45 days of India

#0 - Plecarea
Ma invart in aeroport in jur de peste doua ore deja, iar in tot timpul asta miau venit in minte tot felul de ganduri, idei, formulari, injuraturi, dureri,
frustrari, etc. ati prins ideea.
Sunt in Istanbul, de la ora 11 30, acum fiind 13 46, cand am cedat, probabil
tentatiei, sau din nu stiu ce alt motiv am ajuns sa stau la tejgheaua unui
Starbucks.
Am gresit, fiindca aveam in cap ideea sa incep cu altceva, dar senzatia de a
avea un scaun sub fund m-a calmat.
Sa cred nu pot nici acum ca sunt aici, acum. Singurul lucru pe care il stiu sau,
mai bine zis, sper, este ca undeva pe la 19 00, un avion ma va lua de aici si
ma va lasa in Delhi, India.
Aterizez, teoretic, abia la 05 25, maine, dar trebuia sa scriu, trebuia sa fac
cumva sa treaca timpul, altfel o sa sparg mai multi bani decat imi pot
permite acum, in zona de tranzit.
Scriu relaxat, care ar fi sansele ca cineva sa treaca prin spatele meu, sa se
uite in monitor si sa inteleaga ce scriu.
Revin la prima parte.
Incep bine, cu toate ca inca am o vaga presimtire ca am uitat ceva in
Romania, dar habar nu am ce. Turkish Airlines, s-au dovedit, cu tot
scepticismul meu (pe care nu il inteleg, desi am prieteni turci, si auzisem ca
se pricep oamenii la turism) o companie mult mai serioasa fata de recent
uzitatele: Wizzair, Ryanair, Blueair, Tarom.

Stau iar la cozi, dar au existat intentii vadite pent a evita imbulzeazala
clasica, suplimentare imbarcarii prioritare pentru care ar trebui sa platesti,
precum imbarcarea in functie de randul pe care stateai. Primii Randurile 1530, restul dupa, ne-am imbarcat la timp, am decolat la timp, scaune mai
comode, spatiu mai mult, stewarzi ok, desi nu prea vorbeau bine engleza,
macar nu se chinuiau, instructiunile in caz de urgenta nu au mai fost mimate
ci rulate intr-un filmulet scurt pe ecranul din spatele scaunului din fata mea,
pe acelasi ecran cu ajutorul unui controller am putut sa ma joc sah si sudoku
(as fi putut vedea un film, dar pentru o ora si putin de zburat am zis pas)
mancarea a fost buna, un mic dejun sanatos, salata, cu ceva cartof intr-un
sos usor, cu somon, un sandwich cu rosii, cascaval si inca ceva de care nu
imi aduc aminte, dar era vegetarian oricum, biscuiti, o prajitura care avea fix
gustul checul facut de mami, apa, cafea.
Aterizez la timp, nu inainte de a face niste cercuri in jurul coastei Turciei,
presupun, a carei perspectiva ar face sa zambeasca pe oricine a indragit
vreodata jocul SimCity.
Zic: nimic rau pana acum, in afara de papucii ( tenesi, dar fiindca imi place
cum spun moldovenii indurati ) care noi fiind ma rod, dar macar sunt foarte
usor de dat jos pentru ca nu au sireturi asa ca ii port fix ca pe papuci.
Ajung, in fine, undeva intre poarta 200 si catva si poarta 200 si alt-catva, fac
stanga, unde scria Flight Transfer sau ceva asemanator, ma opreste un nene,
ii arat biletul de avion pentru urmatoarea decolare, aproba, imi face semn sa
trec si ajung intr-un fel de autogara, multinationala, multicolora, multietnica,
multireligioasa, multigenerationala, multiodora, multicolora,
multifonica,multisociala, multifunctionala, si cam atat.
Ma uit stanga-dreapta, dau o tura de sala,urmau sa plece multe avioane intrun timp relativ scurt asa ca nu gaseam nici un scaun, priza ce sa mai vorbim.
Incepusem deja sa regret ca nu aveam un pachet de tigari luat de acasa, dar
wtf, e duty free, oi gasi eu tigari, gandeam eu, dar nu.

N-am fost dependent in adevaratul sens al cuvantului de tigari vreodata, sau

poate ca inca ma alint. daca nu am tigari nu fumez, dar de fiecare data cam
am calatorit, mi-a placut sa fumez. Nu neaparat pentru starea pentru care o
ofera, dar pentru ca mai socializezi, mai trece timpul si, poate abia apoi,
simti ca arde plamanul daca nu bagi una.
Caut, caut, caut, nici un spatiu de fumat asa cum sunt in Otopeni, pe care le
stu deja bine, de unde puteam chiar si cumpara tigari, nu doar fuma. Ies din
spatiul care semana cu o statie de autobuz, merg agale, vad panouri
publicitare, incep sa simt un usor dezgust pentru reclamele din aeroport, pe
care le vad deja din avion, rasfoind revistele care ies ostentativ de fiecare
data din buzunarul de sub nasul tau, le ignor si merg, merg, merg.
Vad toate portile 200 si ceva trecand, vad un panou cu all gates, ma indrept
intracolo. Deja vazusem un mic duty free, dar acolo aveau doar tigari la
carton. Ghinion. Mai merg, ghinion. Inca pe atat ghinion. Cumva echidistante
intre ele, magazinasele astea ma faceau sa vreau sa fumez din ce in ce mai
tare, doar pentru faptul ca nu gaseam, fix asa cum un copil mic si
incapatanat (ce inca sunt) nu isi primeste jucaria.
Intru intr-un alt magazin, de data asta de carti, merg la categoria reference,
incep sa balesc la niste carti pe care le vad pentru prima data, le deschid
una-cate-una si pe rand ma uit la eticheta din spate, fac un calcul imaginar,
inca una, inca una, le-as luat pe toate, inghit in sec, injur Diverta, trec mai
departe, ma gandesc ca poate la intoarcere o sa iau cateva...momentan nu,
citim ce avem: "Eficienta in 7 trepte" si " Management prin NLP" .
Raman putin mirat de oamenii pe care ii vad, cei multi-multi. Incep sa ma
gandesc la globalizare, la efecte, la tranzitii, la felul in care unii s-au adaptat
acestei stari, la felul in care unii sigur nu pot sa faca asta, la cum arata
ceilalti, apoi la mine. Ma uit la ei atat de diferiti intre ei, vad chinezi, vad un
batran care seamana cu Einstein la freza, dar n-are nasul atat de mare, vad
africani, arabi, evrei, unul isi face o rugaciune intr-un colt, altcineva se

intinde langa o priza sa conecteze un laptop, altul bucuros, in slapi si

pantaloni scurti rade pe sub barba langa o mandra, unul imbracat office pe
un segway, o africanca langa un colt, pe podea se joaca cu doi copilasi, mai
merg, multe carucioare, multi copii, multi batrani, oameni cu bastoane,
oameni in karturi, pe jos, pe roti, multi vorbind la telefon, altii jucandu-se,
sute de perechi de casti, mai merg, ajung la food court, niste arabi mananca
la un fast food italian, niste chinezi la un burger king, indienii la Popeye's,
caucazienii pe unde isi gasesc si ei loc, sunt si eu cu telefonul in mana, caut
o retea wireless, ma plimb fara o tinta anume, poate vad undeva un fumoar,
dau de ochii unui personaj, ma analizeaza.
Privesc intr-o reflexie a mea, usor de gasit, chiar daca nu gasesti sticla
undeva ( slabe sanse) toate suprafetele aproape sunt stralucitoare, oglindesc
si...da, fac parte din oamenii astia.
Arat chiar mult mai caraghios decat unii daca stau sa ma gandesc... Cu
tenesii purtati ca pe papuci, imi arunc picioarele inainte, cocosat de un
rucsac, pe sub camasa cu maneca scurta,rosie, in carouri, de lumberjack, am
un tricou cu Brooklyn Bridge, intre astea o pereche de blugi de care mai ridic
din cand in cand pentru ca am fost ceva mai generos la nr gaurilor de la
curea,iar la ochi o pereche ochelari in spatele carora ochii imi cauta cu
insistenta un magazin de unde sa cumpar un pachet, doar un pachet de
tigari si pentru ca nu gasesc am o grimasa pe fata care ar putea spune ca
urasc pe toata lumea sau, eventual, ca ma cac pe mine.
Dau numai peste duty-freeuri, magazine de accesorii, bijuterii, parfumuri,
ceasuri, cafenele, haine, iar toate tigarile vin la cartuse, fac niste estimari,
afacerea nu e rea, preturi mai mici decat in Romania, selectie vasta, dar miam zis ca in India sa nu mai fumez, acum voiam doar sa ma rasfat putin in
escala mea de 8 ore, dar n-am nici o sansa, imi aduc aminte de ideea mea
de aplicatie, ce ar merge in asa aeroporturi, unde oamenii mai au si timp de
stat degeaba, sa poata intra in contact cu altii, care, ca si ei, vor sa isi

cumpere unu-doua-cateva, pachete de tigari dar fara a cumpara tot cartusul,

sau macar aia care n-au cu aia care au si vor sa dea.
Renunt la cautarea mea cand vad pe o harta a intregului terminal, un singur
loc de fumat, undeva langa niste loungeuri, probabil terasa unuia dintre ele,
pe care nu am gasit-o. Acceptarea gandului ca nu am unde, in completarea
ideii ca nu am ce, m-au linistit, dar si impins sa compensez cu o mizerie de
latte Starbucks.
Cer un latte, grande, iau o apa, intreb daca se poate plati cu VISA, intr-o
engleza ce suna ceva mai bine decat in Romania, mi se raspunde, intreb cam
cat ar veni in euro, incerc sa estimez raportul lira turceasca- euro, hmmm,
putin sub 3 lire turcesti pentru un euro, ma intreaba de nume, raspund,
spoieste paharul din carton cu numele meu pe el si inchei tranzactia cu
gandul ca in aeroport in Istanbul cafeaua la Starbucks e cam cat o cafea la
Starbucks la Unirii si merg in spatele barului, multumit de ideea ca sub
tejghea au prize, deschid laptopul si ma apuc sa scriu.

#1 Joi

Avion Istanbul - Delhi, intalnit TIberiu Alexandru pe avion, aterizat, facut

control viza, decoratii interioare cu maini in semn Namaste, cred, covor pe
jos, aer incarcat, greoi, in Delhi cald, asteptat bagaje, Tiberiu nu il gasea pe
al lui, iesit din aeroport, cald, ceata sau smog, nu gasesc pe nimeni nu
pancarta cu numele meu, dau sa intru inapoi in aeroport, nu mai am voie,
ma plimb neajutorat, un indian incerca sa ma ajute, il refuz, aproape ca fug
de el, ma tot uit, nu dau de nimeni, ma intreaba un indian la costum pe cine
caut, imi cere un contact, ii arat foaia de invitatie unde imi amintesc ca era
nr lui Anup, nu raspunde, ma mai plimb, ma cauta respectivul, sunase Anup,
reusesc sa vorbesc cu el, imi luasera un alt bilet de avion, pentru
Chandigarh, imi zice sa verific mailul, nu aveam net, intreb un soldat de la

poarta, imi zice sa ma duc catre capatul cladirii unde erau " Ticket desks",
trec curios pe langa un grup mare de soldati, la ghisee nu dau de net ca sa
descarc biletul, ma uit pe tabelul cu decolarile, vad un avion spre Chandigarh
la 9 30 cu o companie ce avea multe zboruri afisate, merg la biroul respectiv,
ii rog sa ma ajute, chiar la ei aveam bilet, in sfarsit intru iar in aeroport, alt
check-in, caut sa sun de la cineva, nu dau de cineva cu credit, pana la urma
sun de la un airtel, deja eram nedormit de nu stiu cat, obosit, cedez, cumpar
un pachet de tigari, scot niste rupee, ma sui in avion, atmosfera linistitat,
ireala, dimineata de foc, zbor catre Chandigarh, adorm instant, ma trezesc la
destinatie, acolo ma astepta cel ce va fi soferul meu pe toata sederea si o
angajata KP ,Anchul.
Ajung la birou, fac cunostiinta cu Johnny, apoi vine Liz, merg la hotel,
Shivalikview, camera 207, fac un dus, cobor sa iau pranzul cu Liz, imi explica
cum este india din punct de vedere social si cultural, ce sa fac si mai ales ce
sa nu fac, apoi mergem la una din cladirile KP in constructie, in Chandigarh
Sector 19, fac cunostiinta cu Atul, fost inginer naval care ulterior a capatat
cunostiinte despre cladiri de spital, de care se ocupa de ani buni si lucreaza
pt KP de aproape un an, ma uit prin cladire, fac poze, stam de vorba, la un
moment dat vine Adi, fac intr-un final cunostiinta si cu sefu', mergem inapoi
la birou, fac cunostiinta si cu Anup, ma intorc la hotel, inchiriez un stick de
net pentru o zi, in jure de 300 de rupee, dorm cateva ore, se face ora cinei, in
jur de 20, cobor la Bazm, cum se numeste restaurantul hotelului, ma intorc in
camera, dau drumul la televizor si adorm pe pat, dar ma trezesc cu frisoane
si ma bag in plapuma tremurand.

#2 Vineri

Alergat dimineata cu Adi si cainii lui, mic dejun, las stickul cu net la receptie,
la 9 si un sfert a venit soferul, ma luase somnul pe canapeaua hotelului de la
8 30 cand credeam ca o sa apara, am mers la Panchkula, am fost pus intr-o "

sedinta" , in capul mesei, ma simteam foarte nelalocul meu, nu stiam ce

urma sa fac, sa zic, ma uitam pierdut de la unul la celalalt, s-au prezentat, in
total 6 oameni, 4 barbati, 2 fete, s-au prezentat, fiecare ce face, unul era
seful departamentului HR, mi-a insiruit o lista de chestii la care trebuia sa ii
ajut, intr-un final am inceput sa inteleg despre ce e vorba, dupa asta am
facut un tur, facut poze, era ziua unuia dintre angajati, am fost prezentat
unui grup de asistente, s-au prezentat pe rand, nu am inteles nimic, i-am
salutat inapoi, le-am facut o poza de grup, mai dau un tur de cladire, fac
niste poze, apoi ma intalnesc cu Liz si Adi, imi primesc telefonul de servici,
pana la pranz am mers cu Liz prin clinica, am notat modificarile necesare, lam chemat pe Atul sa ne ajute cu niste indicatii si transmiterea lor catre
muncitorii ce nu vorbeau engleza, ne-am mai invartit putin si am plecat la
masa, initial la Backpackers, dar era full, asa ca am mers langa, Garlic Green.
Pe drum era un protest, al unor profesori de IT care erau neplatiti, dar pasnic,
Adi a oprit masinile si m-a luat cu el sa facem poze printre ei. Dupa masa
merg la Sector 18, unde era Atul, mai dau o tura de clinica, fac poze la niste
materiale, stam de vorba despre BOQ, dar terminam repede caci ii fusese
lovita masina si trebuia sa mearga la asigurari, asa ca o sun pe Liz, merg la
birou sa iau " dongle" un usb cu net,care urma sa functioneze abia dupa 24
de ore, dar groaznic de incet, Romania te iubesc, macar pentru conexiunea la
internet, primesc de la Anchul, Johnny si sarbatoritul de ieri un cos plin cu
bunatati specifice, apoi dau sa ma intorc la hotel, il rog pe Shatru, soferul, sa
treaca pe la un supermarket sa imi iau apa, ajung in camera adorm instant,
suna adi pe la un 18 00, nu aud, mai suna o data pe la un 20 00 vorbesc
putin cu el, inchid, adorm la loc, ma mai trezesc abia dupa cina, foarte slabit,
ma apuc sa rontai din cos, niste caju si blueberry, iau niste pastile, antibiotic,
vitamine si strepsils dau drumul la tv, numai lucruri specifice indiene, pentru
orice mai occidental trebuie platit, pe la un 01-02 adorm iar, inca o data am
de-a face cu frisoane, parca ceva mai severe.

#3 Sambata

Dupa 3 ore de somn, ma trezesc, ma echipez iar de alergat, de data asta

renunt la bandajele pentru genunchi, incerc o mica incalzire ca m-au speriat
frisoanele de dimineata, parca imi mai revin, cobor la receptie, incep sa ma
mai misc, apare masina lui Adi, incepem iar sa alergam, de data asta cainii,
Josephine si Frankie, mai ales Frankie, sunt ceva mai bucurosi sa ma vada iar
primii 2 km nu au deloc stare. Alergam acelasi traseu, de-a lungul sectoarelor
Chandigarhului, pana langa Lake Complex, ne intoarcem, pe drum se lipeste
de noi si un catelus piele si os, la intoarcere il hranim cu oua, paine, lapte,
ma duc sa imi iau si eu micul dejun, dar dupa un dus lung si fierbinte si 10
minute in care m-am imbracat cu o incetineala bolnavicioasa acompaniata
cu dureri musculare si de spate, mananc, de data asta incerc si sucul din
trestie de zahar, iar cand ma intorc in camera adorm imbracat pana la 8 25,
dupa care cobor si soferul ma astepta.
Fara sa stiu incotro unde sunt dus, ajung iar la Panchkula, intru in birou cu
Anchul, vine si sarbatoritul de acum doua zile, vorbim putin, ma apuc sa caut
poze pentru printuri, aleg niste lampi pentru exterior, fac o simulare de
panouri metalice vopsite pentru casa scarii, mai stau putin, vine Anup si
plecam in plimbare.
Mergem la Haryana prima data ( Healing TOuch Health Centre), imi sunt
aratate diferite spatii dintr-un spital detinute de KP, ICU ( Intensive Care Units
) fac o sugestie legata de lumini, spatiul urma sa fie dat in folosinta, desi era
neterminat, incepand cu 1 aprilie, merg intr-un CATH Lab, apoi intr-un birou,
fac cunostiinta cu un doctor destul de tanar, ce lucreaza pt KP, apoi cu
detinatorul spitalului, era in timpul unui consult, la lumina lanternei fiindca
lumina spatiului nu era suficienta. Mai stam putin, apar si Adi impreuna cu
Liz, servim pranzul, eu o mini pizza, ei niste chestii mai picante, dam sa
plecam, observ ca doua panouri de sticla sunt sparte, unul a cazut cu doua

zile inainte din cauza vantului care era puternic acolo.

Urmatoarea locatie, in Leelawati, un alt spital existent unde urmeaza sa fie
subcontractate spatii, unul la parter pentru triaj si altul la etajul 1, pentru
ICU, format prin unirea a doua spatii existente si demolarea unor pereti si
modificarea baii dintre ele, lucruri la care va trebui sa lucrez incepand de
Luni, asta si websiteul legat de spitale, de care imi tot spune Liz de dinainte
sa ajung in India.
Ultima, Kurukshetra, ceva mai departe de data asta, una dintre cele mai
vechi asezari din India. Aici, un spital in constructie, in care KP, vrea un etaj,
sau mai bine zis o treime din etaj, pentru CATH LAb si ICU, dar si aici sunt
necesare niste modificari. Am vazut toata cladirea si la primul etaj se
potrivea cel mai bine. Inainte sa plecam am fost invitati la o cafea, Anup a
acceptat, asa ca am mers la mallul din apropiere, daca iti inchipui un mall
intr-un sat din Romania, ceva cam asemanator, am mers la Cafe Coffee Day,
unde pret de 3 ore s-a negociat contractul legat de luarea spatiului, fara sa
se ajunga la un acord.

#4 Duminica

Ultima duminica din luna martie, ziua in care urmeaza sa se treaca la ora de
vara in Romania, ceea ce reducea diferenta de 3.5 ore la 2.5 dar si prima
mea zi libera.
Tot nu l-am refuzat pe Adi, doar vreau sa fac impresie buna, dar vreau sa imi
intru si in forma, asa ca am mers iar la alergat. Frankie si Josephine devin din
ce in ce mai veseli cand ma vad, iar lucrurile, cel putin din punctul asta de
vedere incep sa capete o oarecare monotonie. Cred ca alergatul este
singurul lucru care, de cand am ajuns in India si pana acum, a creat o
oarecare ordine.

Tipul pe care il intalnisem pe avion, Tibi, a spus ca s-ar putea sa vina in

Chandigarh si urma sa ma sune, asa ca planul A era facut pentru ziua asta, B
nu, dar nici nu a fost nevoie.
Eram in "Gradina Trandafirilor", deja alergasem de 4 ori in dreptul ei, iar cu
masina nu mai stiu de cate ori, terminasem alergarea, iar Adi a venit cu
sugestia sa mergem poate facem o fotografie doua prin parc pana apare Liz
ca sa mergem la micul dejun. Un parc mare, deschis, copaci rari si multe
petice rectangulare, fiecare denumit diferit, de la Marylin Monroe la Blue Pink
sau un Rokeffeler, cu trandafiri diferiti si la ora 7 dimineata destul de pustiu.
Surprins am fost, nu stiu de ce, dar probabil din cauza prejudecatilor care,
chiar si acum, mai respira undeva adanc, cand am vazut indieni alergand la 5
dimineata.
A fost suficient sa trec pe la Complexul Lacului de langa Rock Garden, (care
de fiecare data a fost punctul de intoarcere in alergarile cu Adi), in aceasi zi
cu Tibi, ca sa imi dau seama de ce exista alergatori la ora 5. Raspunsul a
fost, ca pentru multe alte intrebari referitoare la India pe care le-am avut
pana acum, numai ca de data asta mi-am raspuns singur spre bucuria mea,
este ca sunt foarte multi. Adi mi-a explicat cum India, luand in calcul
suprafata ei, o tara cu o populatie actuala de 1.2 miliarde, dintre care 1
miliard saraci si .2 miliarde bogati, ar fi potrivita unei populatii de doar .2
miliarde. In contextul asta dupa ora 8-9, cand deja tot orasul a prins viata,
bulevardele sunt ocupate, este aglomeratie, trafic, atat pietoni cat si masini,
multa poluare, care se datoreaza tot unei populatii masive ca numar, ca sa
nu mai luam in calcul temperaturile, pe care inca nu le-am simtit pentru ca
vremea inca tine cu mine. Asadar, revenind la ideea cu alergatul, toti cei care
vor sa alerge, alearga dimineata devreme.
Aflasem de la Tibi ca urma sa ajunga pe la un 11 30, a platit un sofer cu 30
lire / zi sau 300 km, ca sa il aduca in Chandigarh, iar intre timp am fost cu Adi
si Liz sa mancam micul dejun la cel mai luxos hotel din oras. In fiecare zi am

avut parte de cate o experienta noua sau am vazut cate un loc nou, care sa
imi schimbe perceptia despre locul asta si ma consider foarte norocos. Ceea
ce Adi imi tot repeta despre India si, recunosc, cateodata este socant,
contastul dintre saraci si bogati si felul in care trecerea de la unii la ceilalti
este, in cele mai multe locuri, practic inexistenta.
La intrarea in fiecare institutie, publica sau nu, la intrare undeva sunt puncte
de control, cu soldati, in unele momente ale zilei ele sunt si pe strada, si
controleaza masinile, in special sub ele. Ceea ce am vazut azi este ca cu cat
este mai luxos hotelul cu atat controlul este mai riguros, la Mariott soldatii
uitandu-se chiar si sub capota ce este si au luat si ceva mostre de pe volan,
iar in schimb la institutiile publice sunt ceva mai permisivi. Spre exemplu, sa
zicem, Complexul cu Inaltea Curte, proiectate de le Corbusier, unde am fost
lasati sa intram fara prea multa bataie de cap, desi au fost 2-3 porti de care
a trebuit sa trecem. Si asta este ceva obisnuit aici, sunt reguli, dar la cati de
multi sunt si cati de multi le incalca, ce sa le faci?
Dar mai conteaza? Am ajuns si la, pentru arhitecti mai mult, cele mai
importante cladiri din Chandigarh proiectate de le Corbusier. Oras proiectat
de el, intradevar, dar nu ma gandeam sa fie si atat de multe alte cladiri
proiectate de el aici. Iar partea buna este ca si constructiile ulterioare, au
incercat sa pastreze, cat de cat, stilul.
Dupa complex am mers sa vedem simbolul orasului: "Mana deschisa",
realizata de acelasi le Corbusier. Daca ar fi sa fac o lista, acesta ar fi locul
care imi placut cel mai mult din Chandigarh, fiindca este oarecum pustiu. In
afara de mine si Tibi, undeva la 100 m in spate se juca un meci oficial de
cricket, sportul national al Indiei. Mana deschisa este un spatiu public, o
compozitie minialista, o constructie din beton, cu exceptia mainii si a
suportului ei, mana care se putea roti in functie de cum batea vantul. Nu stiu
daca aici Corbu' a vrut sa faca intentionat o metafora sau nu, dar i-a iesit.
Ne-am asezat pe gradenele special facute pentru a admira mana sau pentru

ascultarea vreunei cuvantari, in centrul compozitiei fiind un prezidiu.

Vazand in trecut si alte creatii corbusiene, am adorat locul asta, numai ca
Tibi nu a fost asa impresionat si era nerabdator sa plece, probabil si din
cauza foamei ce a pus stapnire pe el.
Ordinea a fost de fapt alta pentru ziua asta, dar am alunecat cam mult in
detalii. Deci: alergat, fotografii in Rose Garden, mic dejun la Mariott, cuptorul
de caramizi, hotel, luat Tibi, Rose Garden iar, Rock Garden, Ansamblul facut
de le Corbusier, Mana Deschisa, Lake Complex, hotel, cina si cam atat.
Rock Garden, credeam la inceput ca este asemanator cu Rose Garden, dar ca
in loc de trandafiri vor fi pietre, sau ceva asemanator, eventual ca o gradina
japoneza. Am si fi dat 20 de rupee, cat a costat intrarea, echivalentul a 1.5
RON, chiar daca in spatele zidului era un singur bolovan, daca tot am mers
pana acolo. Departe nu era, dar soferul nu era din imprejurimi asa ca il
iertam.
Dupa ce arati biletul unui soldat, care ce sa faca altceva decat sa ti-l rupa,
intri printr-o arcada joasa si apoi incep surprizele.
Imi este aproape imposibil tot ce poti vedea acolo. Fiecare sectiune este
separata de cealalta printr-o argata mica prin care trebuie sa te apleci ca sa
treci. Desi pare a fi ceva foarte vechi, cumva crescut din piatra, natural, totul
este de fapt artificial, facut in sec XX si care se mai extinde si realizat din
foarte multa piatra si materiale reciclate, iar apa din cascade este reutilizata
mereu.
E amuzant ca incercand sa imi reproduc traseul in minte, imi dau seama ca
artistul descrie de fapt exact trecerea de la natural la artificial sau o evolutie
a Indiei. La inceput totul pare foarte primitiv, prezenta omului este abia
sugerata, basoreliefuri, etc. si pe masura ce avansezi, prezenta omului este
tot mai pregnanta, pana cand apar niste mici armate de statui reprezentand
oameni, apoi, inspre final, oameni in diferite ipostaze, cirezi de vaci,

cersetori, etc. Dar cu atat mai interesante sunt tehnica si materialele

folosite, la un moment dat am incercand sa imi dau seama din ce sunt facuti
niste pereti inalti care conturau traseul mi se parea ca vad niste forme ca de
sezut de canapea si imi imaginam cum artistul a scos umplutura dintr-o
perna de canapea si a folosit-o drept cofraj pierdut pentru ciment.
La cuptorul de caramizi am fost de-a dreptul fascinat de oamenii locului si
activitatea lor, desi este trista. De la copii la batrani, zilnic fac acelasi lucru:
scot pamant, modeleaza mii de caramizi, le cara ba cu roaba, ba cu trasura,
fie copii, fie tineri, inspre cuptor, o asezare intinsa, ce are la un capat un
furnal mare, aseaza caramizile astfel incat sa poata circula caldura printre
ele, sunt lasate spatii pentru a putea cuptorul sa isi traga oxigenul necesar
arderii, iar batranii se afla deasupra cuptorului care este acoperit cu nisip,
mergand in niste papuci de lemn si alimentau flacara de sub ei cu carbuni
prin niste orificii dinainte gandite. Acest proces se intampla intr-un mod
perpetuu, iar in afara copiilor, care s-au bucurat enorm ca aveau vizitatori,
nu am fost deloc bagati in seama, lucrul desfasurandu-se conform rutinei, cu
aceasi rigurozitate si tristete. Atat eu cat si Adi am intrat intr-o agitatie
fotografica de neoprit, eu oprindu-ma in momentul in care am ramas fara
spatiu pe card iar praful fin care era agitat de vantul puternic in stanga si in
dreapta incepuse sa isi faca de cap cu obiectivul meu care deja scotea niste
zgomote dureroare cand incercam sa focalizez.
Ultima destinatie a zilei, lacul, voiam de cand am alergat in prima dimineata
sa il vizitez si eram oarecum nerabdator, am fost dezamagit, iar asta nu se
datoreaza faptului ca toate celelalte locuri pe care le-am vazut m-au fascinat,
ci pentru ca pur si simplu era doar o esplanada, lunga de 1-2 km, pe
marginea unui lac, maroniu, ca sa nu zic murdar, te poti da barca eventual si
o multime de indieni se pliba. Doar multimea de oameni ofera potential
locului asta, oameni care probabil nu au foarte multe locuri in care sa
mearga. Dupa nici 2-3 minute deja eu cu tibi, 2 albi printre toti acesti indieni,
atrasesem suficient de multa atentie incat copiii veneau la Tibi sa isi faca

poze cu el, moment in care m-am bucurat ca sigur se citea nemultumirea

mea fata de locul in sine, la care se adauga si oboseala si faptul ca arat mai
putin prietenos decat Tibi, fiindca nu voiam sa pozez in momentul ala. Tot ce
voiam era sa ma odihnesc.

#5 - Luni

Dimineata extraordinara, care s-a continuat intr-un mod linistit, lipsit de orice
fel de intamplare. Cea mai tare senzatie in a doua jumatate a zilei, a fost
cina. Am decis sa dau navala in mancarea indiana, am luat si supa spicey,
peste si nu stiu ce sos cu branza, toate picante, cu putin orez.
Dar dimineata. Am uitat sa mentionez ca plouase in noaptea #4-#5, asa ca
dimineata asta a fost cea mai rece dimineata pe care am simtit-o in India si
pe care cred ca o s-o simt in calatoria mea si eram gata, gata sa renunt la
alergat, dar n-am putut sa o fac. Din cauza frigului am bagat mai mult
sprinturi si ruperi de ritm, iar Adi nici nu a incercat sa tina pasul, cainii nici
atat. Am ramas fara gaz destul de repede, dar am terminat intr-un timp
decent.
Abia dupa alergare a urmat apogeul zilei/diminetii. Uitasem de Adi ca mi-a
promis ca ma va duce la piata de legume. Ajungem acolo putin inainte de 07
00, ne inarmam doar cu aparatele, el cu o Leica, 90 mm, eu 600D cu
obiectivul de stock. Foarte innorat inca, vedeam fulgere undeva nu foarte
departe, ne plimbam prin piata, pozam diferiti vanzatori-fac o mica pauza sa
spun ca piata asta e un fel de en gross, in care se distribuie celorlalti
comercianti toate legumele care vor fi vandute mai departe in tot
Chandigarhul si, probabil, mai departe, iar cantitatea de legume vanduta
acolo ar fi suficienta pentru Luxemburg, o zi, iar aici se faceau tranzactii,
doar pana la 9 30. Sau cel putin asa a spus Adi- Potentialul fotografic al
locului mi s-a parut uimitor, oamenii se lasau sa fie pozati, ba chiar ma

rugau, crezand ca sunt de la un ziar local ceva, dar o data ce s-a pornit
vantul si au cazut primii stropi uriasi, a fost scapa cine poate, si ne-am
adunat sub o parte acoperita a pietei, dar deschisa, si am inceput sa ne
plimbam printre ei. Cu ocazia asta Adi a rugat pe un vanzator sa imi dea "
beat ", o tigara rulata din foi de tutun, natural. Asta fumeaza cei care nu au
bani, iar acum mi-am dat seama ce se vinde in chioscurile pe care scria "
beatbox ". Lui Adi ii era teama ca e prea tare, dar sincer sa fiu, as prefera sa
fumez beat, decat sa mai trag din orice alt brand de tigara. A da, nici n-am
mai fumat acum.
Pana la urma ploaia s-a mai potolit, am tras o fuga pana la masina, am mers
la hotel, am spalat adidasii, am facut un dus, am luat micul dejun, am dat
haine la spalat, m-a luat soferul la birou, am fost instalat in biroul altcuiva,
verificat mail, photoshop, illustrator, repeat, pranz, lucru, etc..., intors la
hotel, cina, scris si acum ...urmeaza somn.

