Sunteți pe pagina 1din 5

CURS PNEUMOLOGIE

BRONSITA CRONICA

Definitie
- bronsita cronica este o inflamatie nespecifica a bronhiilor mari si mici care se manifesta
ca un sindrom caracterizat prin tuse cu expectoratie persistenta pentru cel putin 3 luni dea lungul a 2-3 ani succesivi.
- elementul definitoriu al bolii este hipersecretia de mucus in bronhii.
- bronsita cronica poate decurge fara obstructie sau cu diferite grade de obstructie a cailor
aeriene, poate sa apara singura si poate fi destul de severa pentru a cauza chiar moartea,
dar cel mai des este combinata cu emfizem (dilatarea si distrugerea spatiilor aeriene
alveolare pulmonare situate distal de bronsiolele terminale), contribuind la conturarea
tabloului clinic al BPOC.
Etiologie
1. fumatul la 30 tigarete/zi exista un risc de 20 ori mai mare de deces prin bronsita
cronica, fata de nefumatori. Efectele patogenice ale fumatului:
o bronhoconstrictie;
o efect toxic asupra cililor mucoasei bronsice cu stagnarea secretiilor bronsice;
o deprimarea activitatii antibacteriene a macrofagelor alveolare;
o scaderea cantitatii de surfactant pulmonar, ceea ce afecteaza proprietatile elastic
ale plamanului.
2. profesia prin inhalarea cronica a diferitilor iritanti bronsici atmosferici profesionali
praf organic si anorganic din industria materialelor plastic si a bumbacului:
maturatorii, viticultorii, fermierii, muncitorii din industria materialelor de constructii
fac mai frecvent bronsite cornice (bronsite profesionale).
3. factorii genetici sau imunologici sindromul de imunodeficienta,
hipogammaglobulinemia.
4. factori infectiosi infectii microbiene reptate.
Anatomie patologica
- in bronsita cronica se constata hipertrofia glandelor secretoare de mucus din peretele
bronsic, ceea ce are urmatoarele consecinte:
o cresterea indicelui Reid (raportul dintre grosimea stratului glandular si grosimea
totala a peretelui bronsic) peste 0,36;
o cresterea cantitatii de mucus secretat, ceea ce face ca expectoratia sa fie
abundenta si greu de eliminat;
o favorizarea stazei bronsice si suprainfectiei cu producerea de puroi;

Consecinte fiziopatologice
- fenomenul de air trapping care apare chiar si in obstructiile incomplete ale bronsiilor.
Fenomenul consta in accesul aerului in sacii alveolari, in inspir si imposibilitatea
evacuarii sale complete, in expir, cu incarcarea aerului in spatiile alveolare.
- cresterea capacitatii pulmonare totale pe seama cresterii volumului rezidual;
- hiperinflatie permanenta, datorita cresterii capacitatii pulmonare totale si a volumului
rezidual.
Tablou clinic
- tuse si expectoratie matinala, asa-numita toaleta a bronsiilor. Aceste manifestari pot
aparea si peste zi, nu numai dimineata. Expectoratia este sub 100ml/zi, iar in paharul
conic se depun 3 straturi: mucos, muco-purulent si purulent.
- dispneea survine in conditiile existentei insuficientei respiratorii. Este de tip tahipnee cu
expir prelungit si inspir zgomotos (wheezing), cu infundarea spatiilor intercostale (tiraj).
Forme clinice
- se sistematizeaza dupa prezenta si asocierea la sindromul bronsitic cronic a sindromului
de obstructie de cai aeriene. Se pot astfel deosebi mai multe tipuri clinice de boala:
1. bronsita cronica simpla bolnavii au varsta medie de 40 ani. La inceput tusea este
mai frecventa dimineata, apoi este prezenta si in cursul zilei si seara. Expectoratia
este mucoasa, dispneea absenta si testele ventilatorii uzuale normale.
2. bronsita cronica recurent purulenta sindromul bronsitic cronic este mai
prelungit, iar expectoratia este mucopurulenta si purulenta in legatura de cele mai
multe ori, cu infectii respiratorii acute suprapuse. Asocierea clinica a sindromului
obstructiv bronsic este rara si posibila in perioadele de acutizare bronsitica.
3. bronsita cronica obstructiva se caracterizeaza anatomic prin leziuni ale bronsiilor
mari si mici, iar clinic, prin sindromul bronsitic cronic asociat cu un sindrom
obstructiv de cai aeriene, cronic si progresiv. Boala se manifesta prin: dispnee
progresiva, expir prelungit cu durata eliminarii fortate a capacitatii vitale >5 secunde,
semne de hiperinflatie (respiratie diminuata, hipersonoritate, murmur vezicular
indepartat) in sindromul obstructiv sever.
4. bronsita cronica astmatiforma este o forma particulara a bronsitei cronice
obstructive caracerizate prin variatii mari ale VEMS-ului pe fondul unei scaderi
constante si progresive a acestuia, cu un ritm de 40-75 ml/an. Ea apare la persoane cu
hiperreactivitate bronsica la stimuli iritanti de natura diferita, dar mai ales la infectii
acute respiratorii. Tabloul clinic consta in semne de bronsita cronica recurent
purulenta, cu sindrom obstructiv astmatiform in perioadele de recurenta ale bronsitei
si cu dispnee de efort intre aceste perioade.

