Recuperarea sechelelor post-AVC la hemiplegici

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea: Kinetoterapie
Profesor: Lector univ. dr. Elena Ra
Student: Chimingic Carmen

n societatea noastr AVC este o problem major de sntate, fiind responsabil

pentru o serie din invaliditile fizice i mentale ale populaiei vrstnice.
Statisticile europene relev o rat a incidenei anuale de 300 la 100.000 de locuitori
pentru, populaia cu vrsta cuprins ntre 35-64 de ani. Aceast rat crete
exponenial cu vrsta atingnd cifra de 3.000 la 100.000 locuitori pentru populaia de
peste 85 ani.
n medie, aproximativ o ptrime din pacienii cu AVC mor n prima lun, iar
jumtate din ei n primele ase luni. Cei care supravieuiesc unui AVC, prezint un
risc crescut pentru un nou AVC i aproximativ 15% dintre ei necesit o ngrijire
susinut de lung durat, care n majoritatea cazurilor depete un an de zile.
SCURT ISTORIC AL BOLII
Starea clinica pe care o definim ca accident vascular cerebral(AVC)este cunoscuta
din cele mai vechi timpuri.In scrierile grecilor anticiapoplexia,termenul vechi
pentru AVC,era considerata ca o conditie cauzata de un dezechilibru al umorilor
vitale:sange,flegma,bila neagra si bila galbena.
Hipocrate (460-377 .e.n.) a fcut prima descriere complex a simptomatologiei,
observnd c apoplexia afecteaz n general persoanele mai n vrst.Cauza acestei
boli a fost considerat de Aretaeus din Capadocia ca fiind congestia vaselor i
sngelui, iar de Galen din Pergamus (129-199) ca ntreruperea activitii spiritelor
vitale ale creierului.
Secolele care au urmat au lasat o umbra in istoricul AVC.Abia in perioada
renasterii,desenele lui Leonardo da Vinci(1452-1519) si ale lui Andreas
Vasalius(1514-1564) au reinviat interesul pentru bolile vasculare cerebrale.In secolul
XII,descrierile si ilustratiile
anatomice ale creierului si vascularizatiei sale facute de Thomas Willis(1621-1675) si
cercetarile lui Johan Wepfer(162O-1695)au constituit pasi hotaratori.Astfel J.Wepfer
remarca ca orice eveniment capabil sa impiedice influxul sangelui in arterele
cerebrale,sau reintoarcerea sa in venele jugulare poate produceapoplexia.El este si
primul care considera ca ateroscleroza arterelor carotidiene sau vertebraler cauzeaza
AVC.
Ulterior lucrarile lui John Cheyne(1819) si Richard Bright(1836) contureaza
conceptul vaselor bolnave care prin influentarea circulatiei sangelui la nivelul
creierului pot produce apoplexia(Quest Do.,199O).
Studiile clinice ulterioare, datele anatomopatologice i n special dezvoltarea
tehnicii neuroimagistice moderne ca: tomografie computerizata, rezonanta magnetica
nucleara,tomografie cu emisie de pozitroni, spectroscopia n rezonan magnetic, au
permis evidenierea fiziopatologiei AVC, oferind premisele nelegerii procesului
biologic normal i patologic n scopul acordrii unei terapii ct mai eficiente.

Cauze:
Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaz circulaia sangvin
a creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustat care irig

creierul sau poate ajunge n arterele din circulaia cerebral dup ce a migrat de la
nivelul inimii sau din orice alta regiune a organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care
determina afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
- rigidizarea pereilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzata de tensiunea
arteriala crescuta, de diabetul zaharat si de nivelul crescut al colesterolului sangvin
- fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)
- anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o
valv cardiac reparat, o boala cardiac valvular precum prolapsul de valv mitral
sau stenoza (ingustarea) orificiului valvular
- infecia valvelor cardiace (endocardita)
- un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
- tulburari de coagulabilitate a sangelui
- inflamaie a vaselor sangvine (vasculita)
- infarctul miocardic.
Desi mai rar, tensiunea arteriala scazut (hipotensiunea) de asemenea poate s
cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala scazutaduce la
scaderea circulaiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinata de o
ngustare sau o afectare a arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masiv de
sange sau de o infectie severa.
Unele interventii chirurgicale (precum endarterectomia) sau alte procedee (cum ar
fi angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor carotide ngustate, pot duce la
formarea unui cheag sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzand ulterior un accident
vascular cerebral.
Factori de risc
Factorii de risc pentru un accident vascular cerebral pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. n cazul n care aceste afeciuni pot fi
inute sub control, riscul de AVC poate scadea.
Factorii de risc care pot fi controlai sunt:
- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca
importanta dupa varst
- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaz prin
AVC. Prezena diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza
afectarii circulatiei care apare n aceast boal.
- nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor coronare
i la infarct miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii inimii
(miocardului), iar aceasta la randul ei poate determina cresterea riscului de AVC
- afeciuni ale arterelor coronare, care pot determina apariia unui infarct miocardic si
a unui accident vascular cerebral
- alte afeciuni cardiace, precum fibrilaia atrial, endocardita, afectiuni ale valvelor
cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
- fumatul, inclusiv fumatul pasiv
- lipsa activitaii fizice
- obezitatea

- folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - n special la

femeile care fumeaz sau care au avut pn n prezent tulburari de coagulare - i
anticoagulantele sau corticosteroizii. Se pare ca la femeile aflate n menopauz,
terapia de nlocuire are un risc mic de accident vascular cerebral
- consumul crescut de alcool. Persoanele care consum excesiv alcool, n special cele
care au intoxicatii acute cu alcool (beii) au un risc mare de AVC. Beia alcoolic se
defineste prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool ntr-o perioad scurt de
timp
- folosirea de cocain sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificai sunt:
- varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu
fiecare decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au
vrsta de 65 de ani sau mai mult.
- rasa. Americanii negri i hispanici au un risc mai mare decat persoanele de alte
rase. n comparaie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile ct i barbaii, au un
risc de 2 -3 ori mai mare de a face un AVC ischemic i de a deceda din aceast cauz
- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbai decat la femei pn
la vrsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La toate
varstele, mai multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC
- istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare dac un parinte, un frate sau o sor
a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
- prezena n trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic
tranzitor.
Simptome
Prezena de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult
medical de urgen. Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ
debutul brusc al:
- starii de amoreal, slabiciune sau paralizie a feei, braului sau piciorului, de obicei
pe o parte a corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclar, nceosat, cu
pete, vedere dubla sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de nelegere a cuvintelor celorlali
- tulburari de mers, ameeala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe
- simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui
hemoragic. Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a
hemoragiei i de extinderea regiunii afectate
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de
obicei n jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier n care este cheagul. De
exemplu, un AVC n partea dreapta a creierului da simptome n partea stanga a
corpului.
- simptomele unui AVC pot progresa n curs de cateva minute, ore sau zile, adesea n
mod treptat. De exemplu, slabiciunea uoar poate evolua spre o incapacitate de a

mica bratul i piciorul de pe o parte a corpului.