#6 Marti

Se vede ca m-am obisnuit la fusul orar. Am ajuns sa dorm atat de bine la ora
5 incat, atunci cand suna alarma, ma ridic din pat, merg pana la biroul din
dreptul patului, opresc alarma, iau telefonul cu mine, ma pun in pat, adorm,
dau snooze la cele 3 alarme si ma trezesc abia la 5 45 cand suna Adi de la
receptie ca sa mergem la alergat, si e deja a doua doara cand se intampla
asta. O sa imi lipseasca Adi, Frankie si Josephine ca parteneri de alergat.
Maine o sa alerga ultima data probabil aici. Adi va pleca in Delhi pentru
cateva zile si de acolo in Scotia si a propus ca maine sa avem o alergare mai
lunga, sa mai adaugam vreo 3-4 km la cei 8-9 pe care i-am tot facut.
Lucrurile au inceput sa intre pe un fagas chiar normal, iar imaginile zilnice,
desi inca imi agita apetitul pentru fotografie, nu mi se mai par atat de
straine. Ce-i drept locurile prin care m-a dus Adi, locuri pe care nu le-as fi

abordat singur, te fac sa apreciezi ceva mai mult cotidianul din Chandigarh.
Dupa alergat a urmat un dus, micul dejun, ritual deja zilnic, soferul a venit la
9, am avut timp sa beau in tihna o cafea, pe care am primit-o desi nu
espressorul nu mergea asa ca mi-au facut una la ibric, a naibii de buna. De
vreo doua zile am vazut ca sunt multi koreeni/chinezi/japonezi/ vietnamezi
ceva in hotel. De fiecare data nimeresc cu ei la micul dejun si cina si se uita
la mine cu "ochi mari" la fel ca si indienii. Cred ca sunt la un workshop, ceva
schimb intercultural intre ei si indieni, fiindca erau in spatiul comun din
receptie si tot pareau sa faca ceva in echipe, in fine. Simt ca am imbatranit
fiindca cativa dintre ei sunt in camera de alaturi si mereu fac galagie si ma
irita. Ori m-am obisnuit cu linistea asta din camera, ori ideea ca altii se
distreaza fara mine nu imi da pace. Poate d-asta unii batranei sunt mai
ursuzi.
Vine soferul, ma ia, incerc sa fac ceva conversatie, despre vreme, despre
alergat, despre oras. Astazi a venit soferul lui Adi, care mai pisca ceva
engleza, dar nu pot sa ii retin numele. L-am intrebat daca Shatru e bine,
soferul atribuit mie, cica e in regula.
Ajung la birou, ma instalez iar, mi-au dat un alt birou azi, iar mailuri, lucru,
photoshop, ilustrator, nu s-a terminat mai nimic din ce e inceput, dar au
aparut altele noi, pe la 13 00, plecam sa luam masa, in Panchkula, acolo am
testat serviciul de catering al unei firme locale, i-am inapoiat cartulia lui Atul
si de acolo plec cu Adi inspre mall, sa lucram in liniste la o prezentare,
trecem intai pe la el sa ii ia pe Frankie si Josephine.
Ajunsi,dau telefonul soferului ca el si-l uitase acasa, mergem la cofee beans
& tea leaf, stam la inceput afara, 30+ grade, cand ramanem fara baterie
intram inauntru, mai comandam cate un americano, primeste o veste buna,
mai stam putin, dam o tura de mall pana vine soferul, ma aduce la hotel, mai
stau o ora pana incepe cina, internetul merge groaznic astazi, nu stiu ce are,
dar l-as tine in suturi. Incerc sa raman calm, scriu, dar cred ca unul din cele

mai enervante lucruri mi se pare a fi tehnologia cand nu functioneaza cum

trebuie...si nu ai ce-i face.
Nu am povestit de mall. O cladire imensa, o suprafata de ~ 1.000.000
picioare patrate, parca, sau 5. De fapt un ansamblu de cladiri, care creeaza o
incinta, foarte bine delimitata si separata de saracia din exteriorul ei. Finisaje
scumpe, rezistente la vant, nisip, ploi masive, fatade albe pentru cladirea
principala, ceva din aluminiu cred, sau compozit, iar celelalte cladiri fatade
din piatra rosie, locala, cu multe parasolare metalice fixe. Ce-i drept la ce
soare a fost astazi, si urmeaza ca in 1-2 luni sa fie undeva la 40-45 grade, au
si nevoie.
Cand a fost inceput mallul, toti au spus ca nu o sa aiba succes, ca oamenii nu
au bani sa cumpere, situatie similara, foarte similara cu cea de acasa, numai
ca aici, si Adi s-a raportat iar la cat de multi sunt, din 1.2 miliarde, 1 miliard
nu isi permite sa cumpere nimic de acolo, dar cele 200 de milioane isi permit
sa cumpere orice. Asa ca va imaginati ca si aici, ca si in multe alte locuri,
este destul de aglomerat. Magazinele straine sunt la parter, unde chiria e
mai scumpa, iar pe masura ce urci la nivelurile superioare vei incepe sa dai si
peste brandurile locale, care nu isi permit sa stea la acelasi etaj cu "greii".

#7 Miercuri

Ultima zi de alergat cu Adi, n-am facut tura mai lunga ci traseul normal, mic
dejun, la 9 mers cu Adi la micul dejun, din nou la Mariott, acolo am terminat
si o prezentare, a venit si Liz, am servit un al doilea mic dejun, putin dupa
ora 10 am mers in Sect. 19, sa aratam cladirea unui nene destul de
important, apoi am mers la birou, am lucrat ceva, la pranz am comandat o
pizza domino, cica sunt 8 locatii in Chandigarh si tot nu fac fata cererii, n-am
reusit sa o termin pe taota, a venit la pachet cu o cola la jumatate, dar am
sorbit putin din ea si apoi am renuntat, oamenii de aici au o fantezie legata

de cola, in special cei saraci, pe la ~14 am pornit inspre un spital in Ambala,

sa ne intalnim cu un alt personaj, un doctor de data asta, pe drum am pornit
undeva pentru ca Adi si Liz sa manance de pranz, eu eram deja plin, ajunsi in
Ambala am fost prezentat iar ca Mr. Arch. Sabin, s-au discutat planuri de
afaceri, propunerea de cladire pe care am facut-o intainte sa vin in India,
toate bune si frumoase, am mai facut niste poze, la spital, pe drum la
intoarcere, am oprit la acelasi restaurant ,pentru ca aveam nevoie la toaleta
si ma speria ideea de a fi blocat in trafic, si am dat de una dintre cele mai
mari si luxoase toalete in care am intrat pana acum, la un moment dat chiar
ma gandeam sa fac un proiect foto legat de treaba asta, dar am renuntat la
idee, iar pe drum am facut conversatie cu Liz. Am ajuns la hotel undeva dupa
ora 19, exact inainte sa inceapa cina, deja mancarea de aici, nu ma mai
sperie deloc, ba dimpotriva, o caut, m-am imprietenit destul de bine cu
paneerul: branza tofu cu sos curry si alte mirodenii, si nici la iesire, ceea ce
ma speria cel mai tare inainte, nu mai ustura asa tare.

#8 Joi

Desi nu ma mai asteptam ca dupa plecarea lui Adi sa am parte de zile prea
interesante sau momente in care sa descopar zone din imprejurimi, universul
s-a gandit din nou la mine.
Dimineata: antrenament, dus, mic dejun, relaxare o ora pana ce a venit sa
ma ia soferul, devenite deja ritual, impreuna cu trezitul intre 5 si 6 dimineata,
ceea ce inca ma impresioneaza, nu ma asteptam sa mai fiu in stare vreodata
sa fac asta.
Antrenamentul din dimineata asta a fost ceva mai diferit. In loc sa ies cu Adi
si cu cainii pe bulevardele din jurul hotelului pana la Lake Complex, am mers
la sala hotelului fiindca, unu, Adi a plecat, doi, Liz mi-a dat de inteles cat de
subtil a putut ca nu ar vrea sa mi dea pe Frankie si Josephine ca sa ma duc

sa alerg, nici supravegheati indeaproape de Shatrugan, soferul.

Niciodata nu am alergat pe banda mai mult de 5-10 minute ca incalzire, iar
ideea mea de a parcurge aceasi distanta ca si pe asfalt s-a finalizat prin a
alerga doar acelasi timp, in jur de 40 de minute, cat faceam traseul obisnuit
de aici, dar in acelasi timp am alergat cu 2 km mai putin, ceea ce pentru
mine a fost frustrant fiindca ma asteptam ca lucrurile sa se intample invers.
Diferenta imensa dintre cele doua tipuri de alergat. Unde pe asfalt simt ca
am control asupra modului in care alergi, ritm, pauze si asa mai departe, pe
banda totul devine mecanic. chiar daca imi aleg viteza si unghiul benzii, simt
ca obosesc, ca ma plictesc mai repede, cu singurul avantaj ca am inceput sa
transpir mai repede, ceea ce inseamna ca ceva a functionat, si ca puteam
vedea nr de calorii arse. Sunt convins ca ambele tipuri de alergat au
avantaje si cred ca pentru antrenament sunt utile amandoua.
In dimineata asta Shatrugan m-a dus prima data la Panchkula unde trebuia
sa il intalnesc pe dl. Atul, pentru a merge la Kurukshetra, sa vada si el
spitalul care este in constructie acolo.
Dl. Atul mi-a fost descris de catre Liz ca un tip "bombastic", care are obiceiul
de a vorbi peste tine, considera ca mereu are dreptate si nu mai tin minte
daca a mentionat altceva. Sunt de acord cu ultimele doua trasaturi, dar
"bombastic" nu mi s-a parut a fi, nici daca as fi stiut ce vrea sa spuna Liz cu
asta, dar cred ca are a face cu faptul ca este gras. In afara de astea, spre
surprinderea mea, e un om pragmatic, critic, dar in sensul ca isi si
argumenteaza parerea, nu o face doar de dragul de a se auzi vorbind. Pe
lungul drum catre Kurukshetra si inapoi, cu toate ca o buna parte din timp a
vorbit in hindu cu Gautam, pe care l-am cules din drum - el, am impresia,
este doctor - si drept urmare nu am inteles mai nimic, dar discutiile pe care
le-am avut au fost educative. A fost curios sa afle despre Romania, ca si
ceilalti, dar el in schimb m-a pus si in fata situatiei de a-i compara Romania
cu India, ceea ce mi s-a parut greu la inceput, voiam sa fiu rezervat, dar apoi

cand a inceput sa imi explice teoria lui despre indieni, retinerile mele s-au
mai evaporat.
La observatia mea despre contrastul puternic dintre saraci si bogati, m-a
completat si a spus ca de fapt la ei nu este ca in alte parti unde sunt 3,
maxim 4, trepte/categorii sociale ci zeci. De la cei care sunt foarte saraci si
nu au nimic, la cei care au putin mai mult, la altii care au putin mai mult fata
de cei din urma si tot asa. As fi vrut sa il contrazic, sa ii spun ca asa sunt si la
noi, daca e sa o iei asa, dar probabil aici, unde sunt 1.2 miliarde de oameni,
micile diferente se regasesc la atat de multe persoane inca chiar sa se
formeze o clasa sociala distincta.
Am vorbit si despre religia lor, despre cum unii sunt fanatici, cum crezul
unora este ca orice se intample este menit sa se intampla, iar din asta deduc
ei este mai bine sa nu faci nimic. Oricum citisem in cartea primita de la
Ambasada Indiei despre asa ceva, despre cum in unele religii se presupune
ca ar trebui sa renunti la tot ce ai si sa il dai celor mai nevoiasi fiindca oricum
nu ai nevoie de tot ce ai, una din aceste religii mergand atat de departe incat
sa renunte si la haine.
Ajungand in Kurukshetra, s-a intamplat si noua mea incursiune in
necunoscuta Indie. Doctorul cu care trebuia sa ne vedem inainte de a vizita
spitalul era ocupat pana la ora pranzului, ceea ce ne dadea trei sferturi de
ora, pauza in care Atul a propus sa mergem sa vedem un templu din zona.
Nu stiu daca am mentionat, dar auzisem deja de la Anup cu Kurukshetra este
o asezare foarte veche, 5000 de ani parca?? unde s-a scris Gita, un text
asemanator Bibliei si Coranului, in momentul unui razboi intre doi frati,
varianta data de Anup, sau veri, varianta lui Atul. Arjun, unul din cei doi, si
cel mai brav razboinic, arcas cu caleasca, trasa de 4 cai, s-ar fi oprit in timpul
razboiului fiindca nu voia sa isi omoare membrii propriei familii. In momentul
acela Krishna, unul din cei mai mari zei, daca nu chiar cel mai mare, s-a
infatisat ca conducatorul calestii si s-a apucat sa ii explice lui Arjun de ce

este bine sa lupti contra raului, fie el chiar si in familia ta. O poveste buna,
despre clasica lupta dintre bine si rau, pe care Atul a tinut mortis sa mi-o
spuna, chiar daca o mai auzisem de la Anup, dar nu am fost foarte atent nici
prima, nici a doua data.
Vechiul templu este asezat pe un lac, rectangular, mare, cu o esplanada
generoasa, inchisa perimetral de o structura de caramida sau beton, cu o
tencuiala rosiatica, cu un etaj, circulabil, cu goluri in forma de arce. Templul
in sine este o dala orizontala acoperita cu mai multe trunchiuri de piramida
elansate pe verticala si nu foarte departe de el, traversand un pod, ajungi la
o statuie de ~6 m din bronz ce reprezinta momentul in care Arjun isi
primeste predica de la Krishna.
Indreptandu-ne catre templu, am vazut oameni spalandu-se in niste bazine
special amenajate moment in care Atul mi-a explicat pe un ton ironic cum
toti acesti oameni cred ca daca se spala in apa respectiva se vor spala de
pacate, asa pur si simplu, si se vor putea duce sa faca altele. De aici am
dedus eu spiritul lui critic si pragmatismul, fiindca nu a intarziat deloc sa
critice toate celelalte religii pentru acelasi lucru, pentru ca apoi sa ajunga la
concluzia ca de fapt asa a luat nastere religia, pentru a-l putea face pe om sa
se simta mai bine cu lucrurile pe care le-a facut si nu ii dau pace. Pe langa
cei care se spalau in apa, erau foarte multi care doar stateau la umbra,
dormea, cu parul incalcit, altii mergand infasurati in paturi groase. Tot felul
de oameni pe care, pana acum, i-am vazut doar in filme.
Nestiind ce atitudine sa am fiindca nu stiu ce reactie ar putea avea ei, am
avut o oarecare retinere sa fotografiez oameni, dar problema asta a fost
rezolvata de Atul, care mi-a zis sa fotografiezi niste oameni care erau la nici
2m distanta de mine, si le-a si zis ceva in hindu. Nu pareau a fi deranjati de
mine sau de orice altceva pe planeta asta.
Se face ora 12 00, ajungem la spital, pana la urma doctorul nu a mai venit
deloc, dar a venit administratora, vedem cladirea inca in constructie, ne

invartim putin, incepe sa se discute in hindu, ma uit ca mata-n calendar,

renunt, incep sa ma uit afara, fac poze, undeva nu departe erau niste oameni
care protestau cine stie pentru ce.
Pe drum la intoarcere am reusit si am si atipit, il lasam pe Atul in Panchkula,
iar eu imi continui drumul catre birou, in sectorul 18, si ma apuc de lucru.
Pe la ora 18 00 a trebuit sa plec, Shatrugan trebuia sa o duca si pe Liz acasa
si fiindca am ajuns ceva mai devreme la hotel, am mers iar la sala sa vad
daca mai aveam ceva energie ca sa imi antrenez si altceva decat picioarele.
A urmat un dus, cina, am incercat alte tipuri de mancare indiana, de data
asta cu si mai mult curaj, am renuntat la orezul simplu, simt ca ma cam
strange la stomac. Dupa toate astea am zis sa mai schimb ceva si, in loc sa
scriu in camera, am decis sa merg la etajul, la unul din cele 4 restaurante de
la etajul 6 si sa beau un suc ceva. Am incercat un suc picant de guava si
dupa 10 minute in care am sorbit doar de doua ori am fost intrebat de
barman daca imi place si s-a oferit sa imi faca un altul mai putin picant.
Cred asta continua sa ma uimeasca. Felul lor foarte politicos de a fi.

#9 Vineri

Astazi am renuntat la antrenament. Ceea ce ieri, alaltaieri parea a fi un

simplu disconfort astazi l-am resimtit ca pe o durere in zona lombara care
apare de fiecare data cand merg si de teama sa nu fie ceva mai serios am
preferat sa ma opresc si o sa fac pauza weekendul. Oricum din a doua zi de
cum am venit am alergat zilnic, poate si asta e una din cauze.
Chiar si asa, ora de trezire a fost aceasi, 5 30, si ca sa compensez in loc sa
alerg am citit. Desi imi propusesem sa termin de citit cartea primita de la
ambasada pana sa ajung in India, mai aveam inca o treime. Ce-i drept prima
jumatate a cartii mi s-a parut greoaie, nu in sensul ca nu intelegeam, doar ca

nu puteam citi foarte mult din ea fara sa ma oboseasca. In schimb cealalta

jumatate mi s-a parut mult mai interesanta, in special dialogul dintre Autor si
Ambasadorul Indiei in Romania la momentul scrierii cartii, 1998 daca nu
gresesc. Printre multe altele am inteles si cum toata teoria cu clasele sociale,
lipsa posibilitatii ca o persoana sa treaca de la o clasa sociala la alta, care mia fost prezentata ca o chestie religioasa si care ar avea drept consecinta
lipsa motivatiei unei mari proportii a populatiei indiene de a munci pentru asi depasi conditia, a fost de fapt un fel de organizare a patru "bresle", sa le
zicem, a carei menire era de fapt o mai usoara dezvoltare in cadrul anumitor
domenii la vremea respectiva si care permitea trecerea de la una la cealalta,
dar care s-a extins si prin traditie s-a transformat in ceva pe care se transfera
de la generatie la generatie si a devenit ceea ce este acum. Partea buna este
ca se fac eforturi pentru a schimba acest tip de discriminare, exista locuri
subventiotate in invatamant pentru cei din clasele inferioare, si in sistemul
politic exista persoane care ocupa functii importante de conducere, etc. La
fel si conceptul de vaca-animal sfant. Initial era doar o reglementare, dar
care, cu trecerea timpului, s-a inradacinat in constiinta colectiva ca un lucru
religios.
In fine. Diminetile de aici mi se par foarte constructive. Trezit la 5-6
dimineata, antrenament sau citit, poate ambele, mic dejun, dus si pana la
ora 9 esti gata de munca.
Shatrugan a venit sa ma ia pe la 9 20. Eram bucuros fiindca ma gandeam ca
astazi o sa stau toata ziua la birou si o sa am ocazia sa imi mai termin din
sarcini, care au inceput sa fie aglomerate. Sperantele mi-au fost insa
spulberate cand, dupa nici o ora de stat in birou, am fost trimis la Panchkula,
sa ma intalnesc cu dl. Atul si sa vedem progresul lucrarilor de acolo. Oricum
trebuia sa vorbesc dl. Atul despre o problema de la spitalul din Kurukshetra
asa ca mi-am luat laptopul cu mine, renuntand de data asta la aparatul foto.
Asta a fost prima zi in care nu am tras nici un cadru.

In mod evident lucrurile s-au prelungit la Panchkula, si am izbutit sa ma

intorc la birou abia dupa ora pranzului. Inca incerc sa ma bucur de
diversitatea culinara indiana si de fiecare data mananc altceva, doar micul
dejun ramane in aceasi forma: fulgi de porumb, lapte, un ou fiert, o banana,
cafea cu lapte si suc de fructe. Am incercat si o omleta la un moment dat dar
sunt prea obisnuit cu felul meu de a face omleta, nepicant. Astazi, dupa ce
am repetat de cateva ori ca m-am obisnuit cu mancarea lor si ca nu am avut
probleme, Anup mi-a sugerat pana la urma sa gust din KFC-ul de aici, care
este cu siguranta diferit. Intradevar, nu m-as fi asteptat sa primesc orez ca
garnitura si nici sa fie cea mai picanta masa pe care am avut-o in India pana
acum, cu atat mai mult cu cat deja ma obisnuisem cu cateva tipuri de
mancare picanta.
Dupa pranz si pana am plecat de la birou, 18 30, timp de cateva ore am auzit
venind de afara si destul de aproape, sunete de toba si oameni sarbatorind.
Am aflat de la Shatrugan ca este " Good Friday" - " Vinerea buna", moment in
care mi-a parut rau ca nu stie ceva mai multa engleza ca sa ma poata lamuri
pana la capat. L-am rugat sa puna niste muzica la radio, s-a scuzat spunand
ca o sa aduca maine un cd cu muzica engleza, dar i-am dat de inteles ca
prefer muzica de aici,o sa am suficient timp sa ascult alt tip de muzica cand
o sa ma intorc in Romania.
Ajung in camera si observ ca, din nou, cei ce care fac curat in camere si-au
uitat cardul lor de acces. Chiar m-a surprins sistemul lor. N-am fost in prea
multe hoteluri ce-i drept, poate e un lucru obisnuit, dar oricum nu ma
asteptam la sistemul asta aici. Daca stau bine sa ma gandesc nu ma
asteptam la nimic din ce am vazut sau s-a intamplat aici pana acum. E un fel
de intrerupator, care porneste din momentul in care bagi cartela de acces in
el si care controleaza luminile si alimentarea din camera, iar cand pleci scoti
cartela din intrerupator si pana apuci sa inchizi usa se sting toate luminile.
Se fac 10 zile de cand am plecat. Nu mi-e dor de neaparat de casa, am mai

fost plecat, dar in timpul liber pe care il am, seara mai mult decat dimineata.
Incerc sa ma culc cat mai devreme, dar in acelasi timp vreau sa fac si alte
lucruri, sa socializez, sa vad, sa cunosc, dar au avut Anup si Liz grija sa imi
taie elanul pe care mi-l luasem in momentul in care, cand au auzit de
hotararea mea de a merge singur la alergat dupa pleacarea lui Adi, mi-au
spus ca mai bine nu, ca nu vor sa primeasca vreun bilet de rascumparare pe
capul meu. Am stat putin pe ganduri si mi-am dat seama ca de fiecare data
cand am fost dus dintr-o parte in alta cu masina, nu am vazut vreun alb,
singur pe strada. Sunt convins ca marea majoritate sunt oameni buni, dar si
1% ar insemna 12 milioane, asa ca m-am hotarat sa nu ma aventurez seara
prea departe de incinta hotelului.
Fiindca pana la ora cinei mai era inca o ora, am zis sa incerc ceva ce nu mai
facusem pana acum, si folosind si durerea de spate ca pretext am mers fix la
spa, initial sa vad despre ce e vorba, dar in mintea mea decizia era deja
luata si voiam un masaj. Am platit 3500 rupee, 53-54 $ pentru o ora de
masaj. A fost amuzant fiindca habar n-aveam cu ce se manca si ce ar fi
trebuit sa se intample, in afara de niste idei vagi, dar ma bucur macar ca am
fost intrebat daca vreau sa fiu masat de o femeie sau de un barbat, n-as fi
vrut sa aleaga altcineva pentru mine. Am fost invitat in camera de masaj,
comoda, intima, muzica ambientala, mi-a fost data o pereche de chiloti de
unica folosinta, tanti, care era din korea/china, a iesit cat m-am schimbat eu,
m-am pus pe pat cu fata in jos m-a acoperit cu un prosop si dupa cateva
minute in care a facut un masaj general pe tot spatele, pornind de la picioare
catre umeri, a inceput sa maseze in detaliu fiecare parte. M-am simtit putin
intimidat cand mi-a zis sa stau pe spate, mi-era teama ca poate, din
greseala, o sa am vreo erectie, dar n-a fost cazul. Trebuie sa recunosc ca ,in
ignoranta mea, am avut 2-3 momente in care am crezut ca am mers de fapt
la masaj erotic, dar era de vina doar imaginatia mea bolnava. Masajul in sine
a durat 45 de minute, dupa care a urmat o baie de aburi, am facut un dus,
m-am imbracat si am plecat. Nu m-am putut abtine si am completat si un

formular de feedback in care am laudat profesionalism, ca si cum as fi fost

deja un cunoscator.
Mania mea de a ajunge la timp oriunde se manifesta intr-un mod amuzant
aici. Cu toate ca micul dejun si cina dureaza 3 respectiv 2 ore, iar la mine
dureaza maxim 10 minute, hai 15 daca beau cafea, din momentul in care
intru pe usa restaurantul pana cand ies, de fiecare data merg sa iau masa la
fix, sau uneori chiar mai devreme. Singura data cand am mers sa mananc
undeva la mijlocului intervalului a fost cand la ora respectiva am fost adus la
hotel.
Din lipsa de activitate mi-am comandat ieri-alaltaieri un pachet de tigari,
India King, care m-a costat 300 rupee, care daca ar fi sa transform in lei ar fi
undeva la 17-18 lei, cu toate ca primisem informatii ca tigarile sunt ieftine in
India. Se pare ca nu.
Fiindca am uitat chibriturile la birou, m-am gasit iar in pozitia de a intreba pe
portari sau alti angajati daca au un foc. Ies din hotel, ma indrept catre poarta
din dreapta, raspuns negativ, sunt trimis la poarta din stanga, primesc foc,
ofer o tigara in semn de multumire si mi se ofera un loc in centrul cabinei de
paza, in timp ce paznicul continua sa verifice masinile care intrau. Cabina
cred ca avea in jur de 4 m patrati, 3 m inaltime, un acoperis in patru ape, iar
din centrul acoperisului cobora un ventilator, fix deasupra capului meu, ceea
ce a facut ca tigara sa se fumeze mai mult singura si pe mine sa ma impinga
sa fumez doua tigari. Dialogul cu paznicul nu a fost prea bogat, el nestiind
prea multa engleza. Stia suficienta cat sa imi puna niste intrebari din care sa
inteleg ceva, dar nu suficient de multa incat sa inteleaga raspunsurile mele.
M-a intrebat daca sunt din hotel, daca imi place Chandigarhul, daca sunt
turist, daca sunt insurat, de unde sunt si care este moneda nationala. I-am
raspuns la fiecare intrebare, de mai multe ori pana m-a inteles, cu exceptia
celor la care puteam raspunde cu un simplu da sau nu, iar eu as fi vrut sa fac
ceva mai multa conversatie si sa intreb ce anume cauta sub masini, dar m-

am gandit ca asa incercare ne-ar fi obosit pe amandoi mult prea tare si cum
incepusera sa vina la hotel destul de multe masini si parea ocupat mi-am
raspuns mai mult singur, zicandu-mi in gand ca din cauza terorismului din
India sigur cauta bombe, m-a multumit propriul raspuns, am terminat si a
doua tigara si am plecat dezamagit in camera. Am stat putin pe internet, miam facut planul pentru maine sa merg in Amritsar, m-am spalat pe dinti si
am bagat somn.

#10 - Sambata : Inspre Amritsar

M-am trezit la obisnuita ora, am luat micul dejun, am facut bagajul, am scris,
am coborat pe la 09 00 ca sa ma vad cu Shatru si sa plec la birou. Nu am
lucrat foarte mult azi pentru ca eram putin agitat din cauza excursiei mele la
Ambala, care inca parea incerta si nu m-am putut concentra la altceva. Am
stat mult timp cautand pe internet, uitandu-ma pe harta, sa imi fac o idee
despre drumul de la gara inspre hotel, care era undeva la 3 km de mers pe
jos. Considera m o distanta rezonabila. La un moment dat fiindca se parea ca
nu gasim vreun mijloc de intoarcere si nu dadeam nici de Tibi eram cat pe ce
sa renunt, dar odata ce mi-au rezervat biletul de tren pentru dus mi-am zis:
"Ce o fi, o fi, acum".
Planul de bataie a fost facut, urma sa plec cu trenul de 17 10 din Chandigarh
si urma sa ajung la 21 20 in Amritsar. I-am lasat mesaj pe facebook lui Tibi sa
ma contacteze indata ce poate, iar la ora 14 00 mi-am strans lucrurile si am
plecat sa iau masa impreuna cu Liz la hotelul meu, dupa care am mers in
camera si am asteptat sa se faca ora 16 30, ca sa vina Shatru si sa ma duca
la gara.
Ca si multe alte gari, gara din Chandigarh avea in fata cladirii o locomotiva
de tren, care parca supraveghea parcarea supra aglomerata de risti. La fel de
aglomerat era si inauntru, oamenii asteptau organizati in niste cozi imense la

cele 5 ghisee functionale, si mai multi oameni asteptau, oriunde, multi chiar
dormind pe jos. Ne uitam de tren, vedem ca urma sa plece de la platforma 1,
urcam pe pasarela, Shatru isi luase avans dar mie imi ardea de fotografie.
Trenul arata decent, nu era foarte aglomerat, cel putin vagonul care eram eu,
care desi era "executive class" nu era deloc ce ma asteptam, dar macar
aveau prize functionale si, din pacate, geamurile erau patate, unele chiar
crapate.
Ma conduce Shatru pana la locul meu, nr. 4, vagonul C1, undeva in spatele
vagonului, care era tip autobuz. M-am apucat sa fotografiez de cum a plecat
Shatru, gasisem un petic de geam ceva mai curat, si dupa vreo 10 minute de
asteptare pornim la drum. Dupa cateva statii, vine un cuplu si ma roaga sa
fac schimb de loc pentru ca ei au primit locuri separate. Cum nu as fi putut
refuza, asa ca mi-am cedat locul, ajungang tot in dreptul unui geam dar prin
care puteai distinge doar daca este zi sau noapte afara, asa ca am renuntat,
am bagat aparatul de fotografiat in rucsac am scos castile si m-am pus sa
ascult muzica, in speranta ca asa o sa scap si de galagia facuta de cativa
copii care nu aveau stare.
Eram inca agitat. Urma sa ajung seara, intr-un loc necunoscut, la granita cu
Pakistanul, eram deja pe un alt continent, stiam deja ca atrag atentia prin
contrastul de culoare, iar Tibi nu dadea nici un semn de viata. Ma linisteam
macar cu ideea ca am baterie la telefon, aveam bani suficienti la mine si,
pentru orice eventualitate, i-am impartit in 3 si pus in locuri diferite.
Cu o ora inainte de sosirea mentionata pe bilet, adica in jur de 21 20, a sunat
telefonul si, din fericire, era Tibi. Urma sa vina sa ma ia din gara. Amuzant a
fost ca desi trenul a avut o intarziere de peste o ora, tot am ajuns inaintea lui
cu mai bine de o jumatare de ora, timp in care m-am facut ca ascult muzica,
fac poze si am incercat sa par cat mai calm, desi peisajul era destul de anost
iar oamenii se uitau intr-un fel dubios la mine. Cat am asteptat am fost
intrebat de multiple ori daca vreau sa ajung undeva, daca am nevoie de vreo

risca sau taxi si, cu toate ca aveam castile puse, dadeam negativ din cap si
multumeam zambind. La un moment dat un tip care parea destul de
prietenos a venit langa mine, de data asta mi-am dat castile jos si am
inceput sa vorbim. Era fascinat de ideea de a vorbi cu un strain si vorbea
destul de bine engleza asa ca am reusit sa incropim un dialog destul de
reusit pe tema Romania, India, Amritsar, Chandigarh, care s-a incheiat odata
cu aparitia lui Tibi cu amica lui localnica, al carei nume nu am putut sa il
retin.
Dam sa cautam un taxi, dar intr-un final negociem sa luam o risca. Desi Liz
mi-a zis ca nu e o idee buna, in momentul ala, n-am mai stat pe ganduri.
Este un sentiment asemanator cu cel pe care l-am avut cand m-am dat
prima data intr-un rollercoaster. Desi nu par, draciile astea de risti, iti dau
impresia ca merg repede, sunt foarte zgomotoase, iar soferii fac abstractie
de la cele mai multe gropi sau reguli de circulati, si mereu vei avea impresia
ca ori veti da peste un biciclist sau pieton ori veti fi zdrobiti de un vehicul mai
mare. Una peste alta, este o experienta amuzanta, iar in timpul zilei este
foarte buna pentru fotografie de strada.
Era deja 23 00, luam o risca pana la un local, unde s-ar servi cea mai buna
mancare din localitate, notiunea de oras a devenit destul de abstracta pentru
mine aici, si la cat de multa lume manca acolo, la ora aia, o sa ii cred. Era
destul de tarziu, pentru un copil de langa masa noastra chiar prea tarziu caci
adormise cu capul pe masa. Au vrut sa imi comande ceva traditional locului,
cumva Saag si nu mai stiu cum, dar fiind in afara sezonului mi-au comandat
ceva mai clasic indian, lipii cu 4 tipuri diferite de sosuri, dintre care
recunosteam paneerul, cu singura diferenta ca nici unul din aceste sosuri nu
era picant, si un suc, foarte bun, de mango. Dupa ce am terminat de mancat,
ospatarul ne-a gresit nota de plata, asa ca a facut o alta pe un servetel,
punand un adaos personal de cel putin 5 rupee la fiecare produs fata de
menu, i-am dat 500 de rupee, i-am lasat jumatate din rest, dupa care, facand
apel la ospitalitatea Punjab, amica lui Tibi mi-a restituit fortat cei 500 rupee.

Dam sa plecam si ne buseste rasul cand vedem cum grilajul metalic era
coborat pana la jumatate de metru de pamant, desi mai era jumatate de
local ce isi savura mancarea.
Ne tocmim pentru o alta risca, ne cere la inceput mult, ii dam cu flit, dar
apoi din lipsa de alte optiuni ne-am suit tot la el. Ii zicem hotelul unde stau,
n-avea idee unde e, dar ne-a dus destul de aproape, hotelul fiind la 200m de
"Templul de Aur", dar chiar si asa, greu de localizat. Din aproape in aproape
am reusit insa sa il localizam, pe o straduta ingusta, dupa ce treci de niste
tomberoane de gunoi care au refulat pe jumatate din strada. Seara poate fi
cam descurajant sa mergi pe acolo singur.
Ajunsi in fata hotelului, prin usile de sticla am vazut un lacat, era incuiat si,
undeva in dreapta, un pusti indian urma sa fie trezit dintr-un somn ce parea
adanc. S-a ridicat rapid, mecanic, ne-a deschis, a chemat receptionerul, am
facut check-in, am verificat camera si am iesit pentru inca o ora sa vedem
templul seara daca tot era asa aproape.
La intrare ne lasam incaltarile, ne punem cate un petic portocaliu pe cap,
purtat de cine stie cati inainte, luat dintr-un cos de langa intrare, trecem
printr-o apa, al carei scop era sa ne spele picioarele, ne spalam si pe maini
ca doar ce le-am folosit ca sa ne descaltam, completand astfel ritualul
necesar intraii in curtea templului. Atat in afara cat si in interiorul curtii
templului erau oameni veniti din toate partile indiei, care dormeau fiecare pe
patura lui si, eventual, inveliti cu o alta, unii singuri altii in grupuri mari.
Initial am crezut ca sunt oameni fara adapost, dar mi s-a explicat ca erau de
fapt pelerini, veniti din toate colturile tarii.
Am dat o tura in jurul templului, am facut niste poze, reflexia templului in
apa este o imagine ce trebuie vazuta pe viu, am observat ritualul prin care
oameni de toate varstele intrau in apa, se spalau de pacate si ieseau, acelasi
tip de ritual pe care l-am observat la templul din Kurukshetra, am mai stat
putin si m-am indreptat spre hotel.

