Sunteți pe pagina 1din 154
CAZUL CANARULUI Î n birourile Departamentului de Investiga ţ ii Criminale, Sec ţ ia Detectivi,
CAZUL CANARULUI Î n birourile Departamentului de Investiga ţ ii Criminale, Sec ţ ia Detectivi,

CAZUL CANARULUI

Î n birourile Departamentului de Investiga ţ ii Criminale, Sec ţ ia Detectivi, a Poli ţ iei din New York, de la etajul al treilea al Sediului Central al Poli ţ iei,

î ntr­o cl ă dire de pe Center Street, se g ă seşte un fi şier de metal î ncă pător.

Î năuntru, printre alte mii de fi şe asem ă nătoare, se poate citi pe o etichet ă mică şi verde aceast ă informa ţ ie : „ODELL, MARGARET, Domiciliul : Strada 71 Vest, nr. 184. Data : 10 Septembrie. Crima : Strangulare, î n jurul orei 11 noaptea. Apartamentul ră scolit. Bijuteriile furate. Cadavrul descoperit de Amy Gibson, femeia de serviciu". Iat ă deci î n cî teva cuvinte banale declara ţ ia brutal ă , tristă asupra uneia din cele mai uimitoare crime din analele poli ţ iei americane, o crim ă at î t de plină de contradicţ ii, atî t de uluitoare, de ingenioas ă şi de unic ă î ncît multe minţ i din cadrul poli ţ iei sau al procuraturii au fost at ît de derutate încî t n­ au putut c ă dea de acord nici mă car asupra procedurii anchetei. Fiecare direcţ ie de investigaţ ie a condus doar la concluzia că Margaret n­ a putut fi asasinat ă . Şi totu şi, pr ă bu şită pe sofaua de m ătase din camera de zi se afla t înă ra femeie strangulat ă , dovad ă evident ă a ridicolului concluziei de mai sus. Adevă rata poveste a acestei crime, a şa cum a ie şit ea la iveal ă î n cele din urmă , după o perioad ă deprimant ă de beznă şi confuzie, a avut multe ramifica ţ ii, ciudate şi a relevat tenebroasele ascunzi şuri ale naturii umane neexplorate, ca şi subtilitatea sinistr ă a unei. min ţ i ascu ţ ite de o disperare tragic ă . A mai produs, de asemenea, un document secret asupra unei melodrame pasionale care, î n esen ţ a şi î n modul ei de organizare, era la fel de romantic ă şi de fascinant ă ca acel capitol teatral şi dinamic din Comedia Uman ă care descrie dragostea fierbinte a baronului Nucingen pentru Esther van Gobseck, ca şi moartea at î t de tragic ă a nefericitei Torpille.

Margaret Odell era produsul demi­monde­ului boem de pe Broadway, o persoan ă spirituală ce pă rea să reprezinte intr­un fel natura vulgar ă şi falsă a celebrit ăţ ii trec ătoare» Timp de aproape doi ani, î nainte de moartea ei, Margaret Odell a fost una din personalit ăţ ile cele mai la mod ă şi, î ntr­un sens, foarte popular ă î n viaţ a nocturn ă a ora şului. în zilele bunicilor no ştri, ar fi primit, f ă r ă îndoială , apelativul de „celebritate local ă ". Ast ăzi, î nsă , sunt prea mulţ i aspiran ţ i la acest titlu, prea multe clici şi grupuri î n lumea boem ă pentru a mai putea acorda cuiva aceast ă onoare. Dar, at ît profesioni ştii teatrului, c î t şi agenţ ii de pres ă au considerat­o î ntotdeauna ca pe o figură de prim rang în lumea ei restr î nsă . Celebritatea i se datora în parte unor zvonuri ce deveniser ă legendă , privind leg ăturile ei cu doi potenta ţ i europeni obscuri şi dubio şi. Margaret petrecuse doi ani î n Europa dup ă primul ei succes pe scen ă î n Servitoarea breton ă , o comedie muzical ă popular ă î n care se ridicase în mod misterios de la un rol ne însemnat la rangul de vedet ă , a şa încî t, agentul ei s­a gr ă bit să exploateze cinic situa ţ ia, i ă cî nd s ă circule pe seama ei tot felul de istorii scandaloase. Sigur c ă la sporirea faimei sale dubioase a contribuit mult şi î nfăţ işarea ei. F ăr ă discuţ ie, Margaret Odell era frumoas ă dar î ntr­o manier ă oarecum ţ ipătoare şi necioplit ă , î mi amintesc c ă am ză rit­o î ntr­o sear ă la Antlers Club, un loc de î nt â lnire celebru al chefliilor noctambuli, av î nd ca proprietar pe Red Raegen. Barul a fost î nchis intre timp de c ătre poli ţ ie, iar Red Raegen ispăşeşte o sentin ţă lungă la Sing­Sing pentru jaf.

Margaret mi­a lă sat impresia unei fete de o dr ăg ă l ă şenie rar ă , î n ciuda

expresiei ei calculate şi rapace. Avea o statur ă mijlocie, zvelt ă , gra ţ ioasă ca o felină , şi oarecum. arogant ă , ca rezultat poate al a şa­ziselor ei leg ă turi cu aristocraţ ia europeană . Avea buze pline, î n tradi ţ ia, marilor curtezane şi ochii mari şi cruzi ai eroinei din Domni şoara binecuv â ntat ă , poemul lui Dante Gabrie î Rossetti. Figura ei exprima acea combina ţ ie de promisiuni senzuale şi de renun ţă ri spirituale cu care pictorii din toate vremurile au

î ncercat s ă redea concep ţ ia lor despre Maria­Magdalena. Fa ţa ei denota o

voluptate şi o notă de mister care domina sentimentele b ărba ţ ilor, le subjuga mintea şi. î i putea conduce la fapte nechibzuite Margaret Odell primise porecla de „Canarul" ca urmare a rolului ei î ntr­ un balet ornitologic la Teatrul Follies, în care fiecare dansatoare trebuia s ă reprezinte c î te o pas ă re. Ei î i revenise rolul canarului. Costumul de m ă tase alb şi galben, ca şi coama ei blond ă şi stră lucitoare, î mpreun ă cu faţ a imaculată o distinseser ă în ochii spectatorilor ca pe o fiin ţă de un farmec cu totul deosebit. în decurs de o s ă pt ăm î nă , criticile teatrale au fost at ît de elogioase iar publicul spectator şi­a exprimat admira ţ ia prin asemenea aplauze la adresa ei, încît titlul de Baletul p ă să rilor a fost schimbat î n Baletul canarului. î ntre timp, domni şoara Odell a fost promovat ă la rangul de premiere danseuse, cum ar spune o inim ă caritabil ă , execut î nd pe scen ă nu numai un vals de una singur ă , ci şi un c î ntec introdus î n balet pentru a­ i ilustra farmecele şi talentele.

