Sunteți pe pagina 1din 10

Sofia si Francis

de Tamara Vscu

Scena I
[Scena infatiseaza o gradina de floarea soarelui iar pe o banca intre flori este intinsa o
fata frumoasa, bruneta,imbracata in rochie alba.
Langa gradina cu flori e o fantana de piatra inconjurata de cateva tufe de fructe de
padure.]
Sofia: -[Se trezeste si se ridica in sezut.] Ce mi s-a intamplat? Ce...?! Heei!!! E cineva
pe aici?
[Nu se aude nimic inafara de sunetul armonios al pasarelelor.]
Sofia: -Va rog! E cineva?! Nici macar nu stiu cum am ajuns aici!
[Sofia se ridica si face doi pasi inspre fantana insa ameteste si cade.]
Sofia: -Ah, ce Doamne fereste am patit?! Imi sangereaza piciorul...
[Se ridica si merge schiopatand spre fantana.Scoate o galeata de apa si isi spala rana
apoi o tamponeaza cu o frunza.]
Sofia: -CHIAR NU
si vreau doar sa plec!

E NIMENI AICI

SA MA AJUTE ?! Va rog, sunt ranita

[Observa o panglica rosie cu o inscriptie a literei S pe ea in tufisul de langa fantana.


Cauta printre frunze si gaseste o carte care ii pare familiara.O deschide si citeste in soapta
o pagina oarecare.]
-A venit iar. Iar o sa ma o sa ma seduca cu vorbe dulci si apoi o sa ma tradeze ca in
fiecare seara. Stiu asta. De doua luni de cand am fost adusa aici ma innebuneste. Ma face
sa innebunesc mai tare pe zi ce trece. El spune ca imi vrea binele si asa e dar nu vede ca
imi face mai mult rau decat bine?! Imi vorbeste de tot felul de lucruri,de exemplu imi
aduce o gramada de chestii dinastea mari,negre si rotunde apoi le pune pe o masinarie
care le citeste din cate spune el cu un ac si scoate niste sunete atat de frumoase printr-un
corn. Pe asta o numeste muzica si dispozitivului ii zice...off, oare cum ii zicea?
GRAMOFON!! Da, gramofon ii zicea! Apoi imi povesteste despre carti, mi-a dar si mie
cateva si mi-au placut. E ca o alta viata care se deruleaza in creierul meu. Asta a fost pana
acum singra mea evadare. Citeam si imi imaginam ca sunt si eu acolo, cu regele Arthur
sau intr-un sabat de vrajitoare din Salem. Dar apoi deschid ochii si vad ca sunt inca aici.
Asta ma supara! Ma supara rau! Ma enervez si incep sa plang. Atunci ma cuprinde cu
bratele lui mari...si imi indeasa pe gat bilute mici, colorate si un pahar de apa. Niciodata
nu stiu ce se intampla dupa asta pentru ca adorm si ma trezesc dupa cateva ore iar totul e
in ceata.
El mi-a dat si cartea asta goala pe care zice ca vrea sa o scriu eu, sa scriu despre viata
mea aici. Dar tot ce stiu despre viata mea e ca vreau sa plec. VREAU SA PLEC! Vreau
2

doar sa plec!...
[O lacrima se prelinge pe obrazul ei rozaliu.]
Sofia: -Si eu vreau sa plec! Macar tu,necunoscuto il aveai pe EL,oricine ar fi! Si nu
vezi ca el te iubeste?! Nu, tu nu vezi decat partea goala a paharului!
[Se arunca in mijlocul gradinii strangand jurnalul la piept si izbunceste in lacrimi.]
Sofia: -Am sa mor aici! Am sa mor si nu o sa stie nimeni! NIMENI!
[Suspinele sunt din ce in ce mai rare pana aproape adormita mai reuseste sa rosteasca
cateva cuvinte.]
Sofia: -O sa fiu doar o alta Jane Doe. [Rade trist printre lacrimi] Oricum nu i-a pasat
cuiva ca traiesc, de ce i-ar pasa cuiva ca mor?
[Inchide ochii iar o ultima lacrima i se prelinge pe obraz. Scapa jurnalul din stransoare
si adoarme.]

