Notiuni fundamentale ale

dreptului:Egalitate,echitate,dreptate,libertate,legea.
Principiul libertatii si egalitatii
Limitele libertatii de miscare ale individului trebuiesc stabilite
prin norme juridice, in asa fel incat ele sa corespunda idealului de
viata al societatii existent la un moment dat. Aceste garantii
limita ale libertatii individului trebuie sa fie nu numai teoretice,
ele sa poata fi aparate, sa poata fi reprimata orice abuz de
limitare sau de eliminare a acestor drepturi de catre o structura
sau alta a statului. Egalitatea oamenilor d.p.d.v. juridic este
naturala, toti oamenii sunt egali in fata legii, insa aceasta
egalitate este concretizata prin norme juridice.Egalitatea nu poate
fi inteleasa, exercitata, decat intre oameni liberi. Insusi normele
juridice nu ar putea avea sens la un moment dat, daca ele nu ar
asigura libertatea persoanelor. Deci, substanta dreptului se afla in
libertate.Fiecare individ are dreptul la viata, la libertate, la
siguranta personala, la miscare etc. Egalitatea si libertatea duc la
echilibrul vietii; capacitatea oamenilor de a se manifesta in
plenitudinea fiintei lor, de a actiona fara restrictii in limitele
egalitatii si libertatii celorlalti. Libertatea si egalitatea sunt strans
legate intre ele, fiecare deprinzand de cealalta. Astfel, despre
doua persoane nu putem spune ca sunt egale daca una este
libera iar cealalta nu. Libertatea, considera Montesquieu, este
"dreptul de a face tot ceea ce ingaduie legile", insa aceste legi la
care ne raportam trebuie sa cuprinda idealurile de egalitate si
libertate ale umanitatii si ale societatii in cauza. Libertatea este
una singura, iar manifestarea ei are multiple variante: avem din
acest punct de vedere o libertate a cuvantului, a convingerilor
religioase, de alegere a unei profesii, a unui crez politic, libertate

de miscare etc. Libertatea in formele ei cele mai variate se

manifesta prin recunoasterea de catre stat, prin lege, a unor
drepturi, a unor garantii. Din totdeauna, omul a dorit sa fie liber
iar limitele acestei libertati au cunoscut in timp restrangeri sau
nemarginire, in raport cu conditiile date de societatea respectiva,
de regimul politic etc. Libertatea exprimata prin "drepturi" nu
poate fi inteleasa deplin fara existenta in compensatie a dreptului
de proprietate, care reprezinta fundament al libertatii si sigurantei
persoanei.
GARANTAREA LIBERTATII SI EGALITATII INDIVIZILOR
Fundamente ale vietii sociale, libertatea si egalitatea trebuie sa-si
gaseasca expresia lor juridica. Nu poate exista egalitate dect
ntre oameni liberi, iar libertatea nu poate exista dect ntre
oameni a caror egalitate este consfiintita juridic.
Egalitatea priveste echilibrul vietii sociale, iar libertatea priveste
capacitatea oamenilor de a actiona fara oprelisti, dar astfel nct,
prin exercitarea drepturilor proprii sa nu fie vatamate drepturile
altora.
In planul realizarii efective a libertatilor sociale, rolul dreptului se
materializeaza prin ngradirea nclinatiilor unor grupuri de a nega
altora ceea ce lor nu le place si n nlaturarea tuturor barierelor si
discriminarilor care persista n asigurarea sanselor egale de
manifestare si progres pentru toti oamenii.
Libertatea este una singura, nsa caile si formele de manifestare a
libertatii sunt numeroase si le corespund diverse drepturi ale
individului prevazute n Constitutie, cum ar fi:
-libertatea de opinie;
-libertatea religioasa;
-libertatea de exprimare, etc.

Cuvntul echitate provine din limba latina: ECVITAS NEPaRTINIRE, CUMPaTARE, DREPTATE.
Actiunea principiului echitatii trebuie sa priveasca att activitatea
legiuitorului - n elaborarea actelor normative -, ct si activitatea
de interpretare si aplicare a dreptului de catre organele care
aplica legea.
Justitia reprezinta acea stare generala a societatii care se
realizeaza prin asigurarea pentru fiecare individ n parte si pentru
toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime.
Prin finalitatea sa justitia se situeaza printre principalii factori de
consolidare a celor mai importante relatii sociale, deoarece ea
ntruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita sa asigure
armonia si pacea sociala, la a caror realizare contribuie
deopotriva regulile religioase, morale si juridice.