n cazul n care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange
mare (ischemic), simptomele apar brusc, n decurs de cateva secunde.
n cazul n care o artera care este ingustata deja de ateroscleroz este blocat, de
obicei simptomele se dezvolt gradat, n curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, n
cateva zile.
Dac n cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, persoana respecti poate prezenta o modificare treptat a gandirii,
comportamentului, echilibrului sau a micarii (demena multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna uor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi
atribuite greit vrstei mai naintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de
alte afeciuni i care pot fi asemanatoare.
Mecanism fiziopatologic
In cazul unui accident vascular cerebral ischemic, se reduce aportul de sange
bogat in oxigen in zona respectiva a creierului. In accidentul vascular cerebral
hemoragic este o sangerare in creier.
Dupa aproximativ 4 minute fara sange si oxigen, celulele creierului devin afectate
si pot muri. Organismul incearca sa restabileasca aportul de sange si de oxigen la
nivelul celulelor prin largirea altor vase de sange (artere) aflate in apropierea zonei
afectate. Daca blocajul este intr-un vas sangvin mare, cum ar fi artera carotida,
organismul ar putea fi incapabil sa furnizeze sange in regiunea afectata prin
intermediul altor vase sangvine.
Daca aportul sangvin nu este restabilit, de obicei apare o lezare permanenta a
zonei respective. Atunci cand celulele creierului sunt lezate sau mor, acele parti ale
corpului care sunt controlate de aceste celule nu mai pot functiona. Pierderea
functionarii lor poate fi usoara sau severa, temporara sau permanenta. Aceasta
depinde de localizarea si de extinderea regiunii afectate din creier si de cat de repede
este restabilit aportul de sange in zona afectata.
Daca apar simptomele unui AVC, este nevoie de un consult medical urgent. Dupa
un accident vascular cerebral pot aparea complicatii amenintatoare de viata.
Administrarea precoce a unui tratament poate scadea numarul celulelor din creier
care ar putea fi lezate permanent, diminuand amploarea dizabilitatii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate fizica
datorata unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc dupa
un AVC, jumatate din ei vor mai prezenta un deficit inca 6 luni dupa aceea.
Vindecarea depinde de localizarea si de extinderea leziunii din creier cauzata de
AVC si de capacitatea altor regiuni sanatoase din creier de a prelua functionarea
regiunii afectate.
In general, cu cat este mai mica lezarea tesuturilor cerebrale, cu atat este mai mica
si dizabilitatea rezultata si cu atat este mai mare sansa unei vindecari cat mai
complete.
Cea mai mare sansa de recuperare a abilitatilor este in timpul primelor luni de
dupa un accident vascular cerebral. Recuperarea anumitor abilitati, precum vorbirea,
se face lent, daca se face. Aproximativ jumatate din toate persoanele care fac un

accident vascular cerebral vor avea o perioada indelungata de timp unele dificultati in
vorbire, in intelegere si in luarea deciziilor. De asemenea ei pot avea tulburari ale
comportamentului, care le afecteaza relatiile cu membrii familiei sau cu prietenii.
Complicatiile pe termen lung ale unui accident vascular cerebral, cum ar fi
depresia si pneumonia, se pot dezvolta imediat sau dupa o perioada de cateva luni
pana la cativa ani dupa AVC. Unele complicatii pe termen lung pot fi prevenite cu
tratament adecvat la domiciliu si prin monitorizare de catre un medic.
Dintre persoanele care au pentru prima data un accident vascular cerebral sau un
accidentul ischemic tranzitor (AIT), 14 procente vor avea un alt AVC sau un AIT in
cursul urmatorului an.
Conseciinte
In plus fata de dizabilitatile fizice mai evidente care pot aparea dupa un AVC, mai
pot aparea:
- modificari in rapiditatea cu care sunt facute activitatile
- modificari ale judecatii, ratiunii
- modificari ale emotiilor
- modificari ale perceptiilor (capacitatea de a aprecia distanta, marimea, pozitia,
ritmul miscarilor, forma, si relatia dintre partile componente ale unui intreg)
- tulburari de memorie
- probleme datorate neglijarii partii afectate a corpului.
De aceea se recomanda ca aceste probleme sa fie discutate cu un medic. Doctorul
(de preferat un medic psihiatru) va oferi suportul necesar si poate oferi sugestii pentru
ameliorarea acestor probleme.
Consult de specialitate
Este urgent un consult medical in cazul in care sunt prezente:
- semne ale unui accident vascular cerebral care apar brusc
- amorteli, slabiciune sau incapacitatea de a misca fata, bratul sau piciorul, de obicei
intr-o jumatate a corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu
pete, vedere dubla sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe fara o cauza cunoscuta.
Semnele unui accident ischemic tranzitor (AIT). Simptomele sunt asemanatoare
celor din accidentul vascular cerebral, cu exceptia urmatoarelor:
- pierderea vederii este de obicei descrisa ca o senzatie, ca o umbra, scaderea vederii
unui ochi
- tipic, simptomele accidentului ischemic tranzitor dispar dupa 10 pana la 20 de
minute, dar ele pot persista pana la 24 ore. Deoarece nu se poate preciza daca
simptomele se datoreaza unui AVC sau unui AIT, este nevoie de un tratament de
urgenta in ambele situatii
Se recomanda consultarea imediata a unui doctor in cazul in care:
- au fost prezente de curand simptome ale unui AVC sau AIT, chiar daca simptomele
au disparut

- persoana respectiva a avut in trecut un AVC sau un AIT si este in tratament cu

aspirina sau alte medicamente pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange si a
aparut orice semn de sangerare
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum un episod de innecare in timpul
inghitirii unor alimente
- au aparut semne care se pot datora prezentei unui cheag in vasele de sange
profunde, care pot fi inrosirea, incalzirea si durerea intr-o anumita zona a unui brat
sau a unui picior.
Se recomanda efectuarea unei programari pentru un consult in cazul in care:
- persoana respectiva crede ca a avut un AIT in trecut si nu a vorbit pana acum cu un
doctor despre acest eveniment
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum o zona dureroasa la presiune.
Zonele dureroase la presiune, care de obicei se dezvolta de-a lungul coatelor,
calcaielor, genunchilor, feselor, ale osului sacrat si pe spate de-a lungul coloanei
vertebrale, sunt provocate de statul intr-o singura pozitie un timp indelungat. Primul
semn al unei zone dureroase la presiune este inrosirea zonei, care nu dispare la
frecare sau la masaj
- persoana respectiva a avut un AVC si constata acum ca bratul sau piciorul afectat
devine din ce in ce mai rigid (intepenit) si nu poate sa-l indrepte (spasticitate)
- persoana respectiva a avut un AVC si prezinta acum semne ale unei infectii de tract
urinar. Aceste semne pot fi febra, durere in timpul mictiunii (la urinare), prezenta de
sange in urina si durere de spate (in flancuri).
Medici specialisti recomandati
Medicii care pot diagnostica si trata accidentul vascular cerebral sunt:
- specialistii in medicina de urgenta
- medicii de familie
- medicii internisti (specialisti in medicina interna)
- neurologii
In cazul in care este nevoie de o interventie chirurgicala sau sunt prezente si alte
probleme de sanatate, pot fi consultati si alti specialisti, precum:
- neurochirurgul
- cardiologul
- chirurgul de chirurgie vasculara (specializat in chirurgia vaselor sangvine)
- unele spitale au o echipa specializata in tratarea accidentelor vasculare cerebrale,
formata din diferiti profesionisti, precum un fiziokinetoterapeut, un specialist in
terapia ocupationala, un logoped, un doctor, o asistenta si un asistent social.
Expectativa vigilenta
Nu este recomandata o perioada de asteptare si de urmarire in cazul in care sunt
prezente semne ale unui accident vascular cerebral. Este nevoie de ingrijiri medicale
de urgenta pentru prevenirea sau tratarea oricarei complicatii care poate fi
amenintatoare de viata.
Tratamentul prompt poate preveni extinderea lezarii creierului, ameliorand
dizabilitatile permanente care pot aparea in urma unui accident vascular cerebral.

