Sunteți pe pagina 1din 33

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “GR.T.POPA” IAȘI FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ SPECIALIZAREA:

Balneofiziokinetoterapie și recuperare

SPECIALIZAREA: Balneofiziokinetoterapie ș i recuperare Diabet zaharat Glucometru Beurer GL-44 STUDENT: Enășoaie
Diabet zaharat Glucometru Beurer GL-44
Diabet zaharat
Glucometru Beurer GL-44

STUDENT:

Enășoaie Leonard

Cuprins

I.

Diabet zaharat…………………………………………1

1.1

Informații generale……………………………………… 1

1.2

Epidemiologie…………………………………………….3

1.3

Clasificare……………………………………………… 3

1.3.1 Diabetul tip 1…………………………………… 4

1.3.2 Diabetul tip 2…………………………………

8

1.3.3 Diabetul gestațional……………………………

10

1.4

Complicații………………………………………………11

1.5

Regim alimentar pentru pacienții cu diabet zaharat…….12

1.6

Zece reguli pentru persoanele cu diabet zaharat……… 13

II.

Glucometru………………………………………… 15

2.1

Istoric…………………………………………………….15

2.2

Generalități ………………………………………………15

2.3

Glucometru Beurer GL-44 ……………………………

17

2.3.1

Detalii tehnice…………………………………

17

2.3.2

Avantaje și dezavantaje…………………………19

2.3.3

Atenționări……………………………………….20

2.3.3

Descrierea unității și a accesoriilor……………

21

2.4

Principiul de utilizare a unui glucometru……………

26

Bibliografie

CAPITOLUL I: Diabet zaharat

1.1 Informații generale

Diabetul zaharat este un sindrom complex indus de tulburarea secretiei de insulina de catre pancreas sau de rezistenta celulelor periferice la actiunea insulinei. Cel mai cunoscut efect al acestor tulburari este cresterea nivelului glucozei in sange peste limitele considerate normale - hiperglicemie. Glucoza din sange reprezinta principalul carburant necesar acoperirii cheltuielilor energetice ale organismului. Glucidele complexe din alimentatia omului (amidon, glicogen, zaharoza etc) trec in tubul digestiv prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza etc.). O mare parte din cantitatea de fructoza, galactoza si alte monozaharide se transforma in glucoza prin procese metabolice care au loc in ficat. Proteinele si lipidele din alimentatia omului trec si ele prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de aminoacizi si de acizi grasi, care, la randul lor, se pot transforma partial in glucoza. Pancreasul produce un hormon numit insulina care, ajutand la utilizarea glucozei de catre tesuturi, scade cantitatea de glucoza din sange. Astfel, dupa mese, glicemia creste prin aport alimentar, iar pancreasul sanatos reactioneaza prin cresterea secretiei de insulina, care va readuce glicemia in limite normale. Diabetul zaharat> apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta a pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina (insulinorezistenta). Aceasta din urma este asociata cel mai frecvent cu obezitatea dar poate apare si in alte situatii. Numai aproximativ o treime din pacientii care au diabet zaharat prezinta simptomele caracteristice ale bolii (sete intensa, eliminarea unei cantitati mari de urina etc.), ceilalti fiind descoperiti intamplator in serviciile de oftalmologie (unde vin pentru tulburari de vedere), de neurologie (datorita semnelor deneuropatie diabetica sau a accidentelor vasculare cerebrale), de ginecologie (unde pacientele se prezinta pentru prurit genital), de cardiologie, dermatologie, nefrologie, chirurgie etc., unde pacientii ajung datorita complicatiilor pe care le da diabetul la nivelul organului respectiv. Valorile normale ale glicemiei (glucoza sanguina) sunt situate intre 60 si 110 mg/dl In functie de metoda de laborator folosita ele pot varia putin. Aceste valori se refera la glicemia recoltata dupa minim opt ore de post. Valoarea glicemiei recoltata la o ora dupa masa (cand cresterea ei este maxima) nu trebuie sa depaseasca 160 mg/dl. Ocazional, la varstnici, glicemia postprandiala poate ajunge

1

la 180 mg/dl in absenta unui diabet zaharat. Cat priveste valoarea glicemiei a jeun (pe nemancate) definitorie pentru diagnosticul de diabet zaharat, in clasificarea OMS din 1998, s-a adoptat valoarea de 126 mg/dl. La pacientii care prezinta frecvent glicemii peste 100 mg/dl (recoltate dupa opt - zece ore de post) este indicata efectuarea unui test de hiperglicemie provocata (test de toleranta la glucoza administrata oral). Acesta trebuie prescris de catre medic si efectuat sub supraveghere medicala. Testul va arata daca pacientul prezinta sau nu diabet zaharat sau toleranta alterata la glucoza (prediabetul din clasificarile mai vechi). Aparitia glucozei in urina (unde ar trebui sa fie absenta) se produce la valori ale glucozei in sange de peste 180 mg/dl (pragul renal al glucozei) si ridica imediat suspiciunea unui diabet zaharat. Exista insa si cazuri de "diabet renal" cand glucoza este prezenta in urina prin scaderea acestui prag renal si in absenta unui diabet zaharat. Monitorizarea carbohidraţilor este un element-cheie pentru că aceştia afectează puternic nivelul zahărului din sânge. O dietă echilibrată include o varietate de legume şi fructe (cu un nivel scăzut de zahăr), cereale integrale, fasole, peşte, carne slabă şi lactate fără grăsimi. Când ai diabet zaharat, ar fi bine să urmezi un program strict de mese şi gustari. Pentru a preveni creşterea nivelului de zahăr în sânge după mese, trebuie să ţii cont câţi carbohidraţi mănânci şi de mărimea porţiilor. Asigură-te că faci sport frecvent, că-ţi iei medicamentele şi că-ţi testezi glicemia cu regularitate. Exerciţiile fizice moderate pot influenţa în mod pozitiv nivelul de zahăr din sânge, mai ales în cazul diabetului de tip 2. Exerciţiile fizice îmbunătăţesc sensibilitatea organismului la insulină si stimulează muşchii pentru a folosi glucoza. Studiile au arătat că există îmbunătăţiri importante ale nivelului de zaharuri în sânge după sport. În timp ce exerciţiile obişnuite ajută la controlul zahărului în sânge, la anumite persoane, acestea pot scădea nivelul. E bine să faci un test înainte şi unul după ce ai făcut exerciţii fizice. Dacă sportul îţi scade nivelul de zahăr din sânge, nu-l evita. Ia cu tine fructe, bomboane, sucuri naturale, ajustează-ţi medicamentele sau ia un snack şi aşteaptă 15 minute. Asigură-te că ai glicemia în jurul a 100 înainte de a începe din nou să depui efort. Evită alimentele cu zahăr combinate cu grăsimi, cum ar fi ciocolata, pentru că grăsimea poate încetini capacitatea organismului de a obţine carbohidraţii de care are nevoie destul de repede. Stresul şi fumatul pot creşte valorile glicemiei. Încearcă să faci yoga sau găseşte un hobby care să te relaxeze. Ai grijă că fumatul dezvoltă complicaţii diabeticilor (probleme ale picioarelor, nervilor, ochilor, inimii şi rinichilor). Printre alţi factori care afectează nivelul de zahăr în sânge se mai numără alcoolul, deshidratarea, călătoriile şi schimbarea climatului.