Camera de hotel, mica, cu un pat mare, parea destul de curata. Am incercat

sa ma uit la televizor, dar fara nici un fel de succes, nu mergea nici un post si
am o vaga presimtire ca una din o telecomanda nu mai avea baterie, asa
cum de altfel nici eu nu mai aveam.

#11 Duminica : Templul de Aur

Ambitiile mele pentru ziua asta era sa ma trezesc cu noaptea in cap, 5:306:00, ceea ce insemna undeva la 4 ore de somn, ca sa apuc sa fac poze cu
templul la rasarit, dar nici cu asta nu am avut succes. Am avut 'nspe alarme,
snoozuri peste snoozuri si pana la urma m-am trezit pe la un 7 30. Am
coborat sa cer o cafea de la receptie, am primit un ceai negru cu lapte, bun
si ala, imi iau rucsacul in spinare, promit receptionerului ca ma intorc pana in
ora 12 ca sa eliberez camera si plec, singur de data asta, catre templu.
Inarmat cu aparatul foto, cu bateriile incarcate si cu cardul aproape gol, am
inceput sa trag cadre de cum am iesit pe usa. Nu cred ca exista particica din
tara asta care sa nu imi excite dorinta de a fotografia. Pe timp de zi arata
ceva mai bine locul, chiar daca gunoiul, praful, mizeria, saracia, toate la un
loc erau mai vizibile, dar tot are un anumit farmec.
Incepand cu aleea ingusta inspre care dadea hotelul, am pornit putin printre
stradute, am dat de o infundatura, am profitat de faptul ca era inca pustiu si
am inceput sa fotografiez. N-am exagerat de singuratatea de care ma
bucuram si dupa cateva minute m-am hotarat sa ma indrept catre templu.
Inainte de a intra in curte m-am invartat putin in piateta din fata templului.
Ampla, din marmura alba, inconjurata de niste cladiri albe, cu decoratii
specifice locului, plina de oameni, unii dintre ei atrasi fiind de culoarea
diferita de piele vin inspre mine, ma roaga sa faca o poza cu mine, ma
intreaba fiecare de unde sunt, le raspund tuturor, zamind, accept sa fac poze
cu ei si le fac si eu la randul meu. Ma mira faptul ca nimeni nu s-a gandit sa

imi dea si un contact sa le trimit pozele, poate se multumesc ca ei sa fie in

amintirea mea sau poate anticipeaza ca multe din cadrele cu ei vor ajunge in
online. La un moment dat mai vad un alb, putin roscat, cu barba scurta,
imbracat ca de safari, incaltat cu niste ghete si care purta la subrat un bidon
de apa de 3l. Amuzant personaj si aveam sa aflu mai tarziu de la altii care au
intrat in vorba cu el, ca si cu mine, ca este australian. M-am mai invartit
putin, ma decid sa merg in curtea templului si schimband directia catre
intrare am mai vazut o persoana alba, de data asta o fata, imbracata cu ceva
asemanator unor izmene, maieu negru si o sapca full-cap, care mergea
alaturi de un chinez imbracat la sacou. Acest duo m-a amuzat si mai tare.
Pana sa ajung la intrare m-a mai oprit un batran indian, a vorbit pe limba lui,
probabil punjab, n-am inteles nimic, mi-a facut semn catre aparat dandu-mi
de inteles ca vrea sa ii fac o poza, am executat, dar ca apoi sa imi ceara
ceva, la inceput n-am inteles ce, desi intuiam, iar cand am inteles cuvantul
bakshis, m-am dumirit, am scormonit in buzunar si i-am dat o bancnota de
50 de rupee, dupa care mi-a multumit din mers.
Ajung la intrare, acolo un om era intins pe jos, invelit cu o patura si se
adresa unor credinciosi, trec pe langa, oricum nu intelegeam absolut nimic, a
urmat acelasi ritual de descaltat+acoperit capul cu un petic+spalat
picioare+spalat pe maini si intru in curtea propriu zisa a templului.
De data asta oamenii erau exponential mai multi, slujba era in plina
desfasurare, soarele incepea usor usor sa arda. Dau cu greu cateva ture,
incercand sa fac slalom printre credinciosi, dar tot timpul cineva se impiedica
de rucsacul meu, imi ceream scuze, sorry in stanga, sorry in dreapta, dar
nimeni nu parea sa ma bage in seama asa ca am renuntat. La un colt al
lacului, vad ca erau stransi 2-3 duzini de carasi aurii, cred, si o fetita care
statea pe marginea treptelor, incercand sa ii atinga. N-am ezitat si am tras
cateva cadre. Ceva mai incolo o batrana garda a templului, imbracata cu un
turban impresionant si cu o barba pe masura, lasa sa fie poza de niste copii,

i-am facut semn cu aparatul ca sa primesc aprobare, care a si venit de altfel

printr-un zambet de sub mustata, m-am pus pe vine si l-am incadrat fix
inainte sa puna mana pe capul unuia dintre copii. Am tot fotografiat, tot
vedeam ca se intampla, am incercat sa nu invadez intimitatea nimanui si sa
fiu cat mai subtil, desi practic era imposibil, am facut o pauza pe treapta, dar
nu prea mult fiindca am fost atentionat de o alta garda, ceva mai putin
somptuoasa, ca nu am voie sa stau asa, a bombanit ceva pe limba lui, dar
am prins ideea, mi-am cerut scuze respectuos, inclinandu-ma, plec mai
departe si hotarasc sa ma pun undeva pe latura opusa, la umbra.
Ma uit la ceas, mai era destul de mult pana la ora 12 cand trebuia sa eliberez
camera, iar la ora 13 trebuia sa ma intalnesc cu Tibi la orfelinatul din
Pingalwara, unde era voluntar, asa ca ma hotarasc sa fac o schita. Nu mai
desenasem de ceva timp, si ma gandeam ca a-mi scoate putin capul din
aparatul de fotografiat m-ar face sa simt aerul locului ceva mai bine.
Am schitat initial doar templul, rapid, iar dupa nici 5 minute am vazut ca am
4-5 spectatori, dintre care unul m-a si pozat in timp ce desenam. M-am
gandit sa le multumesc atentiei prin a continua desenul, sa ii adaug detalii si
sa desenez si ce se vedea in spatele lui. Efectul mi-a adus un mare zambet
tamp pe fata, cand au inceput sa se stranga din ce in ce mai multi oameni,
iar la un moment dat nici nu mai puteam vedea templul ca sa continui
desenul, moment in care ridicand privirea din carnetel, din pozitia lotus in
care eram eu, abia mai vedeam un petic de cer. Pret de cateva minute am
fost o mini-vedeta, pe un alt continent, intr-unul din cele mai importante
locuri de pelerinaj al unei alte religii, facand ceva destul de banal, iar
sentimentul a fost extraordinar. Deja as zice, cu ceva timp in avans, ca acela
este apogeul calatoriei mele in India.
Termin desenul, cel care m-a pozat de la inceputul shitei, ramasese sa vada
si finalul, ii multumesc, imi scapa, si regret acum , ca nu l-am rugat sa imi
dea un contact sa iau si eu poza, imi fac si eu o poza cu desenul si templul

in fundal, bag carnetelul in rucsac si ma apuc sa stau. Intra in vorba un

batranel cu mine, trece o tipa, ma roaga sa fac o poza cu ea, pleaca,
batranelul imi spune ca nu e din India fata, desi avea toate trasaturile
specifice locului, in afara de vestimentatie si incepand cat de cat sa inteleg
cultura lor il aprob.
Aveam de gand sa raman in locul ala pana inainte de a pleca inspre hotel,
era un loc bun de stat la panda pentru fotograful din mine: eram
perpendicular pe templu, asadar fundalul era perfect, spunea unde sunt,
oamenii treceau, actiuni se intamplau, vedeam culori, templul auriu, cladirea
perimetrala alba, cerul senin,decor in care omul iesea in evidenta, aveam cu
ce sa ma joc.
Am fost intrerupt in schimb la un moment dat un trio indian tanar care se
aseaza langa mine. Incepem sa vorbim, de locuri, de tari, de limbi, de
templu, deja anticipam intrebarile care mi se puneau fiindca toti aveau cam
aceleasi curiozitati si ma intreaba daca mi-e foame. Batranelul dinainte deja
imi spusese ca nu trebuie sa ratez "cantina" templului,(echivalentul trapezei
la ortodocsi) unde zilnic erau hraniti 10.000 de credinciosi, gratuit, prin
efortul altor credinciosi, voluntari si prin ajutorul celor care donau.
Ce-i drept am fost foarte impresionat de scara la care se intampla lucrurile si
automatismele care se formasera. Era ca o fabrica de hranit oameni. Undeva
afara cateva zeci de oameni curatau legume si cele necesare prepararii
mancarii, fluxul de oameni era bine organizat, ti se inmana o tava metalica
mare, cu 3 compartimente mici si unul mare o lingura si un bol metalic
pentru apa, zona unde se manca era impartita pe doua niveluri, oamenii
mergeau incontinuu, intrai intr-o sala mare, oamenii erau aliniati, stand pe
jos, lotus, cum se elibera un loc era ocupat de altcineva, alti voluntari iti
dadeau cu polonicul din niste galeti pe rand un fel de orez cu lapte numai ca
era cu ceva nuca de cocos, un sos cu spanac, o mancare de linte, si 2 lipii, pe
care trebuia sa le primesti cu ambele maini.

Am facut greseala sa intind doar o mana, iar privirea pe care am primit-o de

la voluntar m-a facut sa imi dau seama cat de ignorant paream in
comparatie cu credinciosii de acolo. La tot pasul ma intrebam ce trebuie sa
fac, pana sa intru in sala am fost condus de trioul de mai devreme, dar m-au
lasat la intrarea in sala fiindca ei deja mancasera cu australianul barbos.
Acelasi mecanism se intampla si dupa ce terminai de mancat. Te ridicai,
ieseai pe o alta usa, apa ramasa iti era varsata intr-o rigola, coborai niste
trepte, aveai niste recipiente pentru resturi, dupa care niste voluntari iti luau
pe rand lingura, apoi bolul, dupa care tava, si erai indreptat catre iesirea care
dadea in acelasi loc din care ai intrat. Un circuit foarte bine pus la punct, iar
mancarea a fost buna, nu am avut nici un fel de probleme. Am mers pe
mana milioanelor, probabil, hranite deja aici.
Din pacate la iesire nu am mai dat de acel trio prietenos, dar uitandu-ma la
cea mi-am zis ca era timpul sa imi inchei vizita la templu. Imi fac cu greu loc
prin multime, acum era si mai aglomerat fiind aproape de ora pranzului,
oamenii care stateau la coada sa intre in templu erau intr-un numar imens,
dar cu putina vointa am reusit sa ies. Ma incalt, las peticul inapoi in cos, ma
indrept inspre hotel, am mai avut timp sa imi trag putin sufletul, dupa care
las cheia si plec.
Stiam ca imediat langa intrarea templului stationau niste riste si aveam de
gand sa caut un riscar vorbitor de engleza sa nu am probleme, sfat pe care il
dau tuturor celor care au de gand sa ajunga prin India, nu doar in Amritsar.
Te poti panica destul de usor cand ii zici cuiva sa te duca intr-un loc, habar nai cum trebuie sa arate si ai impresia ca te duce in afara orasului.
De la momentul de glorie pe care l-am avut in timp ce desenam sub privirile
atente a indienilor curiosi, am avut parte si de cel mai dramatic moment.
Invartindu-ma pe langa intrarea in curte si uitandu-ma dupa risti, am zis sa
mai fac ceva poze pana ma hotarasc. Indianul care mai devremea vorbea cu
alti credinciosi acum dormea acoperit cu patura. I-am facut o poza de la 20

m departare, trec mai departe, ma uit la niste magazine de suveniruri, ma

mai uit la ceas, ma hotarsc ca e momentul sa plec, insa vad cum niste
gardieni se strang in jurul adormitul, ii ridica patura de pe cap, isi coboara
toti privirile si lasa patura sa ii cada inapoi pe fata. In doar 3 ore cat am stat
in curtea templului, acel personaj a trecut in nefiinta. De la a vorbi cu
trecatorii, la a vorbi cu cine stie cine, probabil cu Krishna acum, sau oricare
ar fi Dumnezeul lui.
Am ramas pe loc, gardienii m-au observat ca stateam nemiscat si cu aparatul
de fotografiat la gat, asa ca am mers inspre primul riscar pe care l-am vazut,
era ok cu engleza si i-am dat destinatia, dupa ce ne-am tocmit la 200 rupee.
Tibi mi-a spus initial ca Pingalwara nu e atat de departe, asa ca am fost
surpins ca riscarul mi-a cerut 200 rupee, dar pana am ajuns la destinatie miam dat seama ca Tibi habar n-avea despre ce vorbeste. Drumul,
intortocheat, aglomerat, pe stradute, mi-a dat posibilitatea sa trag cateva
cadre si a trecut prin niste locuri parca rupte din filme. Viata de strada in tara
asta este atat de agitata incat intotdeauna ai ce fotografia, dar pentru mine
ar fi fost prea mult, daca as fi mers pe jos. Nici nu cred ca m-as fi putut
orienta. Destinatia, din punctul de vedere al riscarului, era un panou pe care
scria Pingalwara, dar asta marca doar intrarea, fiindca Pingalwara era mai
degraba un cartier.
Cobor din risca, locul m-a infricosat putin, dar am vazut un magazin Nikon si
m-am indreptat intracolo. Am intrat sa intreb de un capac de obiectiv caci il
pierdusem pe al meu zilele trecute, dar cum n-aveau am cumparat in schimb
un filtru uv, macar sa protejez sticla obiectivului pana ajung inapoi in
Romania.
Am iesit din magazin si m-am hotarat sa ma asez pe trepte pana cand
trebuia sa ma intalnesc cu Tibi, adica 40 de minute, care s-au transformat in
>60. M-am mai linistit cand am vazut un gardian batran, iar vanzatorul de la
magazinul Nikon a iesit sa ma intrebe de vorba.

Planuisem cu Tibi ca astazi sa ma intorc in Chandigarh, sau macar Ambala,

cu el in masina care il ducea catre Delhi, ceea ce se potrivea la fix fiindca
Anup ma sunase ceva mai devreme sa imi spuna ca la trenul de 17 30 inspre
Chandigarh nu mai erau locuri. M-am panicat iar cand Tibi mi-a spus ca
soferul s-a razgandit, Ambala insemnand o abatare de 80 km in total de la
traseul lor, care si asa era lung si avea nevoie de 2 soferi. Locul in care eram
nici macar nu era cel bun, a trebuit sa mai iau o risca, de data asta nu
gaseam un vorbitor de engleza si a trebuit prin telefon sa vorbeasca amica
lui Tibi, cu un riscar, care a explicat unui alt riscar, unde trebuie sa ajung. Mia cerut 150 de rupee, n-am mai stat pe ganduri, si ne indreptam inspre
iesirea din oras. Ajung intr-un final la orfelinatul la care Tibi fusese voluntar,
dau sa platesc riscarul, dar a refuzat dandu-mi de inteles ca o sa ma duca si
inapoi.
Ma intalnesc cu Tibi, schimbam cateva vorbe, isi cere scuze pentru
incurcatura, nu era vina lui pana la urma, te poti astepta ca orice, oricand,
oriunde, sa mearga prost in tara asta, ma hotarasc sa merg la gara si iau
risca inapoi. De data asta riscarul a spus ca vrea mai mult, de la 150 dus, mia cerut 350 in total ca sa ma duca la gara. Intre timp am vorbit cu Liz, care a
incercat sa dea de Anup, ca sa ii explice lui Ramlal ce se intampla. Ajungem
la gara, n-aveam bilet si pana la urma i-am dat 500 rupee riscarului, dar i-am
zis ca mai stau in risca pana rezolv cu biletul de tren. Au trecut 20 de minute,
nici un semn de la Ramlal care a zis ca imi cauta bilet de tren, asa ca ii dau
liber riscarului si intru in gara.
In gara, ca si la templu, oamenii dormeau oriunde, singuri sau in grupuri, cozi
imense la ghisee, ma invart fara nici un fel de destinatie, ma uit mereu la
ceas si bag castile in urechi, macar sa para ca am o ocupatie si ca nu sunt
dispus sa vorbesc. Nu mai aveam chef sa fiu pozat, ma simteam pierdut, dar
stiam ca in cele din urma, daca era nevoie, puteam oricand sa iau o risca
inapoi inspre hotel si sa mai dorm o noapte in Amritsar, chiar daca asta
insemna sa nu ajung la lucru a doua zi.

Pana la urma Ramlal imi spune ca e imposibil de rezolvat cu trenul si ca mi-a

luat un bilet de autocar pentru Chandigarh. Urma sa iau inca o risca, dar
fiindca nu mai aveam marunt am fost la un fast food sa schimb o bancnota
de 500 rupee, am luat un suc de mango si o punga de chipsuri. Initial voiam
sa iau o dosa masala, lipie cu o umplutura ce seamana cu o tocanita de
cartofi, dar fara carne si picanta, dar nu mai aveau asa ca am luat ceva la
pachet.
Merg inspre un tip intr-o risca, vorbea bine engleza, eram multumit de data
asta, stia unde trebuie sa ajung si cand ii zic sa mergem mi-a explicat ca de
fapt el nu este riscar ci un fel de coordonator, dar mi-a dat destinatia mai
departe unui riscar, care abia lega 2 cuvinte. Tot timpul amm avut
sentimentul ca nu o sa fiu dus unde trebuie, dar nu a fost cazul. Am taiat si
de data asta orasul de-a curmezisul si de la gara am ajuns la autogara, care
speram sa fie doar 1 in tot Amritsarul, ma lasa in dreptul intrarii, imi arata
peroanele 35, 36 si imi explica cum eu trebuie sa merg la peronul 7. Platesc
omul si intru in autogara. Un loc ceva mai viu decat gara, mlt mai dinamic,
cu o galagie infernala, oamenii tipau peste tot, nu intelegeam nimic si ma
uitam descurajat in toate directiile. Ajung la peronul 7, ma linistesc cand vad
scris pe un panou Chandigarh, dar ca sa fiu sigur am mai intrebat 3 oameni.
Ajunsesem cu 40 de minute mai devreme si vazand ca telefonul nu prea mai
avea baterie cat sa ma tina o calatorie de 5 ore cu autocarul ii limitez
functiile la maxim. Si de data asta mi-am dat seama ca exista o solutie,
aveam telefonul din romania si putem schimba cartelele.
Cea mai mare larma o faceau cei care chemau calatorii catre autocare. Ma
facea sa imi amintesc de vanzatorii ambulanti care strigau: "3 la 10 000",
numai ca aveau un volum mult mai tare si erau si multi. Nu imi imaginez
cum cineva putea sa distinga destinatii printre sunetele scoase de toti acesti
strigatori.
Obosit, ma urc in autocar, imi ocup locul, arat soferului biletul primit prin

sms, ma gandesc cu mirare cum desi au diferente atat de mari intre saracie
si bogatie, iar pe alocuri par chiar primitivi, anumite tehnologii functioneaza
atat de bine.
Vine o fetita la mine, vindea pixuri si vazandu-ma strain a insistat pana am
cedat si i-am cumparat doua pixuri, unu rosu si unu negru. Ea tot credea ca
eu am cerut albastru dar a trebuit sa ii arat pe care le vreau ca sa rezolvam
problema mai repede si a plecat mai departe cu 20 de rupee in mana.
MI-am pus alarma, in speranta ca o sa dorm, dar ghinionul a facut ca indianul
de langa mine sa se apuce de sforait de cum am iesit din autogara. Noroc ca
soferul mergea ca un maniac si de fiecare data cand punea o frana brusca,
ceea ce se intampla des, vecinul meu se trezea si automat se oprea si din
sforait.
Pana am ajuns in Chandigarh s-a stabilit si ca Shatru urma sa vina sa ma ia,
numai ca initial am crezut ca autogara era in sectorul 17, cand de fapt era in
42. Noroc ca Shatru a stiut mai bine unde sa vina, dar tot a fost nevoie sa il
dau la telefon pe soferul autocarului sa vrobeasca cu el.
Epuizat, ajung in camera, incerc sa fac o comanda la room service, de data
asta voiam tigari si mancare, dar fiind 23 30, a spus ca nu se mai pot face
comenzi, asa ca mi-am facut un dus si m-am bagat la somn.

#12 Luni Prelungirea

Toata lumea de la munca aflase deja de mica mea aventura asa ca toti cu
care am vorbit astazi m-au intrebat cum a fost si le-am povestit fiecaruia pe
scurt.
De dimineata nu m-am mai putut trezi prea devreme, la 7 30 am fost in
picioare, dar fiindca durerea de spate s-a accentuat am renuntat si azi de la a
alerga sau merge la sala. Am mers direct la micul dejun, apoi am stat in

camera, am stat pe internet, am scris, iar la 9 20 a venit Shatru sa ma duca

la birou.
Si astazi a fost nevoie sa fac o vizita la Panchkula, la ora 15 00 trebuia sa fiu
acolo, mai mult de control si sa port o discutie cu un domn ce se ocupa de
printurile pentru clinica.
Trec in revista progresul pentru modificarile pe care le-am cerut si plec inapoi
spre birou, unde am ramas pana la ora 18 00 si am plecat catre hotel, dar pe
drum l-am rugat pe Shatru sa opreasca la un magazin sa-mi iau tigari.
La intoarcere am vazut pe un panou ca se anunta pe 18 aprilie maratonul
tineretului in Panchkula, ceea ce ma bucura enorm fiindca chiar ma gandeam
daca nu cumva si astia pe aici alearga si au evenimente sporive. M-am
intristat cand am aflat de fapt ca este mai mult un cros, proba cea mai lunga
fiind de 11 km, organizat de catre politie, pentru tinerii locali, pentru a
imbunatatii relatiile dintre cele doua categorii. Mai tare ma intristeaza
durerea de spate. Nu pot sa fac prea multa miscare, si cand sa ma indrept
spre restaurant sa iau cina schiopatam. Sper sa fiu mai bine curand.
Desi nu s-au intamplat multe astazi, comparativ cu weekendul care tocmai a
trecut, astazi s-a vorbit intr-un mod cat se poate de serios prelungirea sederii
mele aici. Am acceptat, dar le-am zis ca nu mai mult de 10 mai.

#13 Marti

Trebuia sa adaug la ritualul de fiecare dimineata si ca de fiecare data cand

ma duc sa iau micul dejun am un ziar in fata usii. Nu stiu in baza carui
algoritm, daca exista unul, dar primesc ba The Indian Express, ba The Times
of India, ba HindustanTimes. La usile unor vecini am vazut si The Tribune, dar
n-am avut onoarea deocamdata. Este amuzant cum imi dau seama care
camere sunt ocupate in ziua respectiva fiindca nu toate usile primesc ziar, iar

eu sunt de obicei primul care iese din camera dupa ce se distribuie ziarul.
Le-am rasfoit de cateva ori dar apoi am renuntat. Titluri de pe prima pagina
de cele mai multe ori nu sunt deloc pozitive. Ba ca un al doilea blogger din
Bangladesh a fost omorat din cauza materialului scris de el, ce promova
ateismul, ba ca poluarea este foarte ridicata in Delhi si ca se va adopta un
cod de culori care sa avertizeze gradul de poluare ar oraselor, ba ca industria
constructiilor contribuie la poluare in nu stiu ce masura. Cum in Romania nu
sunt fanul cititul ziarelor nu vad de ce as face-o acum, asa ca pun fiecare ziar
pe un minifrigider ce sta degeaba langa pat.
Durerea de spate persista asa ca m-am obisnuit cu ideea de a nu face
miscare pana cand o sa imi treaca si am inceput sa dorm mai mult. Ma
trezesc fix inainte de micul dejun, ma intorc sa fac un dus, si pana sa plec la
birou imi mai ramane o ora, pe care astazi mi-am petrecut-o aranjandu-mi
lucrurile si ascultand muzica. Am avut si initiativa de a da niste haine la
spalat dar am vazut luandu-mi trollerul din dulap ca sub el era o foaie, un fel
de inventar, pentru hainele date la spalat, fiecare articol cu un pret al sau,
daca voiai sa fie si calcat, etc. asa ca am renuntat sa fac asta astazi. Naveam nici un chef sa stau sa imi numar sosetele, iar statul pe pat mi se
parea activitatea cea mai placuta, dupa somnul chinuit pe care l-am avut din
cauza spatelui.
Pe la un 9 fara un sfert ma suna Shatru, ma astepta in parcare. Termin rapid
de impachetat si ma indrept inspre birou, imi aranjez lucrurile pe masa,
verific mailul, parintii lui Adi erau in vizita asa ca i-am salutat. Cu tatal lui
facusem cunostiinta ieri, tot la birou, iar astazi am cunoscut-o pe mama.
Impreuna aratau, din punctul meu de vedere, ca un cuplu indian clasic. O sa
am ocazia sa ii cunosc mai bine in viitorul apropiat fiindca incantati fiind de
intalnire m-au invitat la casa lor undeva in afara orasului.
Nici n-am apucat sa imi termin cafeaua, un fel de apa cu zat mai degraba, ca
s-a facut ora 10 si a trebuit sa plec cu Liz inspre Ambala unde urma sa fac o

sedinta foto si sa pozez personalul medical de la una din clinici. Cu tot

zambetul pe care il afisam tot am avut de furca cu ei. Oamenii erau foarte
rigizi, am aflat ulterior ca din cauza prezentei lui Liz, care in ochii lor este
sefa, si cu greu am reusit sa scot de la ei un zambet sau macar o atitudine
mai relaxata. Cel mai greu a fost cu asistentele, care nici nu stiau vreun pic
de engleza si erau vadit stanjenate de rugamintea mea de a zambi. Orice fel
de indicatie pe care incercam sa o dau se izbea de zidul imposibilitatii de
comunicare si probabil mai bine le ceream sa isi faca cate un selfie. Una
peste alta portretele au iesit decente pentru scopul lor ulterior de a fi urcate
pe siteul spitalului, iar experienta a fost amuzanta.
Dupa sedinta foto am mers in biroul clinicii, unde unul din angajati urma sa
ne arate cateva tablouri. Omul chiar avea talent, dar din cauza
responsabilitatii pe care o are acasa nu putea sa isi fructifice aceasta
pasiune, desi avea si educatie in domeniu si avea certificare de a preda arta.
In primul rand tehnica m-a impresionat. Nu folosea pensule, ci doar un fel de
bat cu care punea culoarea, pe care mai apoi o intindea cu mana. Liz a fost
foarte impresionata de acest personaj si vrea sa il ajute si sunt convins ca o
va face.
Povestindu-i lui Gautam de durerea de spate si fiind intr-un spital am mers la
cabinetul de ortopedie, mi-am povestit suferinta, am primit recomandarea de
a dormi pe o suprafata mai dura, de a nu ma apleca in fata si sa iau niste
pastile portocalii, una dupa micul dejun si una dupa cina. Liz mi-a propus
chiar sa vorbesc la receptie ca sa mi se schimbe salteaua dar daca stau putin
si ma gandesc patul de la hotel nu este nici pe departe la fel de moale ca cel
din Bucuresti, care pe deasupra mai are si cateva blani lipsa uneori trezinduma intr-un fel de crater.
In drum spre birou am oprit sa luam pranzul la Haldiram's, sper ca de data
asta i-am retinut numele locului, locul cu cea mai impresionata toaleta pe
care le-am vazut pana acum, am mancat o dosa masala, lipie cu ceva

tocanita inauntru.
Atat la dus cat si la intors am avut o lunga conversatie cu Liz despre diferite
lucruri, majoritatea neavand legatura cu lucrul, despre relatii, despre India,
despre diferente de cultur,vreme, animale, samd. M-am bucurat de dialog si
imi vor lipsi astfel de discutii dupa ce va pleca, duminica ce vine.
La birou n-am avut spor la inceput, ma gandeam ca in 3 ore pana plec nu
mai am timp sa fac mare lucru, am iesit sa fumez o tigara, portarul care de
fiecare data este foarte politicos, m-a rugat la fel de politicos sa ies din curte
sa fumez, am executat, dupa care m-am intors in birou si dupa ce mi-am pus
castile, mi-am facut o lista cu lucruri, am trimis niste mailuri si mi-a venit
cheful de lucru si chiar am fost productiv pe ultima suta de metri, apucanduma sa editez deja din pozele de la sedinta foto de azi.
La ora 18 am primit verdele sa parasesc biroul asa ca nu am ezitat. Astazi a
fost destul de frig si a si plouat cam mult. Se pare ca peste tot vremea isi
face de cap si intarzie sa intre in parametrii normali pentru vremea asta a
anului. Shatru mi-a confirmat temerea, iar astazi erau in jur de 15-16 grade,
unde eu ma asteptam deja la temperaturi de 30+ si sa incerc piscina
hotelului.
In parcarea hotelului s-a intamplat o chestie amuzanta. Imediat cum m-am
dat jos din masina, am auzit ceva trosnind si, imediat dupa, vad cu o creanga
se rupe dintr-un copac si a cazut fix intr-un loc de parcare liber, doar zgariind
putin masinile alaturate. In scurt timp s-a facut agitatie, eu deja imi facusem
datoria de reporter la fata locului, iar stafful hotelului a mutat atat creanga,
cat si masina, si au facut sa para ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajung in camera, ma intind, ma uit la ceas, mai aveam o ora pana la cina,
bag un dus, verific iar mailul, mai ascult niste muzica cat sa se faca ora 20
00 si cobor la restaurant.
M-am bucurat ca aveau supa de rosii si crutoane, am completat cu ceva pui

cu sos, niste mazare si o lingura de cartofi, de pofta. Iar am mancat ca

haplea, in 10 minute am terminat tot, am mai bagat o tigara si ma fac
disparut in camera. Mi-era cam lene sa scriu dar iar m-am intins destul de
mult.

14# Miercuri

Pastilele portocalii isi fac efectul si nu ma mai doare asa rau spatele. Sper ca
doctorul sa fi avut dreptate si in 3 zile sa dispara de tot.
Cand am plecat de la hotel Liz mi-a dat posibilitatea de a alege intre a merge
intai la birou si apoi sa ma intalnesc cu Mr. Atul sau invers. Trebuia sa ma vad
cu el pentru a discuta despre planurile de la Kurukshetra si Leelawati, asa ca
am preferat sa merg intai la Sect. 19 sa tai asta de pe lista si apoi sa merg la
birou.
Am ajuns inaintea lui inainte cu 20 de minute timp in care am dat o tura de
cladire sa vad progresul lucrarilor. Lucrurile au avansat, mai este ceva de
munca, dar se apropie cu pasi repezi de deschidere.
Dupa aproximativ doua ore si o cafea, am ajuns la o concluzie in ceea ce
priveste Kurukshetra, am vorbit putin despre Leelawati si am taiat-o inspre
birou. M-am instalat iar in starea de lucru, am discutat cu Anup despre
concluziile la care am ajuns, ce mai avem nevoie in spatiul respectiv, mi-a
mai dat niste directii, dupa care am plecat cu Liz pana la un magazin de
echipament foto. Ea avea nevoie de un card si un incarcator pentru aparatul
ei iar eu un capac de obiectiv si trepied pentru a face cadrele necesare
incropirii unor tururi virtuale pentru clinicile la care inca se lucreaza.
Magazinul se afla intr-o cladire comerciala cu intreg parterul dedicat
echipamentelor electrice si am reusit sa cumparam tot ce ne-a trebuit dintrun singur magazin, implinindu-se astfel dorinta lui Liz.