In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange,

este critica asigurarea ingrijirilor medicale din partea unui doctor in camera de garda,
intr-un spital. Daca se face consultul medical in primile 3 ore, pacientul poate primi
uneori o medicatie (activator tisular al plasminogenului sau t-PA) care dizolva
cheagul, dar acest medicament trebuie administrat in primele 3 ore de la aparitia
simptomelor. Acest medicament nu poate fi administrat in siguranta la toti oamenii.
Investigatii
Timpul este critic in diagnosticarea unui accident vascular cerebral. Un diagnostic
pus rapid poate duce la administrarea de medicamente care asigura o recuperare mai
buna.
Prima prioritate va fi sa se determine daca accidentul vascular cerebral este
ischemic sau hemoragic. Aceasta distinctie este critica deoarece medicamentele
administrate pentru un AVC ischemic (cauzat de un cheag de sange) poate fi
amenintatoare de viata daca accidentul vascular cerebral este hemoragic (cauzat de o
sangerare).
Doctorul va trebui de asemenea sa ia in considerare si alte afectiuni care pot da
simptome asemanatoare unui AVC si sa vada daca exista complicatii.
Primul si cel mai important test care trebuie efectuat dupa un accident vascular
cerebral este tomografia computerizata (TC) cerebrala, care reprezinta o succesiune
de radiografii ale creierului; aceasta poate identifica existenta unei sangerari. Acest
test va pune diagnosticul de AVC ischemic sau de AVC hemoragic. De asemenea se
poate face RMN (rezonanata magnetica nucleara) cu scopul determinarii extinderii
leziunii cerebrale; el poate ajuta la prezicerea recuperarii.
Alte teste care pot fi recomandate initial intr-un accident vascular cerebral
ischemic includ:
- electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a cauta afectiuni cardiace, precum aritmiile
si fibrilatia atriala
- teste sanguine, cum ar fi hemoleucograma completa (HLG), glicemia (glucoza din
sange), electrolitii, testele pentru evaluarea functiei ficatului si rinichilor si timpul de
protrombina (un test care masoara cat timp este nevoie pentru ca sangele sa se
coaguleze). Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita terapeutica si sa caute
alte afectiuni care pot cauza simptome asemenatoare cu cele ale accidentului vascular
cerebral.
- in cazul in care doctorul suspecteaza, sau alte teste sugereaza existenta unei
ingustari a unei artere carotide, se poate recomanda efectuarea unei ecografii Doppler
pentru evaluarea fluxului sanguin din artera. Poate fi necesara de asemenea o
angiograma cu rezonanta magnetica (MRA), o angiograma cu tomografie
computerizata CT sau o angiograma carotidiana.
- in cazul in care se suspecteaza ca accidentul vascular cerebral ar fi putut fi provocat
de o afectiune cardiaca, se poate efectua o ecocardiograma sau o monitorizare
electrocardiografica Holter sau un test telemetric.
- este de asemenea recomandata evaluarea factorilor de risc pentru afectiunile
cardiace cu scopul prevenirii dizabilitatilor sau decesului datorate unei probleme
cardiace, care ar putea aparea in viitor.

Tratament - generalitati
Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale
asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana
crescuta, poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de
supravietuire. Inceperea unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un
AVC creste sansele de recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.
Reabilitarea agresiva precoce poate permite recuperarea partiala a functionarii
normale.
Reabilitarea se va centra pe abilitatile fizice care au fost pierdute, bazandu-se pe
starea generala de sanatate de dinainte de accidentul vascular cerebral si pe
capacitatea pacientului de a indeplini sarcinile. Reabilitarea incepe cu planificarea
activitatii cotidiene, precum mesele, dusurile si imbracarea.
Modificarea stilului de viata poate fi de asemenea o parte importanta a tratamentului
de intretinere, avand ca scop reducerea riscului de aparitie a unui nou accident
vascular cerebral. Este importanta efectuarea de exercitii fizice atat cat este posibil,
respectarea unei diete echilibrate, renuntarea la fumat. Se poate recomanda o dieta
speciala care sa ajute la scaderea tensiunii arteriale sau la scaderea colesterolului.
Aceste diete recomanda consumarea alimentelor cu continut scazut in grasimi (mai
ales grasimi saturate) si contin mai multe cereale, fructe, legume si produse lactate
sarace in grasimi.
Reabilitarea dupa un accident vascular cerebral este o parte de importanta critica
pentru o vindecare reusita. Jumatate din persoanele care au avut un AVC pierd o parte
din independenta lor, iar 20 de procente devin complet dependenti de altii care sa-i
ingrijeasca. Reabilitarea precoce, inceputa cat mai curand posibil dupa un accident
vascular cerebral, ajuta la diminuarea dependentei de ceilalti. Recuperarea pierderii
functiilor are loc cel mai rapid in primele 3 luni de dupa un AVC.
Tratamente noi
Montarea de stenturi in artera carotida poate fi utilizata uneori pentru a se
deschide arterele ingustate in incercarea de a preveni un accident vascular cerebral.
Denumita si angioplastia percutanata transluminala cerebrala, aceasta procedura este
asemanatoare cu cea folosita pentru deschiderea arterelor ingustate care furnizeaza
sange inimii (angioplastia cardiaca). In timpul acestei proceduri, un chirurg de
chirurgie vasculara insera un tub de metal numit stent in interiorul arterei carotide cu
scopul cresterii fluxului sanguin in zonele blocate de placa de aterom.
Studiile arata ca montarea de stenturi pe artera carotida este la fel de eficienta ca si
endarterectomia carotidiana in prevenirea accidentului vascular cerebral, a infarctului
miocardic si a altor complicatii la persoanele cu risc crescut de AVC. In prezent se fac
studii pentru a se clarifica in ce situatii se indica montarea de stenturi in artera
carotida.
Se fac de asemenea alte studii referitoare la noi metode de tratament pentru
accidentul vascular cerebral.
Profilaxie
Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate incepe

dupa ce au avut un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarma
ca un AVC ar putea sa apara in curand. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar
putea ajuta la prevenirea unui accident vascular cerebral.
Este imperios necesara solicitarea unui ajutor medical de urgenta in cazul in care
apar simptome de AIT, care sunt asemanatoare celor ale unui accident vascular
cerebral si care cuprind probleme de vedere, de vorbire, de comportament si a
procesului de gandire. Un AIT poate provoca o pierdere de cunostinta, convulsii,
ameteala (vertij), o slabiciune sau amorteala intr-o parte a corpului. Simptomele unui
AIT, totusi, sunt temporare si de obicei dispar dupa 10 pana la 20 de minute, desi
uneori ele pot persista pana la 24 ore.
Multe AVC-uri pot fi prevenite prin controlul factorilor de risc si prin tratarea altor
conditii medicale care pot duce la aparitia unui accident vascular cerebral.
Daca la pacientul respectiv s-a spus ca are o rigidizare/ingrosare a arterelor
(ateroscleroza), poate fi nevoie sa ia o aspirina pe zi si/sau medicamente care sa scada
colesterolul. Administrarea unei tablete de aspirina zilnic poate reduce riscul de
aparitie a unui accident vascular cerebral la o persoana care a mai avut deja un AVC
ischemic.
Daca se aude un sunet ca un fosnet la auscultarea fluxului sanguin din vasele
sanguine mari de la nivelul gatului (arterele carotide), se recomanda continuarea
examinarii, de obicei cu efectuarea unei ecografii carotidiene. Poate fi folositoare
administrarea de aspirina sau o interventie chirurgicala pentru redeschiderea arterei
carotide blocate.
La unele persoane cu un risc crescut de accident vascular cerebral poate fi
necesara inserarea unui stent (un tub de metal) in interiorul arterei carotide cu scopul
cresterii fluxului de sange in zonele blocate de placa de aterom. Acest lucru il face un
chirurg de chrurgie vasculara.
Alte metode de control a factorilor de risc includ:
- controale medicale regulate. Tinerea sub control a tensiunii arteriale crescute. Acest
lucru este important mai ales la persoanele care au diabet zaharat
- viata mai activa. Noile studii, ample, arata ca activitatea fizica scade semnificativ
riscul de accident vascular cerebral, in parte datorita reducerii a doi dintre cei mai
mari factori de risc pentru AVC: tensiunea arteriala crescuta si afectiunile cardiace.
Cu cat o persoana e mai activa din punct de vedere fizic, cu atat se reduce mai mult
riscul de AVC.
Persoanele cu activitate moderata au un risc cu 20 de procente mai mic decat cele
inactive. Persoanele cu activitate crescuta au un risc cu 34 de procente mai mic.
Exercitiile fizice pot ajuta de asemenea la cresterea nivelului de HDL colesterol
(colesterolului protector) din organism, care duce si ea la randul ei la scaderea
riscului de AVC.
- controlul nivelului crescut de colesterol, a afectiunilor cardiace (in special fibrilatia
atriala), a diabetului si a afectiunilor care afecteaza vasele de sange, cum ar fi boala
arterelor coronare
- fara fumat/renuntarea la fumat. Consumul zilnic de tigari creste riscul de AVC de
doua ori si jumatate
- administrarea de medicamente pentru scaderea colesterolului, numite statine, la

