Sunteți pe pagina 1din 3

Pregatit de proza scurta din volumul de debut Intalnirea din

pamanturi(1948)- nuvelele Dimineata de iarna, O adunare


linistita, In ceata sau schita Salcamul- care prefigureaza
motive, intamplari si personaje, primul roman scris de Marin
Preda, Morometii, este alcatuit din doua volume, publicate la
doisprezece ani distanta: in 1955, volumul I, iar in 1967. Volumul
al II-lea.
Romanul reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada
de criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind
inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale
institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol, si se impune o
tipologie noua in proza romaneasca.
Tema centrala a romanului este cea a familiei, insa evolutia si
criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul
romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si un
roman al deruralizarii satului( Nicolae Manolescu). O alta tema
este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie
Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator, relatia
dintre individ si istorie nuanteaza tema centrala. Criticul Eugen
Simion considera drept tema centrala libertatea morala in lupta
cu fatalitatile istoriei.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectiva se
constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional : hora,
calausul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea
scolara, secerisul, treierisul.
Una dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este
secerisul. Este infatisata intr-o maniera originala( prin acumularea
si inregistrarea de detalii ale existentei familiale taranesti)o
realitate arhetipala ; miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la
camp se integreaza intr-un ritual stravechi. Secerisul e trait in
acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific
colectivitatii traditionale. Scena din primul capitol al partii a treia,

ilustreaza foarte bine obiceiurile familiei legate de acest


eveniment : in zilele secerisului, satenii plecau dis-de-dimineata la
camp, intr-un convoi nesfarsit de carute, ca intr-un tablou
pitoresc. Intaiul nascut avea sarcina de a masura fiecarui membru
al familiei aria de secerat. Femeile faceau de mancare, copiii
munceau, iar barbatul, capul familiei, lega snopii, fuma si
sporovaia cu vecinii.
Zilele de duminica si cele de sarbatoare aduc cu ele noi
obiceiuri ale taranilor acelei vremi. In timp ce femeile mergeau la
biserica, barbatii se strangeau in poiana lui Iocan, unde citeau
ziarul si discutau politica. Aceasta arata interesul oamenilor
pentru societate in ansamblul ei si faptul ca satenii nu aveau o
viziune limitata numai la comunitatea restransa in care traiau. Pe
de alta parta, acesta este locul unde barbatii interactioneaza si isi
prezinta diversele opinii in legatura cu lumea politica.
Tot in zilele de sarbatoare, au loc si evenimente in randul
tinerilor : hora, calusul, fluieratul fetelor. Cluul era dans ritualic,
care se practica aproximativ trei zile n fiecare an, nainte de
Rusalii. Scopul su era de a vindeca persoanele cu boli incurabile
i de a proteja oamenii, vitele i ogoarele de forele malefice.
Cluarii jucau doar n ogrzile celor mai nstrii din sat. n primul
an al romanului, acetia aleg curtea familei Blosu. Tot satul se
adunase s vad dansul, iar fiindc ograda devenise
nencptoare, multi priveau din osea, denotand astfel spiritul
ludic al obiceiului. Insa aceste traditii reprezinta si un bun prilej
pentru tineri pentru a socializa, a se cunoaste mai bine, astfel
incat sa isi gaseasca viitorul partener de viata.
Prin toate aceste scene simbolice, Marin Preda reuseste sa
surprinda foarte bine cateva caracteristici ale satului romanesc
din perioada interbelica : problemele colective, dar si modul
locuitorilor de a se bucura in momentele de odihna si sarbatoare,
astfel incat romanul nu se rezuma doar la o familie, ci la o
intreaga comunitate. Dupa cum spune Eugen Simion, Din

romanul unui destin, Morometii devine romanul unei


colectivitati( satul) si al unei civilizatii sanctionate de istorie.