Pe drum Shatru mi-a aratat si un panou unde se anunta o competitie

fotografica de care mi-a povestit Anup, la care am fost incurajat sa particip,
cu atat mai mult cu cat evenimentul in sine urma sa se tina la Shivalikview.
Ca sa o citez pe Liz: "this is not even optional", facand referire la tricoul meu
cu motto-ul: "growing old is mandatory/growing up is optional".
Pranzul l-am luat inainte de a ajunge la birou, intr-un local numit "Barbecue
nation", unde toti angajatii purtau protectie pe cap, asemanatoare celei pe
care o port unii la dus, dar al carui concept ii asigura cheia succesului. Pentru
o anumita suma, 500-600 rupee, primeai o bautura la alegere si aperitive cat
cuprindea, la modul ca in mijlocul mesei ti se aducea un mic gratar si aveai
un stegulet pe care trebuia sa il cobori in momentul in care nu mai puteai
manca, iar intre timp rand pe rand ti se aduceau diferite aperitive, legume,
frigarui cu creveti, carne de pui, peste erau puse pe gratar si asa mai
departe. Cred ca doar 10 minute m-am simtit viteaz si am tinut piept cu
stoicism gustarilor aduse, dar imediat dupa am cedat si Liz a hotarat sa
coboram steguletul. Ultimul lucru adus la masa a fost ananas pe frigaruie,
lucru pe care nu mi-l puteam imagina in alt loc decat in India si care era
foarte gustos. As incerca sa fac un experiment in Romania, dar sunt convins
ca cheia succesului sta de fapt in sosul cu care este acoperit ananasul.
Cu burtile pline si cu o masiva stare de somnolenta ne-am indreptat inspre
birou. Mi-am facut ordine in ganduri, am notat tot ce s-a facut pana acum, tot
ce mai trebuia facut, mi-am pus la punct agenda, mi-am notat pe o foaie ce
feedback si ce fisiere trebuia sa mai primesc, dupa care am trecut efectiv la
munca iar putin dupa ora 18 00 am plecat inspre hotel.
Vinerea asta auzisem ca ar trebui sa plec spre Rajpura, o localitate ceva mai
indepartata de Chandigarh, in directia Delhi, planul era oarecum deja facut,
dar Atul a dat planurile peste cap din cauza ca fata lui este insarcinata si el
fiind soferul nu poate sa plece la o distanta mai mare de 20 de minute de
Chandigarh, pentru ca urma sa devina bunic din clipa in clipa. Asadar

planurile pentru vinerea asta sunt destul de incerte. Nici in weekend, cand
propusesem sa ii vizitez pe parintii lui Adi, nu se va intampla ceea ce
credeam ca o sa se intample. Laptopul de servici pe care urmau sa mi-l
comande nu putea fi livrat in Chandigarh de pe siteul pe care il gasisem asa
ca si pentru asta urma sa mai astept. Nici nu trebuie sa ma astept la altceva
in India avertizat fiind de multiple persoane, cu multiple ocazii, ca asta este
specificul locului si ca este normal ca lucrurile sa se lungeasca pe durate
nedeterminate de timp din varii motive. Amuzant este ca pot face o paralela
buna intre India si Romania din punctul asta de vedere si ca multe alte tari
sunt la fel. Macar weekendul asta poate o sa am timp sa recitesc toate
bazaconiile pe care le-am scris pana acum si sa le ajustez, altfel se va
strange mult prea mult material pentru a avea chef vreodata in viata asta sa
il citesc, cum nu voi avea timp vreodata sa procesez atatea cadre pe cate as
vrea. Daca stau bine sa ma gandesc am cadre de mai bine de un an care
asteapta sa fie procesate, dar mereu inaintea lor alte imagini. Daca
inventeaza cineva clonarea sa imi trimita si mie vreo 3. Eu sa calatoresc, una
sa scrie despre calatoriile primului, a doua sa prelucreze fotografiile primului,
iar a treia sa munceasca sau sa vanda materialul produs de primii trei pentru
ca primul sa aiba in continuare bani de calatorit si celelalte trei doar sa
manance si sa aiba un acoperis.
Vazand lumina "ceasului de aur" am avut intentia de a-l ruga pe Shatru sa
ma duca la "Mana deschisa" sa fac cateva poze si o schita, dar din pacate nu
stia unde se afla, nu am fost in stare nici sa ii explic asa ca l-am scutit de un
drum in plus si am cerut sa fiu dus la hotel.
Am despachetat, am ascultat putina muzica si m-am apucat de scris. Este
ora 19 00, o sa mai stau putin pana la ora cinei, in seara asta sunt hotarat sa
mananc ceva lejer, o salata, inca ma resimt dupa experienta gastronomica
de la Barbecue Nation, probabil o sa citesc intre timp, iar dupa am de gand
sa ma uit la un film ca nu am mai facut asta cu mult timp inainte sa plec din
tara. Noapte buna!

#14 Miercuri seara

Memoria imi este putin afectata. Scriu despre joi, abia vineri, fiindca s-a
intamplat ceva ce nu anticipam sa se intample in India, sa ma imbat.
Dar sa incepem cu inceputul.
Miercuri seara nu m-am putut abtine si nu am mancat nicidecum o salata ci
iar 3 feluri de mancare indiana sau cine stie ce alt specific, dupa care m-am
intors in camera si pana la urma aproape am reusit sa vad un film. L-as fi
terminat chiar, dar fix inainte de a vedea decapitarea personajului negativ
laptopul a murit iar alimentatorul se prajise cu putin timp in urma si a trebuit
pe nevrute sa ma bag la somn.

#15 Joi

M-am trezit relaxat stiind ca am laptopul mort si nu am cum sa lucrez, am

luat micul dejun, facut dus, citit, plecat la birou.
Pe drum l-am rugat pe Shatru sa ma lase unde am cumparat si trepiedul ca
sa imi cumpar alimentator, voiam sa par cu spirit de initiativa si sa rezolv
problema cat mai repede, numai ca ma grabeam prea tare, magazinele
deschizandu-se abia dupa ora 10.
Ajung la birou, povestesc celorlalti situatia in care sunt, mi se ia incarcatorul
pentru a fi dus la reparat, desi nu cred ca cineva, chiar si in India, si-ar fi
batut capul cu asta, in loc sa dea unul nou, dar in fine, am mers pe mana lor.
Ramlal mi-a imprumutat incarcatorul lui, ma apuc de treaba, iar pe la ora 13
00 cand urma sa fac pauza de masa vine Anup sa imi spuna ca planurile s-au
schimbat datorita unei inspectii in sect 19 care nu a avut loc astazi, asa ca
Atul e liber sa mearga in Rajpura azi. Liz nu putea sa vina ca era ocupata cu

altceva asa ca plec cu Shatru si inca un angajat inspre sect 19 sa il luam pe

Atul, dar nu inainte de a baga benzina si de a opri la KFC-ul din sect 9 sa
mananc si eu ceva. In timp ce mancam primesc un sms de la Liz, dupa care
m-a sunat. Terminase ce avea de facut asa ca voia sa mearga in Rajpura, asa
ca am mers intai sa o luam pe Liz, sa lasam celalalt angajat si abia apoi am
plecat in sect. 19.
Drumul spre Rajpura urma sa dureze aproximativ 45 de minute prin tot felul
de coclauri. Pe masura ce ne apropiam de destinatie parea de fapt ca ne
indepartam de civilizatie, in cele din urma destinatia aratand ca varianta
estica a "Vestului Salbatic".
Pe drum mi s-a si reamintit ca in India, dar poate doar cu exceptia
Mumbayului, sa nu mananc niciodata carne de porc si mi-au aratat cativa
porcusori salbatici care erau cu ratul in niste munti de gunoaie.
Spitalul din Rajpura nu atat de rau pe cat ma asteptam, locatia era
groaznica, dar cladirea era cat de cat in stare ok, la nivelul finisajelor si
structurii, altfel aratand dezolant, ca si cum doctorii ar fi fost alungati de
vreun virus ceva, multe din echipamente fiind inca in camere, iar pe unele
mese puteai vedea inca borcane si tot felul de ustensile ce pareau a fi fost
folosite recent. MIrosul era cat se poate de respingator. Aer statut si desi
fiecare camera parea sa aiba un miros diferit, toate te faceau sa te gandesti
la ce este mai rau si sa vrei sa pleci mai repede.
Am tras cateva cadre la interior, ma gandesc acum ca as putea face un
proiect fotografic, pe diferite spatii medicale in India, de la cele parasite, la
cele care se construiesc. Am tras un cadru si portarului, un batranel simpatic
cu o ciomaga pe dupa umar, care a acceptat printr-un zambet invitatia mea
de a-i face o poza.
La intoarcere am avut o discutie pe cat de educativa atat de amuzanta cu
Liz si Atul despre religiile din India si adeptii lor, despre care nu o sa ma apuc

a vorbi fiindca s-ar putea scrie romane doar despre asta iar pe le ora 17 00
ne-am intors la birou. Cum urma sa plec in scurt timp nu m-am agitat prea
tare ci doar am trimis cateva mailuri si am mai pus lucrurile la punct.
La hotel am profitat vremea potrivita de afara si mi-am lasat repde bagajul in
camera, m-am schimbat si am mers la piscina. Apa putin cam rece la
inceput, dar dupa 2 minute era deja acceptabila si m-am apucat sa dau
cateva bazine. La un moment dat ma trezesc cu un pumn in cap, ma opresc
nedumerit de ce se intamplase, iar un nene mi se scuza spunand ca el abia
acum invata sa inoate. Ii zambesc sa ii dau de inteles ca nu face nimic.
Obosesc rapid si raman sa imi trag sufletul . Un tip care era langa mine si cu
care am mers in paralel pret de cateva bazine intra in vorba cu mine. Un
accent de scotian, cu o engleza foarte buna, am facut cunostiinta, ne-am
prezentat fiecare jobul, etc. in fine, am facut putina cunversatie, mai dam
cateva bazine, incepe sa se lase frigul si imi spune ca poate mergem sa bem
ceva. Ma indoiam putin daca vreau sau nu sa beau, dar cum nu zi de zi miam facut prieteni de aici am zis ca de ce nu, cum as putea sa ratez ocazia
asta de socializare. Ma duc, ma schimb, ne intalnim la rceptie, imi spune de
planul lui sa mergem sa bem la el acasa si mi-am urmat instinctul care imi
zicea ca este un om ok, asa ca am acceptat.
Shells, in jur de 36 de ani, insurat, are si fetita, pare mult mai tanar, poate
26. Lucreaza pentru guvern, cred ca e magistrat sau ceva de genul asta.
Mergem in parcarea hotelului, unde isi avea parcat un jeep militaresc, cu
motor de Toyota, deja se anunta a fi o seara distractiva. Inainte de a ajunge
la el trecem pe la un croitor, unde isi lasase niste pantaloni la ajustat, apoi
mergem sa lasam masina, dam o tura de piata, in timpul asta in jur de 10
minute nu a mai scos nici un sunet fiindca isi facea rugaciunea, cumparam
niste pahare si snacksuri de la un chiosc si ne intoarcem la apartamentul lui.
Locuinta arata putin cam dubios, in sensul ca era neingrijita, dar nu pot

judeca avand in vedere ca aproape 6 ani cat a tinut facultatea am locuit la

camin care arata mult mai rau, iar in casa plutea un miros de proaspat
vopsit. Camera lui era la etaj, iar parterul era ocupat de un cabinet particular
de avocatura.
Ne-am apucat de baut, whiskey Jameson, singurul lucru pe care il bea si
pentru care in fiecare an duce ofranda "nasului" / " zeului orotitor" cate o
cutie din acest whiskey pe care il bea intai turnand apa minerala si apoi
whiskeyul fiindca asa ar fi primit instructiuni de la un fel de guru cu care se
sfatuia sotia lui. Toate descrierile astea par din alta lume, dar India chiar este
o cu totul alta lume.
Termin primul pahar, incep pe al doilea, ma apuc sa le arat blogul si pagina
mea de fb, intre timp ni se alaturase Lally, un indian care se ocupa de
camere de supraveghere, de treaba, dar care nu stie deloc engleza, vorbim,
intram in detalii, despre politica, despre religie si usor usor se pierde filmul.
Tin minte cum ii spusesem de cand am plecat de la Shivalikview ca nu o sa
stau mult fiindca cina la hotel este intre 20-22 si ca ar trebui sa ma duc sa
mananc, dar am renuntat total la acest gand si dintr-o data observ ca sticla
este goala, moment in care ne hotaram sa mergem sa mancam. Nu stiu
unde, stiu ca am avut ceva burger vegetarian, nu stiu ce s-a mai intamplat
acolo, doar ca la un moment dat m-am dus la toaleta dat. O alta secventa
foarte in ceata este cand am incercat sa conduc jeepul, dar fara prea mare
succes, nu tin minte drumul dintre restaurant/fast food si apartamentul lui ca
am mers iar acolo sa mai luam o sticla de whiskey, nu stiu cand am ajuns la
hotel, dar de aici incep sa imi revina ceva amintiri cand am sunat la room
service pentru a cere o apa minerala si gheata, iar Shells s-a certat cu
ospatarul fiindca voia sa ma traga in piept cu cateva sute de rupee. E ceva
obisnuit in India ca sa incearca sa scoata mai mult de la tine doar pentru ca
esti alb si sincer nici nu ma deranjeaza prea tare asta.
Pe la un 02 00, cred, Shells si Lally se retrag, a doua zi Lally avea munca iar

Shells trebuia sa plece in Amritsar. Dupa plecarea celor doi ma prabusesc, nu

stiu daca mi-am pus alarma sau nu, dar din fericire am reusit sa ma trezesc a
doua zi la timp.

#16 Vineri

Mahmureala, dus, spalat bine pe dinti, incerc sa imi amintesc ce s-a

intamplat, trag de timp pana in ultima clipa sa merg sa mananc micul dejun,
urasc tot in momentul asta, mahmureala + ideea ca trebuie sa merg la
munca ma termina, macar ma calmeaza ideea ca pentru alte cateva ore nu o
sa am incarcator.
Birou, munca, consultat Anup in legatura cu spatele, 15 00 la Panchkula, mam ingrozit de trepte, daca nu le repara cineva si Adi va vedea ce s-a
intamplat cineva cu siguranta o sa fie decapitat, inapoi la birou, un pranz
intarziat la 16 00, o pizza domino, 18 00 plecat spre hotel, terminat film, The
big bang theory, cina, scris, somn.

#17 Sambata Treptele

Incep sa ma trezesc din ce in ce mai greu, dar tot ma trezesc mai ceva mai
devreme decat in Romania. Ceea ce acum 2 saptamani era 5 30, acum este
7, cu singura exceptie ca nu mai alerg dimineata, nici seara, sau vreun alt tip
de antrenament. Desi am luat pastilele alea timp de 3 zile, erau doar
analgezice menite sa imi potoleasca durerea pe moment dar nu sa rezolve
problema. Sunt momente in care nu doare deloc si momente in care nu pot
calca normal pe piciorul drept.
Merg la micul dejun, astazi eram cumva nerabdator pentru ca la ora 14 00
urma sa ma duc in satul lui Lally cu jeepul lui Shells, iar in timpul ramas pana

la 09 00 am citit. Cartea de acum am inceput sa o citesc de mai multi ani,

niciodata nu am terminat-o, dar cred ca este cea mai veche carte dedicata
auto-dezvoltarii pe care am gasit-o biblioteca tatalui meu la Mioveni.
"Eficienta in 7 trepte" de Stephen R. Covey, abordeaza mult mai pragmatic
conceptul dezvoltarii personale si, asa cum pastilele mele portocalii nu sunt
solutia durerii, el explica cum majoritatea abordarilor, care au tot fost
promovate in cartile mai recente de domeniu pe care am avut rabdarea de a
le in ultimii ani, nu sunt decat o solutie temporara, fiind nevoie de fapt sa
lucram la caracter, indepartandu-ne putin de clasicul "Fake it 'til you make
it". Sper ca de data asta, si nu vad de ce nu as face-o, sa o termin cu brio si
sa si ramana ceva.
Ii dau sms lui Liz sa o intreb unde este nevoie de mine prima data. In
Panchkula sau in sect. 18, la birou. Imi zice cca la sect 18 dar nici nu apuc
bine sa ma instalez ca imi scrie pe Skype ca s-au inceput lucrarile in
Panchkula pentru repararea treptelor si plecam rapid intracolo.
Problema treptelor. Au trecut in jur de 10 zile de cand am propus sa se faca
ceva treptelor pentru a preveni alunecarea. Atul a preluat comanda la acest
subiect, fiind dornic de a da indicatii si a facut un desen cu 3 linii pararele,
distantate la 1/2" intre ele si la o distanta de 1" fata de buza treptei. N-am
insistat foarte mult, eu propusesem sa se aplice niste benzi cauciucate, cred
ca erau mai utile si mai putin invazive, dar stiam la ce se referea Atul si cum
ar fi trebuit sa arate. Socul a fost cand, mahmur fiind, am vazut ca au facut
linii in plus, liniile erau strambe, nu erau facute cum trebuie, distantele erau
gresite, ce sa mai...de jos pana sus, pe o inaltime de 3 niveluri, o intreaga
scara de granit a fost efectiv masacrata, cladirea fiind una inchiriata, iar
inlocuirea treptelor ar fi costat o mica avere, asa ca trebuia gasita o solutie.
Prima solutie pe care au gandit-o ei a fost sa bage un fel de pasta, neagra in
santurile prost facute ca sa aduca la acelasi nivel si sa nu se mai vada asa
tare. A doua a fost ca primele doua linii sa adauge doua benzi metalice, am

zis ok, sa se faca o treapta ca mostra, a durat o ora ca sa aduca banda

metalica, cu care nu eram foarte multumit, as fi vrut-o mai ingusta, si inca o
ora ca sa o monteze, fiindca presupunea adancirea santului. As vrea sa pot
da timpul inapoi sau macar sa fi tacut, dar este o lectie pretioasa pe care am
invatat-o despre felul in care se fac lucrurile in India si cum trebuie gandit in
avans, aleasa solutia cea mai putin riscanta de fiecare data si sa te orientezi
in functie de ce mesteri ai pe piata, pentru solutia lui Atul singurii oameni
capabili sa faca ce trebuie fiind taman in Delhi, 5-6 ore de condus fata de
Chandigarh. Dar tot trebuie sa ma gandesc la o alternativa, in cazul in care
luni dimineata, cand va fi gata treapta, rezultatul va fi iar deplorabil.
Cat am stat la Panchkula am mai vorbit despre materialele necesare, design
pentru dosare, formulare, continutul de care aveam nevoie pentru diferite
alte lucruri, titlul camerelor, stabilit cu aproximatie o zi in care sa fac
fotografii staffului de aici, am promis sa trimit cateva mailuri, dupa care am
plecat sa iau pranzul cu Liz, fiindca a doua zi urma sa plece in Roma cateva
zile si apoi sa se intoarca in SUA.
Am mers la KFC, am comandat cate un Chicken Rock Box, ea Pepsi dietetic,
eu Mountain Dew. Si acum, ca si prima data cand am mancat aici, dar singur,
am comandat un tip de bautura, dar am primit tot Pepsi. Nu sunt genul care
sa fac tam-tam din cauza asta, dar pe Liz a enervat-o teribil, a facut show, a
vrut sa schimbe toata comanda, apoi am linistit-o propunandu-i sa ia o cafea
rece, fiindca Pepsi dietetic nu aveau, iar eu mi-am primit Mountain Dew-ul.
Cat am mancat am stat si dezbatut problema fiindca deja vedeam un pattern
evident in felul in care indienii isi fac treaba, dar cum si in Romania patesti
lucruri asemanatoare eu nu eram atat de revoltat. Cand dam sa plecam, ne
acosteaza un copil si o femeie, cersetori, ne urmaresc pana la masina, au
insistat pana am dat sa plecam, am incercat sa inchid usa fara sa lovesc
copilul care aproape ca avea mana pe interiorul usii, ridic geamul si reusim
sa plecam, masina primind in semn de frustrare 2-3 palme.

Este dureros, dar n-ai ce face, nu poti schimba cu nimic situatia, iar daca
ajuti niste cersetori cu bani, cersetori care sunt inca apti sa munceasca, asa
cum multi alti indieni gasesc ceva de facut pentru a castiga un ban, nu faci
decat sa ii incurajezi. Pana la urma nici macar nu e vorba despre murit de
foame, fiindca sunt temple la care mancarea este oferita gratuit, sunt
adaposturi, iar pe langa asta, se mai intampla si ceva absurd in tara asta.
Asa cum in alte locuri mancarea este irosita fiindca este prea multa oferta
dar putina cerere, iar cumparatorul are tendinta de a-si umple frigiderul
neestimand de fapt ca mai mult de jumatate din ce cumpara va arunca, aici
se ajunge la un rezultat similar, dar care porneste dintr-o ipoteza religioasa,
aceea de a aduce ofranda zeilor, mancare care normal, se strica.
Nu stiu care dintre cele doua este mai de blamat. Prima, care se naste din
dorinta companiilor de a-si promova cat mai mult produsele si printr-un
branding destept conving consumatorul sa cumpere toate cacaturile, pe care
oricum stie ca ori nu are nevoie de ele, ori nu va reusi sa le consume, dar
fiindca munceste 5-6 zile din 7, 8 ore /zi, in medie, simte nevoia sa
compenseze, sa se bucure de banii aia munciti, ori pe aceia care desi nu au
foarte mult, prefera sa faca sacrificii, pentru a aduce o ofranda unui zeu, care
daca ai avea un oarecare simt critic, ti-ai da seama ca si daca exista nu face
nimic bun pentru tine, dar in sinea sa credinciosul se va simti mai bine,
crezand ca, daca nu acum cel putin intr-o alta viata, ii va fi ceva mai bine.
Bine, asta este un subiect ce merita dezbatut pe larg, eu doar mi-am ridicat
un semn de intrebare bazat pe putinele informatii pe care le am si felul meu
de a privi lucrurile.
Ne intoarcem la birou, sect. 18, pentru ca Liz sa imi explice ritualul pe care
trebuie sa il am in vedere cu Heidi, catelusa pe care de doua luni incearca, si
a si reusit, sa o acomodeze la birou. Agatha, menajera lui Liz, va ramane la
birou peste noapte, ii va da de mancare, o va spala, etc., va pleca cand vin
eu la birou, evident m-a mutat in biroul ei incepand cu ziua de luni, daca

Heidi devine agitata, trebuie sa ii deschid usa sa iasa afara, are doua pungi
cu chestii speciale de rontait, din care nu trebuie sa ii dau mai mult de 3/zi,
momentan mananca doar apa cu lapte si cateodata oua fierte, dar oricum nu
trebuie sa ma ingrijorez de mancarea ei, iar luni acum sa ii amintesc lui Anup
sa ii faca o programare pentru vaccinare. Am inregistrat totul in memorie, imi
iau ramas bun de la Liz, ma intorc la Panchkula, treapta nu era gata, mai
stau putin, vorbesc la telefon cu Liz, cu Anup, voiau sa mi-l dea pe Udrei,
celalalt sofer, sa vina cu mine in satul lui Lally, Shamaspur. Pana sa ajung la
birou sa plec cu Udrei ca se apropia ora plecarii deja mica excursie s-a
amanat pentru duminica, il rog pe Anup sa se mai uite o data la durerea mea
fiindca incepuse sa devina insuportabila, m-a consultat timp de o ora, mi-a
recomandat sa fac niste exercitii, sa continui sa iau pastilele portocalii si sa
ma odihnesc, asa ca am anulat de tot excursia pentru cine stie cand.
Merg cu Shatrugan pana la hotel sa caut reteta, apoi la farmacie, ma intorc la
hotel, fac un dus, stau de vorba cu oameni de acasa, internetul iar incepe sa
mearga prost, sa vad un film sau sa ascult muzica este imposibil. Este seara
Pastelui, nu sunt religios dar toate adunandu-se: stres de la munca, durerea,
5000 km, faptul ca room serviceul refuza inca o data sa imi aduca un pachet
de tigari, ideea ca mai urmeaza o luna de stat aici, sunt trist si parca as vrea
sa fiu acasa, imi vine sa ma infig in sticla de Jameson pe care mi-a lasat-o
Shells in noaptea cu betia, dar cum room serviceul n-a vrut sa imi dea tigari
n-am mai vrut sa cer gheata.
Partea cu tigarile e de fapt buna, am stat 4 ore, cred, pe ganduri daca sa
comand sau nu, nu mai fumasem de 4 zile, dar parca starea mea mi se
prezenta ca o justificare pentru a fuma o tigara linistit, dar room serviceul se
pare ca tine cu plamanii mei.

#18 Duminica Procrastinarea

Astazi am iesit din camera doar de doua ori: la micul dejun si la cina.
La micul dejun am mers undeva pe la ora 09 00, exercitiile facute cu Anup siau facut efectul, nu m-a mai durut nimic, si de data asta intelegand de unde
provenea durerea si ce trebuie sa fac ca sa ameliorez situatia, am pare de o
zi mai linistita.
Dupa micul dejun, ma apuc sa citesc, undeva in cladire muncitorii incep sa
foloseasca niste masini de gaurit si ciocane, stau putin si ma gandesc daca
nu cumva nu e duminica, dar la ei probabil nu conteaza, dau drumul la
televizor, pun semnul de dont disturb pe clanta, nu vedeam de ce sa vina
house keepingul astazi in camera, gasesc o emisiune in engleza, wrestling,
din pacate, dar ma holbez juma de ora, o ora, intre timp se facuse ora 12 00,
mi-era foame iar, am fost cam prea modest la micul dejun asa ca am
comandat o portine de noodles cu pui, ma pun iar la calculator, ma apuc sa
imi organizez lucrul pentru saptamanile care vine, reusesc sa instalez
Microsoft Office si sa il crackuiesc, fac un tabel frumos in excel ca sa nu omit
nimic, trec tot ce aveam pe telefon si agenda, totul pare sa se aseze frumos,
am vorbit cu Adi despre problema cu treptele, fusese anuntat de Liz, parea
calm, semn bun, mai facem putina conversatie, netul tot prost merge, am
mai scris, am mancat caramele cu ciocolata, n-am mai vrut sa fumez deloc
azi, dupa ce aseara am fost refuzat de room service, la un moment dat s-au
oprit muncitorii sa faca zgomot in hotel, dar niste copii au inlocuit scandalul,
timp de cateva ore bune, iar cand am coborat sa iau cina mi-am dat seama si
de ce, o ceata intreaga de copii, venisera cu parintii lor, imprastiati in 5-6
camere, toate deschise, la acelasi etaj, probabil de departe, sa participe la o
nunta organizata tot in hotel. O sa fie o noapte lunga.

#19 Luni

Am adormit de cum m-am pus in pat.

Diminetile acum cu siguranta seamana cu cele din Romania. Singura

diferenta este ca nu imi fac eu micul dejun si ca cu toate ca imi tot aman
alarma ca si acasa, ma trezesc pe la un 7 00 - 7 30.
La 9 10, cand deja coboram treptele fiindca la lift era aglomerat, ma suna
Shatru sa imi spuna ca ma asteapta deja. Sincronizare perfecta, tocmai ce ii
cautam nr de telefon sa il sun.
Ajung la birou, incepand de azi trebuie sa stau in biroul lui Liz ca trebuie sa
am grija de Heidi. Nu o gasesc in birou si dupa cateva minute de cautari am
vazut-o lenevind langa un picior de masa, in hol. O chem si parca refuza sa
raspunda, dar dupa ceva timp a cedat si s-a miscat lenes catre birou, unde
avea mancare, apa si o perna pe care sa stea. Cand a dat de mancare a
inceput sa infulece cu pofta si am o vaga impresie ca nu mai mancase de
cateva ore si ca a fost o Duminica lunga pentru ea. Dupa ce a mancat, a
impins deoparte bolul cu paine si lapte, ii dau un snack de rontait, caruia nu
prea i-a dat importanta si apoi si-a reluat activitatea de dormit.
Ma apuc sa lucrez putin, stiam ca trebuie sa ajung in Panchkula sa vad care
este situatia trepteleor, dar intai trebuia sa vorbesc cu Anup despre
vaccinarea lui Heidi si sa vad daca are nevoie de mine in sect. 18, fiindca miau fost lasate instructiuni ca are si el nevoie de mine aici.
La 11 ma gandesc totusi sa il sunera in drum spre Delhi, 5-6 ore distanta
de Chandigarh, ii spun despre vaccin ca trebuie programat, totul in regula,
dupa care pornesc spre Panchkula.
Imi consult tabelul din Excel cu Aanchal, lucrurile par sa intre pe fagasul lor
normal, iar lucrurile se vor rezolva oarecu, ramane doar situatia scarilor.
Fasiile de metal le fac sa arate ceva mai bine, dar greutatile ( bolovanii ) care
au fost folositi ca sa ramane fixe cat adevizul s-a intarit a zgariat suprafata
lor asa ca ma indoiesc ca solutia asta o sa arate bine in timp. Trebuie facut
altceva, dar nu stiu inca ce. A ramas sa ma mai consult cu ceilalti, nu vreau

sa imi asum responsabilitatea pentru o alternativa care nu ar functiona si nu

vad de ce as face-o.
Dupa ce stabilim pasii urmatori, lucru care il fac de fiecare data cand merg in
Panchkula, dar cum repetitia este mama invatarii, si m-am invatat deja sa
ma astept la orice, mergem la un magazin local care vinde iluminatore. Aici
trebuia sa aleg luminile pentru exterior, lumini ce urmau a fi puse pe zidul
perimetral. Deja vazusem cateva poze, la fata locului impresia nu mi se
schimbase, am ales cel mai minimalist design, o structura cubica de metal,
care adapostea o cutie din acrilic in care era becul.
Mereu ma bucur de iesirile astea, mai ales cand este soare afara si pot urca
timpul de expunere pana la 1/1000-1/2000 ca pot trage cadre din masina
care este in deplasare si totusi sa am clar in imagine. Magazinul era langa o
scoala si copiii tocmai isi terminasera orele pe ziua de azi asa ca m-am oprit
cateva secunde sa imi iau cateva amintiri si din locul asta.
Dupa lumini, mergem in alt loc, unde trebuia sa vedem niste ceasuri de
perete, dar fiind Luni majoritatea magazinelor din Panchkula erau inchise (se
pare ca e un fel de intelegere, in Panchkula magazinele sunt inchise lunea iar
in Chandigarh duminica), asa ca o lasam pe Aanchal inapoi la Panchkula,
refuz sa iau pranzul azi si ma intorc la birou, urma sa mai am de lucru.
Ma mai joc putin cu Heidi, care statea la umbra unui palmier, pe terasa. Se
simte ca ii este dor de Liz, nu are deloc chef de joaca, dar sper sa se
acomodeze cu prezenta mea. E bine ca ma lasa totusi sa o mangai si nu se
pune deloc in defensiva.
Mai stau putin si ma apuc de lucru, de modelul 3d de la Kurukshetra si la
putin timp vine si Heidi in birou, se aseaza pe perna ei, mai mananca putin si
baga iar somn. Cum ma asteptam Liz m-a contactat sa ma intrebe ce face
Heidi, am linistit-o spunand ca totul este bine, iar la un moment dat ii aud
vocea groasa lui Atul din camera alaturata de la Nalini.

Ciocan si intru, vorbesc putin cu el despre situatia treptelor si ma invita la

sect 19 ca sa vad cum arata acolo. Era 17 10, asa ca imi strang lucrurile,
urma sa nu ma mai intorc la birou azi, vorbesc cu Shatru si pornim. Acolo am
vazut ceva diferit. Au buceardat rampa de acces, intr-un fel destul de
aleatoriu, ceea ce o facea sa piarda din estetica, iar asta a fost doar prima
remarca. Noroc ca rampa de acces iese cu mult in fata treptelor si
majoritatea oamenilor pe aici vor urca fiindca acelasi lucru care s-a intamplat
la Panchkula, s-a intamplat si aici, chiar daca au fost facute de alte persoane,
care macar au nimerit distanta care trebuia lasata intre santuri, . Situatia
nu avea cum sa nu ma amuze, Atul facandu-si-o cu mana lui de data asta.
Chiar si liniile laterale, care sunt inutile, au fost sapate in placile de granit.
Aparent mesterii indieni nu prea stiu sa citeasca nici ei un desen si au nevoie
de un om sa stea mereu pe capul lor ca sa faca treaba cum trebuie. Noroc in
schimb ca au fost doar 5 trepe, cele exterioare, si puteau fi reparate relativ
usor. Imi mai arata Atul o mostra, facuta pe o placa diferita, o solutie ce
arata mult mai bine, dar care era tot invaziva, ii readuce aminte de
propunerea mea cu banda de cauciuc, dar imi explica de ce nu ar functiona:
in timp nu o sa ramana fixata si nu o sa ma apuc sa insist sau ma contrazic
cu el, mai am de stat 27 de zile aici si nu vreau sa risc sa mi-l fac dusman,
cel putin nu din prima zi de lucru de cand am ramas cam singur aici.
Nu mai stau mult pe capul lui Atul si plec. Il rog pe Shatru sa ma duca la
mana deschisa, deja incepea sa se contureze apusul si aveam in cap o
imagine cu mana la apus. Din pacate cerul Chandigarhului nu facuse
cunostiinta cu nici un nor in ziua respectiva, dar mai bine asa decat sa risc sa
imi ascunda soarele si sa nu am deloc umbre. Eu curajos si Shatru putin timid
trecem de baricade si garzi, ii explic unde este, pe unde sa bage masina si
unde sa parcheze urmand ca el sa discute in hindi cu un paznic ce voia sa
afle pentru ce ne aflam acolo. Desi pentru mine atractia pentru acest loc este
mare, locul este pustiu, probabil si din cauza ca din cand in cand patruleaza
politia, in niste masini de teren inarmate pana in dinti, iar pana la

monumentul propriu-zis sunt 3 puncte de paza. Prima oara cand am venit

aici erau oameni, multe masini parcate, dar sunt convins ca doar pentru
meciul de cricket.
Ma invart putin, montez obiectivul ultra-wide, caut compozitii, gasesc un
unghi care mi se pare potrivit, imi dau seama ca un hdr ar fi singura optiune
pentru ca eram in contre jour si voiam sa am in acelasi timp si cer dar si
detalii in zona umbrita, trag cate 3 cadre cu expuneri diferite pentru fiecare
unghi, ma declar multumit si ma retrag la hotel.
Fiindca am avut o zi destul de productiva si durerea nu isi mai facea simtita
prezenta atat de intens si nici nu ma mai sperie atat de tare am fost la sala,
am lucrat picioare, cum nu mai lucrasem pana acum, am incercat exercitii pe
care nu le mai incercasem pana atunci si, spre surpinderea mea, s-au gasit 23 persoane in sala sa ma imite si sa intrebe instructorul despre exercitiile
alea, mai fac niste stretchinguri si inainte sa plec am bagat 10 minute de
bicicleta, iar cu 15 minute inainte de ora cinei ma hotarasc sa ma opresc si
sa ma duc sa imi fac un dus.
A urmat cina, dupa care am scris, m-am uitat la televizor, am vorbit cu
oameni de acasa si am pus carcasa la incarcat.