persoanele cu niveluri mari de colesterol sau la cele care au avut un infarct miocardic,
un AIT sau un accident vascular cerebral.
Alte modalitati de reducere a riscului de AVC includ:
- administrarea de aspirina daca a existat un infarct miocardic
- administrarea de anticoagulante la indicatia doctorului, daca persoana are fibrilatie
atriala sau a avut un infarct miocardic cu alte complicatii
- mentinerea unei greutati optime. Supraponderalii au un risc mare de dezvoltare a
tensiunii arteriale crescute, a unor probleme cardiace si a diabetului, care sunt factori
de risc pentru AIT si AVC
- consumarea unei diete sanatoase, echilibrate, care are un continut scazut in
colesterol, in grasimi saturate si sare. Alimentele bogate in grasimi saturate si in
colesterol pot inrautati ingrosarea si rigidizarea arterelor. Cresterea consumului de
fructe si de vegetale duce la marirea aportului de potasiu si de vitamine din grupul B,
C, E si riboflavina. Adaugarea de cereale cat mai putin prelucrate scade riscul de AVC
ischemic. Consumul de peste cel putin o data pe luna de asemenea reduce riscul de
AVC
- limitarea consumului de alcool. Consumul de alcool scazut pana la moderat (la un
pahar pe sapatamana) poate scadea riscul de AVC ischemic. Consumul excesiv (mai
mult de 2 pahare pe zi) creste acest risc.
- evitarea consumului de cocaina si de alte droguri ilegale. Cocaina poate creste
tensiunea arteriala si poate creste ritmul batailor inimii si astfel creste riscul de
accident vascular cerebral
- evitarea administrarii de pilule anticonceptionale daca exista si alti factori de risc.
Daca persoana respectiva fumeaza sau are un nivel crescut de colesterol sau a avut in
trecut episoade de formare de cheguri de sange, administrarea de pilule
anticonceptionale creste riscul de aparitie a unui AVC
- evitarea terapiei de substitutie hormonala. La femeile care sunt la menopauza, s-a
demonstrat ca aceasta terapie creste usor riscul de AVC.
Sfaturi
Sfaturi pentru o recuperare buna
Pacientul trebuie sa se implice cat de mult poate in ingrijirea sa. Desi el poate
simti nevoia sa il lase pe ingrijitorul sau sa preia conducerea, cu cat pacientul
participa mai mult in procesul de reabilitare cu atat este mai bine. Este recomandat ca
el sa ceara ajutor atunci cand trebuie sa faca fata oricarei dizabilitati pe care o are si
sa incerce sa-i faca pe ceilalti sa inteleaga care sunt limitele, neputintele sale.
Trebuie sa recunoasca, sa accepte faptul ca are o depresie atunci cand aceasta exista
si sa incerce sa gaseasca o rezolvare a ei. Depresia este frecventa dupa un accident
vascular cerebral si poate fi tratata.
Participarea la un program de reabilitare dupa accidentul vascular cerebral , cat
mai curand posibil. O combinatie de terapie fizica, logopedie si terapie ocupationala
poate fi utila pentru a-l ajuta pe pacient sa faca fata activitatilor cotidiene de baza,
cum ar fi spalarea, imbracarea si alimentarea. O echipa formata dintr-un doctor,
anumiti specialisti intr-o varietate de terapii si asistente il pot ajuta sa depaseasca
dizabilitatile, sa invete noi metode pentru a putea duce la indeplinire sarcinile si sa

"intareasca" acele parti ale corpului care au fost afectate de accidentul vascular
cerebral.
Sfaturi pentru a face fata efectelor unui accident vascular cerebral
Modalitati de a se imbraca. Imbracarea poate fi realizata cu mai multa usurinta in
cazul in care se folosesc "stocking/sock spreaders": inele sau panglici/sireturi atasate
de cheitele de la fermoar si carlige de incheiat nasturi. Asistenta sau
fiziokinetoterapeutul pot face recomandari in aceasta privinta.
Modalitati de a face fata problemelor de vedere. Dupa un accident vascular
cerebral, unele persoane pot avea dificultari cu vederea la un ochi. De exemplu,
persoanele care au paralizie pe partea dreapta pot avea dificultati sa vada cu ochiul
drept.
Modalitati de a face fata problemelor de alimentare. Este posibil ca pacientul sa nu
simta gustul mancarii intr-o parte a cavitatii bucale sau in ambele parti. Acest lucru
creste riscul de a se ineca. Este posibil sa fie necesare alte teste sau o evaluare
logopedica.
Modalitati de a face fata problemelor intestinale sau ale vezicii urinare.
Aproximativ jumatate din persoanele care au avut un AVC sufera de o pierdere a
controlului vezicii urinare (incontinenta urinara) in prima saptamana de dupa
accidentul vascular cerebral, scazand la 35% la o luna si la 14% la 6 luni. Totusi,
aceasta problema este de obicei temporara si ea poate avea multiple cauze, inclusiv
infectia, constipatia si efectele medicatiei.
Sfaturi pentru membrii familiei si pentru ingrijitori
Adaptarea familiei la noua situatie este foarte importanta pentru vindecarea
pacientului.
Un suport puternic din partea familiei poate ajuta substantial in acest sens.
Acordarea de ajutor in legatura cu problemele de limbaj folosind anumite trucuri
simple.
Aceste probleme pot afecta o parte sau toate aspectele legate de folosirea
limbajului, precum ar fi vorbirea, citirea, scrierea si intelegerea cuvintelor vorbite.
Poate fi utila vorbirea lenta si directa, in putine cuvinte si ascultarea cu atentie.
Suportul pentru reabilitare implica participarea in programul de recuperare a
pacientuluicat de des pot membrii familiei. Este bine ca acestia sa ofere cat de multa
sustinere si incurajare se poate.
Hemiplegiile prin accident vascular cerebral ischemic descrise si clasificate pe
criterii lezionale topografice inca din 1927 diagnosticul lor este astazi adus aproape la
perfectiune datorita mijloacelor moderne de investigatie neinvaziva, permitand in
consecinta si adoptarea celor mai adecvate atitudini terapeutice.
Recuperarea neuromotorie este, indiscutabil, de apartenenta pluridiscilinara.
Alaturi de medicina fizica isi aduc contributia neurologia, ortopedia, chirurgia
plastica si recuperatorie, psihologia, logopedia, asistenta sociala, precum si alte
specialitati la nevoie.
Hemiplegia ridica aspecte cu totul particulare datorita implicatiilor pe care le
antreneaza dupa sine specializarea hemisferica in care tulburarile de vorbire ce sunt
atribuite hemisferei dominante le sunt opuse tulburarile vizio-spatiale ce apartin