Scena II

[In scena intra un baiat imbracat in negru, cu un aer serios ducand cu el o valiza. O vede
pe Sofia adormita cu jurnalul in brate si fuge spre ea.]
Francis: - Sofia! Doamne, ce-ai facut iar? [O scutura si o palmuieste.] Sofia, te rog,
trezeste-te! SOFIA!
[O ridica si o pune din nou pe banca. Deschide valiza, scoate un bandaj si ii infasoara
piciorul, apoi o asaza in sezut si ii infunda pe gat o lingurita cu sirop.]
Francis: -Hai trezeste-te, te rog! Haide! Haide!
[Sofia deschide ochiii usor si murmura pierduta pana cand isi da seama de compania
baiatului. Deodara tresare ca fulgerata si se retrage in coltul bancii opus baiatului.]
Sofia: -Cine esti? Tu m-ai adus aici? Ce vrei de la mine? Du-ma inapoi! ACUM!
[Baiatul incearca sa ii puna mana pe umar pentru a o calma insa fata se retrage mai tare
si e mai speriata.Atunci baiatul isi retrage mana si se ridica in picioare elegant,cu mainile
impreunate la spate,face doi pasi spre fantana apoi se intoarece ridicand o mana si incerca
3

sa spuna ceva dar se opreste si se aseaza inapoi pe banca asteptand ca fata sa se calmeze.]
Francis: -Calmeaza-te,Sofia! Te rog! Ai cazut si te-ai lovit la cap,cel mai probabil. De
asta nu iti mai amintesti nimic. Acum respira adanc si uita-te la mine. Aminteste-ti te rog
ce s-a intamplat,am fost plecat doar o ora si te gasesc insangerata si confuza.
Sofia: -Tu ma intrebi pe mine?! Pe MINE ma intrebi ce s-a intamplat?! Mai bine
spune-mi tu, spune-mi de unde imi stii numele, unde suntem, cine esti...!
Francis: -Sofia,esti sotia mea, esti in gradina ta,cu florile tale preferate. Sunt
Francis,sunt sotul tau. Te-am adus aici pentru ca voiai sa ai grija de gradina iar eu m-am
intors in sat sa ma asigur ca micuta noastra Rebeca e bine. Nu-ti mai amintesti nimic?
Sofia: -Imi amintesc ca eram intr-un spital...eram internata. Apoi am vazut lumina
becului care parea din ce in ce mai departe si o voce care ma tot striga Sofia! Sofia!...
Francis: -Asta a fost acum mai bine de sase luni, cand s-a nascut Rebeca.
Sofia: -Da, probabil ar trebui sa ma relaxez, sigur am avut un soc si de aceea nu-mi pot
aminti nimic. Am...am sa ma plimb putin sa imi revin in fire.
Francis: -Te insotesc! Nu imi permit sa patesti iarasi ceva!
[Se ridica amandoi de pe banca si se plimba in tacere prin gradina cu flori,pe langa
fantana si revin iar la banca. Cand se aseaza, Francis o cuprinde pe Sofia in incearca sa o
sarute dar Sofia se trage si ii intoarce spatele.]
Sofia: -Ce vrei sa faci? Nici macar nu te cunosc si tu vrei sa ma saruti?!
Francis: -Dar esti sotia mea! Avem si o fetita! Ce...
Sofia: -Stiu ca tu pretinzi asta dar daca esti doar un ciudat care ma urmareste? De unde
sa stiu eu daca spui adevarul sau nu?
Francis: -Sofia, uita-te la mine! Am eu fata de ciudat?! Ma cunosti, Sofia! MA
IUBESTI! Si daca nu ma crezi am sa ti-o demonstrez!
Sofia: -Si cum ma rog ai sa poti sa imi readuci memoria inapoi?
Francis: -Am sa te recuceresc! Am ca recreez fiecare moment pana cand ai sa iti
amintesti ori pana ai sa te indragostesti iar de mine!
Sofia: -[Rade] Esti nebun! Esti nebun, jur!
Fracncis: -Scuzat-ma domnisoara dar nu credeti ca sunteti putin nepoliticoasa? Nici nu
ne cunoastem si ma faci nebun?! Intradevar sunt nebun dupa frumusetea dumneavoastra