2

Este esenţial ca pe lângă dietă şi sport să urmezi tratamentul prescris de medic. Injecţiile cu insulină şi testarea regulată a nivelului de zahăr în sânge pot face parte din viaţa ta zi de zi.

1.2 Epidemiologie

Numărul persoanelor care suferă de diabet s-a dublat în ultimele trei decenii, un studiu estimând că în anul 2011 existau 347 milioane de diabetici la nivel mondial, față de 171 de milioane câți erau în anul 2000. În anul 2012, în România existau aproximativ 800.000 de persoane cu diabet zaharat. [6] În anul 2006 erau înregistrați 400.000. Conform unor studii recente, 1,7 milioane de români au diabet, iar alte trei milioane de persoane suferă de prediabet, urmând să dezvolte această boală în următorii zece ani dacă nu iau măsuri pentru a-și proteja sănătatea. Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale civilizatiei. Pe cat de simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila este totusi determinarea prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se datoreaza in mare masura faptului ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform aplicate. Se estimeaza ca 2-6% din populatia Europei occidentale si a Americii de Nord sufera de aceasta boala. Si mai alarmant este ca aproape o treime dintre acesti oameni nu sunt constienti de existenta bolii. Conform datelor statistice din 1981, peste 3% din populatia Romaniei suferea la acea data de diabet zaharat. Boala este mai frecvent intalnita la locuitorii din orase decat la cei de la sate. Statisticile centralizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca, in anul 2000, existau in Romania mai mult de un milion de diabetici si se estimeaza ca pana in 2030 numarul lor se va dubla.

1.3 Clasificare

OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional (de sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino-independent (non insulino-dependent).

3

1.3.1

Diabet zaharat tip 1

În diabetul zaharat de tip I (denumit în trecut diabet insulino-dependent sau diabet cu debut juvenil), peste 90% din celulele pancreatice care produc insulină sunt distruse definitiv. Ca urmare, producţia pancreatică de insulină este redusă sau absentă.Numai aproximativ 10% din cazurile de diabet sunt de tip I. Majoritatea persoanelor cu diabet zaharat tip I fac boala înainte de 30 de ani. Se considetă că un factor de mediu – probabil o infecţie virală sau un factor nutriţional, care acţionează în copilărie sau în adolescenţă – induce distrucţia celulelor pancreatice care produc insulină de către sistemul imunitar al organismului. Anumite persoane sunt mai susceptibile la acţiunea factorilor de mediu, din cauza unei predispoziţii genetice.

Simptome:

Cele 2 tipuri de diabet au simptome foarte similare. Primele simptome sunt determinate de efectele directe ale hiperglicemiei. Când glicemia creşte peste 160- 180 mg/dL, începe eliminarea de glucoză în urină. Dacă excreţia urinară de glucoză creşte şi mai mult, rinichii vor excreta cantităţi suplimentare de apă pentru a dilua glucoza. Din cauza eliminării unor volume urinare mari, persoanele cu diabet urinează frecvent (poliurie). Creşterea eliminării lichidiene conduce la sete intensă (polidipsie). Pierderile calorice pe cale urinară conduc la scădere ponderală. Pentru a compensa, apetitul indivizilor afectaţi creşte. Alte simptome includ tulburări de vedere, somnolentă, greaţă şi reducerea rezistenţei la efort. La persoanele cu diabet de tip I, simptomele debutează adeseori brusc şi cu intensitate crescută. Se poate instala rapid o stare denumită cetoacidoză diabetică. În absenţa insulinei, majoritatea celulelor din organism nu pot folosi glucoza din sânge. Pentru a supravieţui, aceste celule încep să utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase încep să metabolozeze grăsimile, ceea ce conduce la producţia unor compuşi denumiţi cetone. Cetonele reprezintă o sursă de energie celulară, însă determină acidifierea sângelui (cetoacidoză). Simptomele iniţiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaţie intensă de sete şi elimonarea unor volume urinare mari, scădere ponderală, greaţă, vomă, oboseală şi – în special la copii dureri abdominale. Respiraţia devine profundă şi rapidă, deoarece organismul încearcă să corecteze acidoza sanguină. Aerul expirat miroase a acetonă, mirosul fiind determinat de cetonele excretate prin respiraţie. În absenţa tratamentului, cetoacidoza diabetică poate evolua către comă şi deces, uneori în decurs de numai câteva ore.

4

Complicaţii:

Pe termen lung, persoanele cu diabet pot prezenta numeroase complicaţii severe. Unele dintre aceste complicaţii debutează în primele luni de la instalarea diabetului, însă majoritatea apar numai după câţiva ani. Cele mai multe complicaţii sunt progresive. Cu cât pacienţii îşi pot controla mai bine valoarea glicemiei, cu atât riscul apariţiei sau agravării complicaţiilor se reduce. Creşterea glicemiei conduce atât la îngustarea vaselor sanguine de calibru redus, cât şi a vaselor mari. În pereţii vaselor sanguine mici se acumulează substanţe zaharidice complexe, determinând îngroşarea şi creşterea permeabilităţii acestora. Aportul sanguin tisular se reduce progresiv, în special la nivelul tegumentului şi nervilor. Controlul inadecvat al glicemiei conduce şi la creşterea concentaţiei lipidelor sanguine, cu apariţia aterosclerozei şi diminuarea fluxului sanguin prin vasele mari. Ateroscleroza este de 2-6 ori mai frecventă la persoanele cu diabet decât la cele fără această boală şi tinde să apară la vârste mai tinere. În timp, creşterea glicemiei şi tulburările circulatorii conduc la apariţia de leziuni ale inimii, creierului, membrelor, globilor oculari, rinichilor, nervilor şi tegumentului, cu apariţia anginei, insuficienţei cardiace, accidentelor vasculare cerebrale, crampelor musculare la mers (claudicaţie), scăderea acuităţii vizuale, insuficienţă renală, tulburări neurologice (neuropatii) şi degradarea pielii. Infarctul şi accidentul vascular cerebral sunt boli mai frecvente la persoanele cu diabet. Tulburările circulatorii cutanate conduc la apariţia ulceraţiilor şi infecţiilor, iar plăgile se vindecă mai greu. Persoanele cu diabet au risc crescut de a face ulceraţii şi infecţii ale picioarelor sau gambelor. Adeseori, aceste leziuni se vindecă lent sau deloc, astfel încât devine necesară amputarea segmentului afectat. Aceşti pacienţi dezvoltă adeseori infecţii bacteriene şi fungice, de obicei la nivel cutanat. Când nevelul glicemiei este ridicat, globulele albe nu pot combate infecţiile în mod eficace. Orice infeţie care apare are evoluţie mai severă decât în mod normal. Leziunile vaselor sanguine de la nivelul globilor oculari pot conduce la pierderea vederii (retinopatie diabetică). Aceste vase pot fi blocate prin intervenţie chirurgicală laser, fiind astfel prevenite leziunile retiniene. Ca urmare, persoanele cu diabet ar trebui să efectueze anual un examen oftalmologic prin care să fie depistate precoce leziunile oculare. Apar tulburări funcţionale renale, care uneori evoluează către insuficienţă renală ce necesită dializă sau transplant renal. De obicei medicii analizează urina persoanelor cu diabet pentru a depista creşterea eliminării de proteine (albumină), care este un semn precoce de afectare renală. La primul semn de complicaţii