hemisferei opuse. Sub aspect neuromotor, bilantul este todeauna mai bun daca
suferinta cerebrala nu intereseaza hemisfera dominanta
Dupa parerea unor autori (Rusk , Block si Lowman) recuperarea nu inseamna
altceva decat sa antrenezi bolnavul sa traiasca cea mai buna viata
pe care el o poate trai, nu la limitele "disabilitatilor" sale, ci la maximul abilitatilor
sale restante.
Sub aspect conceptua, trebuie plecat de la ideea ca recuperarea handicapatului
motor se sprijina in special pe miscare.
In conceptia recuperarii neuromotorii, miscarea nu trebuie considerata a fi o
simpla manifestare biomecanica, ci suma unor fenomene psihoneuromotorii.
Recuperarea medica indiferent de profilul careia-i apartine, reprezinta o noua lume
a medicinei, in care nu medicamentul, ci bolnavul stimulat cu perseverenta si
pricerere ajunge principalul artizan al propriei sale recuperari.
Perioade favorabile i momente decisive ale recuperrii bolnavului cu AVC
ischemic
Etapele recuperarii: Consecine ale AVC, imageria funcional n AVC
Recuperarea n faza acut
Recuperarea n faza post acut
Neuroplasticitatea
Recuperarea n faza cronic precoce
Ridicarea n ortostatism
Ortostatismul
Mersul
Micrile membrului superior
Recuperarea vorbirii
Necesitatea reabilitrii n AVC
Dintre supravieuitori, o mare parte sunt dependeni de sprijinul social
Calitatea vieii dup AVC este strns legat de deficitele restante
Necesitatea asocierii cu prevenia secundar.
Se scurteaz perioada de imobilizare.
Recuperarea stimuleaz procesele de reorganizare (care exprim plasticitatea
cerebral) cu scop final recuperarea/substituia funcional
Evoluia dup AVC
Recuperarea spontan poate varia semnificativ, chiar i la pacieni cu leziuni
asemntoare.
Dimensiunile leziunilor, starea de sntate anterioar i ali factori pot da unele
informaii privind evoluia.
Variabilitatea evolutiv ar putea fi influenat de:
Evoluia local diferit edem perilezional, etc
eficacitatea sistemului de colaterale
Reprezentri ale aceleiai funcii n diferite arii corticale
Prezena i numrul cilor neuronale alternative
Deficite i mecanisme adaptative
Dup leziuni ale SNC, principalele deficite sunt:
Deficitul motor

 Pierderea abilitii
tulburri de tonus (spasticitatea)
Mecanismele adaptative apar att datorit leziunilor neuronale ct i implicrii
sistemului musculo-scheletal
Deficitul motor
Scderea numrului de motoneuroni activai, a ratei de descrcare, i afectarea
sincronizrii unitilor motorii duc la dezorganizarea activitii motorii la nivel
periferic
Dobndirea cu ntrziere a forei contractile asociat micrilor
Fora dezvoltat poate varia n funcie de poziia articulaiilor i starea de
precontracie muscular.
Pierderea abilitii
Abilitatea (dexteritatea) este capacitatea de a efectua o activitate precis, rapid,
raional i ndemnatic (Bernstein);
Pare s implice pierderea coordonrii activitii contractile necesare pentru
realizarea scopului i adaptarea la mediu, datorat incapacitii de a regla fin
coordonarea dintre grupele musculare.
Deficit n transferul rapid i susinut al informaiei ntre cortex i structurile
periferice
Spasticitatea
Tulburare motorie caracterizat printr-o exagerare proporional cu viteza a
reflexelor tonice de scurtare (cu exagerarea reflexelor osteotendinoase) (Lance,
1980)
este inconstant la pacienii cu AVC
ar putea fi un rspuns adaptativ.
pare s nu aib relaie cu disabilitatea funcional n AVC
are uneori efect favorabil
Modificri reactive i adaptative
Modificri fiziologice, mecanice i funcionale ale esuturilor moi
Lipsa de utilizare poate duce la modificri ale masei musculare:
Pierderea de uniti motorii funcionale
Modificri ale tipului de fibre musculare
Modificri fiziologice ale fibrelor musculare i a metabolismului
muscular,
Creterea redorii musculare
Modificri ale articulaiilor
Proliferarea esutului adipos n spaiul articular
Atrofia cartilajului
Slbirea punctelor de inserie a ligamentelor
Osteoporoz
Modificri de aliniere a articulaiilor
Stimularea cortical transcranian
Stimularea electric transcranian
Excitaie direct a axonilor cortico-spinali
Stimulare magnetic transcranian

 Genereaz un flux de curent orientat n principal orizontal, neuronii

corticospinali fiind excitai transsinaptic prin intermediul interneuronilor
Excitarea zonelor motorii provoac o contracie periferic (evident i pe EMG
potenial evocat motor)
Poate fi utilizat pentru evaluarea unei intensiti prag a stimulrii, latenei
apariiei PEM, timpului de conducere central, sau pentru cartografierea scoarei.
Urmrirea acestor parametri n dinamic poate oferi informaii asupra proceselor
corticale excitabilitate, dimensiunile ariilor motorii
Reabilitarea n faza acut (perioad special)
Caracterele leziunii (localizare, volum, tip) i starea de sntate anterioar AVC
pot fi considerate ca fiind primul moment critic al recuperrii
Reabilitarea n faza acut
n perioada imediat post infarct excitabilitatea cortexului motor este sczut i
reprezentrile corticale sunt reduse (alarm cortical)
Sistemul nervos este puin receptiv la re-nvare.
Lipsa PEM la stimularea magnetic transcranian se coreleaz cu o evoluie puin
favorabil.
n primele zile dup AVC trebuie rezolvate n primul rnd problemele
de suport vital (TA, glicemie, electrolii, oxigen
care apar din decubitul prelungit.
n faza precoce pot fi utilizate n principal proceduri pasive, n funcie de starea
pacientului.
Pe msur ce pacientul recapt controlul asupra corpului su, vor fi introduse
proceduri mai complexe i vor fi tentate acte mai dificile
Reabilitarea n faza acut
Proceduri pasive de poziionare, de meninere a gradului de micare (atenie la
articulaia umrului), elongaii
Previn contracturile prilor moi
Prevenirea i tratarea disfagiei, a tulburrilor sfincteriene (de multe ori reluarea
precoce a ambulaiei ajut la rezolvarea tulburrilor micionale)
Poziionarea, asistarea pacientului la micrile de ntoarcere, de aezare la
marginea patului
Poziionarea ct mai precoce n ezut, cu sprijin iniial
Reduce evenimentele tromboembolice, pneumonia
Reduce hipotensiunea postural
Faza postacut
Pacientul recapt un oarecare control asupra propriului corp.
Investigaiile funcionale pun n eviden activarea legat de acte motorii a unor
zone ntinse i largi ale scoarei, care se suprapun ariilor motorii asociate situate
ipsi- i controlateral fa de leziune.
Se refer la perioada de la 3-4 sptmni dup infarct, i pn la reapariia
micrilor voluntare i tonusului membrelor paralizate
n funcie de evoluia iniial, sunt necesare:
Proceduri i manevre pasive care s evite complicaiile decubitului
sau

