Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea Anei

Dintre toatele eroinele propuse de romaul interbelic, fiecare reprezentand


o ipostaza a misterului feminin, Ana, fata instaritului Vasile Baciu, pare nascuta
sub semnul nefericirii, fiind predestinata unei existente tragice.
Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza treptat
profilul moral, prin analiza sufletului ei chinuit: cea de tanara femeie,
indragostita profund de Ion, caruia ii incredinteaza cu generozitate viata; aceea
de sotie, indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului; si aceea de
mama, ipostaza care, in circumstante normale, ar fi putut fi o salvare pentru
femeia nefericita.
Prima ipostaza a Anei este evidentiata inca din primele pagini ale
romanului, in momentul horei. Desi ea intruchipeaza prototipul fetei de la tara :
harnica, supusa, rusinoasa si intreaga ei existenta este guvernata de iubire si
blandete, virtuti care ii intregesc un portret moral superior, din punct de vedere
fizic, Ana este insignifianta; pentru Ion, ea este o fata slabuta, uratica, mai
ales in comparatie cu Florica, ai carei obraji fracezi ca piersica si ochi albastri
ca cerul de primavara ii tulbura sufletul flacaului. Pana si George Bulbuc care o
voia pe Ana zicea ca nu e cine stie ce frumoasa. Prin cele doua aparitii feminie
autorul prefigureaza, de fapt, cele doua glasuri intre care va pendula Ion: glasul
pamantului si glasul iubirii. Acesta este si momentul cand se incepe conturarea
tragismului personajului, care este determinat si de multi alti factori. Ana este
orfana de mama, iar tatal ei, stapan, prin ce mijloace se stie, al unor mari
intinderi de pamant, ursuz, cazut treptat in patima bauturii, vede in Ana un
vrajmas care i-ar stirbi proprietatea prin casatorie. Consecinta acestui statut al
Anei este sentimentul sufocarii intr-un spatiu limitat din care ea manifesta
firesc tendinta de evadare. Calea prin care incearca sa o faca este pe cat de
frumoasa pe atat de tragica: iubirea.
Firava si lipsita de personalitate, covarsita de vointa lui Ion, imbatata de
cuvintele si gesturile lui dragastoase, Ana va deveni o victima usoara a flacaului
interesat numai de zestrea ei. In ciuda acestei firi slabe de la inceput, Ana va
dovedi pe parcursul romanului o vointa si o putere de a rabda uluitoare. Nu numai
Ion e un revoltat, incalcand normele colectivitatii, Ana insasi traieste aceeasi
conditie, intrucat nesocoteste obiceul tipic lumii rurale de a accepta casatoria
planuita, in care latura sentimentala nu are importanta. Naratorul comenteaza
Ana lui Vasile Baciu era fagaduita lui George Bulbuc de nevasta. Ea, fata cu
stare, el fecior de bocotan, se potriveau .
Autorul pune in lumina, cu mult realism, conditia de inferioritate a femeii,
date fiind prejudecatile de care era stapanita societatea vremii. Cu toate
acestea, din dragoste pentru Ion, Ana accepta relatia cu acesta si, chiar si atunci

cand ramane insarcinata si ajunge de rasul satului, crunt batuta de tatal ei, nu-i
reprosaza nimic flacaului.
Pentru ca a crescut singura, lipsita de o dragoste parinteasca
mangaietoare[] sufletul ei trist cauta o dragoste sfioasa si adanca . Din iubire
isi infrunta tatal, acceptand umilintele lui. Ceea ce o distruge este totala lipsa de
afectiune a lui Ion, pentru care isi sacrificase intreaga fiinta: isi zicea mereu,
ca fara el ar trebui sa moara.
Framantarile fetei, nesigura de dragostea lui Ion, complexata de
frumusetea Floricai, sunt surprinse cu fina intuitie psihologica, autorul insistand
mai ales pe deznadejdea ei care ii da adesea ganduri de moarte.
Nunta Floricai cu George e un moment de cumpana in viata Anei, care
intrevede acum moartea ca pe o scapare. Femeia simte o sila grea pentru tot
ceea ce o inconjoara, iar copilul ii pare o povara. Obsesiv ii apare imaginea lui
Avrum care se spanzurase.
Sinuciderea ei este descrisa minutios intr-un capitol de mare forta
analitica, Streangul. Exista in moartea Anei si un mod de a pedepsi o lume
incremenita sufleteste de dorinta de inavutire, indiferent pe ce cale. In acest
sens, Femeia devine obiect de negociere, lucru pe care Ana nu-l poate suporta.
Astfel moartea ei, fara a fi in intentia asta, devine prin urmarile ei, o cumplita
pedeapsa aplicata celui care i-a distrus viata.
In concluzie, destinul personajului principal Ana, din romanul lui Rebreanu,
este tipic lumii rurale, unde femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o
producatoare de copii