dar totusi... Numele meu este Francis, apropo! Cu cine am onoarea?


Sofia: -Bine, intru in joc. Sofia, incantata!
Francis: -Vezi, mai bine... Acum, spune-mi, Sofia, care e floarea ta preferata?
Sofia: -Hmmm, as spune ca floarea soarelui e preferata mea.
Francis: -Vai, dar ce coincidenta... Eu am aici o gradina intreaga cu floarea soarelui.
[Sofia incepe sa chicoteasca.]
Francis: -Sunt singur ca am sa gasesc o floare pe aici care sa se potriveasca in parul tau
negru.
Sofia: -[In soapta]Imi placi,nu stiu de ce dar imi placi! E ciudat,de parca te cunosc de o
viata,si probabil asta e si motivul...[Tare] Dar nu!
Francis: -Nu? Cum adica nu?
Sofia: -Nu vreau sa rupi o floare asa frumoasa doar ca sa imi impodobesc eu parul
cateva ore si apoi sa moara.
Francis: -Oh...si da, si eu te plac! Esti frumoasa, ai o inima mare...nu-mi spune ca esti
si inteligenta...
Sofia: -Dar te rog, Francis... Am sa te surprind in privinta asta. Dar intrebarea e daca tu
esti la fel de inteligent pe cat crezi...
Francis: -Bine,bine...sa te vad! Ce vrei? Fizica, matematica, chimie, biolo...
Sofia: -Nu-mi pasa de astea! Eu iubesc poezia, iubesc dragostea, iubesc tot ce ma face
sa plang...
[Francis apuca mana fetei si ii sopteste]
Francis: -Si tocmai ai enumerat motivele pentru care te iubesc. Eu vad in tine tot ce nu
pot fi, tot ce mi-am dorit vreodata sa devin. Tocmai de aceea am sa gasesc mereu ceva
nou, intrigant in felul in care imi vorbesti, ma privesti, ma umpli de viata... Eu sunt medic,
in caz ca nu ai realizat asta deja, la asta sunt bun si nu pot nega, imi place dar mereu
mi-am dorit talentul tau, pasiunea ta din fiecare cuvant pe care il asterni pe hartie. Cu tine
sunt deschis, pot vorbi...dar cu altii ma pierd, chiar si cu mine insumi.
Sofia: -Esti ciudat! Imi spui toate astea atat de usor de parca eu deja stiu totul dar te
inseli. In caz ca ai uitat, eu nu imi amintesc prea multe. Dar, stiu ca imi place literatura.
Nu-mi amintesc mare parte din viata mea dar imi amintesc fiecare carte pe care am citit-o

si parca fiecare ma duce cu gandul la tine. Fantoma de la Opera, Fructele maniei, Ferma
animalelor... Poezii de Eminescu, Minulescu, Bacovia chiar si Shakespeare. Fiecare imi
aduce in minte chpul tau. De ce?
Francis: [Rade] -Poate pentru ca toate cartile pe care mi le-ai enumerat au fost daruri de
aniversarile noastre.
Sofia: -Parca spuneai ca o luam de la inceput si daca e sa imi amintesc in vreun fel asa
sa fie... Dar stii ce, nu-mi mai pasa de trecut! Vreau sa traiesc prezentul si viitorul! Si
daca mi-e scris sa imi petrec viata langa tine asa sa fie, dar lasa-ma sa ma lamuresc de
asta singura!
Francis: -Bine!
Sofia: -Bine!
Francis: [Zambind] -Superb!
Sofia: [Enervata] -Asa deci, ce facem acum? Stii vreun loc dragut pe-aporoape?
Francis: -O,da! Stiu cel mai frumos loc din lume! O sa iti placa! Doar ai incredere in
mine si am sa te duc acolo... Inchide ochii si lasa-ma sa te conduc!
Sofia: -Bine, ma incred in tine,domnule doctor!