#20 Marti

Trezit cu greu, o usoara febra musculara, mic dejun, dus, citit, plecat la birou,
tras cateva cadre pe drum, durerea incepe incet si sigur sa dispara, si
moralul incepe sa fie mai bine.
La birou o revad pe Heidi, imi amintesc de vaccinul ei, il sun pe Anup ca sa
cheme medicul veterinar, ma apuc de lucru. Incep cu verificarea tabelului,
trimit cateva mailuri, apoi fac pasul cel mare si incep modelul 3d al

spatiilor de la Kurukshetra si Leelawati, pentru care a trebuit mai intai sa

petrec 2 ore curatand cele doua fisiere primite.
Nu inteleg de ce, dar Mohanty, care se ocupa cu organizarea lucrurilor la
Panchkula, are o problema, pe care imi este greu sa o identific. Ori lipsa de
pregatire, de atentie, de motivatie, de experienta, de simt al raspunderii sau,
si intentionat am lasat asta ca ultima varianta, rea intentie. Imi trimite
mailuri cu diferite sarcini, ca sa le mute din curtea lui, le raspund cat pot
de repede, trec cateva zile bune, apoi imi trimite iar mail in care ma intreaba
care este progresul, ca si cum nu ar fi vazut de la bunul inceput mailul meu.
Ma apuc, caut in arhiva, noroc ca le am organizate bine, ii timit iar mail si asa
se merge in cerc, sau mai bine zis in spirala, pana la indeplinirea cap-coada a
unui proces. Si mai rau a fost cand i-am cerut planul de situatie al clinicii si
am primit un desen din 2011, 4 ani vechime, care se vedea de la o posta ca
nu era deloc conform realitatii. Chiar daca era atat de evident, tot m-am uitat
de 10 ori pana sa trimit mailul, pe care l-am recompus de cateva ori, nu vrea
sa creada ca am ceva impotriva lui. Altfel, pare o persoana buna, sociabla,
zambitoare, putin agitata, cu o strangere de mana ferma, care poate dura tot
atat de mult cat poate dura conversatia in sine.
Astazi stiam ca iar trebuie sa merg la Panchkula, sa aleg ceasurile pentru
clinica, dar urma sa fac asta dupa candva spre sfarsitul programului.
Situatia treptelor a ramas inca incerta. Am intrebat acasa pe colegii si bunii
mei prieteni, iar solutia cea mai buna era rasina epoxidica cu granit, dar
consultandu-ma cu Mr. Atul nu exista nimeni nici in Chandigarh, nici in Delhi
care sa faca operatiunea asta. Ma gandesc ca daca cineva s-ar apuca de asta
ar fi o afacere profitabila. Pentru o tara care pare a fi in plina dezvoltare,
chiar si cu atatea probleme, in timp ce marea majoritate a oamenilor sunt
concentrati pe lucruri marunte, simt o plaja mare de oportunitati pentru
diferite domenii.

Heidi, de cand a plecat Liz, pare a fi lipsita de viata, nu vrea sa mai iasa
afara, mananca putin si mai tot timpul doarme. Am incercat sa ma joc cu ea,
dar ma ignora cu stoicism. Sper sa ii treaca depresia curand.
Tot astazi mi-a venit si laptopul de servici, al meu de 3 ani fiind deja batran in
ani tehnologici, ceea ce m-a facut sa ma simt putin incomod, prin statutul
cumva privilegiat, accentuat de aspectul fitos, alb al aparatului. Desi am
trecut de cateva luni de la sistemul de operare windows 7 la windows 8,
trecere acceptata cu greu, am imbratisat destul de repede ideea de a avea
un cont sincronizat pe toate calculatoarele, posibilitatea de a te loga cu
aceasi parola, iar paginile favorite, parolele la diferite siteuri si aspectul
interfatei fiind toate sincronizate, numai ca prezenta lui Ramlal si a inca unui
angajat care mi-au adus laptopul m-au intimidat cumva si din cauza si a
ergonomiei diferite a tastaturii, nu am nimerit deloc parola contului asa ca
am renuntat. O sa am de furca cu el in seara asta, cand va trebui sa inarmez
scula cu toate softurile de care am nevoie.
In jur de ora 15 00 ma suna Aanchal, se intorsese la Panchkula si puteam
merge sa vedem ceasurile. Las totul in dezordine pe birou, stiam ca o sa ma
intorc, ma inarmez doar cu aparatul de fotografiat, telefonul si sticla cu apa
si il rog pe Shatru sa pornim.
Cand am fost la magazinul de lumini, am aflat ca de fapt Shatru si
Shatrugan, ambele variante pe care le-am auzit folosindu-se, sunt de fapt
doua nume total distincte, Shatru insemnand de fapt inteligent. Pana acum
variam intre cele doua dar acum o sa raman doar la Shatru.
Ajungem la Panchkula, stam 5 minute acolo, arunc o privire in jur, lucrurile
pareau sa avanseze, ma uit cu tristete la trepte, uit de masuratorile pentru
curte si apoi plecam inspre zona comerciala. De data asta eram 6 oameni in
masina: subsemnatul, Kumar, Aanchal, Shatru, si doua asistente pe care le
vedeam destul de des in sect 18.

Intram in cateva magazine, vad cateva ceasuri, imivine ideea de a le

customiza si sa aplic logoul firmei, optiune disponibila la un singur magazin
din cele 5 in care am intrat, dar in urmatorul magazin am vazut un ceas mai
potrivit. Am facut poze la 3 tipuri, urmand ca Adi, Liz sau Anup sa hotarasca.
Kumar si asistentele m-au intrebat daca vreau sa gust ceva desert local care
se vindea in piata, dar am refuzat politicos, iar Aanchal m-a avertizat sa nu
mananc ca nu este deloc igienic, reamintindu-mi toate indicatiile primite de
la Liz cu privire la mancare, pa si cum trebuie sa ma port in India.
Pana am terminat plimbarea dupa ceasuri s-a facut 17 00, mergem la
Panchkula sa ii lasam pe ceilalti, apoi am plecat inspre sect 18 sa iim strang
lucrurile. Pe drum am invatat cateva cuvinte in limba hindi: Chi hal he
Ce faci?, Tik- Bine, Sone Noapte buna, Cal milenghe Pe
maine. Oamenii par incantati de ideea ca vreau sa invat cateva cuvinte in
Hindi.
Primul gand la hotel a fost sa merg la sala, inca aveam elan de ieri, dar era
inchisa, asa ca ma intorc in camera si ma apuc sa pregatesc noul laptop,
frustrat fiind de calitatea proasta a conexiunii la internet, in fundal cu
televizorul pus pe canalul VH1 India, singurul canal pe care se da aproape
numai muzica occidentala, la 20 00 ma duc la cina, de data asta am cedat si
am luat si desert, negrese si inghetata de vanilie, ma intorc in camera unde
am terminat de instalat programe, intre timp am vorbit cu parintii mei, ceva
mai mult de data asta, povestindu-le in mare experienta de aici si undeva la
putin timp dupa miezul noptii hotarasc ca e momentul sa bag somn.
Maine se intampla ca ,desi era planificat pentru weekend, urmeaza sa plec la
Dehradun, sa vizitez parintii lui Adi.

#21 Miercuri Dehradun/Dehradoon

Ma trezesc, dus, mic-dejun si ma apuc sa citesc. Se apropie ora 9, asa ca

verific ca am bagajul facut si cobor in fata hotelului. Uday nu era inca acolo
asa ca ma asez pe trepte si imi continui lectura. Incet, incet am trecut deja
de jumatate cartii lui Covey. Imi amintesc oarecum de ce nu am terminat-o
prima data cand am inceput-o. Cand a inceput sa foloseasca termenul de
credinta in aceasi oala cu managementul ceva s-a scurtcircuitat la vremea
respectiva, nu puteam intelege la vremea respectiva despre ce anume se
vorbea si cum ar fi trebuit sa interpretez si am lasat-o. De data asta am fost
ceva mai receptiv si sunt de parere ca o sa o duc la bun sfarsit.
Din fericire nu am terminat cartea fix in dimineata asta, chiar daca Nalini mia dat mesaj ca Uday va intarzia putin, am reusit sa mai citesc maxim 20 de
pagini pe treptele din fata hotelului.
Masina era incarcata cu bagaje pentru parintii lui Adi, motivul intarzierii lui
Uday, dar mai era suficient cat sa intru eu si rucsacul meu pe scaunul din
fata.
Indreptandu-ne spre Dehradun a urmat un drum de 4-5 ore in care i-am
explicat lui Uday ce cuvinte am invatat eu in Hindi, am ras, am tras in jur de
150 de cadre, mi-am schimbat pentru a nu stiu cata oara perceptia despre
India, de data asta in bine, saracia de care tot vorbeam acum a fost inlocuita
de un fel de solidaritate, viata, multitudine de culori, toleranta, bucurie.
Catre oricine imi indrept aparatul de fotografiat mi se raspunde cu zambete.
La un moment dat 3 tineri pe un scuteri vazandu-ma ca ii imortalizez, au
accelerat ca sa tina pasul cu Uday si ca sa le mai fac cateva cadre, uitanduse toti 3 fix la aparat, fara sa mai tina seama de drum, care era asemanator
cu cele din Romania la ora actuala.
Astazi am vazut si maimute pe strada, grupuri de 1-2 duzini de maimute,
maimute cautand prin gunoi, maimute batandu-se intre ele, pui de maimute.
Mai aveam nevoie sa vad niste maimute calarindu-se si gama era completa.

In mod surprinzator, astazi am vazut, pentru prima data, undeva in niste

cutii, special concepute, niste pui de gaina, iar alaturi un fastfood. Nu vreau
sa ma gandesc ca era vreun fel de loc in care, ca la supermarketurile
occidentale in care te duci sa iti alegi pestele, aici te duceai sa iti alegi puiul
din care urma sa ti se faca felul de mancare dorit. Zic surprinzator fiindca
majoritatea sunt vegetarieni, cei care mananca totusi carne, mananca pui,
apa fiind prea poluata ca sa ai incredere in peste, porcul fiind neigienic, am
vazut cum mananca din gunoaie, iar vita, pe langa faptul ca e sacra,
mananca si ea langa porc, om si maimuta din gunoaie.
Pe masura ce ne indepartam de Chandigarh incep sa primesc mesaje de la
reteaua de telefonie ca ma aflu in alt stat si ca mi s-a activat roamingul, iar
dupa numarul de mesaje pe care l-am primit pe aceasi tema, cred ca sunt
undeva la doua sau trei state departare de Chandigarh. Spre rusinea mea nu
am avut nici energie si nici conexiunea necesara pentru a ma interesa azinoapte despre Derhadoon.
Cert este, si prima data am intuit dupa numarul bannerelor care promovau
diferite scoli/universitati, situate incepand cu 50 de km de localitatea propriu
zisa, ca Derhadun este un mare centru educational, daca nu ma insel unul
din bannere specifica al 4-lea din India.
Tot drumul am ascultat muzica in limba engleza si mare mi-a fost mirarea
cand de pe cd-ul facut de Anup am auzit nu una, ci doua melodii semnate
Alexandra Stan, made in Romania. Prima experienta de felul acesta am
avut-o pe aeroportul JFK din New York, cand tipul afro-american de la
pasapoarte vazand ca sunt din Romania mi-a spus ca o iubeste pe
Alexandra Stan si ca este o minunata, iar ulterior, in Franta mai ales, am avut
experiente care cred ca sunt deja clasice printre romanii/moldovenii plecati
prin afara cand aud fredonandu-se de diferite limbaje Dragostea din tei a
celor de la O-zone. Trebuie sa recunosc ca de data asta auzind melodia
Lollipop sau Saxobeat mi-a ridicat moralul, m-a amuzat si ne-a dat o

portie zdravana de ras, mie si lui Uday, caruia nu ii venea sa creada ca

Alexandra Stan este o compatrioata. Din repertoriul de azi au mai facut parte
si Boney M, Modern Talking, C-Lo Green, si multi altii, acoperind o plaja
muzicala din anii 80-2014.
Bateriile de la aparatul foto erau incarcate, cardurile goale, asa ca nu m-am
sinchisit de nimeni si nimic, am tras dupa pofta inimii, imi venea de multe ori
sa il rog pe Uday sa opreasca, cateodata in mijlocul vreunui pod, sau in vreo
curba periculoasa, oricum numai in locuri neadecvate, dar nu am facut-o.
Stiam ca avem o oarecare ora la care sa ajungem la destinatie, iar la cat de
mi se pare de haotic raficul in India nu voiam sa mai adaug si inspiratia
fotografica ca factor de risc. M-am multumit asadar sa trag cadre din mers,
lumina fiind din belsug puteam trage linistit cu 1/1000 si diafragma inchisa
pana la 8.0, subexpus cu 1 stop, ceea ce insemna ca puteam face cadre
decente atata timp cat Uday nu depasea un 60-70 la ora.
Tot drumul a fost o veselie, muzica doar in limba engleza, fotografiat, trecut
prin multe sate, vazut multe scutere, multe depasiri, peste tot oameni care
vindeau suc facut din trestie de zahar, pe alocuri mai vedeai cate un palat
special destinat nuntilor, case din chirpici, case de lux, temple, din cand in
cand cate o vaca, sau un card, erau flancuri pe langa strazi, dar nu foarte
multe se incumetau sa blocheze efectiv strada, scutere sau biciclete
supraincarate ba cu oameni (maximul de pana acum cred ca a fost de 5
oameni pe un scuter, 4 e deja ceva obisnuit, la ordinea cotidianului), ba cu
bunuri, cand bicicleta e la deal si incarcatura prea grea cel care e la pedala
face eforturi titanice sa impinga ansamblul. Am trecut peste dealuri, ape si
undeva la mare departare cred ca se vedeau vag, in ceata, printre nori,
Hymalaya.
Ajungem in Dehraduun, resedinta statului Utrakhan, oras cu o intensa
activitate industriala si militara, campusul studentesc si cantonamentul

militar, bucurandu-se de cele mai mari si degajate suprafete de teren,

centrul fiind, in mod specific, supraaglomerat cu comert de orice natura.
Am parasit strada principala, am intrat intr-o zona rezidentiala apoi am cotito pe o alta straduta, am intrat pe o alee, iar acolo unde se infunda, la poarta
din dreapta, locuiau parintii lui Adi. Linistea, deranjata doar de ciripitul
pasarilor, era foarte placuta, iar cand paseai in gradina plina de bonsai,
munca de o viata a lui Ashok Kamur, tatal lui Adi, nu aveai cum sa nu ramai
impresionat. Nu a durat foare mult si am inceput sa remarc si diferitele
creatii, mai artificiale ale dansului, sculpturi in marmura, lemn, metal, diferite
tehnici, desene inramate, majoritatea reprezentand zeitatea Ganesha, cea cu
cap de elefant si corp uman, dar intr-o maniera total diferita fata de
reprezentarile clasice, intr-un stil propriu, omogen, constant, stilizat si foarte
modern.
Ashok Kamur, a lucrat in cadrul armatei indiene, rangul de Major, dar in urma
unei accidentari la picior s-a retras. In anul 1995 intr-un interviu publicat intro revista declara ca din timpul lui liber isi dedica ~6 ore pe zi artei, fie ea
sculptura, grafica sau bonsai. A avut multiple expozitii, dintre care una in
Mumbay, vanduta in totalitate, iar cativa din cei peste 300 de bonsai pe care
ii creste la ora actuala au fost premiati de-a lungul timpului in competitii
internationale, trofeele stand la loc de cinste, expuse in biblioteca de langa
locul de luat masa. Rabdarea necesara cresterii unui bonsai, unii fiind in grija
lui de aproape 40 de ani, se poate vedea si in desenele lui, in omogenitatea
cu care tratareaza fiecare suprafata in parte, cu diferite hasuri pe care si le-a
insusit.
Un om bun, calm, mai mereu ganditor, se simte cel mai comod in curte, intre
bonsaii sai. A urmat o cafea, vremea era foarte placuta, pranz, specific
indian, datorita prezentei mele au pregatit si niste pui si o scurta plimbare la
INFA (Indian National Forest Academy). Un campus imens, cu diferite
institutii, locuinte ale ofiterilor forestieri, un muzeu, care avea expuse in

curte tot felul de imbinari de lemn si sectiuni de diferite tipuri de sarpante,

copaci mari, batrani, iar in centrul campusului o cladire impunatoare
construita de britanici acum un secol jumatate, care era pastrata inca in
conditii bune intr-un stil neoclasic as zice. Ne-am oprit in fiecare colt al
cladirii, am tras niste cadre, la sugestia Maj. Kumar, iar intre timp vremea
avea sa ne joace feste cu o mica furtuna. Inainte sa plecam vad cum un grup
de studenti se pregateau sa joace fotbal, fara a fi in vreun fel descurajati de
vreme, pe un teren amenajat cu porti din fata cladirii. Bazandu-ma pe
experienta lor, fiind de-ai locului, ploaia nu va tine prea mult.
Ceea ce s-a si intamplat. Nu a tinut mult, dar norii nici ca s-au risipit. Din
cand in cand ploaia reincepea pentru cateva minute. Simt cum adorm asa ca
o sa trec in revista ce a urmat: ceai, plimbare in oras, intors, surubuelnita,
uitat la televizor, cina, uitat la tv, scris si somn.

#22 Joi

Trezit cu greu la 8, mic dejun, stat afara, intre timp s-a indreptat vremea,
pranzul la o familie vecina, intalnit oameni noi, reintors la casa, stat putin
apoi plecat iar, grup de femei care vorbeau despre Geeta, stat cam 1-1.5 ore,
mancat din nou, ne-am intors, odihnit cam 1 ora, citesc ,cobor in living, ne
apucam de treaba, facut poze la toate desenele lui, sunt servit cu o
surubelnita, terminam sticla de Smirnoff, facem o pauza, plecam inspre
pizza, alegem Pizza Hut, Dominos mai mancasem, ne intoarcem la casa,
termin ce aveam de pozat, ma retrag la somn, stand up comedy, nu Russel
Peters ci Louie CK, adorm.
In timpul vizitei de la pranz am intalnit alte patru persoane, 2 cupluri, care au
devenit rude unindu-si copii intr-o casatorie aranjata. Ei pareau foarte fericiti
de aceasta combinatie, si probabil si copiii lor au ajuns sa fie ok cu situatia.

Un domn se documentase inainte despre Romania, m-a intrebat de originile

limbii, a povestit de Columna lui Traian si multe altele, isi facuse temele. In
momente de genul asta parca regret ca nu sunt pasionat de istorie si ca de
cele mai multe ori a fost nevoie sa memorez ca un papagal si sa uit ca un
pestisor auriu. Si sotia lui s-a aratat curioasa de Romnia, in special de
Bucuresti, nu stiu de unde auzise de treaba cu Micul Paris. De aici a venit
sugestia ca la urmatoarea vizita prin Europa sa faca neaparat o vizita si in
Bucuresti. Discutiile au decurs ok, am pastrat un echilibru intre laudatul
Indiei, a indica cu precautie problemele pe care le-am obsersat, fiind din
afara nu puteam fi foarte critic, le-am lasat lor placerea asta, nici nu am
criticat prea mult Romania, despre care ei vor sa creada ca are un nivel de
trai foarte ridicat. Le-am raspuns cu modestie ca nu chiar si ca la nivel social
vezi cam ce vezi si in India, dar la o cu totul alta scara.
Vizita nu a durat foarte mult. Apogeul a fost desigur masa. O masa
imbelsugata, doar mancare specifica, unele din nordul Indiei, altele din sudul
ei. Discutiile s-au invartit in jurul gastonomiei, m-au intrebat noi cum
mancam. Nu sunt un fan al bucatariei romanesti, o consider grea, gustoasa
ce-i drept, dar de care e bine sa te bucuri ceva mai rar, la sarbatori eventual,
asa ca mi-am inceput descrierea cu asta. Cand am adus in discutie carnea de
vita am simtit cum, desi oamenii erau toti deschisi, a fost totusi un moment
de tacere neobisnuit, dar pe care sunt convins ca il anticipau. Dupa masa neam reasezat in lobby, s-au pus putin de povesti, iar in curand am plecat.
A doua vizita a zilei a fost, ca si prima, undeva in vecini. Am mers doar cu
dna Kumar, dl primise o vizita a unui alt vecin, un doctor dermatolog. Intram,
eram ultimii sositi si ocupam singurele doua locuri libere in jurul unei mese
circulare la care stateau deja sapte femei. Scopul acestei intruniri era sa se
vorbeasca despre Geeta, invatatura transmisa de catre Krishna in timpul
razboiului din Kurukshetra. Prezenta mea fusese anuntata deja, se stia ca
sunt un arhitect din Romania, discutia incepe, mi s-a spus ca imi vor traduce
din cand in cand, startul a fost dat de intonarea Ohm, doamna la doua

scaune distanta in partea dreapta pregatise o prezentare, s-au citit paseje

din Geta si s-a trecut la o interpretare a lor si la intelegerea lui raportata la
lumea de azi, cu argumente si analogii ce mi se pareau pertinente. Cel putin
cele care mi s-au tradus asa pareau. Am incercat sa par interesat pe tot
parcursul predicii o alta doamna nu a rezistat si a adormit, era pesemne
foarte obosita, toate celelalte participand la discutie. Ma simteam de parca
eram la un spectacol, care s-a incheiat cum altfel decat printr-o masa. Deja
era a treia oara cand mancam azi si mai era suficient timp pana la cina.

#23 Vineri

Trezirea la 7, fac bagajul, aranjez camera cum era, cobor, sunt intrebat de
ceai verde/negru, cer cafea, mai gasise 2 caiete incepute cu schite, le poze si
p-alea, niste statui mici din bronz, afara oamenii se mobilizasera, urma sa
pozam bonsai, apoi piesele de marmura, cele din metal, una din lemn si trei
din teracota. Terminam, servim micul dejun, ma retrag in camera, stand up
comedy, muzica, trec aproape 2 ore, cobor, fac o schita, plecam iar inspre
INFA, voiam sa vad culoarele, dl Ashok nu se simtea prea bine, nu e obisnuit
sa mearga prin soare, conditia medicala, plecam inspre casa, servim pranzul,
dupa care ne punem putin la televizor. S-a intors Uday, am servit fiecare cate
un ceai, iar la ora 17 00 dam sa plecam inspre Chandigarh. Ajungem la 21
00, 4 ore fix a durat druml, mi-am dat seama ca pe cd-ul cu muzica engleza
mai era un roman, Matteo, cina, dus, aruncat bagajele si somn.

#24 Sambata

Astazi m-am trezit, nu stiu de ce, foarte bine dispus. Nu am dormit mai mult
decat de obicei, dar am reusit sa ma trezesc de data asta inainte de ora 6.
Cred ca am pus alarmele mai corect din punct de vedere strategic altfel nu

imi dau seama cum. Combinatia de 2 alarme la un telefon si inca una la

celalalt, primele doua la telefonul de pe masa, iar ultima la telefonul de pe
noptiera m-au facut ca la 6 fara 10 sa fac ochi si m-am motivat sa ma duc sa
imi fac exercitiile. Un dus lung, un mic dejun fara graba si citit cateva pagini,
inainte sa ma duca Shatru la birou.
Pana si Heidi era foarte bine dispusa. Dupa 3 zile in care nu m-a vazut, acum
a intrat topaind in birou, avea pofta de mancare, avea chef de joaca, era
toata un zambet. Am terminat un fisier rapid, dau sa plec catre Panchkula,
Shatru era plecat, mai astept putin, ma mai joc cu Heidi, timit niste mailuri,
aduc la zi tabelul de activitati ca sa nu stau degeaba si intr-un final plecam.
In dimineata asta s-a tinut maratonul de la Panchkula, care de fapt a fost un
cross, nu stiu daca am mai mentionat asta, as fi vrut as fiu acolo macar sa
trag niste cadre, dar work comes first, in mod special sambata, din cate am
observat, dar macar eram binedispus ca era o zi calduroasa si ca urma sa se
termine la 14 00.
Lucrurile progreseaza destul de rapid, am o vaga idee ca se va deschide in
timp util clinica, dar tot nu stiu ce solutie sa propun pentru trepte. Rasina
epoxilica cu granit, solutia pe care ma bazam sa rezolve problema, este
imposibil de gasit in Chandigarh sau in Delhi, cred ca mai degraba cineva
calificat sa o aplice. In afara de trepte totul e in parametri, dar cu toate astea
astazi au aparut multe alte materiale care trebuie facute, modificari la
brosura, la uniforme, etc. desi multe nu tin de ceea ce fac eu, sper sa se
rezolve la timp si toate lumea sa fie multumita.
Am inceput cu verificarea unor lucruri de pe lista, s-au mai bifat cateva,
altele avanseaza, alte probleme nu au mai aparut, am fotografiat membrii
staffului si de aici, de data asta fiindca lumina era buna am cerut un scaunel,
iar sedinta a avut loc in curtea clinicii, dar doar o jumatate din intregul staff,
si din nou asistentele au fost timide si se incruntau daca le ceream sa
zambeasca.

Toata treaba la Panchkula s-a lungit, s-a discutat despre diferitele materiale
si abia pe la 15 00 am reusit sa fug inapoi la biroul din sector 18. Pe drum am
vazut sculptura unui zeu indian, albastru, intr-un pick up. Shatru mi-a zis
numele zeului, nu l-am retinut, dar era cumva parintele zeului Ganesha, cel
cu cap de elefant, caruia dl.Ashok i-a inchinat cate zeci de schite.
Nici din sect. 18 nu am scapat, am stat de vorba cu Anup aproape o ora de
vorba, putin despre Dehradun si restul despre munca.
Reusesc sa plec, ora 16 00, pe bord se citeau 40 grade Celsius, ajung la
hotel, imi las rucsacul pe pat, ma schimb si ma duc direct la piscina. Apa era
rece, afara cald, dar batea totusi vantul, am dat o tura de bazin apoi am stat
la putin si pana sa ma conving sa mai intru in apa s-a umplut zona cu copii si
parinti. Renunt, ma duc sa ma echipez si merg iar la sala, am fost pus pe
fapte mari azi.
Termin cu jumatate de ora inainte de cina, intre timp m-a sunat Adi sa imi
spuna ca maine urmeaza sa ma astepte Uday la ora 6 00, in fata hotelului.
Mergem la munte, undeva la 4-5 ore distanta.
Fiindca am sarit peste pranz din cauza ca am fost blocat la Panchkula si mi-a
fost cu adevarat foame la cina asa ca nu m-am dat in laturi de la nimic, am
luat si o portie dubla de desert, ceva fidea, cu lapte si caju.
M-am apucat de scris si am aprins televizorul gandindu-ma sa am ceva
muzica de fundal, aleg VH1 si dau peste un show pe care n-am putut avea
rabdare sa il urmaresc acasa, Romanii au talent, varianta Asia, acelasi
format, juriu de 4, aceleasi numere, oameni danseaza, altii care canta,
majoritatea cu povesti triste, multi impresioneaza, printre ei altii destinati sa
amuze, copii cu voci uimitoare la nici 10 ani, dar merge. Oricum elanul meu
de a vedea chestii indiene s-a redus simtitor. Nu pot sa vad animal planet,
discovery channel, national geographic, cartoon network dublate in hindi, ca
sa nu mai zic ca nu pot sa urmaresc un meci de cricket fara sa ma plictisesc

ingrozitor. L-am si intrebat pe dl. Ashok care sunt regulile, pare un sport
destul de simplu, dar mi-a spus ca sunt multesi atat. Nici nu o sa incerc sa
il inteleg.
Aveam de gand sa completez jurnalul pentru zilele din Dehradun, a fost o
experienta surprinzatoare, iar faptul ca vizita s-a lungit pentru ca certificalul
masinii nu a fost gata la timp, certificatul fiind motivul principal pentru care
am ajuns am ajuns in Dehradun in mijlocul saptamanii si nu in weekend cum
era planul initial, dar o sa las asta pentru prima parte a drumului de maine
dimineata, cand oricum nu va fi lumina suficienta pentru fotografiat.

#25 Duminica-Shimla

Trebuia sa ma trezesc putin inainte de 6, mi-am pus alarmele, aceasi

combinatie de ieri. M-am trezit la 4 30. Intre timp am stat de internet si am
vazut o prezentare pe VH1 despre o formatie, multe instrumente, multi
oameni, fiecare se exprima in propriul fel, au fost inclusi in albumul The god
of lounge. Sunau foarte bine, o sa caut albumul cand ajung in tara.
Fac o cafea pe ultima suta de metri, o sorb inainte sa ies pe usa, la 6 10,
Uday ma astepta jos. I-am stricat cu siguranta duminica, dar parea incantat
si mi-a oferit si o gustare. Plecam.
La semafor, un sofer parea sa se fi trezit cu greu, se tot freca pe fata. Ii arat
aparatul zambind, imi zambeste inapoi, ma lasa sa il fotografiez.
Drumul pana acum este diferit de cel catre Dehradun. Calatorind prin diferite
zone ai cea mai buna sansa sa iti dai seama cat de diferita e lumea, sper
candva sa vad si o particica din sud.
Ieri am aflat de unde vin de fapt o mare parte din cersetori. Din cauza ca in
India au loc multe dezastre naturale, inundatii, oameni isi pierd recolte

intregi, nu exista asigurare pentru ele, multi pierd tot ce au, ce au muncit,
unii aleg sa se sinucida, altii sa cerseasca.
N-au trecut 20 de minute si deja se vede la orizont profilul muntilor peste
care abia s-a ridicat soarele. Pe masura ce ne departam de oras autostrada
se transforma intr-o sosea serpuita cu o singura banda pe sens care urca pe
dealuri. Destinatia inca nu o stiam dar aveam in vedere ca trebuia sa ne
intoarcem in aceasi zi asa ca mai mult de 5-6 ore de mers nu aveau cum sa
fie.
Pe masura ce urcam, vegetatia se schimba vizibil, incep sa vad conifere iar
undeva pe la mijloc unde inaltimea era undeva la 7500 picioare (2500 m)
vegetatia era ceva mai rara. Se simtea faptul ca ne apropriem de Nepal,
zona in care eram fiind de fapt candva a Nepalului, oamenii aratau diferit.
Din cand in cand intram in niste orasele, construite de-a lungul soselei, cu
stradute ce inceapeau sa urce sau sa coboare intr-o panta agresiva, iar
terenul orizontal fiind practic inexistent oamenii au construit pe inaltime si
foarte aglomerat.
Ne-am oprit sa luam pranzul la un restaurant construit la fel, pe o panta
abrupta, cu o vedere intinsa peste o vale. Am comandat ceva paneer si
omleta. Imi place felul lor de a manca, cu mana, dar asa imi explic si de ce
hepatita de tip A este atat de populara aici. Cat timp am mancat la
televizor rula alt show de cautat talente, de data asta varianta cu India, care
ma impresionat mai mult decat cel asiatic. Comandasem si o bautara, ceva
cu lime, sarat, dar n-am putut sa o beau fiindca avea gust si miros de apa de
mare. Poate asa si trebuia, sau poate ca ajuta la ceva digestie, dar creierul
meu nu putea agreea ideea asa ca nici stomacul nu raspundea prea bine.
Asa cum e ritualul dupa masa am servit ceva, nu stiu cum sa le descriu, mici
bobite dulci si mentolate, al caror scop este sa improspateze cumva
respiratia si sa ajute la digestie. La hotel am vazut ca langa iesirea din

restaurant, de unde imi iau dupa cina cate o scobitoare frumos sculptata, au
ceva seminte mentolate si un fel de zahar folosit in acelasi scop, iar in
Dehradun era un intreg amestec cu bobite, zahar, diferite seminte, toate
usor dulci, crocante si mentolate.
Pornim iar la drum, din fericire mancarea nu a avut nici o reactie de la
curbele consecutive care nu se mai opreau, dar masinile incepeau sa se
rareasca. Desi mersesem vreo 4 ore deja, distanta parcursa era undeva la
120 km, iar muntii Himalaya erau la alti 300km. Speram ca destinatia va fi
undeva la poalele muntilor, dar am fost multumit sa stiu ca ma aflu la 250
km. Momentan a fost suficient de aproape si mi-am propus ca intr-o zi in
viata asta sa refac drumul de azi, pornind din Chandigarh si sa ajung la
munti. Raportandu-ma la relieful Romaniei, ca inaltime, acum eram undeva
prin muntii Fagaras.
Ajungem intr-un fel de statiune saracacioasa, pe marginea unui rau, a carei
atractie princiapala erau apele termale. Traversand podul catre statiune,
Uday mi-a explicat ca de fapt raul, asa cum il vedeam acum, de fapt era o
inundatie si ca sub apa ce acoperea trunchiurile copacilor lasand sa se mai
vada, doar partial, niste coroane se aflau de fapt izvoarele. Mi-am dat seama
ca inundatia era in plin proces, undeva in departare se vedeau niste oameni
blocati, pe niste formatiuni din piatra care ieseau doar un metru din apa, si o
barca in apropierea lor.
Oprim pe pod sa trag doua-trei poze. Imi moare si a doua baterie, prima
cedase ceva mai devreme, trist moment pentru ca stiam ca mai aveam
lucruri de vazut.
Inghit in sec si intram in satul-statiune. Astazi nu era o duminica oarecare.
Era o zi de sarbatoare, in care fiecare om din sat trebuia sa faca baie la un
izvor cu apa calda, unde erau amenajate un fel de dusuri publice
rudimentare, la ora aia foarte aglomerate si vesele. Am insistat cu cele doua

baterii moarte si am reusit sa pacalesc una sa ma lase sa mai trag un cadru.