5

renale, pacienţii primesc de obicei tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), medicamente care reduc rata de deteriorare a funcţiilor renale. Leziunile nervilor se manifestă în mai multe moduri. Când este afectat un singur nerv, apare brusc senzaţie de slăbiciune la nivelul unui membru superior sau inferior. În caz de leziuni ale nervilor mâinilor şi picioarelor (polineuropatie diabetică), pacienţii prezintă tulburări de sensibilitate, senzaţie de furnicături sau durere şi slăbiciune la nivelul segmentelor afectate. Afectarea nervilor cutanaţi cresc riscul de leziuni tegumentare repetate, deoarece indivizii nu pot percepe variaţiile de presiune şi temperatură.

Tratament:

Tratamentul diabetului constă în regim alimentar, activitate fizică, educaţie

şi – în majoritatea cazurilor – medicamente. Dacă o persoană cu diabet reuşeşte să

îşi controleze glicemia, riscul apariţiei complicaţiilor este mult diminuat. Scopul tratamentului diabetului este aşadar menţinerea glicemiei la valori normale cât mai mult timp posibil.

Tratamentul hipertensiunii arteriale şi hipercolesterolemiei poate preveni de asemenea unele complicaţii ale bolii. Este eficace şi administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină. Persoanele cu diabet beneficiază foarte mult dacă învaţă despre boala pe care

o au, înţelegând modul în care regimul alimentar şi activitatea fizică le afectează

glicemia şi aflând cum să evite complicaţiile. Informaţiile pot fi oferite de o asistentă medicală instruită special în acest scop. Indivizii cu diabet ar trebui să poarte întotdeauna la ei o brăţară medicală care să atragă atenţia medicilor asupra prezenţei acestei boli. Aceste informaţii permit iniţierea rapidă a tratamentului salvator, în special în caz de traumatisme sau alterare a stării mentale. Reglarea regimului alimentar este foarte importantă, indiferent de tipul bolii. Medicii recomandă adoptarea unei diete sănătoase şi echilibrate, precum şi depunerea de eforturi pentru menţinerea unei greutăţi corporale normale. Unele persoane beneficiază dacă discută cu un nutriţionist pentru a pune la punct un regim dietetic optim. Persoanele cu diabet de tip I, care reuşesc să îşi menţină o greutate corporală normală, pot necesita numai doze mici de insulină. În general, persoanele diabetice nu ar trebui să consume alimente dulci în cantităţi mari. De asemenea, este bine ca mesele să fie luate la intervale regulate; perioadele lungi între mese trebuie evitate. Deoarece există o predispoziţie pentru creşterea colesterolului sanguin, este necesară limitarea aportului alimentar de grăsimi saturate. Uneori trebuie administrate medicamente care reduc nivelul colesterolului.

6

Adoptarea unui program regulat de activitate fizică ajută de asemenea la controlul greutăţii şi glicemiei. Menţinerea glicemiei la valori scăzute este dificilă. Cel mai important risc este acela că încercarea de a reduce concentraţia sanguină a glucozei poate conduce la scăderea prea accentuată a glicemiei (hipoglicemie). Hipoglicemia trebuie tratată de urgenţă. Trebuie administrată glucoză în decurs de câteva minute pentru a preveni leziunile permanente şi a ameliora simptomele. De obicei se administrează zahăr. Cu toate că orice tip de glucide este adecvat, glucoza acţionează mai rapid decât zahărul de masă (zahărul obişnuit conţine sucroză). Multe persoane cu diabet au la ele tablete de glucoză sau recipiente în care există glucoză dizolvată. Alte opţiuni sunt ingestia unui pahar de lapte (care conţine lactoză, un tip de zaharid), apă cu zahăr, suc de fructe sau consumul de prăjituri, fructe sau alte alimente dulci. În situaţiile mai grave poate fi necesară administrarea intravenoasă a glucozei. Un alt tratament pentru hipoglicemie constă în administrarea de glucagon. Glucagonul se poate injecta intramuscular şi induce în numai câteva minute eliberarea hepatică a unor cantităţi mari de glucoză. Există mici truse care conţin o seringă plină cu soluţie de glucagon, care pot fi utilizate de persoanele cu diabet în situaţiile de urgenţă. Cetoacidoza diabetică este de asemenea o urgenţă medicală, deoarece poate cauza comă şi deces. Este necesară spitalizarea, de obicei în unitatea de terapie intensivă. Se administrează intravenos cantităţi mari de lichide şi electroliţi, cum ar fi sodiu, potasiu, clor şi fosfat, pentru a substitui pierderile produse prin urinare excesivă. În general se administrează insulină intravenos, deoarece astfel acţionează rapid şi doza poate fi reglată mai uşor. Se măsoară la fiecare 2 ore nivelul glucozei, cetonelor şi electroliţilor. De asemenea, se măsoară şi aciditatea sanguină. Uneori sunt necesare tratamente suplimentare pentru a corecta acidoza crescută. Însă controlul glicemiei şi înlocuirea electroliţilor pierduţi permit restabilirea echilibrului acido-bazic normal al organismului. Tratamentul comei hiperosmolare hiperglicemice non-cetotice este asemănător cu cel al cetoacidozei diabetice. Trebuie înlocuite pierderile lichidiene şi electrolitice. Glicemia trebuie redusă la normal treptat, pentru a evita transferurile lichidiene bruşte la nivelul ţesuturilor cerebrale. Concentraţia sanguină a glucozei este mai uşor de controlat în comparaţie cu coma cetoacidotică, iar aciditatea sanguină nu creşte foarte mult.

Tratamente experimentale:

În cazul diabetului de tip I există tratamente experimentale promiţătoare. Un astfel de tratament constă în transplantul unor celule care produc insulină. Această

7

procedură nu se realizează însă de rutină deoarece necesită administrarea de medicamente imunosupresoare pentru a preveni rejecţia transplantului. Există tehnici noi cu ajutorul cărora imunosupresia ar putea să nu mai fie necesară.