La sfî r şitul sezonului, Margaret a p ă ră sit compania teatral ă şi î n decursul carierei ei spectaculoase prin localurile de petreceri, de pe Broadway, a ajuns s ă fie numit ă Canarul. Iat ă de ce, atunci c î nd trupul i­a fost descoperit strangulat brutal In apartamentul ei, crima a fost numit ă imediat „Cazul Canarului", apelativ care a r ămas popular şi mai t îrziu. Participarea mea la anchetarea Cazului Canarului, sau mai cur î nd rolul meu de comentator, a constituit una din experien ţ ele importante din via ţ a mea. La vremea asasin ă rii lui Margaret Odell, procurorul general al ora şului New York era John F. X. Markham, post pe care­l ob ţ inuse î n luna ianuarie. Nu mai este cazul s ă vă amintesc c ă î n timpul celor patru ani ai serviciului să u s­a distins prin succesul neobi şnuit al investiga ţ iilor sale criminale. Laudele care i se aduceau continuu î i creau un sentiment nepl ă cut că ci, avî nd un î nalt sim ţ al onoarei, evita s ă accepte credit pentru reu şite care nu­i aparţ ineau î n î ntregime. Adev ă rul este c ă Markham a jucat doar un rol secundar în majoritatea celebrelor afaceri criminale. Meritul pentru rezolvarea lor apar ţ inea unuia dintre prietenii s ă i foarte intimi, care a refuzat î ntotdeauna s ă facă publică participarea sa. Acest om era un t î nă r din lumea aristocratic ă , pe care, din motive de anonimat, am decis s ă ­l numesc Philo Vance. Vance avea multe talente şi preocupă ri. Era un colec ţ ionar de art ă pe scară mică , un pianist amator foarte dotat şi un cercet ă tor î n domeniul esteticei şi psihologiei. De şi american, fusese educat î n Europa şi pă strase un u şor accent şi o intona ţ ie engleză . Mijloacele lui de existenţă erau considerabile şi îşi petrecea timpul î ndeplinin­ du­ şi obliga ţ iile sociale care î i reveneau datorit ă leg ăturilor de familie. Nu era totu şi un trî ndav şi nici un diletant. Avea un aer cinic şi distant iar cei care î l cuno şteau doar superficial îl g ă seau snob. Cunosc î ndu­l î nsă bine, am putut s ă ­mi dau seama ce se ascundea sub aparen ţ e, iar cinismul şi atitudinea lui distant ă , departe de a fi o poz ă , se datorau firii sale foarte sensibile şi singuratice. Vance nu î mplinise î ncă treizeci şi cinci de ani şi era impresionant de ară tos î ntr­un fel clasic. Figura î i era sub ţ ire şi mobil ă , animat ă de o expresie sever ă şi sardonic ă ce ridica o barier ă î ntre el şi semenii lui. Nu era lipsit de emo ţ ie, dar aceste emo ţ ii erau mai ales intelectuale. Fusese deseori criticat pentru ascetismul s ă u, deşi ara fost martorul unor adev ă rate izbucniri de entuziasm privind unele probleme estetice sau psihologice, Cu toate acestea, Vance l ă sa impresia c ă r ă m î nea deta şat de chestiunile sociale. De fapt, atitudinea lui era aceea a spectatorului impersonal şi calm care prive şte cu un cinism amuzat stupiditatea inutil ă a problemelor vie ţ ii. In sinea sa, era setos de a cunoa şte şi doar pu ţ ine detalii ale comediei umane sc ă pau sferei interesului s ă u. Astfel, ca rezultat direct al acestei curiozit ăţ i intelectuale, Vance a devenit un participant activ, de şi neoficial in ancheta condus ă de Markham. Am p ă strat un dosar complet al cazurilor criminale la care a participat Vance ca amic dezinteresat, f ă r ă să m ă g î ndesc că î ntr­o zi voi avea şansa s ă le public. Dup ă ce­a pierdut în alegerile pentru postul de procuror general, Markham s­a retras din politic ă . La r î ndul lui, Vance a plecat î n str ă ină tate, deolar î nd că nu se va mai î ntoarce î n Statele Unite. Ca urmare, am ob ţ inut

permisiunea lor de a­mi publica însemnă rile. Vance mi­a cerut s ă nu­i dez­

vă lui numele adev ă rat, aceasta fiind singura lui restric ţ ie.

Am relatat î n alt ă parte împrejură rile ciudate care l­au atras pe Vance î n cercet ă rile criminale şi cum, î n ciuda unor obstacole aproape de netrecut, a solu ţ ionat misterul împu şcă rii lui Alvin Benson. Cronica de fa ţă se ocup ă de rezolvarea asasinatului lui Margaret Odei!, care a avut loc la î nceputul toamnei aceluia şi an şi care, dac ă vă mai amintiţ i, a creat o senza ţ ie şi mai

mare. Amestecul lui Vance î n noua anchet ă a fost rezultatul unui concurs ciudat de împrejur ă ri. Timp de mai multe s ă ptă m î ni, Markham fusese atacat

î n presa de opozi ţ ie pentru e şecul serviciului s ă u de a ob ţ ine condamn ă ri

î mpotriva unor elemente din lumea criminal ă pe care poli ţ ia le arestase şi le

pusese" la dispozi ţ ia lui pentru a le judeca şi condamna. Ca urmare a prohibi ţ iei, la New York ap ăruse o activitate nocturn ă nou ă şi primejdioas ă , cu totul nedorit ă . Un mare num ă r de cabarete, ce se intitulau cluburi de noapte, r ă să riser ă pe Broadway şi pe stră zile din jur. Num ă rul crimelor serioase, at ît pasionale c ît şi pentru profit, crescuse î ngrozitor şi îşi avea

originea î n aceste stabilimente dubioase.

î n cele din urm ă , î n cursul unei crime,' î ntovă r ăşită de un furt de,

bijuterii î ntr­unui din hotelurile din centru, care aveau drept clientel ă familii, ancheta a dus direct la planurile şi preg ătirile puse la cale î ntr­unui

din cluburile de noapte. C înd doi poli ţ işti de la Biroul d Anchete au fost g ă siţ i mor ţ i, î mpu ş caţ i î n spate, Markham s­a hot ă r î t să am î ne toate celelalte anchete şi să conducă personal investiga ţ ia în jnt î mpl ă rile care avuseser ă loc.

II

URME DE PA ŞI PE Z Ă PADA

A DOUA ZI DUP Ă CE­A luat aceast ă decizie, Markham, Vance şi cu mine ş edeam î ntr­un col ţ retras al uneia din s ă lile clubului Stuyvesant, Mergeam deseori î mpreun ă acolo, fiind to ţ i trei membri, iar Markhan folosea locul ca un fel de cartier general neoficial.