Echitate Cuvantul echitate desemneaza dreptate, nepartinire,

cinste, omenie, justitie (conform Dictionarului explicativ Echitatea
si justitia sunt intr-o legatura desavarsita, fiindca una se explica
prin cealalta. discutiile purtate in timp asupra acestor notiuni cu
valoare de principiu de drept sunt nenumarate. Astfel, Cicero
considera echitatea ca fiind "drept egal pentru toti cetatenii",
Celsus definea dreptul ca "o actiune a binelui si a echitatii" etc.

Principiul echitatii isi gaseste aplicatie atat in activitatea

;legiuitorului, cat si in a celui care aplica dreptul. Din principiul
echitatii, deducem notiunea de justitie ca stare generala ideala a
societatii, pentru asigurarea fiecarui individ in parte si pentru toti
impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime ale

oamenilor. Din acest punct de vedere, se poate trage concluzia ca

justitia reprezinta unul din factorii esentiali de consolidare a celor
mai importante relatii sociale, intrucat ea intruchipeaza virtutea
morala fundamentala, menita a asigura armonia si pacea sociala,
la a carei realizare contribuie deopotriva regulile religioase,
morale, juridice La romani, justitia se fundamenta pe principiul
moral al dreptului, acesta fiind la baza justitiei, regula "honeste
vivere" (a trai cinstit, onest).
Trecand peste o multitudine de idei, de concepte, de puncte de
vedere exprimate de marii ganditori, in decursul timpului, o
concluzie este limpede, echitatea si justitia reprezinta
comandamentul de ordine, echilibrul onestitatii, tolerantei si
respectul aproapelui, altfel spus, o victorie absoluta asupra
egoismului, o subordonare fata de o ierarhie de valori.
PRINCIPIUL ECHITATII SI JUSTITIEI.
Principiul libertii i egalitii
Caracterul democratic al unei societi se bazeaz pe ideea
potrivit creia statul garanteaz libertatea i egalitatea indivizilor.
Ca principiu fundamental al dreptului, libertatea presupune:
elaborarea de norme juridice care s garanteze oamenilor
realizarea opiunilor proprii n relaiile cu ceilali membrii ai
colectivitii; aplicarea legii de ctre organele statului astfel nct
s dea sigurana fiecrui individ c este ocrotit n ceea ce face.
Filozoful german Hegel spunea c, ideea dreptului este
libertatea, ea este substana dreptului iar sistemul dreptului este
domeniul libertii nfptuite, la fel i statul care este realizarea
libertii.
Marii gnditori ai umanitii au dat diferite definiii
comandamentelor principiului libertii. Voltaire afirma c a voi i

a aciona nseamn a fi liber, iar Robespierre sublinia c legea

tuturor este libertatea, care se sfrete acolo unde ncepe
libertatea altuia.
Att n procesul de creare ct i n cel de aplicare a normelor
juridice, libertatea individului trebuie corelat cu libertatea
celorlali, pornind de la considerentul c n societatea uman
libertile coexist pe baza unor legi drepte.
n dreptul public, libertatea individului este definit ca fiind
condiia omului care dispune de el nsui i posed facultatea de
a se deplasa dup voina sa, n opoziie cu capacitatea... ea
semnific ntotdeauna lipsa prescripiei autoritare.
Montesquieu considera c libertatea este dreptul de a face tot
ceea ce ngduie legea, i const n exercitarea voinei noastre.
Libertatea are ci de manifestare multiple (cum ar fi: libertatea
cuvntului, libertatea contiinei, libertatea religioas, libertatea
presei etc.), crora le corespund drepturi legale ale individului
(dreptul la exprimare liber, dreptul la libertate religioas etc.).
Libertile omului (n raport cu natura, societatea i cu sine nsui)
sunt nscrise n Constituii i n documentele internaionale privind
drepturile omului
Principiul general al libertii este inserat n toate ramurile
dreptului, sub forma libertilor generale i intelectuale, care sunt
solidare n sensul c, nclcarea uneia atrage afectarea celorlalte.
ntre principiul libertii i cel al egalitii exist o legtur
indisolubil, n sensul c, egalitatea exist numai ntre oameni
liberi, iar libertatea exist numai ntre oameni egali din punct de
vedere juridic .Egalitatea privete echilibrul vieii, iar libertatea