Poate in aceasi zi, dintr-un alt an, ma voi intoarce aici.
Plecam inapoi spre Chandigarh, ne oprim sa bem o cafea. Desi mi-au dat un
meniu divers, optiunile erau de fapt foarte limitate, dar oricum nu voiam
decat sa beau o cafea, neagra, fara zahar. Pe peretele din spatele barului
puteai vedea si niste gustari, doua tipuri de pungi de chipsuri si cam atat. Un
local modest, dar ingrijit, in care doar ventilatoarele agatate de tavan erau
agitate si chiuveta sparta din colt amintea arata ca la un moment dat s-a
intamplat ceva aici.
Drumul la intoarcere am incercat resemnat sa fac poze cu telefonul, dar am
cedat si am decis sa ma bucur de peisaj. Doar in Shimla, un oras turistic, ce
imi amintea cumva de Veliko Tarnovo, cu locuintele parca agatate de deal,
dar mult mai dese. Am urcat pe jos, pentru lift era prea mare coada,dar mai
bine. Mi-au placut stradutele inguste, scarile abrupte, turistii trecand printre
localnici care isi vedeau netulburati de viata lor, pravaliile la strada, la
inceput cele care vindeau carne de capra sau pui, apoi se face o tranzitie
catre fructe, textile, sari, suveniruri si apoi magazine ai putea spune de lux.
Am intrat intr-o reprezentanta nike, iar o pereche de incaltari pentru alergat
era 1200 ron. Daca tot nu mai aveam baterii la camera am inceput sa fac cu
telefonul, nu voiam sa nu am nici o amintire de aici.
Undeva pe coama dealului pe care se afla Shimla este o catedrala neogotica,
dupa cercetari ulterioare am aflat ca a fost construita in a doua jum. a sec.
XIX, a durat 11 ani constructia ei si este considerata a doua cea mai veche
biserica din India. Romania sta destul de bine la capitolul biserici si catedrale,
asa ca nu mi-a atras foarte mult atentia biserica ci mai degraba structura
caselor, ce imi aducea aminte de casele de prin Germania-Anglia cu
structura Fackwerk, indiciu al perioadei in care zona era colonie britanic. Mam mirat de numarul mare de turisti indieni, Shimla fiind in primele 10 locatii
preferate de antrepenori, binecuvantata fie Wikipedia.

Intr-o librarie am intalnit si doi straini, singurii albi pe care i-am vazut in ziua
asta. De acolo am cumparat doua carti, Art of War si Think like a freak si
in drum spre masina am intrat in trei magazine foto sa caut baterii pentru
aparat. Am si gasit la un moment dat, dar nu erau incarcate decat maxim
30%, dar cum lasasem camera la masina am preferat sa nu merg pe
incredere.
Ne intoarcem la masina, pornim iar la drum, se apropia apusul, soarele nu
mai ardea atat de tare, ci din contra, umezeala incepea sa se stranga in aer,
s-au format nori, iar pe drum, in lumina apusului, a inceput o ploaie scurta.
Norocul meu ca a fost scurta ca deja imi imaginam cum intr-una din curbele
care pareau sa nu se mai termine, o singura miscare brusca, Uday ba pierde
controlul si vom zbura peste dealuri. Nu a fost cazul, dar imediat dupa ce
am plecat de la Haveli un restaurant unde ne oprisem sa mancam, o alta
masina era proptita intr-o prapastie, dupa ce soferul, beat, a pierdut controlul
masinii. Am oprit sa vedem ce s-a intamplat, nimeni nu fusese ranit, dar
chiar si asa de la o ora cat estima Uday ca mai avem pana in Chandigarh, a
trecut la 2 ore. Nu ma puteam declara decat multumit de alegerea lui.
Dupa ce am ascultat de 3-4 ori cele doua melodii semnate Alexandra Stan,
caci de atatea ori s-a repetat cd-ul, am simtit ca cedez nervos asa ca am
trecut la radio.
Pana sa ajung ma suna Shells, se intorsese din Amritsar, asa ca l-am invitat
la mine sa terminam sticla de whiskey pe care mi-a lasat-o in camera.
Cand sa ma sui in lift, vad un alb, cam de seama cu mine, astepta primul lift,
dar ii spun ca era deja la parter cel de-al treilea, incep conversatia, era
german, urma sa stea in hotel inca doua zile, lucra pentru nu stiu ce
companie si mi-a confirmat ca Shivalikview e un hotel destul de ok.
Imparteam acelasi etaj, el fiind la 204. I-am spus ca urma sa vina niste
prieteni sa bem un pahar asa ca l-am invitat si pe el, a spus ca va veni dupa

cina, in jur de ora 22 00, dar cred ca idea de a bea cu un roman l-a speriat
suficient de tare incat sa nu mai apara.
Shells a mai completat cu inca o jumatate de alt whiskey, a venit cu Lally,
care a baut o cola, era soferul serii asa ca ne-am pus pe baut si povesti, dupa
care somn.

#26 Luni

Trezirea pe la ora 7, mic dejun, mult, foarte mult suc, eram deshidratat de la
Jamesonul de aseara pe care il bausem cu cateva ore inainte. N-a fost atat
de mult incat sa provoace vreo mahmureala. Ajung la birou, stau putin de
vorba cu Anup, ma apuc de lucru, pe la ora 11 trebuia sa fiu la Panchkula,
urma sa ma intalnesc cu un tip care se ocupa de interioare, speram sa ma
poata ajuta cu situatia scarilor, inca nerezolvata. Ne-am mai plimbat prin
restul cladirii, a mai vazut cateva lucruri in neregula pentru o clinica, dar iam explicat ca destinatia initiala a cladirii era cu totul alta, iar dupa vreo 2
ore ma intorc la birou, comand o pizza domino si un suc de portocale, ii ofer
si lui Heidi o felie, ii puteam citi in ochi ca vrea sa isi schimbe putin dieta.

Se face ora 18, plec la hotel, ma echipez pentru sala, dupa vreo 40 de
minute apare si Shells, ne terminam fiecare antrenamentul, stabilim sa ne
vedem mai pe seara la un pahar, iar intre timp am mers sa iau cina.
M-am reintalnit cu germanul, si-a cerut politicos scuze ca nu a venit, a zis ca
era prea tarziu ca sa vina la ora aia, iar cand i-am refacut invitatia pentru
seara asta s-a uitat putin socat la mine, poate ideea de a bea luni seara il
ingrozea, dar m-am convins ca nu voi avea ocazia de a discuta mai multe cu
el asa ca mi-am vazut de cina mea.

De data asta Shells si-a incalcat principiile, a doua seara consecutiva si a

venit cu alta batura decat Jameson. A adus in schimb 4 sticle de vin Jacobs
Creek, rosu, sec, 2012, din care am baut doar doua sticle si jumaatate pana
sa ni se faca somn, iar intre timp, sub influenta vinului, am completat
contururile date primite de la Ashok Kumar cu desene. Ma lovise inspiratia
destul de tare.

#27 Marti

Ma trezesc la indemnul alarmelor, in jur de ora 7, cu gura foarte uscata,

Shells sforaia fara nici o treaba. Evit sa beau apa, din propria experienta nu e
bine sa torni apa peste vin, ma imbrac si cobor la micul dejun. De data asta
recipientul pentru sucul de fruc era inca gol, asa ca trec la urmatoarele
gustari de pe lista micului dejun: ou fiert, fulgi de porumb cu lapte, cafea,
banana. Am incercat si un fel de chec, dar era atat de uscat, iar eu cu gatul
la fel, incat am crezut ca o sa fac o scena penibila in care ma inec cu
mancare. Cu grija reusesc sa imi revin si merg tinta catre masa mea, sorbind
din mers din cafea.
Ma intorc in camera, ma pun sa scriu, incep sa raman in urma destul de rau,
iar la birou se aglomereaza sarcinile, mai ales dinspre Panchkula, fiindca
urmeaza sa se deschida in curand.
La ora 9 cobor, il sun pe Shatru, urma sa mai intarzie 5 minute, ma asez pe
treptele hotelului.
Astazi imi propusesem sa nu plec deloc de la birou si sa incerc sa rezolv cat
mai multe din materialele cerute pentru Panchkula, numai ca intre timp
Anup, Liz si Adi mi-au dat alte sarcini care au fost mai prioritare fata de ce
aveam deja de facut, ziua de lucru incheindu-se la Panchkula.

Termin la timp ca sa ma intorc la birou sa imi iau ce aveam de luat si sa plec

la hotel ca sa ma intalnesc cu Shells ca sa mergem la alergat.
Urma sa mergem la lacul Sukhna, in cei 6 km pe care ii aveam de parcus nea oprit politia, nu am inteles de ce, nu aveam actele la mine, am stat doar si
am privit, Shells nu stiu cand se apucase sa isi faca rugaciunea, cea in care
recita in gand niste versuri si nu vorbea deloc, politistul inarmat i-a lasat
timpul necesar sa isi termine ritualul iar dupa cateva minute de stat trasi pe
stanga am fost liberi sa plecam.
Desi la inceput jeepul militaresc al lui Shells m-a speriat, trebuie sa spun ca
este o masina foarte confortabila, daca faci abstractie de la faptul ca nu are
centura de siguranta si ca nu ai portiere.
Incepem sa alergam pe inserat, mi-a placut ca esplanada lunga de cativa
km, avea o pista speciala de alergat lunga de ~2 km, luminata seara , cu
toata ca timp de o ora cat am alergat noi, a avut loc si o pana de curent,
multe aparate pentru exercitii si ca multi oameni chiar veneau aici sa se
antreneze.
Am dat 3 ture, dus-intors, ~12 km, am terminat cu cateva intinderi,
endorfinele erau pompate in organism, ma simteam bine, nu ma mai durea
spatele sau piciorul. Am incercat sa mai stam putin pe niste pietre, dar
tantarii ne-au alungat rapid si m-am intors la hotel, am luat cina plin de nisip
si jegos cum eram, abia apoi am facut un dus, m-am apucat de scris, band
din vinul ramas si o sa ma bag la somn.

#28 Miercuri

M-am trezit ceva mai greu dar nu am intarziat la micul dejun decat jumatate
de ora, suficient ca in zona de mese sa fie aglomerat si cineva sa imi ia locul.
Sunt de peste patru saptamani la Shivalikview ceea ce inseamna un total de

56 de mese, mic dejun si cina, dintre care am sarit vreo 4 , ramanand 52. Din
astea 52, cu putine exceptii in care cineva era mai rapid, am stat la aceasi
masa, randul din mijloc, cea mai indepartata de televizor. De aici pot foarte
comod sa ma prefac ca ma uit la televizor dar in schimb sa ii observ pe
ceilalti, oricum nu inteleg nici acum o iota din cricket, iar de stiri nu mai
vorbesc. Astazi mi-am putut da si eu seama ca se vorbea despre inundatii si
un fel de protest in care mai multi oameni stateau pur si simplu in apa
insiruiti si erau foarte suparati.
Tarziu m-am gandit la posibilitatea de a lua cafeaua in camera, unde puteam
in acelasi timp sa citesc linistit.
Ajuns la birou ma apuc rapid de treaba, ma simteam in urma, dar pana pe la
pranz am reusit sa ma pun cat de cat la punct. La pranz s-a format un mic
ritual in care eu comand o pizza, iar lui Heidi, fiindca sta foarte cuminte pe
langa mine cat lucrez, o premiez cu o felie. Pe la 15 00 am mers la Panchkula
unde iar am primit sarcini peste sarcini, lucrarile apropiindu-se de final, chiar
daca pentru trepte nu s-a descoperit inca nici o solutie.
O alta mare realizare a zile a fost ca intr-una din masini exista un cablu care
face legatura intre sistemul audio si telefon, asa ca pot asculta cand ma
deplasez muzica mea si l-am delectat pe Uday cu o portie de Subcarpati.
Iar m-am intors din Panchkula doar pentru a imi strange lucrurile din birou,
pe drum nu am avut cum sa fotografiez nimic, desi lumina era perfecta, imi
uitasem cardul la birou.
Ajung la hotel, ma duc la sala, am facut si o baie de aburi dupa care am mers
direct la cina, de data asta aveau un paneer la gratar umplut cu nu stiu ce,
dar a fost foarte bun si pe langa asta mi-am mai pus in farfurile 3 feluri de
mancare.
Acum astept sa mi se incarce episodul de acum 5 zile din The Big Bang
Theory, iar afara se aud artificii si multa galagie, probabil o alta nunta, care

sper sa se termine repede, desi la cum se incarca serialul cred ca o sa il vad

abia maine dimineata inainte de micul dejun sau poate la cafea.

#29 Joi
O zi care cu mici exceptii pare a fi o copie la indigo cu cea de ieri. Trezit
aceasi ora, acelasi ritual, sector 18 la birou, lucrat, trimis mailuri, jucat cu
Heidi, pranz pizza, iar dupa ora 15 00 plecat la Panchkula, iar pe seara,
miercuri am fost la sala, dupa care la baia de aburi, care pentru clientii
hotelului nu era compensata ci trebuia sa platesc 250 rupee, echivalentul a
16 lei, iar azi am fost cu Uday in Piata de langa Shivalikveiw, din sectorul 17,
care desi era aproape nu ajunsesem aici, si era un spatiu public ce, celp
putin pe seara merita vazut, cu scopul de a printa imaginile pentru concursul
de fotografie organizat la acelasi hotel la care stau, am intrat si intr-un
english book store, unde am vazut o multime de carti bune, a trebuit sa plec
cu una la subrat, dupa care in ambele seri am servit cina putin dupa ora 8,
m-am intors in camera extenuat, dus, am baut vin, am incercat o aroganta,
sa beau vin in timp ce faceam dus, dar s-a dovedit o idee proasta fiindca
sareau stropi de pe mine in pahar, dar chiar si asa nu am abandonat nici un
strop de vin.
Am mai citit, am mai ascultat muzica, am reusit sa vad ultimul episod din the
big bang theory care aparuse cu aproape o saptamana in uma si am dormit.

30# Vineri

Trezire, mic dejun, birou, lucru. Somnul de azi-noapte nu a fost prea odihnitor
fiindca pe la ora 3 AM am fost trezit de o ceata de tantari care isi faceau de
lucru pe spatele meu, am incercat sa ii omor dar erau prea multi asa ca am
decis sa indur caldura si sa ma bag sub pilota lasandu-mi doar capul afara in
speranta in care daca ceva se aude prea aproape de fata mea o sa pot sa ii

omor, dupa care cu greu am mai adormit, iar cand alarma a sunat la 6 imi
venea sa arunc cu telefonul pe geam.
Ma uit in oglinda, parul imi statea in toate directiile, a trecut prea mult timp
de la ultima tunsoare, deja auzisem doua-trei apropouri ca ar trebui sa ma
cam tund, asa ca fac un dus in speranta ca se mai linisteste. Cobor la micul
dejun, plec la birou, imi incep ziua cu o lista lunga de lucruri care trebuiau
puse la punct, am parte de o semi-cadere mervoasa, foarte aproape de a
claca, ma linistesc, lucrez, putin, plec la Panchkula, urma sa imi pierd o mare
parte din timp doar umbland la magazine de mobile si instalatii, la ora 13 sa
ma vad cu un designer si Atul sa vedem cum rezolvam cu bucataria de care
si-au dat seama inr-un tarziu ca au nevoie la Panchkula, am terminat de facut
poze staffului din Panchkula, ma intorc la birou, in sectorul 18, mai trimit
cateva mailuril, incerc sa vizulizez urmatoarea serie de pasi pe care trebuie
sa o fac si plec inspre hotel.
Astazi trebuia sa merg iar la alergat cu Shells, numai ca planul s-a schimbat
pe ultima suta de metri asa ca dupa ce am terminat munca, am mers la un
salon unde se tunde el, unde personalul erau doar barbati, chiar daca doi
voiau de fapt sa para de fapt femei, incerc sa ii explic cu poze din telefon
cum voiam sa ma tunda de fapt, aproape ii iesise, dar a gresit la final cand
desi eu nu am vrut, el si-a dus dorinta la bun sfarsit si mi-a bagat o masca de
par sau ceara si mi-a ridicat parul si dat pe spate, asa cum pare a fi in trend
la ora actuala. In tot timpul asta S imi dadea mesaje, desi era la cativa metri
de mine, sa imi zica sa ma grabesc, desi nu eu aveam controlul situatiei, ca
intarziam la film. Trebuia sa mergem sa luam masina si pe Lally, sa
conducem 20 de minute pana la Elante mall, unde urma sa vedem recent
aparutul Avengers: Age of Ultron.
Cu toate ca am avut un accident de masina si mi-am zis ca nu mai merg cu
oameni bauti la volan, mi-am calcat pe principiul asta. Teoretic nu era baut S,
dar ne-am apucat sa bem in masina in drum spre mall din Jacobs Creek

2012, din care am mai baut zilele astea. Ma temea mai ales fiindca se grabea
sa ajungem la mall sa nu ratam inceputul. Am ratat doar 2-3 minute, din
cauza ca era coada la ghiseele de bilete.
Ne asezam pe scaune, iar undeva pe la jumatatea filmului se face intuneric.
Am crezut ca a fost ceva pana de curent cum am tot vazut zilele astea, dar
de fapt era pauza la cinema, concept cu care nu ma mai intalnisem pana
acum. Luminile s-au aprins si am plecat la toaleta si sa luam ceva de rontait.
La toaleta am facut o mega-gafa si nu din cauza bauturii nu ma simteam
deloc ametit, dar din cauza ca ma grabeam sa ma pis, iar chiuvetele de la
intrare pareau a fi niste pisoare. Fix cand eram pe punctul de a o scoate din
pantaloni, ma bate cineva pe umar, imi dau seama ca toti se uitau la mine
pe masura ce ma intorc, imi dau seama de incurcatura, imi cer scuze, toti
radeau, L era pe jos si ma duc la pisoare, unde nu am reusit sa imi duc
intentia la bun sfarsit fiindca ma busise si pe mine rasul. M-am multumit cu o
portie de nachos si ne-am intors sa vedem a doua parte din film.
Dupa film am mers la o pizzerie, sorbind in continuare din vin, am mancat in
parcarea de langa, apoi am mers inspre apartamentul lui S sa terminam
vinul. Nu aveam de gand sa raman peste noapte, dar eram convins ca nu e o
idee buna ca S sa ma conduca la hotel daca urma sa mai bem asa ca m-am
resemnat cu ideea ca de dimineata va trebui sa trag de el sa il trezesc mai
devreme.
Ajungem in apartament, mai scoate din compartimentul secret de sub pat,
unde isi tinea lazile cu alcool ascunse, o sticla de vin, ne turnam in pahare,
iar pe mmine ma luase deja ameteala. In ultimele zile peste tot am vazut
niste fluturi mari, cred ca este o invazie ceva sau pur si simplu apar cand
vremea se incalzeste destul de tare, iar acum erau pe putin 5 in camera lui
S. M-am apucat sa le omor, cu mana goala spre dezgustarea lui S si L, nu ma
asteptam la reactia asta din partea unor Punjabi, iar la ultimul fluture pe care

am apucat sa il omor am lovit putin neonul care nu era prins prea bine si s-a
desprins din perete provocand o cadere de curent.
Dupa 20 de minute in care au incercat sa rezolve problema, au renuntat si sau hotarat sa mergem la hotel, universul a tinut cu mine.

31# Sambata

Astazi m-am trezit greu. Parca am auzit si oprit alarma, am mai dormit putin
si cu o vaga durere de cap ma uit la ceas. Incepuse deja micul dejun, era
trecut de 7 dar nu cu mult. L si S dormeau langa, L il tinea in brate pe S cu o
afectiune frateasca asa cum deseori am avut ocazia sa observ in India.
Ma ridic din pat, un colt mare al pernei era rosu, patat cu vin, ma uit pe
peretele din stanga mea si pe noptiera, la fel, urme de vin, universul nu m-a
lasat sa mai beau si ultimul pahar cu vin si a decis ca el sa ajunga pe podea,
afectand in acelasi timp peretii, perna si plicul cu desenele primite de la dl.
Ashok, numai ca podeaua am avut spirit de initiativa sa o sterg imediat dupa
accident.
Stau si ma uit lung la perete, intorc perna pe toate partile, incep sa imi
imaginez ingrijorat ce s-ar putea intampla. Poate vor aparea pe nota de plata
finala a camerei. Perna se poate spala, am vazut dupa felul in care mi s-au
decolorat sosetele, din negru in ocru deschis, ca inalbitorul pe care il folosesc
este de calitate industriala, dar tot am un oarecare regret pentru ea.
Peretele, pare ceva mai simpatic asa patat cum era, prea era de culoarea
paneerului si uniform, dar totusi ma gandeam daca nu cumva s-ar putea
spala si care ar fi efectul in cel mai rau caz, un perete maroniu cu stropi
movalii ori un perete maroniu cu goluri prin care poti vedea zidul.
Ma uit in dulap, acolo materialul pentru turbanul lui Lally statea atarnat,
cumva si turbanul a incasat-o aseara.

Ma mai intorc de pe o parte pe alta, imi infrang dorinta de a ma hidrata si

cobor la micul dejun, lasandu-mi prietenii punjabi in camera. De data asta
sucul de mango a fost inlocuit cu suc de guavo, din fericire, dar, din pacate, ii
lipsea gheata. Acum stau si ma gandesc ca desi a trecut o luna de cand sunt
in India si ma asteptam sa devin un om mai bun, nu ma pot proiecta intr-o
persoana mai modesta si sa nu ma gandesc la alte optiuni la ceea ce am
deja, in cazul de fata un suc rece.
Mananc lent, meditand la mahmureala mea si ca am inceput sa fiu din ce in
ce mai nerabdator sa plec de aici si ca simt ca nu mai pot aprecia ocazia pe
care o am de a fi in India. Probabil din cauza ca ultimele zile m-am simtit
coplesit de munca, responsabilitate, problemele de comunicare care imi
accentueaza singuratatea. Am inceput sa invat mai multe cuvinte in hindi si
toti se amuza cum ma apuc sa zic Chia hal he, Boat garmie, Cal
milenghe.
Termin micul dejun, imi iau cafeaua, merg in camera, L plecase la munca, S
era si el pe punctul sa se trezeasca, ma duc sa fac un dus pana se racea
cafeaua, ma imbrac, ceasul era 8 30 si coboram sa bem o cola la bar. Sfatul
meu pentru mahmureala i-a placut, i-am povestit cum am citit nu mai tin
minte in ce carte ca bautura Coca-Cola era la inceput comercializata ca
remediu pentru dureri de cap inainte de a fi achizitionata reteta de catre un
antrepenor si transformata in mega brandul de astazi.
Ajung la birou, 9 16 minute in coltul dreapta jos al ecranului, cheful de a
munci, cu toate ca e sambata si, teoretic, program mai scurt si urma sa merg
in Ambala cu Anup. El trebuia sa discute ceva afaceri iar eu trebuia sa ma
gandesc la cum putem oferi identitate unei jumatati de etaj pe care urma sa
o obtinem.
Trimit niste mailuri, ascult niste muzica, stau pe fb, procrastinez, dau brosura
pentru Panchkula la printat, ma joc putin cu Heidi, urma sa nu ma mai vada
pana luni, iar pe la un 12 00 pornim inspre Ambala. Ne oprim la Haldirams,

locul cu toalete wow, sa luam pranzul, am luat ceva paste cu sos rosu picant,
nu aveam pofta iar de pizza sau mai stiu eu ce.
La spital in Ambala eu mi-am indeplinit rolul in 20 de minute, iar apoi a
trebuit sa astept sa inceapa, sa decurga si sa se termine discutia, cam o ora,
timp in care am consumat jumatate din baterie de la telefon.
Cand m-am intors la birou sa imi iau laptopul, trecuse de ora 17 00, mi-am
luat laptopul in speranta ca maine, Duminica, sa imi mai pun la punct din
sarcini, ca sa am o saptamana mai usoara, ajung la hotel pe la un 18 00,
voiam sa merg la sala dar m-am simtit obosit asa ca m-am hotarat sa termin
cartea lui Stephen Covey, sa beau o cafea si dupa cina sa ma apuc de scris.
Planul a mers in mare parte bine, cu exceptia faptului ca m-a cautat S, isi
terminase antrenamentul la sala de forta a hotelului si azis sa ne intalnim in
lobby. Am hotarat sa iau cina la hotel, oricum dura mai putin de 10 minute,
sa imi iau laptopul, sa mergem la el sa vedem un film, sa mai bem un pahar
de vin, eu sa imi vad de scris si apoi sa ne uitam la un film.
Nu am apucat sa terminam filmul ca lui S i se facuse foame, iar o alergie ii
facea probleme si voia neaparat sa iasa din casa. Iesim si mergem pana la
piata din sectorul 22, 5 minute distanta, cu cate un pahar de vin in mana, ne
panicam cand vedem politia, incercam sa palmam paharele si sa ne purtam
cat mai normal, practic ne-am furisat intr-un fast food, acelasi fast food la
care am mers cand m-am imbatat cu whiskey, se pare ca ceva mi se parea
foarte familiar, ne asezam la o masa, eu initial pe scaunul din dreapta si cand
m-am mutat pe cel din stanga mi-am varsat tot paharul de vin, pe masa, pe
mine si pe jos. Radem, folosesc toate servetelele pe care le gasesc pentru a
sterge vinul de pe podea, ne vine mancarea, infulecam repede, iesim, imi
face o poza, facem 2-3 selfieuri, trecem printre oameni care dormeau pe jos,
acoperiti cu paturi, facem galagie dar nimeni nu se trezeste si dam sa ne
intoarcem de unde am plecat.

S s-a bagat la somn, iar eu am terminat filmul.

#32 Duminica

Ma trezesc ceva mai devreme decat Shells, stau pe net pana se trezeste, il
conving sa ma duca la hotel pe la ora 9 ca sa mai apuc micul dejun, iar idea
de a lua micul dejun si a-l trece in contul meu i-a aparut aproape instantaneu
in minte.
Dupa micul dejun si cafea am mers in camera, eu ma apucasem sa lucrez si
dupa vreo 20 de minute s-a hotarat sa plece sa se pregaeasca de plecarea
lui la Delhi unde trebuia sa bea like theres no fucking tomorrow asa cum ii
place lui sa spuna. Desi am avut in ultimele doua saptamani trecut am avut
parte de niste momente in care m-am simtit abatut, acum moralul si-a mai
revenit.
Am coborat sub pragul de doua saptamani, ramase de petrecut in India. In
acelasi timp ma bucur ca urmeaza sa ma intorc, dar stiu ca pe masura ce se
apropie plecarea o sa imi si lipseasca India, stilul de viata de aici, oamenii pe
care i-am cunoscut, portari, soferi, ospatarii care sunt mereu aceiasi, cativa
dintre cei cu care lucrez si asa mai departe, asa ca m-am hotarat chiar daca
am mult de lucru sa nu ma mai fiu abatut si sa ma bucur de zilele ramase
aici.
Ziua mi-am petrecut-o in hotel, am lucrat, am trimis mailuri, cu ideea de a
mai recupera si in speranta ca voi avea o saptamana mai usoara.
La ora 17 00 asteptam un telefon fiindca la 18 00 fusesem invitat de cel care
m-a invatat Chi hal he sa iau cina la el acasa, impreuna cu familia lui si,
eventual, sa le gatesc ceva romanesc.
In asteptarea telefonului am mers la sala, dar ceva imi spunea ca, asa cum
se intampla de obicei, nu o sa primesc nici un telefon, ceea ce s-a si

intamplat. Dupa sala am terminat cartea lui S. Covey, am mers la cina, astazi
mi-a mers ceva mai bine internetul de la hotel asa ca am putut vedea fara
prea mari probleme ultimul episod aparut din The Big Bang Theory, dar nu
suficient de bine cat sa am o convorbire pe Skype mai lunga de 1 minut fara
sa se intrerupa.

#33 Luni

Monotonia nu este deloc interesanta si cu atat mai putin nu ma inspira, nici

macar la 5000 km departare, dar sper ca dedicandu-mi mult timp lucrului
macar lucrurile sa se apropie de un bun sfarsit aici. Pana la urma asta a fost
scopul de la bun inceput. Sa lucrez, nu sa stau doar de plimbari, poze,etc.
Am inceput numaratoarea inversa. Mai sunt 13 zile pana la intoarcere, 12
daca ar fi o sa o notam pe asta ca fiind trecuta si 11 daca socotim cand plec
din Chandigarh.
M-am intalnit astazi cu colegul de la care asteptam ieri sa ma sune. M-a
intrebat de ce nu am avut telefonul deschis fiindca m-a sunat de 3 ori si i-a
intrat robotul. Nu m-am putut abtine si am ras pe un ton care imi trada
convingerea ca de fapt omul a gasit de fapt doar o scuza buna, si oricum ii
eram recunoscator ca m-a lasat in pace Duminica. Nu am scapat de tot in
schimb, si-a repetat inviatia, de data asa pentru maine, Marti, cand urma sa
fie aniversarea lui si a sotiei. Urmeaza a fi un gratar, ceva petrecere, multi
oameni de la munca si m-a intrebat iar de mancare romaneasca si daca le
gatesc ceva. Ma tot gandesc la un ostropel de pui cu mamaliga sau poate
doar bulz.
Ma gandeam sa merg la sala astazi, mi-a mai aratat Anup un exercitiu bun
pentru spate si voiam sa si alerg, dar am dat de dimineata hainele la spalat
si nu sunt inca gata.

O sa ma odihnesc, o sa merg la cina si o sa adorm la televizor sau la un film

daca imi merge internetul decent.

#35 Joi

Din cand in cand imi zic: Nu scriu in seara asta, recuperez maine dimineata
la 05 00 , sau la birou, sau poate scriu seara urmatoare. Pana acum am
reusit chiar daca se strangeau 2 zile sa recuperez si sa scriu ca si cum m-as fi
proiectat in ziua aia si incercarcam sa reproduc cat mai multe detalii si cat
mai corect cronologic, dar acum o sa renunt la asta.
Cu toate ca astazi am reusit sa infrang bestia de banda de alergat si am
reusit sa alerg o ora intreaga si mi-e un somn de imi pica ochii in gura o sa
fac un efort pentru a nu strange o restanta la scris de 4 zile, bucurandu-ma
in timp ce fac asta de o furtuna zgomotoasa, ploaia fiind absenta din peisaj
in ultimele 3 saptamani.
45 zile in India, dar la cum au fost ar fi mai corect 45 de zile in Chandigarh si
Panchkula.
Marti dimineata a fost o scena amuzanta pe care chiar voiam sa o retin. Ma
trezesc eu ca in fiecare dimineata, mare noroc ca se intampla asta, si cobor
la micul dejun. In restaurant, era plin de oameni imbracati in tricouri identice,
albastre, pe care nu imi aduc aminte ce anume scria, dar arata a echipa de
cricket, cu singura exceptie ca toti pareau destul de batrani pentru a nu mai
face sport, fie el si cricket, scuzati sarcasmul. Nu doar ca masa la care ma
asezam de obicei era luata, dar cu greu am mai gasit un loc liber.
In afara de momentul asta, iesit din ordinea normala, marti nu s-a intamplat
nimic. Imi amintesc ca, tot dimineata, am remarcat cum toti copacii in drum
spre munca erau verzi. Nu ca erau verzi era ceva iesit din comun, ci pentru

ca cu ceva timp in urma, cel mult 2 saptamani, imi aduc aminte ca eram
mirat de faptul ca erau galbeni/rosiatici si incepeau sa le cada frunzele, in
aprilie. Intre timp nici nu am mai fost foarte atent la ei, dar poate din
fotografiile pe care le-am facut intre timp se vede vreo diferenta, dar o sa uit
sa verific.
Tot marti era ziua de vaccin a lui Heidi, uitasem sa il anunt pe Anup cu o zi
inainte, iar in momentul ala era plecat la Delhi, asa ca am rugat-o pe Nalini
sa cheme veterinarul.
Mi-am amintit. Marti a fost ziua in care am mers pana la urma la Vijay si a
trebuit sa gatesc.
Am mers in Panchkula, cu Manu si Uday, am oprit intai la o florarie din
Chandigarh, am negociat ce flori sa luam, era aniversarea lui Vijay si a sotiei
sale, si sa contribuim toti trei, o buna parte din drum Uday a vorbit cu Vijay
la telefon ca sa isi dea seama unde trebuie sa ajungem, dar degeaba, tot a
trebuit sa vina Vijay cu un suter ca sa ne indrume.
Facem o mica oprire la un super market. Incerc sa gasesc ingrediente pentru
ostropel, pui nu prea era, am zis ca daca nu gasim fac bulz. Dupa ce iesim
din magazin cu jumatate din ingrediente pentru pui, si oua si branza pentru
bulz, aflu ca de fapt martea si, parca joi sau sambata, nu se mananca deloc
non-veg, dar se poate manca ou si branza, deci a ramas in picioare bulzul.
N-am avut cuptor asa ca am improvizat, malaiul era ceva mai fin, cam ca
faina, iar mamaliga rezultata a fost un fel de piure de malai, iar paneerul,
branza deloc sarata, nu a fost o prezenta prea utila in bulz, noroc cu oul ochi
prajit, care trebuia sa fie de fapt copt, ca a mai adus ceva gust. Singurul
ingredient onorabil din tot bulzul asta a fost smantana, care a dres cu
usurinta gustul amarui al bulzului indi-moldovenesc, iar gazdele si ceilalti
musafiri au fost, cu totii, multumiti.