 Trecerea la manevre active care s pregteasc urmtoarele etape de

recuperare
Recuperarea n faza post-acut
Obiective posibile:
Evaluarea strii psihocognitive a pacientului
Controlul tulburrilor sfincteriene, de deglutiie de o manier
satisfctoare
Realizarea i meninerea poziiei aezat
Meninerea echilibrului n timpul efecturii gesturilor normale cu
membrele sntoase i bolnave (prehensiunea, alimentaia), realizarea
unor acte motorii cotidiene (poziionarea pe pat, particip la mbrcat,
transferul pe scaunul cu rotile)
Meninerea structurilor periferice n condiii optime (poziionarea corect
a articulaiilor, creterea forei musculare)
Reluarea poziiei aezat
Pacientul ncearc s flecteze oldurile i s mite partea superioar a corpului
anterior,
sprijinindu-se de o mas pe care alunec minile
Recuperarea n faza post-acut
Proceduri active
Odat cu normalizarea tonusului muchilor posturali, pacientul poate
menine poziia aezat
iniial ridicarea n ezut, apoi transferul pe scaunul cu rotile sau pe alt
suport.
Exerciii pentru echilibru cu ct mai trziu se iniiaz exerciiile pentru
echilibru, cu att mai mari sunt ansele ca pacientul s devin anxios i
reticent n a se mobiliza i a lupta cu gravitaia
Fizioterapia precoce i proactiv previne obinuina cu deficitele
perceptual-cognitive, ca i persistena nvat a deficitului motor
Antrenarea forei musculare poate ncepe ct mai precoce:
Exerciii de contracie excentric dac fora nu este suficient pentru
contracia concentric
Exerciii cu biofeedback
Practic mental
Stimulare electric, eventual cu declanare EMG
Unele studii au demonstrat c SE contribuie la recuperare,
modificnd excitabilitatea neuronilor motori specifici
Exerciii pentru echilibru n poziia aezat
Micri ale capului i trunchiului
ntoarcerea capului i corpului spre stnga/dreapta
Privirea spre tavan i revenirea la orizontal
Micri de ntindere pentru a ajunge la un obiect situat la distan mai mare dect
lungimea braului
nainte (flexia oldurilor), n lateral, napoi, revenirea la poziia de mijloc
n funcie de gradul deficitului motor, pacienii pot exersa sprijinindu-se

de suprafaa unei mese

Luarea unor obiecte de pe sol
Creterea ndemnrii
Se poate face prin creterea distanei de acoperit, modificarea vitezei,
reducerea sprijinului la coapse, creterea dimensiunilor i greutii
obiectului pentru a implica ambele membre superioare, adugarea unui
factor temporal limitator exterior (prinderea unei mingi)
Ridicarea unui obiect de pe sol
Prin poziionarea posterioar a piciorului afectat acesta devine parte a bazei de
sprijin, i crete ncrcarea i particip la actul motor
Apucarea unui obiect
Apucarea unui obiect situat pe podea lateral
Aplecndu-se pe partea membrului inferior afectat, pacientul transfer spre acesta
o ncrcare mai mare, pregtind astfel ridicarea n ortostaiune
Faza cronic - precoce
Majoritatea progreselor se datoreaz unor modificri cerebrale funcionale care au
la baz plasticitatea neuronal.
Plasticitatea include adaptrile structurii cerebrale aprute n timp ca rspus la
modificarea mediului, i avnd ca i consecin modificri funcionale (Kolb,
1995)
Johansson, 2000: pentru capacitatea funcional nu conteaz doar ci neuroni
rmn ci i modul n care acetia funcioneaz i conexiunile pe care le vor crea
Plasticitatea cerebral
Sistemul nervos este continuu remodelat n condiii normale i dup leziuni
prin acumularea de experien i nvare
ca rspuns la activitile efectuate i comportament.
Activitile repetate duc la creterea reprezentrilor unor structuri (ex. degetul la
orbi care citesc Braille) iar restrngerea activitii (amputaie, imobilizare) la
alterarea reprezentrilor corticale i subcorticale.
n cazul unor leziuni, pot apare:
Reorganizarea regiunilor afectate i a altor regiuni din emisferul bolnav,
Modificri localizate n emisferul sntos
Plasticitatea cerebral
Factori care contribuie la reorganizarea cerebral:
recrutarea de ci diferite anatomic dar similare funcional (de ex. ci
corticospinale non-piramidale)
Crearea unor ci noi : sinaptogeneza, arborizarea dendritic, nmugurirea
neuronilor restani.
ntrirea unor ci sinaptice preexistente dar mute funcional (mai ales
la periferia leziunii). Potenarea sinaptic.
Proliferare astrocitic
Mecanisme implicate:
Modificri ale excitabilitii membranare
Dispariia inhibiiei
Creterea transmiterii sinaptice (posibil datorit potenrii de lung durat)

 Dispariia inhibiiei GABAergice perilezionale (posibil prin diminuarea

activitii receptorilor GABAA)
Creterea activitii glutamatergice;
Faza cronic - precoce
Se ntinde de la 3-4 sptmni pn la 6 luni, maxim 1 an dup AVC.
Panta evoluiei favorabile este maxim n aceast perioad
Cuprinde cele mai multe momente decisive ale recuperrii:
Reluarea ortostaiunii
Reluarea mersului
Recuperarea micrilor fine ale membrului superior
Rezolvarea tulburrilor de comunicare
Moment decisiv
Ridicarea n ortostaiune i aezarea
Primul moment critic al acestei etape.
Un numr mare de studii arat utilitatea recuperrii acestor acte motorii n primele
3-4 luni dup AVC
Sunt acte motorii de mare importan n desfurarea activitilor zilnice.
Necesit un consum mare de energie.
Asigur tranziia spre realizarea mersului.
Realizarea lor scade semnificativ dependena pacientului
se poate deplasa independent ntr-un scaun cu rotile cu propulsie asigurat
de o singur mn
poate efectua transferurile necesare pentru igien, alimentare, nevoi
curente
Ridicarea n ortostaiune i aezarea
Asigur posibilitatea antrenrii unor elemente care sunt indispensabile pentru
mers:
Echilibrul n ortostatism, transferul i susinerea greutii pe membrul
afectat, creterea afluxului informaional senzitiv, cu rol important n
recuperare.
Asigur meninerea i creterea formei structurilor musculo- scheletice,
readaptarea la distribuia diferit a masei corporale n ortostatism
Dificultile aprute la pacienii cu AVC sunt datorate unor modificri ale
biomecanicii:
Timp mai lung necesar pentru a se aeza/ridica
Amplitudine inegal a forelor verticale de reacie la sol (mult mai mici
pentru membrul paretic)
Ridicarea manevre facilitatoare
Plasarea piciorului de la nceput n flexie dorsal la 75 scade necesarul de efort
Reglarea nlimii scaunului n funcie de fora extensorilor membrului inferior
Flexia activ a oldurilor trebuie iniiat cu trunchiul vertical pentru a optimiza
impulsul orizontal al masei corporale
Nu se face pauz ntre faza de preextensie i cea de extensie
Este util creterea vitezei de execuie
Trebuie prevenite retraciile tisulare

