Anatomie

Aparatul respirator este alcatuit din cei doi plamani si caile respiratorii care sunt
reprezentate de un ansamblu de conducte (prin care aerul patrunde in plamani) . Topografic caile
respiratorii sunt impartite in:
- caile respiratorii superioare- cavitatile nazale, faringe, laringe si trahee;
- caile respiratorii inferioare- ramificatiile bronsice.
Cavitatile nazale, numite si fose nazale, sunt protejate de nas, comunicand cu
exteriorul prin narine si cu faringele prin orificii numite coane. Cavitatile nazale sunt despartite de un
perete median dispus antero-posterior numit sept nazal constituit anatomic dintr-o parte anterioara,
cartolaginoasa, o parte posterioara, osoasa si o membrana fibroasa situata intre cele doua
narine. Fiecare cavitate nazala este formata din doua parti: una anterioara numita vestibulul nazal si
alta posterioara care reprezinta de fapt cavitatile nazale propriu-zise.
Laringele este segmentul cavitar cu schelet cartilaginos care are doua functii:
conduce aerul catre plamani si constituie principalul organ al fonatiei. Este situat in regiunea
anterioara a gatului sub osul hioid si inaintea faringelui avand forma unei piramide triunghiulare.
Cavitatea laringiana este captusita de mucoasa, iar pe peretii laterali corzile vocale ridica perechile de
plici vocale:
- doua plici superioare, plici ventriculare sau coarde false, si
- doua plici inferioare sau coarde vocale adevarate.
Traheea este un organ tubular, fibrocartilaginos care incepe la nivelul vertebrei
C6 (continua laringele) si se termina in mediastin la nivelul vertebrei T 4, unde se bifurca in cele doua
bronhii principale sau pulmonare. Este un organ elastic cu lungime de aproximativ 10-12 cm si
diametrul de 1.5 cm care topografic este impartita in portiunea cervicala (loja viscerala a gatului) si
portiunea toracala (situata in mediastin) .
Bronhiile principale (dreapta si stanga) rezulta din bifurcarea traheii si reprezinta
ultimele conponente ale cailor respiratorii extrapulmonare. Bronhiile principale intra in plaman prin
hilul pulmonar si se ramifica apoi in bronhii lobare si segmentare ceea ce reprezinta arborele bronsic.
Configuratia externa si constitutia anatomica a bronhiilor principala este aceeasi ca si a traheii.
Plamanii sunt organele principale ale organului respirator, la nivelul lor avand loc
schimburile de gaze dintre organism si mediul ambiant. Ei sunt situati in cavitatea toracica de o parte
si de alta a mediastinului, plamanul drept fiind format din trei lobi (superior, mijlociu si inferior) , iar cel
stang din doi lobi (superior si inferior) care sunt impartiti pe criterii vasculare si de ramificatie bronsica
in segmente pulmonare.
Ambii plamani sunt alcatuiti din 10 segmente pulmonare fiecare constituind o zona
limitata cu autonomie morfofunctionala si care poseda bronhie, artera si vena proprie.
In segmente pulmonare, bronhiile pulmonare se ramifica de 10-15 ori, ultima
ramificatie numindu-se bronhiola, ea asigurand ventilatia unui teritoriu numit lobul pulmonar.
In lobul, bronhiolele se mai ramifica pana la canalele alveolare in care se deschid
sacii alveolari. Pe fetele mediastinale ale ambilor plamani, central, se afla o depresiune, hilul pulmonar
reprezentand locul pe unde intra si ies din plaman componentele pediculului pulmonar- nervi, vase
limfatice, artera pulmonara, vene pulmonare, o bronhie principala.

Structura membranoasa care face legatura dintre plamani si peretele toracic este
pleura- dublu seroasa: pleura viscerala care acopera plamanii, si pleura parietala care asigura
contactul intim cu cutia toracica, mediastinul si diafragma.
Intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala care contine o cantitate minima de
lichid; in cavitatea pelurala presiunea este usor negativa fata de presiunea atmosferica.