Scena III
[Fracis ii acopera ochii Sofiei cu palmele si o conduce imprejurul scenei pentru a-i da
impresia ca a parcurs un drum lung repetand mereu ca mai e putin si ajung la locul ales.
O conduce in jurul fantaii de cateva ori iar apoi cei doi se asaza in mijlocul gradinii de
floarea soarelui.]
Francis: -Gata! Acum te poti uita!
[Sofia ezita putin speriata si emotionata]
Francis: -Haide! De ce ti-e teama? Doar stii ca nu sunt criminal in serie sau ceva.
[Sofia deschide incet ochii si priveste nedumerita imprejurimile]
Sofia: -Dar suntem in acelasi loc, in gradina de floarea soa...
Francis: -Ti-am promis ca te duc in cel mai frumos loc din lume. Ei bine pentru mine
gradina asta e cel mai frumos loc. Stii, am iubit odata foarte mult o fata si ei ii placeau la
6

nebunie florile. Iar intr-o zi, chiar dupa ce am plantat impreuna prima floare aici, mi-a
jurat ca atata timp cat floarea soarelui se va intoarce dupa Soare, ea se va intoarce mereu
la mine. Dar intr-o zi am pierdut-o si mi-e teama ca n-o sa se mai intoarca vreodata si o sa
ma lase singur.
Sofia: -Oare mai e nevoie sa ghicesc cine e?
Francis: -Nu... nu cred ca o cunosti! O chema Sofia. Inca sper sa revina...
Sofia: [Zambind] -Dragut! Dar nu stiu daca se mai intoarce,sincera sa fiu. Probabil va
trebui sa te multumesti cu mine acum.
Francis: -Da... Poate. Dar e bine si asa.
[Sofia il privea pe Francis pierduta. Un moment de liniste se deruleaza in timp de fata
privea incruntata valiza baiatului.]
Sofia: -Ce ai in valiza?
[Francis se dezmeticeste si ii rapunde si el pierdut]
Francis: -Ce? Valiza? A, asta?!
[Deschide valiza plina ochi cu bandaje, medicamente seringi, etc]
Francis: -E trusa de prim ajutor. Tocmai ma intorceam de la un pacient cand te-am gasit
aici lesinata.
Sofia: -Nu ai si vreo carte pe acolo? In cazuri grave de incultura?
[Amandoi incep sa rada. Francis se opreste brusc si priveste cu dragoste la Sofia. Fata
realizeaza ca este privita si se opreste si ea si il priveste pe baiat. El isi trece mana prin
parul ei aranjandu-i buclele rebele, incercand din nou sa o sarute. Sofia se emotioneaza si
isi lasa privirea in pamant, moment in care zareste jurnalul gasit.]
Sofia: -Ah, uite! Am gasit asta adineaori. Pare jurnalul unei fete...singura, nefericita... E
greu de spus unde e si ce se intampla cu ea dar cred ca e pacienta intr-un spital de nebuni
si e indragostita de medicul sau asistentul ei care pare si el sa o placa. Insa ea e nebuna,
inchisa in ospiciu... [O lacrima se revarsa pe obrazul tinerei]
Francis: -Citeste-mi si mie ceva... Ceva care sa ma faca si pe mine sa plang.
[Fata ridica privirea si schiteaza un zambet timid]
Sofia: -Am sa-ti citesc chiar ultima pagina scrisa.
Francis: -Bine...