 Trebuie crescute fora, activarea i coordonarea membrelor inferioare

Ridicarea
Se ncepe cu partea superioar a trunchiului vertical i picioarele plasate puin
posterior. Pacientul nclin anterior partea superioar a corpului (din olduri) i se
ridic.
Pacientul este aezat pe o suprafa ferm
Fr mnere
Picioarele lipite de sol
Fr flectarea prii superioare a corpului n timpul aciunii, i cu
meninerea privirii la int
nlimea scaunului trebuie aleas pentru a ncuraja sprijinul pe membrul
paretic i a descuraja ncrcarea adaptativ a celui sntos
Ridicare n ortostaiune
Ridicarea antrenarea componentelor eseniale pentru efectuarea micrii.
Plasarea posterioar a piciorului
Pacientul st cu picioarele lipite de planeu i le mic nainte i napoi.
Aciunea poate fi uurat prin folosirea unei patine cu rotile sau a altor
dispozitive care s reduc frecarea
Stimularea electric pentru dorsiflexia piciorului poate ajuta efectuarea
micrii
Micarea anterioar i posterioar a corpului din old
Pacientul privete nainte i alunec cu membrele superioare pe suprafaa
unei mese situat anterior, meninnd capul i trunchiul ridicate i drepte
Creterea forei
Repetarea micrilor de ridicare/aezare de ct mai multe ori. Atunci cnd
exerciiul este efectuat cu uurin, poate fi micorat nlimea scaunului
Creterea ndemnrii
Ridicare cu un pahar cu ap, asocierea de micri laterale (ridicat, pas,
aezat pe alt scaun), oprirea n timpul micrii, diferite tipuri de scaun
Ridicarea n ortostaiune
Ortostaiunea
Nu este o poziie static ci un proces complex de meninere a echilibrului
Exerciiile recuperatorii pentru echilibru pot fi ncepute precoce dup AVC
Permite lrgirea razei de vizibilitate, a razei de aciune a membrelor
Ortostaiunea
Simetria
Micrile capului
Tendina de cdere pe spate la privirea n sus poate fi corectat prin
antepulsia oldurilor nainte de micarea capului
Pentru micrile dup un obiect (situat n oricare direcie)
Deplasarea masei corporale se efectueaz la nivelul oldurilor i gleznelor,
nu doar la nivelul trunchiului
Suportul greutii mai mult pe membrul inferior afectat este prima etap n
realizarea suportului unilateral
Exerciii pentru echilibru n ortostatism

Suportul unilateral al greutii

Ridicarea i meninerea ortostaiunii semnific i existena forei necesare pentru
propulsie n momentul relurii mersului.
Pas nainte cu membrul sntos, i plasarea piciorului pe o treapt
Exerciii de prehensiune (reaching) cu fiecare dintre picioare aezat pe
treapt
Deplasarea lateral
Sprijin pe un perete, mas, etc
Ridicarea obiectelor de pe podea
Mersul
Mersul independent este indispensabil pentru majoritatea acivitilor zilnice
Mersul n comunitate necesit adaptarea
Viteze diferite (de exemplu pentru trecerea strzii la semafor, ui
automate)
Ocolirea obstacolelor
Efectuarea curbelor
Aproximativ 60-70% dintre pacienii cu AVC reiau mersul.
Dup unele raportri, doar 7% dintre pacienii cu AVC reuesc s mearg 500 m
cu viteza corespunztoare necesitilor comunitare (1-1,5 m/s) (Hill i colab,
1997)
Este o aciune complex, care necesit micarea simultan i coordonat a
ntregului corp.
Evitarea cderii implic identificarea, anticiparea i reacia rapid la orice factor
care ar putea amenina stabilitatea.
Controlul reactiv este o resurs de ultim linie pentru recptarea stabilitii (pas
nainte, etc) i se bazeaz pe rspunsuri reflexe.
Mersul obiectivele recuperrii
Prevenirea modificrilor adaptative ale esuturilor moi ale membrelor inferioare
Obinerea activitii musculare voluntare a grupelor care controleaz membrul
inferior
Creterea forei i coordonrii musculare
Creterea vitezei i rezistenei la mers
Maximizarea ndemnrii creterea flexibilitii i adaptabilitii la condiiile de
mediu
Ameliorarea statusului cardiovascular
Mersul puncte importante n reabilitare
Suportul masei corporale pe membrele inferioare
Propulsia masei corporale
Echilibrarea masei corporale n momentul deplasrii peste unul sau ambele
membre inferioare
Controlul poziiei halucelui i genunchiului n momentul desprinderii de pe sol i
respectiv al contactului
Optimizarea ritmului i coordonrii
Reabilitarea mersului
Mersul pe covor rulant i cu susinere n hamuri a fost tentat la o lun de la AVC

(Malouin i colab, 1992), studiile artnd rezultate ncurajatoare.

Ameliorri ale unor parametri n cazul recuperrii mersului la peste 19 luni de la
AVC (Mercier i colab, 1999
Mersul elemente ale recuperrii
Elongaia prilor moi exerciii pentru
Muchii gambei (solear, gastrocnemius)
Rectus femoris
Ameliorarea contraciei musculare voluntare
Stimulare electric
Dinamometrie izokinetic
Exercii simple active
Deplasarea lateral
Numrul i gradul deplasrilor articulare este mult mai mic
comparativ cu mersul nainte
Mersul napoi
Util pentru extensorii oldului n special ischiogambieri
Creterea forei
Se asociaz cu creterea vitezei
Fora cvadricepsului este critic pentru stabilitatea n mers
Exerciii cu susinerea greutii proprii
Suportul unipodal
Pas nainte i napoi cu membrul sntos
Mecanism asemntor cu iniierea mersului
Urcarea/coborrea unei trepte
Anterior
Lateral
Ridicarea pe vrfuri/coborrea clcielor
Sprijin doar pe vrful picioarelor pe marginea unui prag
Exerciii fr ncrcare
Dinamometru izokinetic
Exerciii cu benzi elastice
Exercitii unipodale
Membrul inferior afectat poate fi folosit pentru sprijin, sau exerciiul poate fi fcut
pentru creterea coordonrii i forei
Urcarea i coborrea unei trepte
Exerciii pentru mers ncrcarea membrului paretic
Pas nainte cu membrul sntos, pentru a realiza suportul pe cel paretic. n prima
imagine nu a ajuns suficient de departe (extensia oldului i dorsiflexia plantar
insuficiente)
Ridicarea i coborrea pe vrfuri
Antreneaz muchii gambei la lungimea pe care o au atunci cnd trebuie s dea
impulsul
de deplasare la sfrirul fazei de sprijin. Pacientul se ine de o mas. Dup un timp
exerciiul poate fi practicat i unipodal
Ocolirea obstacolelor