­ E destul de r ă u atunci c î nd jumă tate din popula ţ ia ora şului are

impresia c ă biroul procurorului general e un fel de agen ţ ie de colectat

datorii, a remarcat el î n seara aceea. Trebuie s ă mă transform acum î n detectiv fiindc ă nu mi se dau destule informa ţ ii sau informa ţ ii corecte, cu ajutorul c ă rora a ş putea obţ ine condamn ă ri. Vance î l privi cu un z î mbet enigmatic.

­ Problema principal ă mi se pare a fi aceea, spuse Vance pe un ton

indolent, c ă poli ţ ia, nefiind versat ă î n haosul de proceduri legale, opereaz ă

î n virtutea presupunerii c ă dovezile ce ar convinge un om de o inteligen ţă

obi şnuită ar convinge de asemenea şi un juriu la tribunal. O idee stupid ă ,

vă daţ i seama. Avoca ţ ii nu vor dovezi

ci amă nunte tehnice erudite. Iar mintea unui poli ţ ist obi şnuit e prea simpl ă

pentru a face fa ţă pedanteriilor jurispruden ţ ei.

­ Lucrurile nu stau chiar a şa de r ău. spuse Markham, î ncercî nd să par ă

bine dispus, c ă ci presiunea ultimilor s ă pt ă m î ni î l iritase considerabil. Dac ă n­ar exista legi care s ă cear ă dovezi, oamenii nevinova ţ i ar avea de suferit

nedrept ăţ i grave. Chiar şi un criminal are dreptul s ă fie protejat de tribunalele noastre. Vance că scă discret.

­ Markham, ar fi trebuit s ă te faci pedagog. Este absolut uimitor cum ai

î nceput" s ă debitezi tot felul de cli şee. Şi totu şi nu sunt convins. Mai ţ ii

minte acel caz din Wisconsin, al unui om r ă pit," pe care tribunalul l­a declarat mort ? Chiar şi atunci c î nd a reap ă rut, vesel şi să nătos printre vecinii să i, statutul ­s ău de decedat nu s­a schimbat din punct de vedere legal. Faptul vizibil si demonstrabil c ă era cu adev ă rat viu a fost considerat de tribunal drept imaterial şi marginal. Nu mai vorbesc de situa ţ ia bizară , atî t de ră spî ndit ă î n scumpa noastr ă ţ ar ă , a unui om declarat dement î ntr­

un stat şi să nătos î ntr­altul. V ă da ţ i seama c ă nu te po ţ i a ştepta ca o minie comun ă şi nepreg ă tit ă In domeniul legal s ă î nţ eleagă asemenea nuan ţ e. Oamenii obi şnui ţ i, ce se zbat î n bezna bunului sim ţ , ar fi gata s ă spun ă că cineva care e dement pe un mal al r îului, r ăm î ne la fel de dement şi pe malul opus. Ace şti oameni ar mai sus ţ ine, eronat, f ă r ă î ndoial ă , că un om care tr ă ieşte este presupus a fi î n via ţă .

­ La ce serve şte aceast ă di zer la ţ ie academic ă ? î ntrebă Markham dup ă

o vreme, u şor agasat.

­ Mi se pare c ă are de­a face î n mod serios cu nepl ă cerile tale, î i explică

Vance calm. Poli ţ iştii, nefiind avoca ţ i, ţi­au produs î ncurcă turile de fa ţă . De

ce nu î ncepi prin a trimite toţ i poli ţ i ştii la Facultatea de Drept ?

­ Halal de­a şa ajutor din partea ta. î i replică Mai­kham.

Vance i î privi u şor mirat.

­ De ce ridiculizezi propunerea mea ? I ţ i dai'­'seama; nici vorb ă , că are

merite. Un om lipsit de preg ă tire legal ă , atunci c î nd ştie c ă un lucru e adevă rat, ignor ă toate declara ţ iile incompetente î mpotriva acelui lucru şi se ţ ine de fapte. Tribunalul ascult ă solemn o droaie de declaraţ ii inepte şi ia o hot ă r îre bazat ă pe statute complicate şi nu pe faptele evidente. Rezultatul ? Deseori tribunalul achit ă un acuzat ştiind prea bine c ă e vinovat. Mulţ i judecători spun unui acuzat : „Eu ştiu, şi juriul ştie de asemenea, c ă ai comis o crim ă , dar pe baza dovezilor admise de lege, te declar nevinovat. Du­ te şi comite o alt ă crim ă".

­ N­am s ă m ă fac pl ă cut locuitorilor acestei regiuni dac ă am s ă r ă spund la criticile aduse împotriva mea prin recomandata de a institui cursuri de

drept pentru poli ţ işti, î i r ă spunse Markham bomb ă nind.

­ Î ngă duie­mi atunci s ă ­ţi sugerez alternativa oferit ă de că l ăul din piesa lui Shakespeare : „Hai s ă omor î m toţ i avoca ţ ii !"

­ Din pă cate trebuie s ă rezolv o situa ţ ie şi nu o teorie utopic ă .

­ Şi cum îţ i propui s ă împaci concluziile inteligente ale poli ţ iei cu ceea ce numeşti at ît de emo ţ ionant corectitudinea procedurii legale ? îl î ntrebă Vance indolent.

­ In primul r î nd, îl inform ă Markham, am decis ca de acum î nainte s ă

conduc personal anchetele î n toate cazurile importante legate de activitatea criminal ă a cluburilor de noapte. Am convocat o conferin ţă a şefilor de secţ ii, iar de acum înainte orice activitate are s ă pornească din biroul meu. Am inten ţ ia să obţ in genul de dovezi de care am nevoie la condamn ă ri.

Vance scoase o ţigară din portţ igaret şi o bă tu de braţ ul fotoliului.

­ Deci ai s ă înlocuieşti condamnarea nevinova ţ ilor cu achitarea

vinova ţ ilor ? Mark­han se sim ţ i prost şi se î ntoarse c ătre Vance.

­ Am să m ă prefac c ă nu ţ i­am î nţ eles observa ţ ia, zise el acru, Ai luat­o

razna pe tema ta preferat ă şi anume inconipatibilitatea probelor circumstan ţ iale faţă de teoriile psihologice sau ipotezele estetice. Perfect adev ă rat, zise Vance indiferent. Ştii Mark­ hamj î ncrederea ta at î t de duioas ă şi de încâ ntă toare î n dovezile circumstan ţ iale e absolut dezarmant ă . Puterile ob ţ inute de deduc ţ ie sunt neputincioase împotriva ei.