1.3.2 Diabet zaharat tip 2

Diabetul zaharat tip 2 (denumit în trecut diabet non-insulino-dependent sau diabet cu debut la vârsta adultă) se caracterizează prin faptul căpancreasul continuă să producă insulină, uneori chiar mai multă decât în mod natural. Însă organismul dezvoltă rezistenţă la efectele insulinei, astfel încât în realitate există un deficit insulinic.

Factori de risc:

Diabetul de tip 2 poate apărea la copii şi adolescenţi, însă de obicei debutează la persoane în vârstă de peste 30 de ani şi devine din ce în ce mai frecvent la grupele de vârstă superioare. Aproximativ 15% din persoanele în vârstă de peste 70 de ani au diabet zaharat tip 2. Anumite grupuri rasiale şi culturale au risc crescut de a face diabet tip 2: persoanele de rasă neagră şi de etnie hispanică, care trăiesc în Statele Unite, au un risc de 2-3 ori mai mare decât populaţia generală. De asemenea, diabetul de tip 2 are agregare familială. Factorul de risc principal pentru apariţia diabetului de tip 2 este obezitatea, iar 80-90% din persoanele cu această boală sunt supraponderale. Deoarece obezitatea produce rezistenţă la insulină, persoanele afectate necesită cantităţi foarte mari de insulină pentru menţinerea volorilor normale ale glicemiei. Anumite boli şi medicamente pot afecta modul în care organismul foloseşte insulina şi pot conduce la apariţia diabetului de tip 2. Nivelul crescut de corticosteroizi (prezent în caz de boală Cushing sau în caz de tratament cu corticosteroizi de sinteză) şi sarcina (diabet gestaţional) sunt cele mai frecvente cauze de modificare a modului în care organismul răspunde la insulină. De asemenea, diabetul poate apărea la persoanele care produc cantităţi excesive de hormon de creştere (acromegalie) şi la cele cu tumori care secretă anumiţi hormoni. Pancreatita severă sau recurentă, precum şi alte boli care lezează direct pancreasul, pot conduce la instalarea diabetului.

Simptome:

Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot fi asimptomatice timp de mulţi ani sau chiar decade înainte de a fi diagnosticate. Simptomele pot fi subtile. Creşterea volumului urinar şi senzaţia de sete sunt uşoare la început, agravându-se progresiv

8

pe parcursul săptămânilor sau lunilor. În final, indivizii prezintă oboseală extremă, vedere neclară şi deshidratare. Uneori, în stadiile precoce ale diabetului, glicemia scade anormal de mult, o manifestare denumită hipoglicemie. Deoarece persoanele cu diabet tip 2 produc o cantitate redusă de insulină, cetoacidoza în mod normal nu apare. Însă glicemia poate deveni extrem de ridicată (adeseori peste 1.000 mg/dL). Valori atât de mari se înregistrează în situaţiile stresante, cum ar fi infecţiile sau anumite tratamente medicamentoase. Când glicemia creşte foarte mult, pacienţii pot prezenta deshidratare severă, care poate conduce la confuzie mentală, somnolenţă şi crize convulsive, o afecţiune denumită comă hiperosmolară hiperglicemică non-cetozică.

Diagnostic:

Diagnosticul de diabet se stabileşte prin depistarea unor concentraţii crescute ale glucozei sanguine. Glicemia este frecvent verificată în timpul evaluărilor medicale de rutină.Verificarea anuală a glicemiei este deosebit de importantă la persoanele în vârstă, deoarece diabetul este mult mai frecvent la aceşti indivizi. Este posibil ca un anumit individ să aibă diabet, în special diabet de tip 2, şi să nu ştie acest lucru. Medicul trebuie să verifice glicemia şi la persoanele care prezintă sete intensă, urinare crescută, senzaţie intensă de foame, infecţii frecvente, sau oricare alte complicaţii asociate cu diabetul. Pentru a măsura glicemia, se prelevă o mostră sanguină după ce persoana a întrerupt alimentaţia timp de 12 ore. Însă este posibilă şi recoltarea de sânge după ce individul a mâncat. După masă, creşterea glicemiei este normală, însă valoarea acesteia nu trebuie să fie prea mare. În caz de repaus alimentar glicemia nu trebuie niciodată să fie mai mare de 126 mg/dL. Chiar şi după masă, glicemia nu trebuie să depăşească 200 mg/dL. De asemenea, medicii măsoară nivelul unei proteine sanguine, denumită hemoglobină ArC (denumită şi hemoglobină glicozilată). Această analiză este utilă pentru confirmarea diagnosticului la adulţii la care concentraţia sanguină a glucozei este numai uşor crecută. Uneori poate fi efectuat un alt test, denumit testul de toleranţă la glucoză; de exemplu, acesta poate fi utilizat la femeile însărcinate care prezintă manifestări de diabet gestaţional, sau la persoanele vârstnice care au simptome de diabet, însă la care glicemia este normală după repaus alimentar. Acest test nu se foloseşte însă de rutină pentru identificarea diabetului. Procedura constă în repaus alimentar, urmat de recoltarea unei mostre sanguine pentru a se determina glicemia; după aceea, individul evaluat consumă o soluţie specială care conţine o cantitate standard de glucoză. Ulterioar se recoltează din nou sânge de mai multe ori în următoarele 2-3 ore, determinându-se de fiecare dată glicemia pentru a vedea dacă aceasta creşte anormal de mult.

9

Medicamente hipoglicemiante orale:

Medicamentele hipoglicemiante orale reduc adeseori în mod adecvat glicemia la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Însă acestea nu sunt eficace la pacienţii cu diabet tip 1. Există mai multe clase. Sulfonilureele (de exemplu, gliburid) şi meglitinidele (de exemplu, rapaglinid) stimulează pancreasul pentru a produce mai multă insulină (acţiune secretagogă). Biguanidele (de exemplu, metformin) şi tiazolidindionele (de exemplu, rosiglitazonă) nu influenţează eliberarea de insulină, însă cresc răspunsul organismului la acţiunea acestui hormon (sensibilizante la insulină). Medicul poate prescrie unul din aceste medicamente singur sau în asociere cu o sulfoniluree. O altă clasă de medicamente este reprezentată de inhibitorii de glucozidază, cum ar fi acarboza, care acţionează prin întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei. Hipoglicemiantele orale sunt prescrise de obicei la persoanele cu diabet de tip 2, dacă dieta şi activitatea fizică nu conduc la reducerea adecvată a glicemiei. Uneori se administrează o dată pe zi, dimineaţa, cu toate că unele persoane necesită 2 sau 3 doze. Dacă tratamentul cu un singur medicament nu este suficient, se pot folosi mai multe tipuri de hipoglicemiante orale. Când glicemia nu poate fi controlată suficient de bine, trebuie începută administrarea de insulină, ca monoterapie sau în asociere cu tratament oral.

