirii directe.
Dac pentru reperele coronare exist consens, cele apicale nasc multe controverse i dispute.

Cteva definiii:
Apex anatomic vrful (vertex-ul), poriunea cea mai nalt a radcinii.
Apex radiografic - vrful radcinii observat pe radiografie. Nu corespunde ntotdeauna cu
apexul anatomic.
Jonciunea cement-dentin (JCD) reprezint limita dintre spaiul endodontic (canalul
radicular) nconjurat de odontoblati i dentin i spaiul parodontal, nconjurat de cementoblati
i cement. Acesta este un reper histologic, imposibil de detectat clinic. Are o form neregulat i
o demarcaie imprecis. Poziia JCD, raportat la apexul anatomic, constricia apical i
formenul apical, variaz n limite foarte largi.
Constricia apical este reprezentat de zona cea mai ngust a canalului radicular, poziionat
n treimea apical. n cazurile cu resorbie radicular, este absent. Raportat la foramenul apical,
nu are o poziie constant. De asemenea, pot fi prezente constricii multiple. Determinarea sa
clinic, tactil, este subiectiv. Alegerea ca reper apical este avantajoas la obturare, deoarece
reprezint un stop, un obstacol, care previne depirea.
Foramenul apical reprezint zona de pe suprafaa rdcinii unde se termin canalul radicular.
n cazurile devitale exist un consens ntre coli. Spaiul endodontic trebuie eliminat complet din
ecuaie.
Prepararea, curarea i obturarea se vor face pn la nivelul unde poate aciona sistemul imun,
pe suprafaa rdcinii, reperul acceptat fiind foramenul apical.

Dac vorbim de cazurile vitale, clinicienii se mpart n dou tabere.

Iubitorii de pulp (pulp lovers)
Susin c, la cazurile vitale, nu este necesar eliminarea complet a pulpei. Doresc pstrarea unui
bont pulpar apical intact, care s realizeze, n timp, nchiderea foramenului apical. Din nefericire,
nu exist un consens cu privire la limita apical.
Aceasta, situat coronar, raportat la foramenul apical, are o poziie aleatoare, ntre 0,5-2 mm fa
de apexul radiologic. Alegerea se bazeaz pe studii morfologice de determinare a poziiei JCD i
a constriciei apicale fa de apexul anatomic i foramenul apical.
Apar dou probleme. Valorile determinate n studii pe muli dini extrai sunt valori medii. Dar,
clinic, noi tratm dini individuali, unici. A alege o valoare medie, e ca i cum ai cumpara pantofi
de mrime medie, cu sperana c se vor potrivi. Exist mari anse s te strng sau s fie largi! n
plus, n lumea real, pentru a msura o lungime, trebuie s atingi ambele repere. Evaluarea
distanei dintre vrful instrumentului introdus n canal i apexul radiologic nu poate fi dect
subiectiv.
Dorina de a respecta limita dintre spaiul endodontic i cel parodontal (JCD), de a utiliza
constricia ca stop apical i a evita iatrogeniile n treimea apical a canalului radicular este
onorabil. Din nefericire realizarea practic nu este constant i predictibil.
Barbarii apicali (apical barbarians)
Indiferent de caz, devital sau vital, realizeaz prepararea, curarea i obturarea pn pe suprafaa
extern a rdcinii, zona de unde ncepe s acioneze sistemul imun.
Pentru aceast decizie au mai multe argumente.
La cazurile vitale, acetia susin c, starea bontului pulpar la momentul tratamentului nu poate fi
determinat clinic. Acest bont pulpar, rmas pe ultimii milimetri ai canalului radicular, se poate
mortifica n timp, reprezentnd substrat nutritiv pentru bacterii.
Cellalt argument este de ordin tehnic. Singurul reper apical, a crui poziie precis poate fi
determinat clinic predictibil, este foramenul apical. Identificarea acestuia i meninerea sa
deschis (patent) ofer control ideal al lungimii de lucru pe tot parcursul tratamentului. Sunt
astfel evitate iatrogeniile de tipul blocaj, prag, transport intern i extern i perforaii n treimea
apical.
Pentru determinarea poziiei foramenului apical, scoala lui Schilder de la Boston utilizeaz
metoda radiografic. Reperul pe radiografie este terminaia radiografic (radiographic

terminus), locul unde vrful unui instrument introdus n canalul radicular atinge (pup)
ligamentul parodontal, oriunde pe suprafaa rdcinii.
Din nefericire, cazurile la care foramenul este poziionat undeva excentric fa de apex, pe
suprafaa vestibular sau oral a radcinii, predispun la o lungime de lucru eronat.
Poziia foramenului apical poate fi determinat clinic, predictibil, n prezent, cu precizie ridicat,
prin metoda electrometric, cu ajutorul foramen locator-ului (eronat, apex locator).
Deoarece nu exist o metod de determinare a lungimii de lucru infailibil, clinic vom
corela datele obinute prin mai multe metode (cel puin dou).