Bulzul nu a fost suficient, asa ca Uday a preluat stafeta de bucatar si a

pregatit o masa traditionala, cu orez, paneer, sosuri si ciapati facuta pe loc,
din coca pregatita de mai inainte de dna Kumar, iar dupa masa ne-am retras
fiecare la casa lui.
A doua zi, Joi, m-am trezit fix cat sa iau micul dejun, sa beau o cafea, sa
citesc cateva randuri si apoi sa plec la birou.
Eram bucuros ca eram aproape de a termina draftul ultimelor materiale
grafice pentru Panchkula, dar ,ca de fiecare data, cand ma apropii de final,
finalul se mai indeparteaza putin, sau nu exista cred ca este cel mai corect.
Ultimele doua zile nu am mai servit pranzul, am renuntat la pizza domino si
cred ca din motivul asta Heidi nu ma mai place atat de mult, dar Ramdal, cel
care imi aduce imi fiecare zi o cafea neagra, zat cu apa, cu care m-am
obisnuit, imi aduce ceva snacksuri pe la ora 15 daca nu am comandat nimic
de mancare.
In ultimele zile a inceput sa imi placa sa imi iau din cand in cand cateva
minute pauza sa ies pe terasa, sa inchid ochii si pur si simplu sa ma bucur de
liniste, caldura de afara si de soare. Stand in birou o mare parte a zilei, pe
nord, unde soarele nu apare, nu am avut ocazia sa ma bucur de caldura de
care se plang toti pe aici.
Dupa birou, am fost la sala, intre timp a aparut si Shells sa isi faca
antrenamentul, catre final am bagat banda de alergat amandoi, sauna cu
aburi, timp in care m-a intrebat daca vreau sa faca rost de iarba, intrebare pe
care nu am refuzat-o, dar nici nu ma asteptam sa faca rost in aceasi zi.
M-a sunat in timpul cinei sa ma intrebe cum facem, i-am mai cerut jumatate
de ora, dar chiar si asa n-am avut timp nici macar sa fac un dus ca Lally ma
astepta jos cu motorul. Speriat in ultimul hal m-am urcat pe motor si ma
tineam de umerii lui, a apreciat faptul ca eram speriat si a mers domol. A
luat-o pe stradute, nu le recunosteam si incepusem sa ma tem ca urma sa

mergem sa luam treaba si apoi sa mergem la apartamentul lor, dar m-am

linistit cand am vazut piata din sectorul 22.
Parcheaza motorul, intram in casa, urcam la apartamentul lor, Shells era cu
treaba in pat, si iar m-am panicat, dar de data asta pentru ca am vazut langa
el pe pat, o punga de cel putin 10g, ori in India daca esti prins transportand
droguri primesti pedeapsa capitala, sau cel putin asa am fost informat de
cum am pus piciorul pe pamant indian si mi-am deschis telefonul.
Il intreb de unde, cum, ce, cat, etc. imi dau partea, 1500 rupee, treaba multa
si ieftina in India, daca cunosti pe cine trebuie, conform lui Shells, treaba
venind printr-o serie de cunostiinte, terti, astfel incat sa nu se stie adresa
finala a produsului.
Lally s-a ocupat de rulat, un mod diferit fata de cel pe care il stiu de acasa,
faramitat foare bine, manual, fara grinder, fara nimic, aruncata o mare parte
din frunze, golita o tigara de continut, scos filtrul, inlocut cu unul din carton,
iar amestecul bagat la loc. Am mai facut si eu asa, dar doar cand nu aveam
foite.
Dupa doua cuie fumate, am inceput sa radem din orice, Lally mi-a pus
turbanul lui roz in cap, mi-a explicat de ce au turbanul asa, ca sa poti primi
pumni in cap linistit, desi sunt convins ca alta e explicatia, am inceput sa
ascultam muzica punjab, caldura in camera mi se parea insuportabla, mi-era
foarte sete si aveam o problema cu patura lui S de pe pat, mi se parea ca
accentueaza senzatia de caldura, iar pe la 2 AM cred ca am adormit.
Dimineata a facut S cafea, dupa ce am tras de el sa se trezeasca, la 9 trebuia
sa fiu la hotel, si abia abia a reusit sa se mobilizeze si sa plecam. Pana s-a
imbracat, a facut patul si si-a facut bagajul, ca urma sa plece in Amritsar alte
cateva zile, simteam cum imi pierd rabdarea, chiar daca n-aveam ce face
decat sa astept.

Am ajuns la timp fix cat sa imi ramana 10 minute de mic dejun, am terminat
in 5, cafeaua era deja bauta, asa ca la 9 ma postez in fata hotelului, ma asez
pe trepte si mai astept 10 minute pe Shatru.
La birou m-am apucat de o prezentare urgenta, despre care am aflat dintr-un
email primit la ora 04 AM si care trebuia sa fie gata in aceasi zi, dar pana in
16 30, dar despre ora exacta am aflat cu o ora inainte. Dupa ce am predat-o
am refuzat sa mai lucrez, nu imi luasem nici macar pauza de masa, asa ca
am desenat si ascultat muzica pana s-a facut ora plecarii.
La hotel, sala, alergat, dus, cina, scris, somn.

#36 Vineri

Shunie, ek, do, tin, char, puch, ce, sat, ad, no, daz, me no din bad Romania
ciala djaonga sau cam asa se numara de la 0 la 10 si se spune ca in 9 zila
ma intorc in Romania. Asta am invatat astazi in Hindi, de la Uday.
Imi dau seama uitandu-ma inspre mini-frigiderul Celfrost din coltul
camerei, care ascunde priza pe care a rupt-o S cand ne-am imbatat si s-a
impins in spate cu scaunul, ca a trecut ceva timp de cand sunt plecat. Turnul
de ziare care sta pe mini-frigider, masoara mai mult de o palma inaltime si
tot cred ca nu am primit nici un Tribune.
Deloc surprinzator, exact de 1 mai, sarbatoarea oamenilor muncitori sau
sarbatoarea muncii, a fost si prima zi in care am stat peste program.
Dimineata am inceput-o cu niste mici modificari la brosura pentru Panchkula,
pe care le primisem in timpul cinei, dar avand laptopul la birou nu puteam sa
ajut cu absolut nimic pana dimineata, apoi am trimis diferite fisiere, am
plecat cu Ms. Gagan sa ne uitam la alt producator de mobila, tot in
Panchkula, zona industriala, dupa care am plecat m-am intors la birou unde
am asteptat sa vina un alt angajat, pe care il vedeam de obicei in compania

lui Mr. Atul, ca sa ma insoteasca la Baddi, dar din pacate nu stia engleza asa
ca pe drum am stat in scaunul meu si mi-am vazut de fotografiatul meu.
Fara sa treaca prea mult timp am facut o paralela, sau diagonala cred, intre 1
mai, ce asteptari am de obicei de la sarbatoarea asta, mai ales cand se
intampla sa pice intr-o zi de vineri. Anul asta aveam aceleasi asteptari pana
sa aflu ca urma sa mi se amane intoarcerea in Romania cu inca doua-trei
saptamani. Chiar daca prietenii cu care am mai vorbit pana acum ma
considera a fi foarte norocos, si stiu ca au dreptate, si ca asa ar trebui sa ma
simt, starea mea nu vrea sa se conformeze.
Baddi este un oras nu foarte departe de Chandigarh. Drumul este impartit in
3 bucati, de la iesirea din CHD este o portiune de asfalt in regula, ceva
autostrada in lucru, apoi o zona mai problematica, iar a treia parte este
asemanatoare cu drumul catre Shimla,serpentine printre dealuri, insumand
in total 40-50 km, o calatorie de maxim 1 ora. Oraselul este unul industrial,
iar obiectivul pe care trebuia sa il vizitez aici era o constructie, proprietatea
companiei, care desi a fost inceputa acum cativa ani, nu a fost niciodata
terminata, dar de ea ar trebui sa ma ocup impreuna cu An. si At. sa o facem
functionala, macar parterul.
Constructia, S+P+1+2(neterminat in momentul inc are s-a abandonat
constructia).
Subsolul, folosit pe post de depozitare momentan, in plan era sa fie ocupat
de birouri si administratie, scara prin care ajungeai a fost prost calculata, iar
diferenta dintre unghiul treptelor si grinda era undeva la 1.6-1.7m in loc de
2.1m cat este minim necesar.
Parterul, cu o suprafata mai mare, i-au fost inlaturate ferestrele temporar din
cauza mirosului care persista in interior, cel mai probabil din cauza
infiltratilor de apa din cate am inteles, in cateva locuri erau sapate niste
puturi adanci de cativa metri, prin care se puteau vedea fundatiile. Apele

subterane afectasera stalpii, ceea ce a cauat si oprirea constructiei inainte

de a se ridica si al doilea etaj. In diferite camere stau nemiscate de mult
timp, considerand dupa grosimea stratului de praf, materiale, profile
metalice pentru geamuri si usi, chiar si echipamente medicale, un scaun
dentar, un radiograf, etc., tavanul fals, inceput intr-un colt al constructiei, a
fost abandaonat intr-o faza foarte prematura. Undeva deasupra usilora, pe
perete se pot vedea niste tevi de gaze, oxigen, etc. dar se opreau brusc,
inainte de casa scarii, care si ea avea aceasi soarta si nu a ajuns sa urce
pana la primul etaj.
Urcam la primul si singurul etaj, pe o rampa in doua ape, peisajul devine si
mai anost. Niste paturi zaceau uitate gramada intr-un colt al etajului, pereti
perimetrali de inchidere sau compartimentare nu exista, iar structura de
beton armat era in mod vizibil afectata de cei cativa ani de stat in aer liber,
cu precadere ma gandesc la cele cateva anotimpuri musonice. Daca doar pe
alocuri betonul aducea aminte de cum trebuie sa arate de fapt, in schimb,
aproape peste tot, era umflat, incepuse sa se degradeze, sa cada, sa faca
aparenta structura metalica, sa capete o nuanta verzuie pe unde isi facuse
deja loc mucegaiul, iar pe alocuri se vedeau urmele ploilor masive de aseara.
Unele coloane incepusera sa devieze de la directia lor verticala, grinzile pe
alocuri refuzau sa mai faca in totalitate contact cu podeaua etajului urmator,
care acum avea rol de acoperis, si acolo unde refuzau se vedeau bucati mari
lipsa de ciment, doar etrierii fiind inca prezenti, iar intr-o intersectie anume
Uday a zis ca a vazut ceva pasare dar apoi am cazut de acord ca de fapt sunt
lilieci, care o data cu galagia facuta de noi au inceput sa dea cateva ture de
cladire agitati.
Mergem din nou pe rampa, alocuri si ea este afectata, la un moment dat se
curbeaza, acolo unde grosimea ei era injumatatita, iar pe suprafata
superioara se vedea o crapatura inca subtila. Ca sa ajungem pe acoperisul
actual, sau ce trebuia sa fie un etaj 2, inainte de a fi abandonata finalizarea
constructiei, am urcat pe o scara rudimentara din bambus. Perimetral,

echidistant, se vede continuarea etrierilor, in intentia de a continua stalpii pe

inaltime, dar doar un stalp a fost fericit cu onoarea de a fi ridicat cu cativa
metri deasupra celorlalti. Multa apa baltea, direct pe ciment, incerc sa ma
gandesc la o hidroizolatie, dar nu stiu de ce, vad niste placi metalice imense ,
folosite sa acopere niste goluri, vad golul peste casa scarii, ma mai invart
putin cu Uday, trag si de aici cateva cadre si ma hotarasc sa cobor pe scara
de bambus, sa ne indreptam catre parter si sa il sun pe An ca sa imi confirme
daca mai trebuie sa constat ceva aici.
Am primit raspunsul asteptat si ne-am indreptat inapoi spre birou, pe drum
am simtit ca ma ia somnul, am mai tras cateva cadre, am dat drumul la cd
sa cante, pana in CHD am dat iar de Alexandra Stan, am zambit.
La birou am dat raportul lui L, apoi apel cu A si An, am mai facut niste
modificari la anuntul publicitar pentru Panchkula apoi o alta discutie cu L de
mai bine de o ora in care am pus la punct toate materialele la care asteptam
inca feedbac, toate au fost in regula, iar cu aproape doua ore de stat peste
program m-am deplasat la hotel. Obosit, am renuntat la ideea de a merge la
sala sau de a face altceva in afara de a lua cina si de a scrie/eventual vedea
un film.
Cal milenghe

#37 Sambata

Zi scurta de munca. Pe masura ce se apropie plecarea din Chandigarh iar, cel

putin pentru Panchkula, lucrurile from my end cum am inceput si eu sa ma
exprim cand vreau sa sugerez ca de fapt eu mi-am facut treaba, sau si mai
bine zis, nu vreau sa mai am de-a face cu lucrul asta la care am lucrat pana
acum, am cerut feedback, nimeni nu s-a mobilizat si va treziti tocmai astazi
cand ieri trebuia sa fie deja printat, ca aveti modificari de facut.

Orisicum, ziua a inceput cu exact modificarea unor fisiere, apoi o intalnire cu

Ms. Gagan in care am transmis mai departe feedbackul primit de la Liz, apoi
o intalnire cu Mr. Dinish Copra la birou, despre designul printului de
ambulante, unde era o problema fiindca cineva imi trimisese lungimea
gresita a ambulantei, a ramas sa discutam problema la locul faptei, in
Panchkula in cateva ore, a venit si Mr. Atul sa discutam despre vizita mea la
Baddi si strategia pe care vrem sa o abordam, in concluzie, tot Adi trebuie sa
hotarasca din 2-3 optiuni, dar o sa fac pentru asta o diagrama destul de
explicita care sa spuna ceea ce nu vreau eu sa zic in cuvintem, si anume ca
situatia, asa cum am descris-o si ieri, nu este deloc roz.
Dupa 14 00, hotel, am mers la piscina, 36 grade in aer, sezlongul nu avea
stare si mereu cadea, am stat pana iar s-a impuiat piscina cu copii, m-am
intors in camera, am zacut, am comandat un mojito, m-au sunat de la room
service sa ma intrebe daca vreau cu alcool sau nu, apoi o pina colada, am
mers sa iau cina, am mai comandat un cocktail, Sex on the beach, iar am
fost intrebat daca cu alcool sau fara, apoi daca vreau cu vodka sau baccardi,
m-am uitat la Asias got talent, un stand up comedy si am somn.

#38 Duminica

Ultimul weekend in India, iar peste o saptamana o sa ma intorc in Romania.

Mic dejun, 9 30, plecat cu Shatru la plimbare prin Chandigarh. Am inceput cu
sector 1, Mana deschisa si Assembly Palace, la fiecare am facut schite,
stand pe jos, in soare, de-a lungul zilei mi-am prajit ceafa si putin bratele,
bronzul tractoristic.
De data asta ca sa intru la Assembly Palace a fost nevoie sa trec pe la
centrul turistic, o mica cladire, construita in acelasi stil de neconfundat. Am
continuat cu Sukhna Lake, aici un nene cu 6 copii dupa el, nu stiu daca toti ai
lui, i-a aranjat pe o scara ca sa le facem, si eu si el, poze, am facut apoi cale

intoarsa, inainte sa plecam am baut cu Shatrugan cate un suc de nuca de

cocos, ne-am luat si cate o sticla de apa, plecam si de aici, de fiecare data
cand am intrat in masina ne-am zis unul altuia boat garmi he (este foarte
cald), urmatoarea destinatie Rose garden.
Acum 3 saptamani trandafirii erau toti infloriti, astazi putin se mai vedea din
potentialul maxim al gradinii, dar compensau oamenii multi din parc, marea
majoritatea in cupluri, care cautau intimitate si sa se piteasca de caldura. La
intrarea in parc era un batranel cu o singura camila, il intreb pe shatru cat
costa o plimbare, dar el intelege ca de fapt intreb de camera de fotografiat,
inerc sa il lamuresc de 3-4 ori, nu a inteles asa ca am renuntat.
In Rose Garden imi propune ca urmatorul obiectiv sa fie gradina zoologica, si
ultimul.
Gradina zoologica credeam ca este in Chandigarh, dar era la jumatate de ora
in afara orasului. Un amplasament generos, cel mai generos pe care l-am
vazut la o gradina zoologica, cu toate ca nu am vazut foarte multe, dar ceea
ce mi-a placut a fost nu dimensiunea ei ci faptul ca habitatele erau facute cu
simt de raspundere pentru animal. Acum ca poate vremea de afara nu era
adecvata pentru unele animale, asta e alta problema. Sincer nici nu prea vad
rostul gradinelor zoologice, atata timp cat animalele de acolo sunt din alte
zone decat cele specifice, cu exceptiile in care animalele, sa zicem, au fost
salvate si nu pot fi lasate libere in habitatul lor natural.
Pentru a vedea leul , care era una singura de fapt, trebuia platita o sua de
50 de rupee, sa stai la o coada, 15-20 de minute, sa faci un mini-safari care
dura cca 10 minute, iar norocul nostru a facut ca leoaica sa doarma bustean.
M-am uitat lung la ea vreo 15 secunde, nu vedeam nici un semn asa ca pana
sa isi miste capul eu am trait cu senzatia ca vedeta era moarta.
Noroc ca in aria de safari mai existau niste fazani galagiosi, altfel asteptarea
ar fi fost cvasi inutila.

Ne-a luat cam 2-3 ore sa parcurgem toata gradina zoologica, pe o

temperatura de 36 grade, iar cand am ajuns la masina, cel putin eu, eram
terminat.
Am renuntat la planul meu de a mai vedea locuri din Chandigarh, m-am
gandit sa ii mai las si lui Shatrugan o treime din duminica, asa ca l-am rugat
sa mergem undeva unde sa mancam si dupa sa ma lase la hotel.
Am ales Backpackers, o cafenea la care trebuia sa merg din prima
saptamana, numai ca atunci fusese foarte aglomerat, si pe buna dreptate.
Am mancat cel mai bun sandwich de cand am venit aici, iar localul pare
foarte occidental, iar pe peretele de langa intrare erau expuse cu mandrie
diferite premii primite de le The Tribune India ca fiind cea mai buna
cafenea din Chandigarh in diferiti ani.
Intorcandu-ma la hotel am vazut daunele pe care le-a facut soarele, ceafa
cea mai afectata, si acum inteleg ce imi zicea Atul despre majoritatea
indienilor care, in timpul zilei, nu au nici o ocupatie, 6 luni din an fiind cu
temperaturi mari, astazi a fost doar preludiul. Am verificat starea vremii in
urmatoarele zile si vor fi 4 zile consecutive cu 41 de grade. O ultima
saptamana calduroasa in Chandigarh.
La cina mi-am dat seama ca mai exista 2 persoane care se afla de ceva timp
in hotel, si care, ca si mine, au o masa preferata. SI mai interesant este ca
fiecare dintre noi stam la o alta masa, singur,suntem europeni, din cate imi
dau seama, de mine nu am dubii, iar ei sunt ambii blonzi, la inceput am
crezut ca sunt impreuna ca s-au sinconizat la sosire, probabil sunt nemti, iar
mesele noastre trei formeaza un colt al salii de luat masa. Domnul din stanga
mea de fiecare data dupa ce termina masa isi comanda o bere, iar doamna
din fata mea, tunsa scurt, cu ochelari, initial mi s-a parut tanara dar cred ca
are undeva in jur de 40 si doar se mentine bine si sigur e venita aici cu
munca, afaceri, poate educatie. Daca ma gandesc bine, timp de o 40 de zile
cate s-au scurs, nu cred ca am vazut in total peste 10 albi.

Asias got talent si internetul mi-au tinut companie in continuare pana cand
m-am aruncat la somn.

#39 Luni

Agi bohot garmi he- Astazi este foarte cald

Imi place ca indienii, vazand ca fac eforturi minime de a le vorbi una din
multele limbi, se amuza si sunt foarte incantati, ba unii chiar se arunca in a
spune ca le va fi dor de mine.
M-am trezit ceva mai tarziu, micul dejun a fost ceva mai lent, am coborat
direct cu rucsacul dupa mine si n-am apucat sa ma duc sa mai citesc
inainte de a pleca la birou. La birou nu aveam hartie igienica, iar cand am
rezolvat problema planurile mi-au fost perturbate, dar doar pentru 2 minute,
suficiente cat sa nu explodez. Cred ca ceva din combinatia de aseara nu a
fost ok, cu toate ca am mancat cea mai picanta chestie spicey pe care am
gustat-o pana acum.
Am lucrat in birou pana pe la ora 15, Ms. Gagan ma cheama pana la
Panchkula sa mai rezolv niste chestii cu Mr. Dinish Copra. Heidi este ceva mai
ok, o las sa ma muste daca vrea, nu are putere suficienta, inca,.
Panchkula, portbagaj plin cu brosura gresita, am invatat cu ocazia asta cum
se zice ma doar capul Agi me bal bohot he, parca, nu mai pot baga mana
in foc.
Dupa Panchkula am hotarat sa pelc direct catre hotel, am fost la sala, mi-am
varsat nervii alergnd, tunnel vission, 1382 kcal, 114min 30, 9-10 km/h, 17.7
km, voiam sa fac semimaraton dar incepuse sa ma jeneze genunchiul, si cum
nu vreau sa stau iar in repaos cateva luni m-am oprit inainte de a intinde
coarda prea mult.

In timpul asta unii s-au luat la bataie in sala, restul s-au oprit de tot din ce
faceau ca sa urmareasca, eu m-am multumit sa intorc capul de pe banda de
alergat din cand in cand.

#40 Marti

Nu sunt superstitios de felul meu, nu o sa dau vine pe Marti sau pe faptul ca

5 a 5-a 2015, 3 de cinci, 2+0+1=3, etc. Daca e sa caut legaturi de genul
asta, le gasesti pentru orice, inclusiv pentru faptul ca eu nu mai am baterii,
sau ca sticla de apa pe care am cerut-o de la room service este un
Himalayan roz si nu kinley precum toate sticlele de apa pe care le-am gasit
pana astazi de la cei de la housekepping, lucruri banale, daramite pentru
faptul ca internetul merge atat de prost.
Ma asteptam ca pe ultima suta de metri sa se aglomereze lucrurile, dar nu
anticipam ca atat de mult si sa se verse pe capul meu si taskuri care trebuiau
sa fie gata cam de cand am plecat din Romania. Nu trebuie sa ma agit ca si
daca partea mea de treaba ar fi gata toata la timp, ipotetic si absurd vorbind,
la celelalte capete oamenii nu se vor strofoca sa duca la bun sfarsit, mai ales
ca weekendul se apropie. Singura parte urata este ca ar trebui sa imi iau
precautiile necesare ca sa pot sa termin taskurile in Romania, in 5 zile voi fi
in colivia mea de la etajul 8. Nu cred ca voi reusi sa fac asta la cat de
nerabdator sunt sa plec.
Partea buna a zilei a fost ca am fost iar in deplasare, am reusit sa trag destul
de multe cadre, iar santierul pe care l-am vizitat a fost chiar decent cu mici
exceptii. Spitalul care se construieste in Khanna, se ridica acum cu 3 etaje
deasupra parterului, un al patrulea are un inceput, dar are doar o rampa
neterminata care nu poate sa te duca acolo. Ca si Baddi, Khanna, nu are
tamplaria pusa, dar se tine mult mai bine, presupun ca e o constructie mai
recenta, iar peretii de compartimentare exista, majoritatea din zidarie si

cativa la parter din lemn. Comentariile mele negative referitoare la cladire

vor fi cateva crapaturi, un ciment de proasta calitate folosit ca adeziv pentru
niste placi de faianta, cateva crapaturi la pardoseala parterului, care
presupun ca e ceva in neregula cu pamantul de sub, cateva zone de mucegai
la parter, sub terasa, unde din cauza ca lipseste un burlan sau o teava, orice,
care sa indeparteze apa de la fata peretului a afectat si interiorul cladirii,
cateva cuiburi de pasari, stupi de viespi si inca ceva, ce nu mai vazusem,
niste insecte si-au facut cuib pe perete, dintr-un nisip, dar e destul de solid si
care in timp afecteaza cimentul de pe perete.
Ce mi s-a parut atipic, dar cu siguranta nu pentru India, este faptul ca nu
exista scara interioara, ci doar o rampa si lift.
La intoarcere ne-am oprit sa luam pranzul intr-un Haveli, cel mai popular lant
de restaurante din Punjab, parca asa l-a caracterizat Shatrugan, dar nu era
nici pe departe asemanator cu cel la care am fost cand m-am intors cu Uday
de la Shimla. In afara de nume si, poate, meniu, nu aveau nimic in comun,
iar asta m-a facut sa fac o conexiune cu locatiile firmei.
Am vrut sa comand palak paneer, branza cu spanac, dar recolta de spanac
probabil a fost slaba prin zonele astea, asa ca am luat paneer butter masala.
Inainte sa o taiem din loc, Mishla, sau cred ca asa il cheama pe domn, mi-a
facut un semn ce aducea a tigara, m-am gandit ca vrea sa fumeze, am zis ca
ok, nici o problema, dar aparent voia sa fumam impreuna si cum deja
acceptasem nu am mai dat-o cotita.
Am mers pana la 20 de pasi de restaurant, unde era un mic chiosculet, care
vindea aproape orice la bucata sau in cantitati mici, de la caramele, la
sampon, inclusiv tigari, si dupa o pauza de o luna am fumat o tigara, nu stiu
ce brand era, dar combinata cu mancarea, caldura de afara, constiinta, mi sa facut scarba si doar am pufait-o subtil, ca sa nu ofensez pe nimeni.

In continuare drumul de intoarcere ne-a fost blocat de un accident rutier,

care a provocat un blocaj pe cativa km si era amuzant sa vad cum marile
camioane blowhorn cum credeam ca se numesc, dar de fapt sunt brandul
Tata, iar blow horn e doar un indemn pentru a claxona in momentul in care le
depasesti.
Am stat in rand cu ceilalti participanti la asteptare cateva minute, am facut
cativa pasi in speranta localizarii accidentului, dar dupa 100 m ne-am dat
batuti si ne-am intors la masina, moment in care un indian iese dintr-o
masina sa vorbeasca cu mine.
Sharma, un individ care a calatorit prin mai toata europa, foarte prietenos si
care, asa cum spunea el, intra in vorba cu toti europenii pe care ii vedea
fiindca Ii considera prietenosi, altfel, probabil asa cum vad eu multi indieni.
Am facut schimb de contacte, nr de telefon si whatsapp, dupa care am
plecat, dar nu fara sa ne vorbim ca intr-una din zilele astea sa ne vedem in
Chandingarh, aceasi destinatie pe care o avea si el, sa stam la povesti.
Curios mi s-a parut ca Shatrugan, imediat dupa ce ne-am indepartat, a
inceput sa il critice, punandu-I eticheta de fudman, sau ceva care suna
asemanator cu asta, om care te opreste, vorbeste cu tine si pare foarte
prietenos. Nu refuz a-I da credit lui Shatrugan pentru opinia lui, dar cred ca
isi are bazele in ideea ca omul vorbea foarte bine engleza pentru un indian,
asa ca cel mai probabil are doar radacini aici, dar probabil s-a nascut sau a
crescut in alta parte, ceea ce pentru un alt indian, traditional, poate parea
jignitor. Oricum nu am dezbatut mult subiectul, comunicarea deficitara s-a
dovedit utila in cazul de fata.
Decizia a fost sa o luam pe alt drum, drum cu adevarat indian, mult mai
ingust, unde a trece doua masini simultan era putin probabil, printre sate si
campuri. Nu m-am gandit sa le explic ca si drumurile cu adevarat romanesti
tot cam asa par.

Am ajuns la 17 00 la birou. Heidi era incantata sa ma vada, stia ca urmeaza

sa primeasca ceva de rontait, iar eu am incercat sa mai trimit niste fisiere si
sa rezolv niste taskuri.
Fix cand am crezut ca sunt gata de plecare Liz, mi-a retrasat sarcinile,
adaugandu-mi tururile virtuale pentru Panchkula si Ambala, taskuri care
existau, dar care brusc au devenit prioritare, si de faptul ca Adi ma vrea
inapoi in India la inceputul lui August. Am incercat sa negociez pentru
Septembrie, dar daca s-a pus problema intre a nu mai merge deloc si a
merge in august, am ales-o pe cea din urma, dar nu fara sa ma lupt cu mine
insami si fara sa inghit in sec cand am raspuns: Ok. August it is then.

#42 Joi
Fosters 650 ml, Australias Famous Beer, International Quality. Alternativa
la capitolul bere indiana peste 330ml din meniul oferit de Shivalikview era
Kingfisher. Mi-am zis ca daca tot plec curand sa gust altceva.
In cosul de gunoi zac toate resturile sederii mele aici. Cateva sacose din
panza, o cutie metalica plina cu seminte, pe care nu am mai apucat sa o
termin, regulamentul de inscriere la concursul de fotografie din Chandigarh,
o panglica textila rosie pe care am folosit-o ca semn de carte si cam atat se
vede la suprafata, iar putin mai in dreapta, in alt cos, se afla hainele
murdare, pe care vreau sa le dau la spalat inainte sa plec.
In seara asta am facut eu pe housekeeperul si am facut curat in camera. Miam strans urmele sederii mele ramanand la dispozitie doar ceea ce o sa am
nevoie pana plec.
Tot invartindu-ma in camera dupa ce am facut dus si cu picioarele ude am
luat tot praful de pe podea pe talpi. Asta s-a intamplat aproape zilnic si nu

pot sa imi dau seama cum intr-o camera in care se face curat zilnic cam pe la
ora pranzului seara poate fi atata praf pe jos, in conditiile in care cand intru
in camera draperiile sunt trase si usa de la balcon este inchisa. Trebuie sa imi
notez undeva ca in August sa imi aduc o pereche de papuci.
Inchizandu-mi geamantanul o punga, cu ceva in interior, pe jos. Cand am
ridicat-o era batista, mirosind a mir, pe care mama mi-a dat-o sa o miros
cand mi se face dor de casa. Am avut momentele pe care le anticipia, dar
uitasem cu desavarsire ca batista a existat vreodata.
Toata lumea este incantata de intoarcerea mea in August, iar unii mi-au spus
deja ca le va fi dor de mine.
Am reusit sa ies iar la alergat cu Shells. Stabilisem sa ma vad cu Sharma, dar
alergatul m-a tentat mult mai tare asa ca m-am eschivat intr-un mod ordinar
si am amanat intalnirea pentru maine dimineata la mic dejun. Mi s-a parut si
putin faptul ca a insistat, dar asa mi s-a parut si cand am aterizat in Delhi.
Faptul ca esti alb ii determina pe unii indieni sa insiste sa te ajute sau in a
socializa.
Alergarea a constat in 4 km alergati in viteza la Sukhna Lake si o serie de
trepte. La inceputul pistei de alergat exista o platforma patrata ridicata la
cred 6-8m, care se aseaza pe un grid de stalpi apropiati. Pe platforma se
ajunge prin niste trepte, mana curenta de metal pe lateral, iar pe centru este
un parapet central care imparte intreaga scare pe doua sensuri. Sincer as
face una d-asta in fiecare parc care exista in Bucuresti.
La munca am inceput prin a discuta cu Anup despre un nou proiect ce se va
desfasura in India, dupa un model care se aplica in America, ce trebuie sa fac
eu, am incercat sa ii arat chestiile pe care le mai am pe cap de terminat, miam stabilit prioritatile si apoi am mers in Panchkula sa fac una dintre
chestiunile presante, pozele pentru turul virtual ce va fi urcat pe website.

A fost prima data cand am facut asta, m-am documentat inainte, dar tot am
facut cateva greseli, pentru care a trebuit sa reiau unele incaperi de la capat.
In primul rand trepiedul nu era tocmai cel mai potrivit. Pentru fotografie
normala cu lunga expunere ar fi mai mult decat decent, dar pentu tururi
virtuale, unde din ce am vazut, pentru a reda sfera fotografiata ca si cum ar
fi acelasi punct care isi schimba directia in care priveste, aparatul de
fotografiat ar trebui sa fie aflat ceva mai in spate, iar pentru asta trepiedul ar
fi avut nevoie de o extensie. Tragedie nu este, rezultatul va fi apropiat, iar cei
pentru care lucrez in mod clar nu isi vor da seama, oricum daca as fi precizat
situatia mi s-ar fi spus sa ma descurc cu ce am. Apoi, trepiedul asta, fiind
unul mediu ca bani, articulatiile nu sunt cele mai rigide. Aparatul cu tot cu
obiectiv este ceva mai greu si asezat pe verticala s-a intamplat sa incep o
camera cu aparatul perfect perpendicular pe verticala incaperii, adica cu alte
cuvinte toate verticalele peretilor erau paralele, iar la final sa ma trezesc ca
verticalele plecau la plimbare. A dorat in total 5 ore, doar fotografiatul, sper
ca postprocesarea sa nu ma omoare, oricum acelasi proces trebuie sa il repet
maine in Ambala, noroc ca sunt cevamai putine camere, iar lipitul, pasul
urmator, se va intampla oricum in Romania.
De dimineata am reusit in sfarsit sa ma trezesc din nou la 6. Nu fiindca m-as
fi bagat la somn mai devreme ca de obicei, Krishna fereste, dar cum nu sunt
degeaba dornic sa precizez de fiecare data cand apuc ca sunt inapt la
smartfoane abia aseara am realizat ca motivul pentru care nu m-am mai
trezit de cand am renuntat sa pun alarme si la telefonul vechi, era ca
snoozeul de fapt nu era activat, la nici una din cele cateva alarme puse. Nu
mi-am dat seama cat de in urma cu tehnologia sunt, pana cineva a ramas
socat cand i-am zis ca eu abia acum 6 luni, prin decembrie, am decis sa intru
in randu lumii.
La 7:05 eram la micul dejun, dar locul iar mi-a fost luat, de singura persoana,
in afara de ospatari, care era in sala. M-am si uitat la ceas, poate de fapt ma

trezisem sa cobor mai tarziu, dar nu, asa ca am ocupat locul la una din
celelalte doua mese care formau acum cateva seri coltul occidental.
Chiar este un loc cautat. Aseara la fel. Cobor la inceputul cinei, vad ca
altcineva era in locul meu, ma asez la o alta masa, intre timp pleaca, iar seful
de sala vine sa ma salute sa ma intrebe daca mi-am mutat locul. Dupa ce iam explicat de ce nu eram in locul meu preferat din sala, m-a intrebat de
unde sunt, daca din Rusia, dar cand i-am zis de Romania stia macar de
Dracula, cinste lui.
Dintre oamenii care imi vor lipsi cel mai mult din India cred ca vor fi si cei cu
care am interactionat cel mai mult: portari, ospatari, soferi. Unul altuia, cu
totii, ne-am zis sir, salutat mereu corespunzator momentului zilei si zambit.