Mă .cutremur la g î ndul victimelor pe care ai s ă le prinzi în plaSa ta legală . Ai să faci ca simpla ta prezen ţă la un cabaret s ă devină un risc î ngrozitor. Markham continu ă să fumeze î n t ă cere. î n ciuda violenţ ei discuţ iilor dintre ei. doi, nu­ şi pă strau nici un fel de ranchiun ă . Erau prieteni de., mult timp şi, î n pofida temperamentelor lor foarte diferite şi a opiniilor contra­ dictorii, leg ătura dintre ei se baza pe un respect profund, î n cele din urm ă , Markham spuse :

­ De ce discreditezi at ît de mult dovezile circumstanţ iale ?« Piecunosc c ă

uneori pot conduce la concluzii gre şite, de şi deseori ele constituie o prob ă serioasă de vinovăţ ie prezumtiv ă . Ascult ă , Vance, una dintre cele mai

competente autorit ăţ i î n domeniul legislativ a demonstrat c ă aceste dovezi constituie un act extrem de conving ă tor. Dovada direct ă , ţ inî nd seama de natura crimelor, nu se poate ob ţ ine de obicei. Dac ă tribunalele s­ar baza numai pe ea, majoritatea criminalilor ar fi în libertate.

­ Am avut impresia c ă această majoritate a fost î ntotdeauna î n libertate. Markham î i ignor ă î ntreruperea,

­ Iat ă de pildă , un exemplu : o duzin ă de adulţ i vă d ceva care alearg ă pe z ă padă , şi recunosc c ă e vorba de un pui de g ă ină . Un copil î nsă , care a vă zut acela şi pui, va declara c ă era o ra ţă . Se cerceteaz ă urmele l ă sate şi se ajunge la concluzia c ă era vorba de o ra ţă . Dup ă tine, tiu este concludent c ă pasă rea a fost ra ţă şi nu o g ă ină , î n ciuda dovezilor directe, nu­i a şa ?

­ Recunosc că ai dreptate în cazul cu ra ţa, r ă spunse Vance blazat.

­ I ţ i mulţ umesc pentru cadou, continu ă Markham. şi îţ i propun şi o

urmare : o duzin ă de adul ţ i vă d o siluet ă omeneasc ă merg î nd pe ză padă şi

jură că era vorba de o femeie. La care un copil declar ă din nou c ă era un bă rbat. Spune­mi, n­ai s ă recuno şti c ă dovezile evidente l ă sate de pa şii unui bă rbat pe z ă padă vor constitui un element î n a admite c ă era vorba de un bă rbat şi nu de o femeie ?

­ C î tu şi de pu ţ in, dragul meu Justinian, r ă spunse Vance, î ntinz î ndu­ şi

piciparele, afar ă de cazul, fire şte, c ă poţ i să dovede şti c ă o fiin ţă uman ă nu

posedă creieri mai dezvolta ţ i decî t o raţă .

­ Ce au creierii de­a face cu ce discut ăm ? replic ă Markham ner ă bdător.

Creierii nu afecteaz ă urmele lă sate de pa şii pe z ă padă .

­ Nu pe cele lă sate, de ra ţă , dar creierii pot, f ă r ă î ndoială , afecta urmele pa şilor l ă saţ i de o fiin ţă omeneasc ă .

­ Îmi serve şti o lec ţ ie de antropologie, adaptabilitate darwinist ă sau specula ţ ie metafizic ă ?

­ Nici unul din aceste subiecte subtile, î l asigură Vance. Am afirmat un

simplu fapt cules din observa ţ ie.

­ După înaltul şi bizarul t ău proces de deduc ţ ie reiese clar c ă dovezile

circumstan ţ iale ale acelor urme de pa şi bărbă teşti indic ă prezenţ a unui bă rbat sau a unei femei ?

­ A nici unuia, zise Vance, sau mai degrab ă , a posibilit ăţ ii fiecă ruia. O

astfel de dovad ă , cî nd se aplic ă la o fiin ţă umană , adică o fiin ţă cu capacitatea de­a g î ndi, nu î nseamnă pentru mine dec î t că silueta ce mergea pe ză padă putea fi un b ă rbat î ncă l ţat î n pantofii lui, sau o femeie î n aceea şi

pantofi. Sau chiar un copil cu picioare mari. Pe scurt, o astfel de dovad ă va sugera inteligen ţ ei mele pur nelegale c ă urmele au fost l ă sate de un descen­ dent al spe ţ ei Pithecanthropus erectus î ncă lţ at cu pantofi bă rbă teşti, exemplar uman de gen şi vî rstă necunoscută . Pe de alt ă parte, urmele lă sate de laba unei ra ţ e pot fi considerate la valoarea lor evident ă .

­ Sunt încîntat s ă observ, spuse Markham, c ă ai î nl ăturat cel pu ţ in

teoria unei ra ţ e î ncă lţ ată î n pantofii unui gr ă dinar. Vance r ă mase t ă cut o clipă , apoi spuse :

­ Nenorocirea cu voi, anchetatorii moderni, e c ă î ncerca ţ i să reduceţ i

natura uman ă la o formulă , î n vreme ce adev ărul e c ă fiinţ ele omene şti sunt

infinit de complexe. Omul e n ă scut abil şi duplicitar, iar secolele l­au şlefuit

î n arta celor mai diabolice tertipuri. Omul e o creatur ă cu o inteligen ţă care

minte î n mod instinctiv şi premeditat de circa nou ă zeci şi nouă de ori la sută . O ra ţă , neavînd avantajele divine ale civiliza ţ iei umane, e o fiin ţă direct ă şi o pasă re eminamente cinstit ă .

­ Ascultă , î l î ntrebă Markham, fiindc ă ai î nl ă turat toate mijloacele

obi şnuite de a trage concluziile, cum po ţ i decide sexul sau specia persoanei care a l ă sat urme de pa şi în z ă padă ? Vance sufl ă o coloană de fum spre tavan.

­ Mai î nt î i, am î nlă turat astigmaticii şi copiii chiori, apoi urmele de pa şi

pe z ă padă . Apoi, cu o judecat ă eliberată de declara ţ ii dubioase şi de dovezi materiale, am încercat s ă stabilesc ce fel de crim ă a comis acea persoană

care fugea pe z ă padă . După ce­am analizat diferi ţ i factori, pot s ă ­ ţ i spun nu numai dac ă vinovatul era b ă rbat sau femeie, dar mai ales s ă ­ ţ i vorbesc despre obiceiurile, caracterul şi personalitatea lui. Şi a ş­putea face asta, indiferent dac ă persoana care alerga era b ă rbat, femeie, cangur, cineva pe picioroange sau pe biciclet ă , sau, pur şi simplu, ceva care plutea î n aer. Markham zîmbi ironic.

­ E şti mai ră u decî t poli ţ ia cî nd e vorba s ă m ă aju ţ i cu dovezi legale.