Scena IV
Sofia: - Sunt aici de prea mult timp... Deja simt ca mor cate putin pe zi ce trece. De
doi ani de zile sunt inchisa aici, fara sa pot vorbi cu cineva. Da,oricine altcineva cu
exceptia lui, cel care se presupune ca ar trebui sa stie cel mai bine ce poate face un nebun,
oricine altcineva ma ignora, pleaca si ma lasa vorbind in gol. Ceilalti medici cred ca
fabulez, si poate asa este... Ceilalti pacienti sunt prea prinsi in lumea lor a sa mai asculte
si pe mine. Cateodata vreau doar sa ies pe fereastra si sa plec departe, sa fiu singura,
macar atunci dragostea lui insuficienta nu ma va mai innebuni.
Dar unde as putea pleca? Unde e loc pentru o tanara nebuna, evadata din ospiciu?!
Poate intr-un loc doar al meu, fara urma de umanitate. Daaa! Stiu locul perfect acum!
Mereu visam cand eram mica acest loc fascinant. O pajiste frumoasa, insorita, in care
tristetea nu avea cum sa ma mai ajunga... O banca stinghera pe care sa imi odihnesc
corpul muritor odata cu venirea noptii. Langa banca o gradina micuta dar perfecta,
continand un singur tip de flori... Floarea soarelui! Sunt cele mai frumoase flori... Au
sufletul atat de trist, de intunecat, insa nimeni nu realizeaza asta din cauza imbracamintei
lor vesele, pigmentate in galbenul acela ce iti fura privirea. Oh, si ce naive... Se intorc
mereu spre Soare insa ele nu realizeaza ca el dispare in fiecare seara, lasanu-si dragostea
adevarata, Luna, sa le batjocoreasca pana isi pleaca toate capetele sub lumina furata de
aceasta diva a noptii tocmai de la zeul lor Soare.
Hmm, mai e nevoie de ceva? Poate de o fantana si niste tufe de fructe de padure ca sa
am ce manca si de unde bea apa...
Da! Da! Asta ar fi perfect! Si acum...
[Sofia devine din ce in ce mai inspaimantata pe masura ce citea descrierea locului in
care tocmai se afla]
Sofia: -Aaa... Scrisul se opreste aici. Dar ce e asta? De unde e? Adica e descris
intocmai locul asta... Ce bizar e! Ai idee ce se intampla?
Francis: [Fara sa fie deloc surprins] -Dar ai idee al cui e jurnalul?
[Sofia rasfoieste cartea in speranta ca va gasi un nume insa nu gaseste nimic]
Sofia: -Nu, nu scrie nimic legat de proprietar. Dar era si o panglica atasata, probabil a
cazut cand am lesinat cu jurnalul in brate. Ajuta-ma sa o caut!
[Cei doi incep cautarea distrugand neintentionat gradina de flori, mai apoi pe langa
fantana, pe langa banca iar in final Francis gaseste bucata de panglica sub o piatra mica]
Francis: -Cred ca am gasit ce cautam... Asta este panglica de cae spuneai? E putin cam
deteriorata, nu cred ca ne ajuta cu ceva...

Sofia: -Era ceva cusut pe ea, o initiala... Da-mi sa vad!