1.3.3 Diabetul gestațional

Diabetul zaharat gestational (DZG) este definit ca intoleranta la glucoza (carbohidrati) de o severitate variabila, cu debut sau cu prima recunoastere in timpul sarcinii. Aceasta definitie se aplica indiferent daca este utilizata insulina pentru a trata intoleranta la glucoza sau daca aceasta stare continua dupa nastere. Datorita definitiei laxe este posibil ca unii pacienti sa prezinte diabet zaharat nedescoperit, fie de tip I (insulinodependent), fie de tip II (insulinoindependent), care a precedat sarcina. Evolutia ulterioara in cursul vietii a diabetului zaharat gestational spre tipul II de diabet zaharat a fost bine documentata, desi riscul variaza intre studii, intr-o anumita masura datorita diferitelor criterii diagnostice utilizate la stabilirea diagnosticului de diabet. Datorita acestui risc documentat, femeile care au avut DZG ar trebui examinate pentru diabet zaharat, folosind recomandarile internationale actuale. Femeile care au avut DZG prezinta, de asemenea, o prevalenta mai mare a obezitatii, hiperlipidemiei, aterosclerozei vasculare, hipertensiunii arteriale si a mortalitatii. Pe langa cresterea morbiditatii materne pe termen lung, morbiditatea pe termen scurt in perioada gestatiei (hidramnios, hipertensiune arteriala si nasterea prin cezariana) s-a raportat in multe studii.

10

Nu este clar daca DZG este asociat cu mortalitate perinatala crescuta in obstetrica moderna. Studiile mai vechi, care au aratat o crestere in mortalitatea perinatala, aveau adesea vicii ale proiectului studiului. Nu a existat o crestere raportata a mortalitatii perinatale la femei cu DZG in studiile recent publicate. Aceasta se datoreaza fie examinarii si urmaririi crescute a sarcinilor complicate cu DZG, fie a imbunatatirii generale a ingrijirii obstetricale. Asocierea intre DZG si mortalitatea neonatala este mai bine stabilita.

Mortalitatea perinatala asociata in mod obisnuit cu DZG include un risc crescut de:

- macrosomie (nou nascuti peste greutatea normala)

- traume la nastere

- hipoglicemie neonatala

- hipocalcemie

- policitemie (cresterea numarului de elemente figurate ale sangelui).

Mai mult, date recente indica faptul ca efectele DZG asupra copilului se intind mult peste perioada perinatala. Copii nascuti de mame cu DZG au un risc crescut de obezitate infantila si diabet zaharat si toate morbiditatile asociate acestei boli.

1.4 Complicații

Toate tipurile de diabet au simptome și complicații similare. Hiperglicemia poate duce la deshidratare, și necorijată o perioadă măsurată în săptămâni sau luni, la cetoacidoză. Complicațiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular și neurologic. Problemele vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică (gravă maladie renală) și retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă și uneori brutală a retinei, fapt care poate conduce la orbire). Tot de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul necontrolat, ca și o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifestă printr-o lentoare a vindecării plăgilor pe extremități, infecții repetate și dificil de tratat, gangrenă cu risc de amputare, etc. O altă categorie de complicații tardive ale diabetului sunt cele de ordin neurologic, anume neuropatia diabetică. Aceasta se manifestă prin pierderea senzației, simțului, în membrele inferioare (picioare) și dureri neuropatice (senzații de durere, arsură, în picioare, fără cauze

11

imediate externe); Complicațiile neurologice au și ele, cel puțin în parte, tot o etiologie microvasculară.

1.5 Regim alimentar pentru pacienții cu diabet zaharat

Orice pacient diagnosticat cu diabet zaharat trebuie sa mentina o glicemie normala. De aceea, pe langa tratamentul medicamentos, tratamentul dietetic are o importanta deosebita in toate tipurile de diabet zaharat. Cantitatea de glucide este stabilita de medic si oscileaza intre 120 si 200 de g/zi (fata de 300350 g cat reprezinta, de obicei, consumul zilnic pentru un adult nediabetic). Restrictia facută la glucide se compenseaza caloric cu alte alimente, care nu contin glucide (albumine, grasimi, verdeturi) si din care bolnavul poate manca atat cat sa se sature.

Alimentele care se pot consuma fără restricții:

carnea, pestele de toate sorturile, mezelurile de orice fel, organe, conserve de carne si peste;

branzeturile fermentate toate (telemea, cascaval, branza de burduf, branzeturi topite), branza de vaci, casul, urda;

oua, sub orice forma;

grasimi: unt, smantana, frisca, untura, slanina, uleiuri vegetale de orice tip;

legume cu continut sub 5% glucide: andive, ardei gras, castraveti, ciuperci, conopida, dovlecei, fasole verde, loboda, rosii, ridichi, salata verde, spanac, varza, vinete, bame, in cantitati rezonabile;

fructe cu continut sub 5% glucide: pepene galben si verde, nuci, grapefruit, lamai in cantitati potrivite;

bauturi nealcoolice;

preparatele cu zaharina.

Alimentele interzise în diabetul zaharat:

zaharul si toate produsele zaharoase;

prajiturile de orice fel, preparate cu zahar;

bomboane, ciocolata, rahat, halva;

siropuri;

12onsumm preparati cu zahar, inghetata;

fructe bogate in zaharoza: struguri, pere bergamote, curmale, stafide, smochine, 12onsumma;

12

toate bauturile alcoolice, mustul.

Alimente care trebuie consumate numai cântărite:

paine care contine in medie 50 g% glucide;

pastele fainoase si derivatele de cereale: fidea, taitei, macaroane, spaghete, orez, gris, care cantarite crude au in jur de 70 g% glucide, iar in stare fiarta contin numai 20 g% glucide (in apa, glucidele se dilueaza);

laptele dulce sau batut, iaurtul, branza de vaci, casul, urda care contin in medie 4 g% glucide;

legumele cu un continut pana la 10 g% glucide: ceapa, morcovul, patrunjelul radacina, prazul, telina, sfecla;

legume cu un continut de 15 g% glucide: mazare verde boabe, pastarnac;

legume cu continut pana la 10 g% glucide: capsuni, cirese de mai, coacaze rosii, corcoduse, portocale (cantarite fara coaja), mandarine, alune, mere cretesti sau domnesti, fragi;

fructe cu continut pana la 15 g% glucide: afine, cirese de iunie, dude, gutui, mere ionatane, piersici, zmeura, caise;

fructe cu continut pana la 20 g% glucide: struguri, prune, pere bergamote, banane.