­ Eu unul, cel pu ţ in, n­a ş procura dovezi î mpotriva unei persoane

inocente şi ale că rei ghete au fost furate de adevă ratul vinovat, replic ă Vance. Şi mai ştii ceva, Markham ? Â t îta vreme cit te vei bizui pe urme de pa şi n­ai s ă faci altceva dec î t să arestezi pe cei pe care adev ă ra ţ ii criminali ţ i i­au pus î n poală . Cu alte cuvinte, oameni care n­ au nimic de­ â face cu ancheta ta. Vance deveni brusc serios.

:­ Ascultă ­m ă , amice. î n prezent ai de­a face cu ni şte min ţ i foarte

diabolice, care s­au aliat cu for ţ ele î ntunericului, cum le numesc teologii. Aparen ţ ele multora dintre ;.' aceste crime care te nec ă jesc sunt î nş elătoare. Eu nu pun mare pre ţ pe teoria c ă o band ă de criminali au organizat un fel de Camorra stil american şi şi­au stabilit cartierul general î n localurile de noapte. Ideea e mult prea melodramatic ă . Aduce a jurnalism senza ţ ional. Crima nu e un instinct de mas ă , poate cu excep ţ ia ră zboiului, şi atunci devine un sport obscen. Crima este o afacere personală şi­ individual ă . Nu aranjezi o crim ă ca pe o partid ă de bridge. Dragul meu Markham, nu te l ă sa

î nş elat de aceste idei romantice î n ce prive şte crima. Şi nu cerceta cu prea

mare aten ţ ie urmele l ă sate pe z ă padă . Au s ă ­ ţi producă o stare de confuzie

î ngrozitoare. E şti mult prea încreză tor şi rigid î n aceast ă lume rea. Vreau s ă te previn că nici un criminal n­are s ă ­ şi lase urmele pa şilor pentru a fi m ă surate cu centimetrul. Vance oft ă adî nc şi îl privi pe Markham cu mult ă compă timire.

­ Ţi­a trecut prin minte posibilitatea ca primul caz pe care î l vei ancheta nu va avea nici m ă car urme de pa şi ? Ce­ai s ă faci ?

­ Am să rezolv problema aduc îndu­te la fa ţ a locului, suger ă Markham

cu o nuanţă de ironie. Ţi­ar pl ă cea să mă î nsoţ eşti cî nd voi ancheta cazul

urmă tor ? Sunt î ncî ntat de propunere, spuse Vance.

Dou ă zile mai t î rziu pe pagina î nt î i a ziarelor se întindeau titluri de­o ş chioapă despre asasinarea lui Margaret Odell. CRIMA TOCMAI TRECUSE DE ORA opt şi jumă tate în acea dimineaţă de 11 septembrie cî nd Mavkham ne­a pus la curent cu evenimentul zilei. Locuiam î mpreun ă cu Vance, un aranjament temporar, pe strada 38 East, î n apartamentul acestuia, o locuin ţă ce ocupa dou ă etaje ale unei clă diri somptuoase. Timp de mai mul ţ i ani fusesem consilierul legal al lui Vance, dup ă ce­nii d ă dusem demisia de la firma ele avoca ţ i Van Dine, Davis and Van Dine, ca s ă ­mi dedic timpul intereselor şi nevoilor lui Vance. Afacerile Iui nu erau prea importante, dar finan ţ ele sale, î mpreun ă cu numeroasele achizi ţ ii de obiecte de art ă şi de picturi ­ îmi furau mai tot timpul f ăr ă să devină o povar ă . Ocupa ţ iile legale şi monetare îmi fă ceau plă cere iar prietenia mea cu Vance, care î ncepuse din vremea cursurilor studen ţ e şti la Harvard, îmi oferea elementul social şi uman î n cadrul unui aranjament care, altminteri, ar fi putut deveni o rutin ă agasant ă .

î n aceea diminea ţă deosebit ă mă sculasem devreme şi lucram î n

bibliotecă ; dar iat ă că Currie, valetul lui Vance, m ă inform ă că Markham se afla î n salon. Am fost extrem de uimit de aceast ă vizit ă atî t ele devreme, deoarece Markham ştia foarte bine c ă Vance nu se scula dec î t rareori

î nainte de pr înz şi nu­i f ă cea pl ă cere să fie deranjat î n acest timp. Am avut

sentimentul în acea clip ă că un lucru neobi şnuit şi sinistru se profila la orizont. L­am gă sit pe Markham plimb î ndu­se de colo­colo, dup ă ce­ şi aruncase pă l ă ria şi mă nu şile pe o m ă suţă din mijlocul od ă ii. C înd am p ăşit î n camer ă , s­a oprit şi m­a privit cu o expresie h ă ituit ă . Era un om destul de î nalt, ras

la fa ţă , cu p ă r spicuit cu alb şi cu o ţ inut ă fermă . Avea un aer distins şi maniere politicoase şi prietene şti. i i dosul acestui aer de amabilitate se ascundeau o severitate agresiv ă şi o

for ţă neobosită şi dur ă care l ă sau impresia unei competen ţ e î ncă păţî nate şi neobosite.

­ Bun ă dimineaţ a, Vance, m ă salut ă el în grab ă . A avut loc o alt ă crim ă

Ezit ă şi m ă .privi cu

aten ţ ie. Ţii minte discuţ ia mea cu Vance acum c î teva seri la club ? Remarcile Iui au avut ceva aproape profetic. Şi mai ţ ii minte, c ă i­am promis c­am s ă ­l iau cu mine î n ancheta urm ătoare ? Ei bine, avem un caz, şi ce caz ! Margaret Odell, denumit ă Canarul, a fost strangulat ă î n apartamentul ei ! Şi, din c îie am înţ eles la telefon, aduce cu o alt ă afacere din lumea cabaretelor. Sunt în drum spre apartamentul ei ! Ai de g î nd să ­l scoli pe amicul nostru ?

î n lumea boem ă , una dintre cele mai î ngrozitoare

­ Am s­o fac neap ărat ! l­am asigurat cu o grab ă "care pornea din motive

pur egoiste. Canarul ! Dac ă cineva ar fi c ăutat prin tot ora şul o victimă a că rei asasinare s ă producă at îta senza ţ ie, n­ar fi putut g ă si alt nume. M­am

î ndreptat spre u şă şi i­am spus lui Currie s ă ­l cheme imediat: pe Vance.

­ Mă tem. domnule

î ncepu Curie, ezit î nd din politeţ e,

­ Nu te teme, îl întrerupse Markharn. î mi asum toat ă ră spunderea

pentru c ă l­am sculat la aceast ă or ă nepotrivită . Currie. simţ ind o situa ţ ie de urgen ţă , plecă la datorie. Peste c îteva minute Vance, î mbr ă cat î ntr­uri kimono :; ­ m ă tase brodat ă şi in sandale, ap ă ru î n pragul salonului. ­ Asta­i bun ă ! exclam ă el u şor surprins, privind la .vus. Nu. v­a ţi dus

î ncă la culcare ? Vance p ăşi agale spre c ă min, şi luă o ţ igar ă dinu­o ulie de lemn pre ţ ios. Markham se î ncruntă . Nu avea .hef de glume.