Explorari de laborator

1. Examenul radiologic este normal in 60-80% din cazurile de bronsite cronice.


Modificarea radiologica cea mai frecventa consta in cresterea marcata a opacitatii date de
marginile bronsiilor si bronsiolelor, precum si a vaselor din campii pulmonari inferiori.
Examenul radiologic este util pentru excluderea unor alte afectiuni pulmonare asociate
bronsitei cronice sau care au ca manifestare principala sindromul bronsitic (tuberculoza
pulmonara activa sau sechelara, cancer bronsic, bronsiectazii, fibroze pulmonare).
2. Explorari functionale respiratorii sunt extrem de utile pentru diagnosticul si aprecierea
severitatii bolii.
- volumele pulmonare pot fi modificate in bronsita cronica obstructiva: CV este normala
sau scazuta, CPT este normala, CRF este normala sau crescuta moderat.
- debitele maximale expiratorii sunt scazute, in special in bronsita obstructiva. VEMS-ul
este scazut, indicele Tiffneau (VEMS/CVx100) este scazut sub 75%.
Diagnosticul diferential
- diagnosticul diferential al bronsitei cronice se face in mod principal, cu doua categorii de
boli: afectiuni care produc, cronic sau prelungit, tuse si expectoratie si boli asociate cu
dispnee.
A. Boli care produc tuse cu expectoratie:
o bronsiectazia (hemoptizii recurente, pneumonii);
o fibroza chistica cresterea concentratiei de Cl in sudoare.
o boli ale parenchimului pulmonar care se manifesta cu un sindrom fals bronsitic
(tuberculoza pulmonara, staza pulmonara din insuficienta ventriculara stanga,
neoplasmul bronsic).
B. Diagnosticul bronsitei cronice obstructive cu boli dispneizante:
o astmul bronsic;
o emfizemul pulmonar sever.
Tratament
Profilaxia
- se adreseaza factorilor etiologici: fumatul, poluarea atmosferica, unele ocupatii, infectiile
bronhopulmonare. Dintre acestia, fumatul este factorul etiologic cel mai frecvent pentru
aceste boli.
- toate persoanele expuse la unul sau mai multi factori etiologici au risc crescut si trebuie
evaluate prin spirometrie. Demonstrarea unei rate anuale de scadere a VEMS-ului >30ml
identifica indivizi cu risc crescut pentru a face bronsite cronice, emfizem pulmonar
BPCO. La aceste persoane urmatoarele masuri profilactice sunt utile: intreruperea
fumatului, diminuarea expunerii la alti iritanti bronsici profesionali si de mediu,
tratamentul corect al infectiilor acute bronsice.
- la bolnavii cu bronsita cronica tratamentul vizeaza urmatoarele obiective:

A.
1.

2.
3.

B.
-

C.
-

o reducerea iritatiei bronsice si a cantitatii de mucus bronsic;