1.6 Zece reguli pentru persoanele cu diabet zaharat

Pentru viaţa de zi cu zi, organismul are nevoie de energie, care provine mai ales din glucide. Acestea sunt transportate prin sânge la nivelul celulelor şi transformate în energie. Pentru a beneficia de glucoză, celulele au nevoie de insulină, care se produce în pancreas. În cazuldiabetului zaharat, celulele pancreatice eliberează o cantitate insuficientă de insulină, rezultatul fiind creşterea glucozei în sânge şi producerea diabetului zaharat. Un diabet zaharat neglijat sau netratat duce la calcifierea arterelor (arterioscleroză). Aceasta este cauza hipertensiunii arteriale, a tulburărilor de circulaţie la nivelul picioarelor (care vor determina apariţia durerilor în timpul mersului), a infarctului miocardic sau a accidentelor vasculare cerebrale. Din cauza hiperglicemiei apar şi leziuni ale vaselor mici de sânge. Acestea sunt responsabile de modificările patologice apărute la nivelul ochilor şi al rinichilor. "Leziunile diabetice" ale sistemului nervos (neuropatia diabetică) se

13

manifestă prin tulburări de sensibilitate, furnicături, senzaţii de arsură şi durere la nivelul picioarelor şi mâinilor. Iată câteva sfaturi utile pentru a evita apariția complicațiilor diabetului zaharat:

1. Încercaţi să slăbiţi câteva kilograme.

2. Tratamentul cu antidiabetice orale nu exclude regimul dietetic şi exerciţiul

fizic.

3. Nu credeţi în niciun caz în doza zilnică de tablete.

4. Evitaţi pe cât posibil consumul de alcool şi nu fumaţi.

5. Acordaţi atenţie solicitărilor fizice neobişnuite.

6. Învătaţi simptomele unei hipoglicemii. În cazul unor manifestări deosebite

contactaţi de urgenţă medicul.

7. Păstraţi totdeauna la îndemână un plic de zahăr.

8. Măsuraţi zilnic glicemia, greutatea corporală si tensiunea arterială.

9. Inspectaţi regulat picioarele şi acordaţi atenţie prezenţei unor leziuni sau

inflamaţii. 10. Comunicaţi fiecărui medic care vă consultă faptul că sunteţi diagnosticat

cu diabet zaharat şi medicamentele pe care le utilizaţi.

14

CAPITOLUL II: Glucometru

2.1 Istoric

Începând cu anii 1960, de metri de glucoza din sange au plecat de la mașini greoaie și costisitoare pentru utilizarea de către medici doar pentru o parte integrantă a managementului diabetului zaharat. Prin citirea nivelului de glucoză unui pacient printr-o proba de sange mici, de metri de glucoza permite diabetici pentru a menține limitele normale de zahar din sange prin ajustarea insulinei, dieta si exercitii fizice. În 1965, Societatea Ames a comercializat primul glucometru, numit Dextrostix, pentru medici. Sângele a fost plasat pe o bucată de hârtie, se lasa să stea timp de un minut, iar apoi se măsura față de un grafic de culoare. În 1970, Kyoto Daiichi, o firmă japoneză, a ajutat Ames in a face Dextrostix mai mic și mai ușor pentru a putea fi comercializate direct către public. La mijlocul anilor 1970, Boehringer Mannheim a produs LifeScan BG, BG fiind prescurtarea medicala standarda pentru glucoza din sange (blood glucose). Ames a lansat primul sau glucometru în 1975, ceea ce face glucometru un termen generic pentru contoarele de glucoză din sânge. În 1979, Dextrometer, de asemenea, de la Ames, a devenit primul glucometru disponibil fără prescripție medicală. La începutul anilor 1990, MediSense a introdus primul glucometru care functiona dupa principiile de azi, înlocuind tehnologia de lumină de refractive.

2.2 Generalități

Glucometrul ste un dispozitiv de masurare a concentratiei sanguine a glucozei. Glucometrul este un aparat portabil care permite monitorizarea mai detaliata a glicemiei personelor cu tulburari ale metabolismului glucozei. Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale glucozei in sange (hiperglicemie) și dezechilibrarea metabolismului. Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic in prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare in exces, apetit crescut. Hipoglicemia (nivelul scazut al concentratiei zaharului in sange) poate fi tinuta sub control cu ajutorul glucometrului. Ea apare atunci cand nivelul glucozei

15

sanguine scade prea mult pentru ca organismului sa functioneze in parametrii normali. Hiperglicemia este starea organismului caracterizata prin cresterea glicemiei peste valorile normale. Cand in sange glucoza depaseste concentratia de 125 mg de glucoză la 100 ml, inseamna ca s-a instalat hiperglicemia. De asemenea si hiperglicemia poate fi controlata cu ajutorul glucometrului. Realizarea profilului glicemic cu ajutorul glucometrului facut cat mai des, permite modificarea schemei de insulina facuta de diabetolog, astfel incat statusul insulinic sa prezinte valori normale si constante.

Cerințele unui glucometru:

Glucometrul trebuie sa foloseasca o cantitate cat mai mica de sange, intre 5 si 10 microlitri. Sa ofere rezultatul intr-un timp cat mai scurt, de exemplu intre 5 si 10 secunde. In cazul in care pacientul se afla in hipoglicemie prezentand treumur accentuat al mainilor, timpul cat mai scurt de efectuare a analizei este esential. Sa poate stoca in memorie o baza de date cat mare. Pentru buna monitorizare a glicemiei memoria glucometrului sa poata permite stocarea a cat mai multor valori masurate, cu data si ora, putand fi vizualizate in orice moment. Marcarea pe display rezultatelor obinute in conditii speciale. De exemplu inainte sau dupa masa, sau atunci cand s-a efectuat efort fizic de diferite intensitati (de la munca fizica bruta la eforul fizic efectuat in sala de fitness). Displayul pe care sunt afisate rezultatele sa nu aiba un menu foarte complicat, sa fie usor de utilizat si sa fie luminat pentru a permite citirea rezultatelor si intr-o locatie care nu este luminata. Greutatea aparatului sa fie cat mai mica, fiind astfel mult mai usor de transportat de catre persoanele care isi fac analizelor de 10-12 ori pe zi si sunt nevoite sa care glucometrul cu ele. Termenul de garantie cat mai mare. Accesorizarea glucometrului.In categoria accesorii intra acele, testele, solutia de control si geanta transport. Si nu in ultimul rand, pretul testerelor folosite si disponibilitatea acestora pe

piata.

16

2.3 Glucometru Beurer GL-44

2.3 Glucometru Beurer GL-44 2.3.1 Detalii tehnice Glucometrul GL- 44 este destinat pentru măsurarea glucozei din

2.3.1 Detalii tehnice

Glucometrul GL-44 este destinat pentru măsurarea glucozei din sânge rapid și simplu, fie pentru autotestare sau pentru utilizarea într-un mediu clinic de către personal instruit. Acesta permite măsurarea rapidă și ușoară a glucozei din sange, valorile măsurate să fie stocate și afiseaza media tuturor valorilor măsurate pentru a fi utilizate în mod ideal în monitorizarea diabetului zaharat. Testul se efectuează exclusiv extern (IVD). Lumina puternica a display-ului arată valorile măsurate în mod clar. Designul ușor de utilizat, cu benzi de testare la mari și o reducere a controalelor la câteva butoane garanteaza măsurători simple, dar de încredere. Dispozitivul poate fi conectat la un PC folosind kitul disponibil optional. Puteți evalua valorile măsurate pe PC folosind un software special și puteti folosi rezultatele pentru a monitoriza valorile glicemiei.