­ Canarul a fost ucis, am izbucnit eu.

Vance îşi pă str ă expresia calm ă şi m ă privi cu o .i­iozitate lene şă . ­ Care canar '?

­ Margaret Odell a fost g ă sită strangulat ă azi­dimi­ nea ţă , explică

Markham brusc. Cred c ă şi tu inve şm î ntat în acest kimono parfumat,

trebuie s ă fi auzit de ea, îţ i dai seama de î nsemnă tatea crimei. Eu unul am să caut acele urme de pa şi î n z ă padă . Dac ă vrei s ă mă î ntovă răş eşti, cum ai declarat asear ă , va trebui s ă te gr ă beşti.

­ Margaret Odell, a şadar, spuse Vance şi îşi stinse ţ igara. Blonda de pe

Broadway

profund interesat. Du şmanii de baz ă ai legii şi ordinii s­au decis s ă te chi­

nuiască î ngrozitor, nu­i a şa, amice ? Ce lips ă de respect din partea lor ! Scuz ă ­mă cî teva minute c î t mă îmbrac, Dispă ru în dormitorul s ă u, î n timp ce Markham scoase o ţ igar ă lung ă de foi şi se pregă ti s ă şi­o fumeze. Eu m­am î ntors î n bibliotec ă pentru a aranja hî rtiile la care lucrasem. î n mai pu ţ in de zece minute, Vance reap ă ru,

î mbr ă cat într­un costum de strad ă .

Ce p ă cat ! î n ciuda aerului să u degajat, mi­am dat seama c ă era

­ Amice, spuse el, î n timp ce Currie î i înm î na pă l ă ria, mă nu şile şi bastonul, hai s ă mergem !

Ma şina procuraturii ne­a dus pe Madison Avenue, a cotit spre Central Park şi a ie şit din parc la intrarea str ă zii 72 Vest. Apartamentul lui Margaret Odell se afla la num ă rul 184, pe strada 71 Vest, l î ng ă strada Broadway.

C î nd ma şina a tras la trotuar, poli ţ istul de gard ă a trebuit s ă ne croiasc ă drum prin gloata care se adunase ca urmare a sosirii poli ţ iei. Feathergill, unul din adjunc ţ ii lui Markham, îşi a ştepta şeful î n holul cl ă dirii.

­ Ce dezastru, domnule ! se lament ă el. Ce spectacol de jur­ î mprejur !

î ntr­un astfel de moment ! ad ăug ă el şi dă du din umeri neputincios.

­ Gloata are s ă se plictiseasc ă ­repede, zise Markham d înd m î na cu el.

Cum stau lucrurile ? Sergentul Heath. mi­a telefonat dup ă ce l­ai chemat şi mi­a spus că la prima vedere cazul pare cam dificil.

­ Dificil ? repet ă Feathergill lugubru. E de­a dreptul irezolvabil. Heath e

î n mare agita ţ ie. A renun ţ at să se mai ocupe de cazul Boyle ca s ă ­ şi dedice

talentele acestei istorii uimitoare. Inspectorul Moran a sosit acum zece minute şi i­a dat puteri depline.

­ Heath e un anchetator capabil, declar ă Markham. O s ă ne î nţ elegem. Unde e apartamentul ? Feathergill ne conduse la o u şă din fundul holului.

­ Acesta e apartamentul, domnule, anun ţă el. Trebuie s ă plec acum.

Sunt fr î nt de oboseal ă . Vă doresc noroc ! Şi cu aceste cuvinte disp ă ru.

Va fi necesar s ă vă descriu pe scurt at ît cl ă direa cî t şi planul interior, că ci structura ciudat ă a acestei case a jucat un rol vital în problema aparent insolubil ă a crimei. Casa avea patru etaje şi fusese conceput ă ca o singur ă

Cu timpul, fusese modificat ă at ît exterior c î t şi interior pentru a

satisface cerin ţ ele unei cl ă diri eu apartamente elegante. Cred c ă la fiecare etaj se aflau trei sau patru apartamente. Dar apartamentele de la etaj nu ne preocupau. Scena crimei se g ă sea la parter, al ă turi de alte dou ă apartamente şi de cabinetul unui dentist. Intrarea principal ă a cl ă dirii dă dea direct î n strad ă şi se continua cu un hol spa ţ ios care ducea p î nă î n fund, la apartamentul lui Margaret Odell, care avea numn ă rul 3. Cam la jum ă tatea acestui hol, pe partea dreapt ă , se aflau sc ă rile ce duceau la etajele superioare. L î ng ă scă ri, tot pe partea dreapt ă , se g ă sea o camer ă de recepţ ii, despă r ţ ită de hol printr­o arcad ă . Pe partea opus ă a scă rilor se gă sea o c ă m ă ru ţă cu panoul telefonic. Cl ă direa nu avea lift. O alt ă tr ă sătură important ă a planului de la parter o constituia un mic pasaj ce pornea de la cap ătul holului la dreapta şi ducea, pe l î ng ă peretele apartamentului lui Margaret Odell, la o u şă ce d ă dea într­o curticic ă pe partea vestic ă a casei, Din curticic ă se ajungea î n strad ă printr­o alee lat ă de un metru şi dou ă zeci. In diagrama de al ături se poate vedea acest aranjament al parterului şi vă sugerez s ă î ncerca ţ i să vi­l reamintiţ i. Mă î ndoiesc că un plan arhitectural atî t de simplu şi de comun a jucat vreodat ă un rol at ît de important într­un caz criminal. Simplitatea şi faptul că era

reş edinţă

aii!" de comun, de fapt lipsa oric ărei tră să turi mistificatoare, s­a dovedit at ît

de bizar ă pentru anchetatori î ncî t afacerea a amenin ţat c î teva zile s ă r ăm înă complet nerezolvabil ă . In clipa c î nd Markham a intrat î n apartamentul lui Margaret Odell, sergentul Ernest Heath l­a î nt î mpinat şi i­a întins m î na, O expresie de u şurare i­a trecut pe fa ţa brutal ă şi lat ă . Era clar c ă animozitatea care domnise întotdeauna între Sec ţ ia de Detectivi şi Biroul Procuraturii î n timpul altor anchete criminale nu­ şi mai avea loc î n acest caz.

­ Mă bucur c ă a ţ i venit, spuse el, şi era serios. Se î ntoarse apoi c ătre Vance cu un z îmbet cordial şi î i î ntinse şi lui m î na.