#43 Vineri
Cu putin noroc asta va fi ultima zi de munca din calatoria asta. Am sa il rog
pe Anup sa imi spuna daca pot sa plec inspre Delhi ceva mai devreme. As
vrea sa vad capitala Subcontinentului, orasul cu o populatie pe moment cel
putin egala cu cea a intregii noastre tari, inclusiv romanii aflati in Diaspora.
Dupa ce am luat micul dejun m-am intalnit cu Sharma la hotel in jurul orei 7
30. Mi s-a parut putin suspicios omul, asa ca m-am gandit sa fiu mai precaut
si am ales Shivalikview ca loc de intalnire. Oricum trebuia sa vina Shatrugan
sa ma ia la 9. Am stat de vorba, am baut cate un ceai, darjeling, tip de ceai
de care am auzit pentru prima data in SUA cand eram barista la Niagara
Falls, numele venind de fapt de la o zona geografica din nordul Indiei, la
cateva sute km de Chandigarh.
Mi-a povestit cu ce se ocupa, am schimbat pareri despre India, despre
Romania, despre afacerile lui, iar el si-a facut planul ca pentru la urmatoarea
mea sosire in India sa chefuim, eventual sa stau intr-unul din apartamentele

pe care le detine, se ocupa de imobiliare si miere de albine, ca alternativa la

Shivalikview, care este unul din cele mai bune si scumpe hoteluri din
Chandigarh.
La birou urma sa am o intalnire cu Ms. Gagan si cu Mr. Chopra, sa vedem
cum reusim sa coordonam activiatea pe viitor, cat voi fi eu plecat, mai
aveam cateva lucruri de terminat, mailuri de trimis, facut modificari, primit
raspunsuri, care nu au venit, dupa pranz am fost in sect 19 Chd sa vorbesc
cu Mr. Atul, sa vad mostra pentru trepte, apoi Panchkula sa vad un exemplu
pentru un panou destinat receptiei, pe care trebuia sa apara logoul
companiei, dar am fost retinut pentru mult mai multe taskuri, iar intr-un final
am reusit sa plec in Ambala, unde trebuia sa repet procesul de ieri, sa trag
cadrele de care am nevoie pentru tururile 360 care urmeaza a fi puse pe
siteul de promovare al spitalelor.
Ajuns in Ambala, in salonul de terapie intensiva, care mai suferea cateva
modificari, era putin deranj asa ca jumatate de ora s-a pierdut pe facut
ordine si curatenie si pus asternuturi pe pat. Am fost totusi suficient de
norocos ca au fost doar trei satii in care trebuie sa fac tururile, dar sala de
operatii era momentan ocupata dupa ce am terminat salonul de terapie
intensiva, asa ca am mai luat fortat o pauza de 30-40 minute, in care am
primit un telefon prin care eram instiintat ca Mr. Ashok era in spital la PGI,
acelasi spital despre care cred ca am mai zis ca este unul dintre cele mai
bune, dar in acelasi timp are o reputatie proasta fiindca aici sunt trimise mai
toate cazurile care au sanse slabe de a mai fi tratate.
Am terminat cu pozele, abia pe la un 18 00, am plecat cu Shatrugan la PGI,
un ansamblu medical care se intinde pe 4 hectare, informatie primita de la
Manu, impartit in mai multe cladiri, fiecare avand o specializare a ei. Dl.
Ashok era in centru de cardiologie, la etajul 2, salonul privat nr. 4.
In salon mai erau sotia lui, Manu si Anup, dar totusi era o liniste destul de
apasatoare, dar am incercat sa fac abstractie, sa zambesc, sa fac oamenii sa

zambeasca si ei. I-am aratat dlui Ashok desenele, iar raspunsul lui catre Anup
a fost ca incerc sa ii invat stilul si ca sunt pe drumul cel bun.
Mi-a mai zis si ca data viitoare cand o sa vin in India, el va avea o inima
noua, dupa care s-a corectat si a zis ca nu noua, ci mai tanara. Cu toate ca in
final este o veste buna asta, linistea din camera ma facea sa ma gandesc ca
ceva nu este in regula, dar nu am simtit nicidecum nevoia sa insist. Doar am
zambit in semn de incurajare.
Vizita nu a fost foarte lunga la spital, dar inainte de a merge la hotel trebuia
sa trec intai pe la birou, sa imi strang lucrurile de acolo. Afara era bezna, iar
in afara de portar mai erau in cladire Uday si inca o tanara in camera in care
in timpul zilei lucrez eu, intinsa pe o saltea si dormea. Nu stiu daca nu cumva
s-a trezit si doar era panicat in timp ce mi-am strans eu toate lucrurile, dar
nici nu as fi vrut sa am mustrari ca am trezit-o din somn, asa ca am incercat
sa fiu cat de silentios puteam fi, numai ca s-a declansat o alarma de la o
masina ceea ce mi-a stricat eforturile de a fi silentios, dar cu toate astea nu a
avut nici o reactie. A mai durat doua secunde si am iesit afara din camera, cu
tot bagajul dupa mine.
La hotel am mers direct la cina si m-am asezat in locul meu. In secunda
urmatoare, un tip ma intreaba daca se poate aseza si el. Observ ca
restaurantul nu era tocmai plin, dar totusi am acceptat, poate voia sa faca
conversatie. Cum tot timpul pe care l-am petrecut la Shivalikview am servit
atat micul dejun cat si cina singur mi-am zis: De ce nu? , era ultima seara.
Se aseaza pe scaunul din fata mea, ma apuc sa mananc, deschid
conversatia, nu retin cum il cheama, incepe o conversatie tipica, normala,
pana il intreb cu ce se ocupa si ce face in Chd si mi-a raspuns ca participa la
ceva cursuri despre HIV si comunitatea gay &co. Ma blochez putin, il intreb
cu un zambet care se vedea ca nu e al meu daca el este, ezita o secunda
dupa care admite ca este, dupa care imi spune nr camerei lui si etajul.

Nu ma panichez, m-am dus cu gandul la celelalte persoane pe care le cunosc

si sunt asa, dar ma intreaba daca eu sunt si ii neg, ba chiar ii spun ca am
prietena si ii arat o poza cu ea. Continuam conversatia, ii explic ca nu am
nimic ce ei, etc. Nu aveam de ce sa ma ingrijorez. Ulterior vine o amica de a
lui, m-am linistit de tot, s-a asezat cu noi la masa, apoi un alt tip. Vorbim cu
totii, le arat desenele care le-am facut in Chandigarh si Amritsar, termin de
mancat, comand o bere, termina si ei de mancat, iar dupa ce platesc nota de
plata pentru bere, se ridica si pleaca, iar eu raman pe loc.
Dupa cateva momente el se intoarce si se aseaza iar pe scaunul din in fata
mea.
Ma ridic si plec. La iesire din restaurant ma intalnesc cu seful de sala, cu care
mereu ma salut si schimbam vorbe de bine. Ii spun ca este ultima mea
noapte in hotel. In tot timpul asta dubiosul, ca sa nu folosesc nici gay sau
homosexual fiindca tipul nu cred face cinste comunitatii din care se crede a
face parte, statea la cativa metri in spatele meu si incerca sa para cat mai
natural in timp ce astepta ca eu sa imi termin conversatia. Am vazut asta si
m-am decis ca nu vreau sa urc in acelasi lift cu el, asa ca am urcat pe scari.
Nu ma asteptam ca si el sa urce pe scari, cum nu ma gandisem ca nici
cartela de la camera nu o aveam in buzunar ci in ghiozdan.
Ma opresc la etajul doi, in fata liftului, se opreste si el, il intreb de ce nu a
luat liftul, se face ca nu ma aude, imi scot cartela, dau sa merg inspre
camera, il vad ca se ia din nou dupa mine, ma opresc si il intreb unde merge.
To your room imi raspunde si ma panichez, dar incerc sa raman calm. Imi
scapa un ras ironic la care el insista Just friends, let me come to your room,
moment in care ma opresc, ii explic ca ma deranjeaza, intre timp aveam
camera de fotografiat stransa in mana dreapta, eram pregatit sa i-o izbesc in
cap daca incerca ceva, si il rog diplomatic sa plece la etajul lui. Just friends
insista el, cu o privire tampa si bovina moment in care ii zic un clar Nu in fata
si imi continui drumul spre camera, cu pas marit, deschid usa cu cartela si in

secunda doi eram cu piciorul in usa si blocand usa atat sus si jos pentru a nu
ma trezi cu dubiosul intrand peste mine.

#44 Sambata
In dimineata asta am parasit Chandigarhul. Asa cum ma si asteptam, desi
eram foarte tentat sa spun ca abia asteptam momentul asta, chiar o sa spun
ca abia il asteptam, fiindca sunt linistit ca ma voi intoarce, destul de curand.
La ora 6 40, am primit apelul de plecare de la Shatrugan, bagajele mi-erau
facute intr-un mode destul de superficial si am coborat la receptie. Aveam de
gand sa imi cumpar un troller mai mare fiindca speram sa cumpar candva si
ceva suveniruri, din Delhi daca din Chandigarh nu am avut cand.
Dupa cateva mici probleme administrative in care a trebuit sa platesc o
oarecare suma in plus, echivalentul a 400 ron. Am vazut si chitanta, 120.000
rupi, pentru 43 nopti, echivalentul a aproximativ 2000 $.
Destinatia era Delhi, dar am oprit intai sa ne intalnim cu Anup, care trezit din
somn in weekend, singurele 2 zile inc are putea sa nu se trezeasca la ora 7
ca sa isi duca fetita la scoala, ca sa imi plateasca diferenta de la hotel pe
care am platit-o din banii mei, adica tot ai companiei. I-am povestit
intamplarea de aseara cu dubiosul si mi-a zis ca in India e ceva ce se
intampla, ca oameni gay sa se dea la cei care nu sunt, in acelasi fel in care
ala a incercat sa ma abordeze pe mine.
Nici eu, nici Shatrugan nu apucasem sa luam micul dejun asa ca am vrut sa
ne oprim la Haldirams dar deschideau de la ora 9, inca o ora de asteptare,
pe care nu neo permiteam.
Sharma a insistat sa ne intalnim fiindca imi cumparase un mic cadou de
ramas bun, desi ne-am cunoscut cu doar cateva zile inainte si am vorbit de
doua ori. Nu imi placea ideea de a-l trezi de la ora 7 ca sa mearga 40 km ca
sa ne intalnim sa imi dea cadoul, reprezentat de doua mici cutii de

bunataturi indienie, dar i-am facut pe plac si ne-am intalnit pentru cateva
minute in Ambala, am mai facut cateva poze impreuna, iar eu si Shatrugan
ne-am continuat drumul.
Ne-am decis sa luam micul dejun la un Haveli din Ambala, si asta la fel de
diferit de celelalte in care am intrat, iar pe drum am mai vazut cateva alte
restaurante, din acelasi lant, care nu aveau nici o treaba, fiecare intr-un stil
propriu.
Am mers pe mana lui Shatrugan si am luat Indian Pizza. Era o lipie
crocanta, de tip Naan, ceva mai groasa, cu bucati de paneer si ceva
asemanator cu dosa masala drep umplutura. Nimic neobisnuit la gust, mi-a
placut ideea ca se serveste cu smantana, mai potolea ardeiul picant, dar
parerea mi-a fost data peste cap cand am vazut un mic vas cu zahar din care
Shatrugan si-a varsat peste smantana. Adaugand si sucul de ananas pe care
l-am comandat si avea sare in el, voi trage concluzia orice e sarat, picant, vor
exista unii care sa bage si ceva dulce inauntru, iar altii care se asteapta la
dulce, sa primea de fapt sarat si sa fie multumiti si asa. Nici nu ma mira ca
bucataria indiana e atat de diversa, la cate combinatii dubioase fac. Sa pui
zahar in smantana, si mie care mi se parea ciudat ca atunci cand aveam
doar cativa ani puneam zahar in iaurt doar pentru a-l aduce mai aproape de
iaurtul dulce cu fucte.
Drumul spre Delhi a fost amuzant. Am facut poze stand linistit pe scaunul
meu, am cantat, m-am facut ca dansez, am ras, apoi m-am calmat, nu voiam
sa creada Shatrugan ca ma bucur atat de mult ca plec, dar nu era doar asta
motivul. Soseaua era buna, nu prea era trafic, cadrele ieseau bine, subiecte
apareau la tot pasul, muzica, in alt context insuportabila mie, acum imi
ridicase moralul destul de sus, si nu ma refer la manele, dar niciodata nu am
ascultat atat de mult Pitbull intr-o zi.
Am vazut si un Haveli care arata a palat.

Pe masura ce ne apropiem de Delhi treaba incepe sa se imputa, ai putea

spune la propriu si la figurat. Temperatura aerului a crescut cu 1-2 grade, la
ora 11 dimineata erau deja in jur de 38 grade, iar maxima anuntata era de
42, dar de fiecare data cand Shatrugan cobora geamul ca sa mai ceara
indicatii ma izbea un val de caldura in fata. Putin mai tarziu si nici macar cu
geamurile inchise si cu aerul conditionat dat la treapta 3, din 4 posibile, nu
puteai face abstractie de caldurea de afara, iar poluarea nu facea decat sa
inrautateasca lucrurile.
O sa imi retrag toate cuvintele urate adresate santierelor din Bucuresti, sau
alte orase, care in diferite perioade ale anului, indeosebi cand sunt mai putin
turisti, aleg sa isi repare diferite obiective. Alea nu sunt santiere, comparativ
cu ce este in Delhi. De fapt si de drept in toate orasele din India in care am
fost, incepand cu Chandigarh, pana la Delhi, dar si in Nord, inspre Amritsa,
sunt in constructie flyways, autostrazi suspendate. Nu stiu in cat timp se
preconizeaza a se termina constructia, dar daca este un lucru care se
intampla pe tot subcontinentul, cand va fi gata, ritmul de dezvoltare al indiei
va creste simtitor, iar unul din rezultatele negative va fi poluarea imensa.
Toata ziua cat ne-am plimbat prin Delhi, ne-am chinuit sa gasim rute, cu un
GPS care ori nu era prea destept, ori baza de date a locatiilor din capitala nu
era actualizata.
La ora 18 00 Shatrugan trebuia sa plece inapoi catre Chandigarh asa ca nu
am apucat sa vedem foarte multe si asta doar din cauza traficului infernal
constant. Am apucat sa vad Poarta Indiei, arc de triumf in varianta indiana,
dar care este un simbol al tarii, parlamentul sau ceva de genul, la ambele am
stat sa fac cate o schita si sa o pozez avand cladirea ca fundal, asa cum am
facut si in Amritsar si Chandigarh. Si de data asta s-au strans oameni in jurul
meu si au inceput sa faca poze cu mine in timp ce desenam.
Genul de monument asemanator cu Turnul Eiffel al Parisului, atrage un
numar mare de turisti si tot atat de mare de oameni incercand sa iti vand

lucruri sau diferite servicii. Cu toate ca eram cu aparatul de fotografiat la

vedere alti doi fotografi m-au intrebat daca vreau sa mi se faca o poza.
Ceva mai interesant decat poarta in sine mi s-a parut un bazin de apa
alaturat, in care presupusa reflectia a portii era tulburata de cel putin doua
duzini de copii care se racoreau balacindu-se. I-am invidiat pentru
spontaneitatea gestului de a-ti lasa din mers hainele pe iarba si sa te arunci
intr-un bazin cu apa, la 42 C, in vazul atator oameni. Nu le-am copiat
gesturile, dar m-am multumit in schimb sa le inghet in timp.
In timp ce desenam am primit si o veste buna. M-a sunat Anup sa imi spuna
ca fotografiile mi-au fost selectate in cadrul concursului de fotografie pentru
Chandigarh si ca trebuie sa le trimit in rezolutie completa.
De cele mai multe ori, inainte sa vin in India, nu simteam diferenta dintre
mic-dejun/pranz, fiindca ora mea de trezire facea de asa natura incat micul
dejun si pranzul sa se contopeasca intr-un singur proces, iar urmatoarea
masa sa fie direc cina, dar undeva in jur de ora 18. Mie mi se pare normal sa
nu mananc la ora 13, dar contam pe Shatrugan sa imi aduca aminte intr-un
mod subtil cand avea sa I se faca foame daca nu cumva vreau sa mananc
ceva.
Bagam pe GPS locatia dorita, Khan market, mergem sa mancam la Subway,
renunt la ideea de a lua Sari, nu ca ar fi scump, dar il vedeam pe Shatrugan
nerabdator sa plece si cumva in imposibilitatea de a ma ajuta sa aleg, asa ca
am luat esarfe, am luat si trei carti, dintr-o librarie in care am vazut in 5
minute mai multi albi decat am vazut in 40 de zile si un troller ceva mai
mare.
Ultima destinatie a zilei era hotelul Red Fox. Aflat la 10 minute de aeroport,
dar pentru care ne-am invartit destul de mult pana sa ne dam seama unde e,
Shatrugan si-a luat amenda ca vorbea la telefon cu Nalini ca sa afle cum

ajunge acolo, dar pana la urma am ajuns, incadrandu-ne in timpul pe care mi

l-a sugerat Anup, 18 00.
Red Fox Hotel, un hotel ce face parte din grupul lemontreehotels, de care
nu mai auzisem inainte, dar care nu ma mir ca sta printre nume ceva mai
rasunatoare din industria hoteliera precum Novotel sau Mariott. Chiar
acum cand scriu, stau la cafeneaua hotelului. Logo-ul arata bine, simplu,
sugestiv. Sunt folosite doua culori: rosu si negru,. Aceleasi culori sunt
aplicate in principiu peste tot. Scaunele cafenelei sunt in aceleasi culori,
toate materialele in aceleasi culori, pliante, lampi, canapele, imprimeurile de
pe geam. Acelasi lucru se intampla nu doar in cafenea, dar in restul hotelului,
toate elementele grafice facand apel la brand. Nu spun ca este ceva iesit din
comun, dar imi place fiindca simt ca este facut ca la carte. Chiar si in
dreptul liftului, daca te uiti pe podea, vei vedea un sticker cu o vulpe.
Holurile, camerele sunt decorate cu picturi, intr-o arta naiva, care toate
infatiseaza vulpi. In baie sunt 4 placi de faianta, rosii, dintre care 1 cu niste
vulpi stilizate.
La brandingul eficient s-a adaugat si cireasa de pe tort, care m-a facut sa si
scriu despre hotel. Indreptandu-ma inspre cafenea sa iau cina mi-a fost
deschisa usa de catre un domn ceva mai scund ca mine, si care sigur sufera
de un sindrom, al carui nume in clipa de fata nu imi amintesc. Ii multumesc,
intreb o alta persoana daca exista mese langa o priza, mi se confirma, urc la
camera mea, 443, iau laptopul si incarcatorul, cobor din nou, acelasi domn
imi deschide usa, ma intampina un altul, ii explic si arat cablul de la laptop,
ma conduce catre o masa, ma asez, instalez laptopul si incep sa ii vorbesc
iar. Il intrebam cum se procedeaza in cafenea, daca e cu bufet, cu meniu, sau
cum. El se uita mirat la mine si imi arata ecusonul lui pe care scria, sub
numele lui, faptul ca este surdomut. M-am oprit, m-am scuzat, iar el a
chemat o alta persoana sa ma ajute cu informatia de care am nevoie si apoi
mi-a adus un meniu. A da, si am baut un smoothie de mango genial, de fapt
doua. Pe la jumatatea mesei cineva a venit sa ma si intrebe cum mi se pare

mancarea. In timp ce-mi beam cafeaua am fost intrebat daca mai am nevoie,
ma plansesem inainte ca trebuie sa raman treaz. La toaleta esti anuntat ca
apa folosita pentru closet este reciclata si ca uneori s-ar putea sa nu aiba
culoarea obisnuita.
Poate sunt lucruri obisnuite, sau minime, intr-o anumita categorie de
hoteluri, sper sa nu mananc cacat si de fapt sa fac aici reclama la cine stie ce
mare brand hotelier de care ignorat fiind sa nu fi auzit, dar redfox am
impresia ca ofera aceleasi beneficii, apropo are si o piscina mare, dar cu ceva
mult mai multa personalitate.
Am reusit sa scriu o pagina dintr-o suta despre un brand de hotel, nu-i rau. In
6 ore o sa parasesc hotelul, iar in 8 ore o sa decolez inspre Istanbul, locul in
care am inceput si voi incheia jurnalul de calatorie, de dragul simetriei.

#45
Inca 6 ore si aterizez pe Otopeni.
Stau pe podea, descult, cu bagajele langa mine, cu castile in urechi, ma uit la
oameni si scriu.
De data asta mi-am refuzat imboldul de a bea o cafea la Starbucks, dar am
mers la un echivalent turces, la nici 10m departare in ideea ca o sa iau si
ceva de mancare.
Nu stiu cum se face ca desi stiu ca sunt obosit tot am cumparat mizerii de
mancare. Daca acum cateva zile ma gandeam ca nu ar fi o idee rea sa fiu
vegetarian o perioada, uite ca am chiar daca am stat 5 minute la coada si
mi-am facut scenarii in cap, ce ar fi mai bine sa mananc dupa o noapte
nedormita, am cumparat o pizza turceasca cu ceva felii de carnati pe
deasupra, grea si uleioasa. Remuscarile s-au instalat in secunda doi de dupa
ce am inceput sa mananc din ea, dar nu puteam sa o las asa si in sinea mea

speram ca americano-ul fara zahar va spala greata lasata de ultima felie de

pizza.
Am terminat de mancat, am scos cartea de NLP si am inceput sa citesc, cu
castile pe urechica sa mai acopar zgomotul de fundal si galagia facuta de un
copil de la masa alaturata care dupa felul cum plangea si s-a bagat sub masa
ma facea sa cred ca are o cadere nervoasa.
Timp de aproape 40 pe pagini am lungit americanoul, dar nu ma simteam
deloc prost fiindca ocupam masa degeaba. In fata mea, desi nu ii vedeam
direct, veneau si plecau oameni, iar in dreapta mea un grup de vreo 10
nemti unisera mesele si se jucau carti de dinainte sa ma asez.
Prima ambitie pentru escala de 9 ore a fost sa lucrez, dar nu ma pot motiva
deloc sa fac asta, dupa o noapte alba in care m-am luptat cu mine sa nu
adorm uitandu-ma la televizor.
Multumesc Red Fox Hotel pentru faptul ca dati HBO si alte cateva posturi pe
care ruleaza doar filme in limba engleza, multumita voua as putea sa spune
ca am prins avionul la timp. Dupa ce am ramas fara conexiune la internet am
dat drumul la televizor si pana la 3:50 cand am ridicat ancora de la hotel am
vazut bucati din Lara Croft Tomb Raider II, The Three Kings, Van Helsing, The
Wolf of Wall Street.
Intervalul 2-4 AM a fost crunt, dar o data ajuns la aeroportul din Delhi ma
simteam de parca as fi dormit toata noaptea, dar cu ochii deschisi. Am
incercat sa leg un dialog cu soferul taxiului, dar se pare ca nu este suficient
sa stiu Ki hal hai ( Ce faci? ) pentru a castiga bunavointa oricui. Si asta a
crezut, ca si francezii pe care ii inrebam Parles vous anglaise?, ca eu de
fapt chair stiu limba si a inceput sa turuie in hindi doar ca sa fie dezamagit
cand i-am zis ca inteleg doar cat inteleg.
In aeroport totul s-a desfasurat snur. Check-in-ul facut prin aplicatia de pe
mobil a fost in regula, bagajele au fost doar jumatate din greutatea admisa,

chiar mi s-au facut usoare mustrari ca de ce plec doar cu atat, in conditiile in

care aveam doua trollere, si le-am facut ca data viitoare voi fi mai lacom si
voi pleca cu fix 40kg. Aici oamenii au fost mai impresionati de aptitudinile
mele hindi si asa am mai cunoscut un individ, care are doua joburi: pe timp
de zi ca X-ray Technician specializarea lui, in romana imi vine sa zic acum
tehnician radiograf, dar ce stiu eu, iar noaptea lucreaza la aeroport.
Am facut schimb de contacte si m-a intrebat daca stiu de ceva locuri de
munca de unde vin eu, el fiind din Kashmir, o zona afectata destul de serios
de inundatiile recente. I-am explicat ca Romania nu este tocmai locul potrivit
unde sa isi caute de munca in sistemul medical, asa ca l-am sfatuit sa
urmeze calea pe care o aleg multi de la noi, o Germania, o Anglia, etc.
La toate filtrele a mers rapid, la pasapoarte, la security, nu au fost cozi, pana
la imbarcare am mai aruncat din rupiile pe care le mai aveam pe niste
magneti de frigider, iar la imbarcare am facut parte din primul grup care s-a
imbarcat.
Dramul de energie pe care l-am supraestimat s-a evaporat din clipa in care
m-am asezat pe locul meu 34A, de la geam, undeva in spatele avionului. Am
dormit o bucata de timp care mie mi s-a parut a fi mult mai dilatata caci
cand am deschis ochii nici macar nu plecasem inca si stransesem deja o
intraziere de 40 de minute. Dau drumul la un film, Moneyball, adorm si la
asta, stiam ca imi suna cunoscut, dar chiar il mai vazusem cel putin o data, si
foarte posibil ca in acelasi context. Am vazut jumatate de film, scurtcircuitata
de momente de somn, dar la al doilea film pe care l-am ales, Truman Show,
pe care il vedeam a 7 oara cred, am adormit de la minutul 10 paaaaana cand
era ecranul negru de nu stiu cat timp. Cand m-am trezit inca o data am zis sa
incerc un al treilea film, dar castile erau defecte si trebuia sa le gasesc
punctul in care se auzeau bine, filmul mergea sacadat asa ca mi-am pierdut
rabdarea, l-am oprit, m-am rotit putin in scaun, proptit perna in geam si am
mai adormit o data.

M-am mai trezit cu 10 minute inainte de decolare, cand tipul din dreapta
mea, un Indian care se juca cricket pe telefon, era calare pe geam sa faca
poze la ceea ce parea malul Turciei.
Desigur, in 45 de zile nu s-a schimbat cu absolut nimic aeroportul, as putea
spune ca nici macar produsele, ofertele si nici oamenii nu s-au schimbat. Nici
eu nu m-am schimbat prea tare, in afara de barba care a crescut incet si
sigur cat timp am fost plecat si faptul ca nu ma mai rod espadrilele, ba chiar
sunt foarte comode acum.
De data asta n-am mai ezitat si am reusit sa imi iau carti, printre care Nassim
Nicholas Taleb, Bukowski, suficiente cat sa ma simt prost pentru cat am
cheltuit pe ele, nu am mai cautat ca disperatul un loc de fumat, nu am nici
un fel de dorinta in directia asta, dar daca tot am vrut simetrie si acum am
cautat ceva ca disperatul si nu am gasit: un instrument de scris. Nu creion ca
am, ci un pix sau un stilou. Nici in duty free, nici la Samsonite, nici macar in
bookshop, nu avea asa ceva. Imposibil. Voiam sa folosesc timpul din aeroport
pentru a mai lucra la desenele date de Mr. Ashok, dar nici o sansa.
S-a facut 3 30. Mai am inca 4 ore de stat in aeroport si incepe sa mi se
descarce bateria de la mansarda, asa ca o sa imi incalt la loc espadrilele si o
sa ma mai invart prin aeroport, poate termin si cartea.

II.

#1. Plecare si intoarcere

14 August 2015.
Iata-ma-s. Am plecat iar din Romania, si m-am intors pe aeroportul Ataturk.
Destinatia finala este ca si data trecuta India.
Nu m-as fi asteptat sa ma intorc, nicidecum atat de curand.
De cand am aterizat incerc un puternic sentiment de ipocrizie. Nu stiu daca
este de bine sau rau, avand in vedere ca chiar ieri-alaltaieri spuneam destul
de linistit, dar intr-o stare de spirit debusolata, ca toti oamenii suntem
ipocriti. Asa cum in orice bine trebuie sa fie si putin rau sau vice-versa. Nu ar

fi corect ca pentru a putea fi mai putin ipocrit, sa recunoastem cu totii ca

suntem la un moment dat mai mult sau mai putin ipocriti? Macar ca sa ne
dam seama de ce suntem, sau am fost, ca sa facem, macar pe moment,
alegerile de care avem nevoie pentru a nu mai putea fi.
In ultimele doua zile, din momentul in care am simtit ca plecarea se apropie
vertiginos, nu prea am mai zambit. Zambit in adevaratul sens al cuvantului,
zambet simtit. Schitam un zambet de complezenta, stiam ca cei din jurul
meu, poate cu exceptia parintilor si a altor catorva persoane, nu inteleg de
fapt ca nu eram nerabdator sa plec.
Pareau multe lucruri de facut, pregatiri, bagaje, ridicat viza de la ambasada,
viza pentru care a fost nevoie sa fac 4 vizite la ambasade, sa pic de prost
fiindca actele nu erau in regula (sa pic eu, ca sa nu creada ca ii luam pe ei de
prosti, desi varianta in care as fi fost bannat, trecut pe lista neagra de
acces in India, nu imi displacea deloc in momentul ala), oameni de vazut.
Simteam nevoia de a pune lucrurile in ordine, asa cum un bolnav isi
pregateste testamentul inainte sa moara. La un moment dat mi-a trecut prin
cap chiar si sa inchei relatia care a inceput inainte de a pleca prima data in
India, care a reusit sa tina pana acum, dar nu a facut decat ca a doua plecare
sa fie si mai epuizanta, fizic si emotional.
Desigur, nu am apucat sa fac tot, multe lucruri le-am lasat la urma, ca si
partea de check-in la avion, pe care am facut dupa miezul noptii.
Stiind locurile prin care urma sa trec si procesul aeroporturilor si schimbatul
avioanelor m-a facut sa ma ingrijorez mai putin de aspectul asta al calatoriei.
Ipocrit. Proasta mea dispozitie, a inceput sa se modifice treptat din nou in
sentimentul de privilegiat pe care il aveam prima data, cand ma
comparam, mai mult prin asemanare decat prin deosebire, de toti ceilalti
participanti la musuroiul de furnici care este aeroportul din Istanbul, la fel ca
oricare alt aeroport.
Prima zi, a fost in Martie, acum ca ma uit la inceputul jurnalului de
calatorie, nici nu ma gandisem sa trec data. Intr-o jumatate de an am trecut
de 3 ori prin acelasi aeroport, va urma si o a patra, sau cine stie alte cate.
Cu siguranta si asta m-a ajutat ca sa scap de indispozitie, poate si un
mecanism natural prin care subconstientul constientiza starea apasatoare pe
care am simtit-o zilele trecute, iar cand a vazut ca a ramas singur, fara figuri
cunoscute imprejur catre care sa proiecteze nemultumirea mea, a inceput sa
se intoarca la o alta stare, la un eu mai reflexiv, rational, un eu care

omite ca este si participant si se concentreaza in a observa mai mult lucruri

exterioare.
De data asta nu mai caut nimic in aeroport, in mod special cel putin. Data
trecuta simteam nevoia sa fumez o tigara, ca apoi la intoarcere sa ma fi oprit
din fumat parca o luna, la doua luni de la intoarcere am inceput iar, incepand
cu mici relaxari canabinoide si culminand cu cateva tigari la un festival de
muzica electronica din Cluj, Electric Castle. Cu alte cuvinte de data asta am
pachetul de tigari in buzunar, l-am cumparat de pe aeroport, o prostie de
Winston cu doua bilute aromate, una verde si una albastra, care iti ofera 4
variante de a te bucura de tigara, una mai nociva decat cealalta, probabil,
dar si asta face parte din ipocrizia de care vorbim. Cu atat mai interesant a
fost ca am luat pachetul de tigari, chiar daca mama, care nu stie ca fumez, si
insotita de tata, care stie ca fumez, m-au insotit la aeroport. Ca un
adolescent care nu vrea ca parintii lui sa afle ca fumeaza, ma simteam stand
in fata usilor glisante ale Otopeniului, intrebandu-ma daca nu cumva cand
ma voi intoarce si ma voi aseza langa ea nu ma va mirosi cu nasul ei
ascutit. Ma indoiesc ca nu m-a vazut, sau ca nu a observat forma
rectangulara, evidenta, a unui pachet de tigari din buzunarul din fata al
pantalonilor scurti, dar ce mai conta acum? Urma sa plec doua luni, de data
asta oarecum contrar vointei mele, singurul aspect urmarit fiind cel financiar,
dar sper ca India sa imi trezeasca iar interesul, macar in primele saptamani.
Nici cartile nu m-au mai dat de spate. La intoarcerea din luna mai, am luat
cred, 10 carti, dintre care nu am fost in stare sa citesc nici macar
Antifragile a lui Nassim Taleb, cu toate ca trebuie sa spun ca e o carte care
ma atrage si deschide ochii, iar in combinatie cu niste auditii ale lui Alan
Watts despre univers, spiritualitate, om, si cum se relationeaza toate, te
poate duce catre niste idei interesante.
Pana si faptul ca scriu de la acelasi Starbucks, numai ca de data asta band
un Iced Americano, la doar 2 scaune distanta de locul in care am stat in
Martie, desi ma face sa ma simt mai bine, fiindca recunosc locul, rezonez
putin cu entuziasmul primei plecari, dar in acelasi timp aduce putin a
ipocrizie, asa ca o sa sugerez, de dragul ipocriziei desigur, sa imbratisam
ipocrizia, si sa nu mai fim ipocriti spunand, sau sa nu mai credem macar, ca
nu suntem ipocriti, iar in cinstea acestei idei, a unei calatorii de peste 24 de
ore, dintre care mai mult de jumatate se vor pierde asteptand prin
aeroporturi, a doua luni de la care nu stiu la ce sa ma astept in India, imi voi
lua ceea ce cred ca sunt 150 ml de Iced Americano pe terasa unde se

fumeaza, voi sparge cele doua bilute colorate dintr-un Winston dubios si ma
voi gandi la cum sa imi petrec cele 6 ore ramase pe aeroportul Ataturk.