o tratamentul infectiilor acute bronsice;
o cresterea eliminarii secretiilor bronsice;
o tratamentul bronhodilatator.
Reducerea iritatiei bronsice si a cantitatii de mucus
intreruperea fumatului este utila la orice varsta; prin aceasta masura productia de mucus
si rata de scadere a VEMS-ului se micsoreaza. Sevrajul tabagic se poate usura utilizand
guma de mestecat cu nicotina, plasturi cu nicotina sau cu clonidina.
eliminarea din mediu a factorilor poluanti: in special a prafului si a diversilor aerosoli
(insecticide, deodoranti, spray-uri pentru par) diminua de asemenea iritatia bronsica.
profilaxia infectiilor virale si bacteriene este o masura utila, in special in bronsita
obstructiva sau astmatiforma sau la persoanele cu complicatii pulmonare sau cardiace
repetate. Ea se realizeaza anual prin:
vaccinarea anuala antigripala;
vaccinarea antigripala din timpul epidemiilor sau tratament profilactic antiviral
(amantadina);
eventual vaccinare antipneumococica la 4-6 ani;
tratamentul focarelor de infectie de la nivelul gurii si al cailoe respiratorii extratoracice.
Tratamentul infectiilor acute bronsice virale si bacteriene.
de cele mai multe ori bronsitele acute la acesti bolnavi sunt cauzate de: Haemophilus
influenzae, branhamella catarrhalis, pneumococ, mycoplasma pneumoniae si
rinovirusuri.
deoarece o bronsita acuta virala se complica frecvent cu una bacteriana este indicata
administrarea unui antibiotic antibacterian de la primele semne de infectie acuta de cai
respiratorii superioare. La acesti bolnavi tratamentul se face cu antibioticele active pe
germenii gasiti mai frecvent in suprainfectiile bacteriene: Ampicilina, Amoxicilina,
Eritromicina, Tetraciclina sau Doxiciclina, Biseptol. Administrarea antibioticului dureaza
7-10 zile. Ca antibiotice de rezerva se folosesc aminoglicozidele (gentamicina) si
cefalosporinele.
Cresterea eliminarii secretiilor bronsice se obtine cu:
hidratare corecta, de obicei per os;
aerosoli cu apa distilata si ser fiziologic;
mucoliticele amelioreaza clearance-ul sputei, rup dopurile de mucus si reduc disconfortul
toracic produs de tuse: acetil cisteina, bromhexinul.
expectorantele orale: guaiafenazina (trecid solutie sau tablete);
igiena si fizioterapia bronsica se realizeaza prin drenaj postural (daca bolnavul elimina
mai mult de 30 ml sputa pe zi) sau tapotaj toracic daca tusea e neproductiva; de asemenea
bolnavul trebuie invatat sa tuseasca eficient.

D. Tratamentul
bronhodilatator
utilizeaza
3
categorii
de
medicamente:
simpaticomimetice, derivati de teofilina si anticolinergicele. Tratamentul se adreseaza
sindromului obstructiv cronic din bronsita cronica obstructiva si bronsita astmatiforma.
- medicatia simpaticomimetica albuterol (Salbutamol, Ventolin), orciprenalina
(Astmopent). Se prefera administrarea inhalatorie, cu o tehnica adecvata. Introducerea
unor dispozitive de dirijare a aerosolilor spacer cuplata pe inspirul bolnavuluia
ameliorat eficienta aecestei medicatii. Efectele secundare ale simpaticomimeticelor
raman importante la acesti bolnavi (hipopotasemie, aritmii cardiace, tahifilaxie), astfel
incat in numeroase cazuri este necesara o terapie alternativa.
- medicatia anticolinergica prin efectul sau bronhodilatator si de reducere a secretiei
mucoase, tinde sa treaca in prezent ca medicatie de prima treapta in tratamentul
sindromului obstructiv din bronsitele cronice si BPCO. Se prefera bromura de
ipratropium (Atrovent) cu efecte secundare minime si bine suportata de bolnavii cu cord
pulmonar sau cardiopatie ischemica.
- Derivatii de teofilina se administreaza de obicei asociati cu simpaticomimeticele sau cu
anticolinergicele sub 2 forme: intravenos (Miofilin) si per os (Miofilin, Teofilina).
Ameliorarea dupa bronhodilatatoare se apreciaza clinic (reducerea dispneei, ameliorarea
expirului) si prin masurarea VEMS-ului si a capacitatii vitale care cresc.
E. Corticoterapia se adreseaza numai bolnavilor cu bronsita cronica obstructiva, bronsita
cronica astmatiforma si cu BPCO, care au sindrom obstructiv sever si insuficienta
respiratorie cu sau fara cord pulmonar decompensat. Se poate asocia la tratamentul
bronhodilatator. Sunt mai multe forme de administrare: per os (Prednison), aerosoli
(Beclomethazone Becotide), intra venos (Hemisuccinat de hidrocortizon).

S-ar putea să vă placă și