­ A şadar copoiul amator e din nou la datorie. Tonul s ă a avea o not ă de

humor.

­ Î ntr­adevă r, ră spunse Vance. Spune­mi, cum îţ i func ţ ioneaz ă puterile deductive în aceast ă frumoasă diminea ţă de septembrie' ?

­ Mi­e groaz ă să vă spun. Figura lui Heath se întunecă şi sergentul se

î ntoarse c ă tre Markham. E o afacere blestemat ă , domnule. Nu puteau s ă ­ şi aleagă altă victim ă î n locul Canarului ? Broadway­ul e plin de dame care ar

fi putut disp ă rea fă r ă să dea bă taie de cap nim ă nui. A trebuit î nsă să omoare o vedet ă la mod ă !

î n timp ce Heath vorbea, William M. Moran, ofi ţ erul comandant al Sec ţ iei

de Detectivi intr ă î n micul foaier şi Str î ­nse m îinile celor de fa ţă Deşi ne

î nt î lnise at î t pe Vance c ît şi pe mine, se comport ă cî t se poate de ceremonios fa ţă de noi, 1 ­ Sosirea dumilale, i se adres ă el lui Markham cu o voce modulat ă şi manierat ă , e extrem de binevenit ă . Sergentul Heath are s ă vă dea informa ţ iile preliminare de care ve ţ i avea nevoie. Sunt î ncă oarecum

î ncurcat de cele petrecute fiindc ă abia am sosit.

­ N­am prea multe informa ţ ii să vă dau, bomb ă ni Heath î n timp ce ne

conducea î n apartamentul "artistei Acest apartament se compunea clin dou ă camere largi, desp ă rţ ite de o arcadă prevăzută cu draperii grele de damasc. U şa de la intrarea din holul principal conducea î ntr­un foaier dreptunghiular lung .de vreo trei metri şi lat de vreun metru şi jumă tate, prev ă zut cu u şi duble cu geam jivrat, u şi ce dă deau î n camera urm ă toare. Apartamentul nu avea nici o alt ă intrare iar î n dormitor nu se putea ajunge dec î t prin arcada diif camera de zi.

In cameră se g ă sea o sofa mare, tapi ţată cu brocart de m ă tase şi plasată

î n fa ţ a că minului pe partea sting ă a. camerei de zi, av î nd o lung ă şi strimt ă masă din lemn de trandafir a şezat ă î n spate. Pe peretele opus c ă minului,

î ntre foaier şi arcada ce d ă dea î n dormitor, at î rna o oglind ă stil Marie­

Antoinetle, iar sub ea se afla o mas ă de mahon. L î ng ă arcad ă , aproape de fereastră , se afla o pianin ă splendid decorat ă î n stil Louis XVI. î n col ţul opus, î n dreapta c ă minului, se afla o m ă su ţă de scris cu picioare sub ţ iri şi un co ş de h îrtii p ă trat, f ă cut din carton, î n st înga că minului se g ă sea o comodă , Boule de o calitate cum nu mai v ăzusem. Mai multe reproduceri excelente dup ă Boucher, Fragonard şi Watteau î mpodobeau pere ţ ii: î n dormitor se aflau un scrin, o mas ă de toalet ă şi mai multe scaune aurite.

î ntregul apartament p ă rea să reflecte perfect personalitatea fragil ă a Canarului. C î nd am păşit din micul foaier în camera de zi şi ne­am oprit ca s ă

arunc ă m o privire în jur, am observat o scen ă de mare harababur ă . Cele dou ă odă i fuseser ă r ă văşite de cineva î n mare grab ă şi dezordinea lă sată î n urmă era î ngrozitoare.

­ Nu şi­au mai dat: osteneala s ă fie mai ordona ţ i, remarc ă inspectorul

Moran.

­ Poate c­ar trebui s ă le fim recunosc ă tori c ă n­au aruncat cl ă direa î n

aer cu dinamit ă , ră spunse Heath pe un ton acru. Dar nu vrai ştea generală ne­a atras privirea ci trupul linei tinere femei moarte, a şezat î ntr­o pozi ţ ie nefireasc ă , aproape î ngenuncheat ă , î ntr­un col ţ al sofalei, la c îţ iva pa şi de locul unde ne aflam. Capul î i era î ntors î napoi, î n Mod for ţat, şi se odihnea pe tapi ţ eria de m ătase. P ă rul i se desf ă cuse şi î i atî rna peste um ă r într­o cascad ă de aur lichid. Fa ţa ei, ca urmare a mor ţ ii violenţ e, era descompusă şi ur ît ă . Pielea i se decolorase ; ochii priveau fix ; gura î i ră m ă sese deschis ă , buzele contractate. Pe g ît, de­a lungul cartilajului

tiroidei se vedeau ni şte v î năt ă i oribile. Era î mbră cat ă î ntr­o rochie u şoar ă de seară , din dantel ă neagr ă , fin ă , că ptu şit ă cu m ătase crem. Pe unul din bra ţ ele sofalei z ă cea o cap ă de seară dintr­un material auriu, av î nd o garnitură de hermin ă . Peste tot se vedeau semnele evidente ale luptei ei pierdute cu cel care o str î nsese de gît. In afara p ă rului î n dezordine, una din bretelele rochiei de seară fusese rupt ă , ca şi dantela fin ă din dreptul pieptului. Un buchet de orhidee artificiale fusese smuls de la piept şi îi că zuse î n poal ă . Unul din pantofii de sear ă era pe jos, iar genunchiul drept era î ntors spre sofa, ca şi cum Margaret ar fi încercat să se ridice pentru a sc ă pa din ghearele atacato­ rului. Degetele î i erau încă î ncordate, a şa cum trebuie s ă fi fost, f ă r ă

î ndoială , în clipa c înd capitulase î n faţ a morţ ii şi renunţ ase să se mai

î mpotriveasc ă . Acest spectacol .de groaz ă al trupului chinuit a fost î ntrerupt de o observa ţ ie banală a lui Heath.

­ Vedeţ i, domnule Markham, femeia era a şezat ă î n acel col ţ al sofalei

cî nd a fost apucat ă de g ît pe la spate,

­ Trebuie s ă fi fost cineva destul de voinic ca s­o ucid ă at ît de u şor,

r ă spunse Markham, d î ndu­i dreptate,

­ A şa cred şi eu ! admise Heath. Se aplec ă şi ar ăt ă degetele femeii care

erau acoperite de zg îrieturi. î ­au smuls şi inelele, f ă r ă multe fasoane. Apoi ară tă un fragment dintr­un lan ţ splendid de platin ă , î mpodobit cu perle mici, care îi at î rna peste um ă r, Au î nş fă cat tot ce­i at î rna la g î t şi i­au rupt

lanţul. Nu voiau s ă rateze nimic şi nici s ă ­ şi piard ă timpul. Frumoas ă treabă , demnă de un gentleman. ­ Unde e medicul legist ? î ntrebă Markham.