Principalele sale caracteristici sunt:

- Verificarea cantitatii de sange: masurarea avand loc numai in cazul unei

17

probe de sange suficiente;

- Marcarea simpla a valorilor masurate pentru un management optim al diabetului;

- Dispozitiv pentru intepare Soft + Safe (brevetat)

- Durata de masurare: circa 5 secunde;

- Spatii de memorare a valorilor masurate: 480 (data, ora)

- Valoarea medie a glicemiei pentru: 7,14,30 sau 90 de zile;

- Masurarea AST (de exemplu la brat) posibila;

- Adecvat pentru uz propriu;

- Testat clinic;

Afisaj XXL - cu lumina albastra Benzi de test extralate pentru o utilizare mai usoara.

Afisaj XXL - cu lumina albastra

Afisaj XXL - cu lumina albastra Benzi de test extralate pentru o utilizare mai usoara. Nu

Benzi de test extralate pentru o utilizare mai usoara.

Benzi de test extralate pentru o utilizare mai usoara. Nu necesita codare Fantă iluminata pentru introducerea

Nu necesita codare

extralate pentru o utilizare mai usoara. Nu necesita codare Fantă iluminata pentru introducerea benzilor de test

Fantă iluminata pentru introducerea benzilor de test

codare Fantă iluminata pentru introducerea benzilor de test Usor de utilizat Testat de catre Institutul Dr.

Usor de utilizat

codare Fantă iluminata pentru introducerea benzilor de test Usor de utilizat Testat de catre Institutul Dr.

Testat de catre Institutul Dr. Kurscheid

18

Compatibil SiDiary HealthManager
Compatibil SiDiary HealthManager

Compatibil SiDiary

HealthManager

2.3.2 Avantaje și dezavantaje

Avantaje:

Confera siguranta prin faptul ca este testat clinic. Un glocometru Beurer GL 44 este o alegere potrivita in momentul in care cauti sa obtii rezultate sigure. Sanatatea ta este cea mai importanta, iar masurarea periodica a glicemiei te poate ajuta sa previi anumite situatii sau macar sa iti explici anumite stari. Poti face acest lucru atat intr-un cabinet specializat, cat si acasa. Testat clinic, modelul Beurer verifica in primul rand doza de sange, masurarea fiind posibila doar in cazul unui probe suficiente. Cu ajutorul lui vei putea marca valorile masurate, astfel incat sa ai un management optim al diabetului. Este rapid si usor de folosit. Cele mai bune glucometre sunt rapide si usor de folosit, pentru a face experienta de utilizare cat mai placuta. Durata de masurare a glucometrului Beurer atinge circa 5 secunde, iar accesoriile care vin la pachet cu acesta te ajuta sa finalizezi procesul fara batai de cap. De exemplu, benzile de test extralate sunt elemente care contribuie considerabil la o utilizare usoara. Un aport impresionant il au si display-ul mare iluminat, slotul iluminat si benzile suplimentare largi de testare. Are la baza o tehnologie avansata. Tehnologia avansata pe baza careia functioneaza acest glucometu il pozitioneaza printre cele mai bune aparate de acest tip de pe piata. In primul rand, este prevazut cu o interfata pentru PC care cuprinde statie de andocare, cablu si software GlucoMemory, disponibile separat. Este compatibil cu Diabass si SiDiary, ceea ce inseamna ca vei putea sa tii evidenta si sa-ti analizezi rezultatele intr-un mod foarte confortabil. Aceasta metoda poate fi integrata si intr-o forma de tratament sau terapie pe care o stabilesti cu doctorul tau. Poate conduce la imbunatatiri considerabile, eliminand posibilitatea agravarii anumitor stari. Cel mai bun glucometru integreaza setari extra. Modelul de la Beurer, spre exemplu, poate fi calibrat pentru plasma. De asemenea, include doua baterii de litiu.

19

Integreaza un afisaj XXL cu lumina albastra. Un glucometru de la Beurer ieftin si bun integreaza, in primul rand, un afisaj mare si clar, ce poate fi folosit cu usurinta si incredere, inclusiv de catre persoanele mai in varsta. Pe langa acest lucru, ecranul incorporeaza si o lumina albastra care accentueaza contrastul, generand date extrem de lizibile. Rezultatele obtinute sunt stocate in memoria dispozitivului, atingand valoarea maxima de 480 de valori masurate. Astfel, aparatul iti da ocazia sa compari rezultate zilnice, saptamanale, chiar si lunare, in functie de frecventa cu care le masori. Totodata, utilizandu-l, poti obtine valoarea medie a glicemiei pentru 7, 14, 30 sau 90 de zile.

Dezavantaje:

Acest model de glucometru vine la pachet cu un set de accesorii, printre care 10 ace si 10 benzi de testare. Faptul ca acestea se gasesc mai rar in farmacii poate reprezenta un mic dezavantaj. In schimb, ele pot fi comandate online oricand.

2.3.3 Atenționări

• Masuratorile facute de tine sunt doar pentru informarea personala - acestea

nu sunt un substitut pentru o examinare medicala. Consulta-ti periodic medicul cu privire la valorile măsurate. Nu modifica procedurile prescrise de către medicul

dumneavoastră.

• În ciuda utilizarea simple a glucometrului Beurer GL44 pentru auto-

monitorizare glicemiei, poti avea nevoie de a obține instrucțiuni pentru utilizarea

sistemului de la doctoral de familie. Numai utilizarea corectă va garanta măsurători exacte.

• Lipsa de apă, pierderea de lichide de înaltă, de exemplu transpiratie,

trecerea frecventă a apei, hipotensiune arterială severă (tensiune arterială scăzută),

șoc hiperglicemic pot duce la obtinerea unor rezultate incorecte.

• O valoare excesiv de mare sau mica a hematocritului (proportia celulelor

rosii din sange) poate duce la rezultate incorecte. În cazul în care valoarea

hematocritului este foarte mare (peste 55%), valoarea glucozei din sânge poate fi prea mica; în cazul unei valori foarte scăzute a hematocritului (sub 30%), acesta poate fi prea mare. Vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră dacă nu va știți valoarea hematocritului.

• Nu utilizați benzile de testare pentru măsurarea valorilor glucozei din sânge pemtri nou-nascuti.

20

• Nu testati niciun pacient grav bolnav folosind acest dispozitiv.

• Valorile crescute ale colesterolului de până la 500 mg / dL influențeaza

foarte putin rezultatele. Cu toate acestea,daca valorile colesterolului trec de acest nivel pot afecta testul de glucoza din sange.

• Folosiți numai sânge capilar proaspăt. Nu folosiți ser sau plasma.

• Utilizați sânge capilar fără a strânge zona de penetrare. Dacă zona este

stoarsa, sângele este diluat cu lichidul tisular și acest lucru poate duce la un rezultat de măsurare incorect.