[Francis ii intinde bucata de panglica iar Sofia o studiaza pe toate partile. Intr-un final
gaseste scrisul si se incrunta incercand sa il descifreze.
Deodata scapa panicata panglica din mana si incepe sa lacrimeze indepartandu-se de
Francis]
Francis: -Ai gasit ce cautai?
Sofia: -E cusut numele meu... E jurnalul meu?! Dar nu se poate! Nu se poate! Eu nu
sunt nebuna! Nu am evadat de la niciun ospiciu!
[Incepe sa planga in hohote]
Sofia: -NU! Te rog spune-mi ca e o gluma, ca am un cosmar! Spunem ca nu sunt eu cea
despre care tocmai am citit...
Francis: -Sofia, asculta...
Sofia: -Dar asa e! Daca nu ar fi asa de ce tot ce e aici e exact cum e in jurnal? De ce e
numele meu scris? De ce? De ce?
[Francis o strange de umeri si o opreste din criza de panica scuturand-o.]
Francis: -DA! Si nu, linisteste-te si am sa iti explic totul, bine? Calmeaza-te!
[Cei doi se aseaza pe banca]
Francis: -Respira! Expira! Asa! Calmeaza-te si am sa iti spun totul!
[Sofia se calmeaza si se lasa sa alunece pe banca mai aproape de Francis]
Sofia: -Bine, explica-mi!
Francis: -Uite, da, e jurnalul tau, esti pacienta intr-un spital insa nu esti deloc nebuna in
felul in care crezi tu! Toti cred asta si spun ca esti doar o biata fata fara minte insa eu stiu
ca nu e asa, esti un geniu nebun! Stiu asta! E ceva ce te face mai frumoasa si mai speciala
decat esti! Si eu te iubesc oricat de nebuna ai fi, sa nu uiti asta!
Sofia: -Deci sunt NEBUNA?! Sunt nebuna!
[Incepe si rade singura repetand mereu aceeasi replica]
Sofia: -Sunt nebuna, da! Am evadat de la ospiciu! Am sa va macelaresc pe toti in
timpul noptii! Iubiti-ma!

[Sofia se ridica si se plimba agitata printre florile puse la pamant cu cateva minute in
urma.
Francis apuca o seringa si o ascunde in palma. Se ridica si el si o opreste pe Sofia din
agitatia ei]
Francis: -Imi pare rau!
[Francis ii ia capul cu ambele palme si o saruta pe frunte iar apoi ii administreaza rapid
serul din seringa in umar.
Fata cade inconstienta iar Francis o prinde in cadere asezandu-se intre florile moarte
tinand corpul viu dar inconstient al fetei la piept si sarutand-o pe frunte]
Francis: -Cand te vei trezi, totul va fi bine! Promit!
[Cortina cade]

Epilog
[Cortina se ridica din nou, scena infatisand de aceasta data o camera de ospiciu, cu un
pat de metal in mijlocul scenei si un singur scaun micut asezat langa acesta.
Pe pat este intinsa Sofia,imbracata in aceeasi rochie alba care defapt este uniforma
ospiciului. Cativa alti nebuni, femeile purtand aceleasi rochii iar barbatii pantaloni largi
albi si camasi de forta trec prin spatele scenei facand galagie si privind curiosi la fata
inconstienta intinsa pe pat.
Francis, care sta pe micutul scaun de langa pat zbiara la grupul de oameni in alb iar
acestia elibereaza speriati scena.
Sofia se trezeste brusc si se ridica fulgerator]
Sofia: -Nu! Cum am ajuns iar aici? Tu m-ai adus! Tradatorule! Spneai ca nu sunt
nebuna! Spuneai ca ma iubesti!
Francis: -Sofia! Nu ai fost nicaieri... Ai avut din nou o criza!
Sofia: -Minti! Am fost acolo! Am fost in paradisul meu iar tu erai cu mine si spuneai ca
ma iubesti!
[Sofia incepe sa zbiere si incearca sa fuga dar Francis fluira iar doi ingrijitori o prind pe
Sofia si o incatuseaza in camasa de forta.Francis o saruta pe frunte si ii sopteste]
Francis: -Te iubesc, chiar te iubesc! Dar esti nebuna, Sofia! ... Imi pare rau!
[Francis se intoarce cu spatele la fata si pleaca lasand-o in urma zbierand si plangand,
incercand sa iasa din camasa de forta si sa fuga dupa el insa cei doi ingrijitori nu ii
permiteau sa se miste nici macar un meru]
10