­ E pe drum, î i spuse Heath. Doctorul Doremus nu se deplaseaz ă

nică ieri î nainte de a­ şi fi luat micul dejun»

­ S­ar putea s ă descopere şi alte lucruri, care nu se v ă d.

­ Î n ce mă priveşte, am v ă zut destul, declar ă Heath: Uita ţ i­vă la acest apartament, Arat ă ea şi cum l­ar fi m ăturat un ciclon.

Ne­am î ndepă rtat de spectacolul deprimant al tinerei fete ucise şi am păşit spre mijlocul camerei.

­ Aveţ i grijă să nu atinge ţ i ceva, domnule Markham, spuse Heath. Am

trimis după exper ţ ii de luat amprente. Vor fi aici dintr­o clip ă î n alta. Vance î l privi cu o uimire ironic ă .

­ Amprente ? Ce vorbe şti ! Ce î ncînt ă tor ! Imagi­ neaz ă ­ ţ i pe cineva azi

l ă sî ndu­ şi amprentele în urm ă S

­ Nu to ţ i criminalii sunt at ît de inteligen ţ i, domnule Vance, î i spuse Heath nervos.

­ Oh, Dumnezeule, fire şte c ă nu ! N­ar fi prin şi niciodată dacă ar fi at î t

de inteligen ţ i. Dar, la urma urmei, sergent Heath, o amprent ă autentic ă nu

dovedeşte dec ît că cel care a l ă sat­o a fost la fa ţ a locului î ntr­o anumit ă perioadă . Nu dovede şte deloc vinovăţ ie.

­ Poate c ă nu, recunoscu Heath cu î ncă păţî nare. Vreau s ă vă spun

totu şi că dacă g ă sim ni şte amprente î n. aceast ă î ncă pere devastată , n­are

să ­i fie prea u şor celui care le­a l ă sat. Vance simula un aer scandalizat.

­ Pur şi simplu m ă î ngroze şti, sergent Heath, De acum î nainte am s ă ­mi

iau tot timpul m ă nu şile cu mine. Vin în contact cu mobila, cu ce şti de ceai

şi cu tot felul de fleacuri de c î te ori merg undeva în vizit ă . Markham interveni î n discuţ ie, suger î nd o scurt ă inspecţ ie pî nă la sosirea medicului legist,

­ Nu şi­au schimbat cu mult metodele, spuse Heath, Au omor ît fata,

apoi au devastat apartamentul. Cele dou ă camere fuseser ă serios ră văşite. Pe jos se aflau haine şi diferite alte lucruri. U şile celor dou ă dulapuri din perete (c îte unul în fiecare camer ă ), erau deschise şi, judecind dup ă dezordinea ce domnea In cel din

dormitor, era limpede c ă cineva le scotocise bine. Cu toate acestea, dulapul din afara camerei de zi, care ad ă postea obiecte rar folosite, nu fusese atins. Sertarele m ă suţ ei de toalet ă şi ale scrinului fuseser ă golite de con ţ inutul lor. Cear şaful se afla pe du şumea iar salteaua fusese î ntoars ă pe dos. O m ă suţă şi două scaune z ă ceau ră sturnate. Mai multe vaze fuseser ă sparte, ca şi cum. intrusul, dup ă ce le cercetase con ţ inutul, le aruncase furios c ă nu g ă sise nimic înă untru. Fin ă şi marea oglind ă stil Marie­Antoi­ nette fusese spart ă . Mă suţ a de scris avea sertarul deschis iar desp ă rţ iturile pentru coresponden ţă fuseseră golite de con ţ inutul lor. care se î nă l ţa pe sugativa de pe birou,. Cele dou ă u şi ale comodei Boule erau şi ele deschise iar î năuntru domnea aceea şi dezordine ca şi î n biroul de scris. O lamp ă de bronz şi por ţ elan, ce se afla la cap ă tul mesei lungi, z ă cea tr î ntită pe o parte cu abajurul sf îşiat de col ţ ul unei bomboniere de argint.

î n acest haos dou ă obiecte mi­au atras î ndeosebi aten ţia : o cutie neagr ă

de metal pentru p ă strat documente, în genul celor ce se pot cump ă ra de la orice papet ărie, apoi o cutie de o ţ el cu o broasc ă de form ă circular ă . Acest

din urmă obiect avea să joace un rol sinistru şi bizar î n anchet ă Cutia de documente era goal ă şi fusese plasat ă pe masă ," ­il ă turi de lampa ră sturnată . Capacul era deschis şi cheia se afla î n broasc ă . î n

mijlocul debandadei din camer ă , aceast ă cutie p ă rea singurul semn de ordine lă sat de cel ce devastase apartamentul. Caseta de bijuterii, pe de alt ă parte, fusese for ţ ată ' violent. Z ă cea acum pe m ă su ţ a de toalet ă , strivit ă şi turtit ă ca urmare a eforturilor de a o deschide, iar al ătur! se afla un v ătrai de fontă , eu miner de bronz, care fusese luat clin camera de zi şi folosit pentru a for ţa caseta.

Vance privi superficial mai multe obiecte din camer ă dar odat ă ajuns î n fa ţa m ă suţ ei de toalet ă , se opri brusc, t şi scoase monoclul, î l potrivi apoi la ochi şi se aplecă asupra casetei de oţ el deteriorat ă .

­ Absolut extraordinar, murmur ă el, şi lovi marginea casetei cu un

creion aurit. Ce p ă rere ai despre asta, sergent Hcath ? Heath î l urm ă rise pe Vance cu aten ţ ie cî nd acesta se aplecase asupra casetei de pe m ă su ţă .

­ La ce vă referi ţ i, domnule Vance ? î ntrebă el la r î ndul lui. , s

­ La mai multe dec ît îţ i poţ i închipui, r ă spunse Vance glumind. î n acest

moment î nsă î mi fă ceam socoteala c ă aceast ă casetă de bijuterii nu a fost

for ţ at ă cu ajutorul v ă traiului de font ă cu totul nepotrivit unei asemenea î n­ treprinderi. Heath dă du din cap î n semn de aprobare.

­ Deci a ţi observat şi dumneavoastr ă , nu­i a şa ? Ave ţ i perfect ă dreptate.

V ătraiul a servit la turtirea casetei dar nu şi la deschiderea ei. Se î ntoarse

că tre inspectorul Moran : Asta m ă uime şte. Am trimis dup ă profesorul

Brenner, s ă vedem cum rezolv ă el misterul. Deschiderea for ţată a casetei î mi apare ca opera ţ ia unui expert. Nu­i ceva pe m ă sura unui amator. Vance continu ă să <