• Nu utilizați benzile de testare mai sus de o altitudine de 3000 m.

• Un nivel foarte ridicat de umiditate poate deasemena influența rezultatele testului. Umiditatea de peste 90% poate duce la rezultate inexacte.

• Nu utilizați benzile de testare, dacă data de expirare a trecut.

• Puteți atinge de benzile de testare în orice moment, atat timp cat aveti mâinile curate, uscate.

• Utilizați banda de testare imediat după ce o scoateti din cutie.

• Nu îndoiți, tăiati sau modifica in vreun fel benzile de testare.

2.3.4 Descrierea unității și a accesoriilor

Glucometru partea frontală

in vreun fel benzile de testare. 2. 3.4 Descrierea unității ș i a accesoriilor Glucometru –

21

1. Fanta pentru benzile de testare, iluminata 2. Afisaj 3.Butonul highlight 4. Buton de pornire/oprire 5. Port PC 6. Comutatorul+/–”

Glucometru partea posterioară

“ +/ –” Glucometru – partea posterioară 1. Compartiment baterie (partea de jos) 2. Butonul pentru

1. Compartiment baterie (partea de jos) 2. Butonul pentru resetare

Lanțeta și acul lanțetei

posterioară 1. Compartiment baterie (partea de jos) 2. Butonul pentru resetare Lan ț eta ș i

22

1. Cap 2. Cap AST 3. Discuri de protecție a lantetei 4. Ac steril 5. Suportul lantetei 6. Comutator de siguranta 7. Declansator 8. Dispozitiv de tensionare

Banda de testare

7. Declansator 8. Dispozitiv de tensionare Banda de testare 1. Gaura pentru introducerea sângelui 2. Mâner

1. Gaura pentru introducerea sângelui 2. Mâner 3. Contacte

23

Simbolurile de afișare

Simbolurile de afi ș are 1. Data 2. Simboluri pentru evidențierea măsurători i 3. Afisaj al

1. Data 2. Simboluri pentru evidențierea măsurătorii

3. Afisaj al valorii masurate

4. Simbol picături de sange

5. Simbol speaker 6. Simbol mana 7. Simbol banda de testare 8. Unitatea de masura a glucozei mmol / L - nonfunctional 9. Unitatea de masura a glucoze mg / dL 10. Simbol pentru inlocuirea bateriei 11. Simbolul pentru memorie 12. Simbolul pentru temperatura 13. Timp

24

Simbolurile de pe ambalaj, tipul placii monitorului pentru glucoza din sange si accesoriile reprezintă următoarele:

glucoza din sange si accesoriile reprezintă următoarele: Banda de testare se introduce în dispozitiv astfel încât

Banda de testare se introduce în dispozitiv astfel încât contactele sunt orientate în interiorul fantei (ca in poza). Asigurați-vă că partea din față a bandei de testare este directionata spre dumneavoastra.

fantei (ca in poza). Asigurați - vă că partea din față a bandei de testare este

25

2.4 Principiul de utilizare a unui glucometru

Glucometrul are la bază o tehnologie avansată care permite să se monitorizeze glicemia simplu şi precis, într-un timp foarte scurt. Este un sistem test de asistenta pentru investigarea nivelului de glucoza in sange. Este utilizat in cazurile pacientilor cu diabet zaharat atat in conditii casnice cat si clinice. Pachetul conţine: glucometru, teste, lanţete sterile, dispozitiv de înţepare, soluţie de control. Glucometrul este cel mai performant sistem de măsurare a glicemiei datorita avantajelor sale unice:

1) Prelevarea probei de sânge din zone alternative - glucometru poate preleva proba de sânge necesara testării din zone alternative cum ar fi: braţ, antebraţ, palma, coapsa. 2) Cantitate mica de sânge acest luctru este posibil deoarece glucometrul necesita o proba de sânge de mărimea unui vârf de ac. 3) Înţepare fără durere - inţeparea este nedureroasa, datorita cantităţii mici de sânge necesara testării si a construcţiei speciale a dispozitivului de înţepare, acul având o cursa calculata cu exactitate. 4) Precizie - gradul de eroare este foarte mic (aprox. 0,1%, posibil doar prin tehnica de biosensor culometric).

Tehnica de recoltare a glicemiei:

Spălarea mâinilor cu apă caldă şi săpun, ştergerea lor după spălare

Se scot bandeletele de test din folie

Se introduce capătul cu 3 liniuţe negre al bandeletei de test în fanta pentru bandeletă

Se împinge bandeleta înăuntru până când se opreşte

Glucometrul porneşte automat şi apare :

Ora, luna şi ziua

Mesajul “Aplicaţi proba de sânge”, indică faptul că glucometrul este pregătit să se aplice proba de sânge pe bandeleta de test pentru glicemie

Obţinerea unei picături de sânge

Se utilizează dispozitivul de înţepare pentru a obţine o picătură de sânge, corespunzător locului din care se face prelevarea.

26

Înainte de a preleva o probă de sânge din vârful degetului, antebraţ, braţ sau de la baza degetului mare, locul prelevării trebuie sa fie uscat, curat şi cald.

Pentru a încălzi locul prelevării, se spală cu apă caldă, se freacă pielea energic timp de câteva secunde sau se aplică o compresă caldă.

Înainte de a înţepa vârful degetului sau baza degetului mare, se lasă braţul în jos pentru a ajuta circulaţia sângelui.

Se evită zonele cu pilozitate.

Nu se stoarce locul înţepării.

Se aplică imediat proba prelevată pe bandeleta de test.

Lanţetele şi dispozitivul de înţepare

Lanţetele sunt de unică folosinţă.

Se utilizează o lanţetă nouă la fiecare monitorizare.

La aruncarea lanţetelor folosite, se respectă normele igienico-sanitare.

Aplicarea picăturii de sânge pe bandeleta de test

Se atinge picătura de sânge de zona albă din capătul bandeletei de test. Sângele va fi absorbit în bandeletă şi aparatul începe testarea.

Pe ecranul de afişaj se vede numărătoarea inversă.

Daca nu începe numărătoarea inversă : înseamnă că nu s-a aplicat o cantitate suficientă de sânge pe bandeleta de test. Se aplică o a doua picătura de sânge pe bandeletă la cel mult 30 secunde de la prima aplicare.

Dacă nici acum nu începe numărătoarea inversă şi au trecut mai mult de 30 secunde, se aruncă bandeleta de test, se opreşte glucometrul, se încearcă din nou cu o nouă bandeletă.

Rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afişaj şi este stocat în memoria glucometrului.

Oprirea glucometrului

Când se scoate bandeleta de test din fanta aparatului, glucometrul se opreşte automat.

La aruncarea bandeletei folosite, se respectă normele igienico- sanitare.

Se notează valoarea glicemiei în fişa de consultaţii, foaia de observaţie sau biletul de trimitere.

27