 Dup ce se realizeaz mersul independent, pacientul trebuie s nvee s se

adapteze la mediul nconjurtor (ritm, lungimea pasului)
Mersul - accesorii
Orteze
Stimulare electric
Sprijin extern (cadre, bastoane, etc)
Recuperarea micrilor membrului superior
Micrile fine i coordonate ale membrului superior sunt eseniale pentru
activitile zilnice, dar mai ales pentru exercitarea profesiei.
Cea mai mare parte dintre pacieni nu revin la nivelul de abilitate anterior AVC.
Pacientul trebuie s renvee un numr mare de aciuni
La hemiparetic sunt afectate att activitile bimanuale, ct i dinamica general a
corpului
Elemente necesare pentru folosirea minii:
Deplasarea acesteia la locul aciuniii prehensiunea ulterioar
Posibilitatea de a privi i de a fi atent la obiectul int i la mediul nconjurtor
Posibilitatea de a efectua ajustrile posturale necesare pentru micrile membrului
superior
Posibilitatea de a folosi informaiile somato senzoriale
Stimularea activitii musculare
Exerciii simple - micri izolate repetitive, contracii izometrice ale unui deget
sau pumnului
Biofeedback electromiografic poate semnaliza contracia muchilor prea slabi
pentru a produce micare
Stimularea electric de preferat declanat de trigger EMG
Practica mental (imaginar Page i claboratorii, 2001)
Creterea forei membrului superior
Antrenamentul cu feedback EMG este util chiar dac macroscopic nu exist micare
Exerciii simple active
Extensia pumnului are o importan critic pentru apucare, manipulare i
eliberarea obiectelor
Pacientul aezat cu braul pe o mas. Un obiect inut n palm i degete
este ridicat i cobort dincolo de marginea mesei. Ridicarea paharului de
pe mas prin micare radial a pumnului, antebraul fiind semi-rotat, i
plasarea acestuia la stnga i la dreapta prin flexie sau extensie a
pumnului. Btutul n mas cu toate degetele
Exerciii pentru supinaie
O linie lung inut n mn trebuie micat prin supinaia antebraului
astfel inct s ating marginea mesei. ntiprirea urmelor articulaiilor
degetelor n lut sau plastilin. Supinaia i formarea unui cu prin
turnarea n palm (de ex semine) cu mna sntoas. Btutul la tob
Controlul forei
inerea unui pahar din plastic fr a-l deforma, mutarea i aezarea lui la
destinaie
Exerciii simple active

 Activarea musculaturii umrului

Pacient ntins. Terapeutul ridic i susine braul n flexie, pacientul
execut diferite exerciii:
Atingerea unei inte; pune palma pe cap (aciune excentric a
tricepsului); duce mna peste cap pentru a atinge perna (aciune
excentric a tricepsului, adductorilor i extensorilor umrului; cu
mna pe frunte, ridic i aaz cotul pe pern
Exerciii pentru creterea ndemnrii (abilitii)
Recuperarea comunicrii
Recuperarea tulburrilor de comunicare este esenial pentru o integrare eficient
n societate.
n ansamblul recuperrii, recepia i expresia par a fi mai importante comparativ
cu grafia i lexia.
Succesul recuperrii sindroamelor afazice depinde de tipul i extinderea leziunilor
cerebrale, momentul nceperii i ritmicitatea recuperrii, indicii de performan
iniiali, nivelul de pregtire, vrsta i gradul de motivare al bolnavului
o recepie de peste 40% constituie un nceput favorabil recuperrii
Odat cu avansarea n vrst crete specializarea emisferic - lateralizarea
funcional - performanele afazicului i gradul su de recuperabilitate fiind mai
sczute (tendina descresctoare ncepe la 40-45 ani
Durerea in AVC
Algoneurodistrofia
Durerea talamica
Alte dureri articulare
Sindromul complex de durere regionala (Complex regional pain syndrome
CRPS tip 1
Eveniment patologic initial traumatisme usoare, fracturi, leziuni ale
tesuturilor moi, imobilizare, infarct miocardic, stroke
Debut dupa aproximativ o luna de la eveniment
Simptomatologia nu se limiteaza la teritoriul unui singur nerv periferic,
este disproportionata fata de evenimentul initial
Edem, modificari ale circulatiei cutanate, modificari ale activitatii
sudomotorii, hiperalgezie, alodinie
Durere cu caracter de arsura, continua, accentuata de miscare, stimulare,
stress
Frecvent se asociaza deficit motor 0 scaderea fortei, tremor, distonii
Atrofia unghiilor, pielii, cresterii parului, pierderea mobilitatii articulare,
retractii tendinoase
Simptomatologie afectiva
Blocada simpatica (ganglion stelat, plex brahial)
TENS
Management psihologic intreruperea cercului vicios al nefolosirii si fricii de
durere imobilizarea si supraprotectia accentueaza demineralizarea, modificarile
vasomotorii, edem, modificarile trofice
Kinetoterapie progresie constanta de la exercitii care implica o forta mica pana

la suportarea activa a greutatii

Desensibilizare gradata pentru stimuli senzitivi cu intensitate crescanda
frecarea pielii, masaj, vibratii, tapping)
Cresterea increderii si sprijin atunci cand progresele sunt foarte lente
Terapie ocupationala cresterea gradata a fortei si flexibilitatii
Program activ de crestere a efortului stimularea extremitatii fara
mobilizare articulara (exercitii de contractie si destindere activa).
Tehnica prin frecare (scrubbing) cresterea progresiva a greutatii
extremitatii pacientului in timp ce acesta efectueaza un masaj circularThe
next part to this program involves a carrying technique. The patient is
instructed to carry a weight (bag) in the affected extremity throughout the
day as tolerated. The patient should monitor his/her symptoms and keep a
daily record to share with the therapist.
Terapie recreationala
Terapie vocationala
Durerea de origine centrala
Durere talamica
Frecvent pacienti mai tineri decat media, cu deficit motor mai redus
Debut imediat sau intarziat mai multe luni
Miscare, atingere, frig, emotii accentuarea durerii
Distragere, terapie ocupationala, fizioterapie, metode psihologice
Antalgice, antidepresive
Agnozii vizuale
Hemiagnozie vizuala
Inatentie vizuala unilaterala
Asociere hemianopsie anozognozia hemianopsiei!
Agnozia vizuala pentru intreg (simultanagnozie) recunoaste componentele
Agnozie pentru culori
Prosopagnozie
Agnozii vizuospatiale
Agnozia pentru harti si planuri
Pierderea memoriei vizuale nu poate reprezenta vizual nici un obiect
Cecitatea corticala
Agnozii senzitive
Astereognozia - obiect
Ahilognozia greutate, textura
Amorfognozia forma si relatiile spatiale
Asimbolia tactila descrie caracterele lung, moale, rugos dar nu il integreaza ca
intreg
Tulburari somatognozice
Asomatognizia
Agnozia hemiplegiei
Anozodiaforia hemiplegiei
Autotopoagnozia imposibilitatea de a descrie partile propriului corp
Tulburari neparoxistice ale schemei corporale dilatarea schemei corporale,

inaprecierea dimensiunilor corpului (trecerea printre scaune, conturul mainii)

Agnozia digitala
Asimbolia la durere
apraxii
Apraxii globale
Apraxia ideomotorie
Greseste mai putin in activitatea spontana, mai mult in imitarea
unor gesturi fara sens
Actiuni tranzitive sunt mai putin afectate decat cele intranzitive
Apraxia ideatorie
Apraxii constructive
Apraxii specifice unei functii
Apraxia de imbracare, apraxia mersului, apraxia muzicala
Apraxii localizate
Apraxia faciobucolinguala
Concluzii
Programele intensive de recuperare par s stimuleze mecanismele cerebrale de
compensare/refacere, cu rezultate funcionale mai bune
Momentele decisive ale recuperrii reprezint o succesiune de pai eseniali n
revenirea spre funcionarea normal a organismului. Dac una dintre trepte nu
este atins, atunci cele situate mai sus nu vor putea fi abordate.
n cadrul programelor de recuperare pare util orientarea spre renvarea unor
gesturi i acte motorii prezente n activitatea zilnic.
Pentru ca un act motor s poat fi folosit de pacient, acesta trebuie s depeasc
faza de execuie contient, devenind un automatism este necesar mult exerciiu
Simpla reluare a mersului in conditii de spital nu e suficiente pentru integrarea
in comunitate abilitile trebuie s fie mult mai mari pentru a putea rezolva
problemele rdicate de factorii de mediu variabili.

Bibliografie :
Recuperarea bolnavului hemiplegic adult,
Tiberiu Vlad si Liviu Pendefunda ; Iasi 1992
Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare.
Tudor Sbenghe ; Bucuresti 1987