privete posibilitatea oamenilor de a aciona liber fr nici un fel

de ngrdiri.
Principiul egalitii este acel principiu de drept care d oamenilor
sentimentul c sunt tratai cu respectul cuvenit i c se bucur de
dreptatea pe care o merit.
Acest principiu presupune: tratarea tuturor indivizilor n mod egal;
soluionarea oricror probleme (conflictuale sau juridice) fr nici
o discriminare.
Marele filozof i scriitor Seneca, considera c temeiul dreptii
este egalitatea, iar Montesquieu afirma c principiul egalitii
este fundamental ntr-o democraie, i c dragostea de
democraie este dragostea de egalitate. Jean J. Rousseau sublinia
c nimeni nu trebuie s fie att de bogat, nct s-l poat
cumpra pe altul, i nimeni att de srac nct s fie nevoit s se
vnd.
Comandamentele principiului egalitii trebuie s cluzeasc
att activitatea legiuitorului, ct i pe cea a organelor de aplicare.
Principiul egalitii este stipulat att n Constituia rii noastre ct
i n documente internaionale eseniale. Dreptatea privete,
aadar, modalitile n care sunt distribuite ntre fiinele umane innd seam de raporturile dintre acestea, de caracteristicile lor
individuale - avantajele i restriciile care decurg din necesitatea
utilizrii n comun a unui bun deficitar
Principiile dreptii. Probabil c prima distincie care ne vine n
minte atunci cnd ne gndim n ce const dreptatea e cea dintre
dreptatea n sens juridic i ceea ce se cheam dreptatea
social[13]. Spunem adesea c sistemele juridice constau n acele
proceduri i principii care permit stabilirea vinoviei sau a

nevinoviei i care determin pedepsele pentru cei vinovai, ca i

compensaiile pentru victimele delictelor svrite. n acest mod,
nimeni nu va avea mai mult dect ceea ce i se cuvine, iar cei
crora li se s-a luat nelegitim ceea ce li se cuvenea sunt
compensai. Iar dac intuiia c dreptatea const tocmai n a da
fiecruia ceea ce i se cuvine e corect, atunci sistemele juridice
vizeaz tocmai dreptatea: cci pedeapasa pentru cel vinovat nu
face dect s ndrepte balana ntre avantajele de care acesta a
beneficiat prin nclcarea legii (pe care ns ceilali au respectato) i restriciile impuse tuturor de lege. Dreptatea se bazeaz pe
sentimentele sociale ale umanitii i tinde ctre utilitatea
general: datorit sentimentului natural de dreptate, oamenii
sunt capabili s identifice acele lucruri care nu le sunt benefice.
Graie moralizrii prin sentimentul social,
oamenii acioneaz promovnd binele general. Oamenii detest
s aduc vreun prejudiciu societii i implicit lor nile. O
persoan dreapt consider c un act nedrept este condamnabil
chiar i fr s fi fost afectat ea nsi n mod direct de acea
aciune. Astfel, dreptatea se realizeaz n vederea conservrii
drepturilor tuturor membrilor comunitii.
Conceptul De Lege
Pentru ca statul s funcioneze, ceea ce nseamn c se exercit
puterea politic a cetenilor, este necesar ca valorile sociale s
aib o exprimare practic, adic s se regseasc n relaiile
sociale care se dezvolt ntre ceteni. Relaiile sociale derivnd
din valori sociale fundamentale se dezvolt avnd ca temei legea,
act juridic adoptat de parlamentari-reprezentaii cetenilor-i
care are o for juridic inferioar constituiei.
Legea este actul normativ, format din norme juridice, investite cu

for juridic inferioar constituiei ns superioar celorlalte

norme juridice i care reglementeaz relaii sociale ce decurg din
valorile sociale fundamentale (ex. Legea vmntului care
reprezint o aplicare a valorii sociale constnd n dreptul
fundamental al educaiei fiecrui individ).
Exist trei tipuri de legi:
legi constituionale
legi organice
legi ordinare.
a) Legile constituionale sunt cele care privesc revizuirea
Constituiei. Dup adoptarea ei de ctre Parlament, se supune
aprobrii cetenilor, prin referendum,la intrarea n vigoare devine
parte integrant a Constituiei.
b) Legile organice sunt cele adoptate de Parlament n domeniile
de importan vital pentru funcionarea statului i care sunt
strict enumerate n art.72 alin.3 din Constituie. Astfel prin lege
organic se reglementeaz:
sistemul electoral,
organizarea i funcionarea partidelor politice,
organizarea i desfurarea referendumului,
organizarea Guvernului i a Consilului Suprem de Aprare al
rii,
regimul strii de asediu i al celui de urgen,
celelalte domenii pentru care, n Constituie, se prevede
adoptarea de legi ordinare.
Legea organic se adopt prin votul majoritii membrilor fiecrei
camere legislative-Camera Deputailor i Camera Senatului.
c) Legea ordinar- este adoptat de Parlament pentru a
reglementa domenii sociale de importan mai redus pentru care

nu este necesar adoptarea unei legi organice. Legea ordinar se

adopt cu votul majoritii membrilor prezeni la edina fiecrei
camere legislative.