O mie de maini: performand Munca si Timpul

Textul cuprinde un interviu luat de Vlad Morariu artistei Valentina Vetturi. Aceasta
analizeaza raportul dintre performance, scriere si elementele subversive din viata de zi cu zi. Se
discuta in special despre lucrarile Machine That Produces Time, Commuters, Cheek to Cheek.
La inceputul acestui interviu, se face o comparatie intre modul ei de lucru si termenul de
asamblaje masinice(cu trimitere la Deleuze si Guattari). Lucrarile sunt create in dialog cu mediile
de viata in care se desfasoara. Se poate spune despre Navetisti ca a incercat sa impartaseasca
conditiile muncitorilor care calatoresc dintr-un cartier de la periferia Romei, in centru, pe cand
Masina Care Introduce Timpul prezinta ce se poate produce si oferi intr-un loc ca Masseria Torre
Coccaro- fosta ferma de la tara care a fost transformata in hotel de lux. Astfel oamenii de acolo
muncesc pentru a produce timp, timp liber pentru ca timpul a devenit un lux in zilele noastre.
Acest hotel a fost asociat unei Masini a Timpului, datorita modului silentios in care functiona si
perfectiunea linistii de care dadea dovada. Era invizibila iar Valentina Vetturi s-a hotarat sa o
scoata la lumina. Pentru acest lucru a fost nevoie de apropierea cu oamenii ce lucrau acolo si
faceau totul posibil. Punctul central de interes a devenit astfel Timpul. Totul incepea de la
intrebarea: Ce este timpul pentru tine? A fost un proces care s-a raspandit foarte repede, oamenii
incepeau sa isi puna unii altora aceasta intrebare fara a fi artista implicata in vreun fel.
Timpul are semnificatie diferita pentru fiecare dintre oameni. Daca pentru o persoana
reprezenta cei patruzeci si opt de ani de casnicie, cei cinci nepoti si opt copii, pentru altul era
doar lipsa muncii. Deci cand se poate spune ca Timpul si Munca s-au separat si au ajuns la poluri
opuse? Pentru mine timpul cuprinde toate momentele in care nu ma gandesc la timp. Cand deja
ajung sa il analizez, consider ca nu poate fi definit sau finit intr-un singur termen, fraza. Fiecare
persoana asociaza timpul cu un termen care ii da o liniste si o siguranta aparenta a controlului
acestuia.
Toata munca artistei, modul de a performa cu acesti oameni s-a imbinat cu scrisul. Acesta
era modul de a inregistra timpul muncii ei. Deci si ea avea o definire a timpului - prin scris.
Astfel perceperea timpului din viziunea ei are doua etape: momentul in care vede trecerea
timpului doar in mijloacele fizice si momentul in care il confunda cu locul, scrisul, perioada in
care creaza ceva ce poate fi vazut mai departe.
Pe de alta parte, a aparut un element nou in momentul in care a aparut masina de scris in
urmatorul proiect din tren. A simtit nevoia de a se diferentia de restu lumii dar in acelasi timp de
a crea o bariera intre ea si ceilalti. A creat in acest mod un ritual, pentru ca in mod repetitiv facea
aceasi calatorie cu trenul si scria in timpul pe care il detinea. Calatoria fizica a devenit o calatorie

mentala in momentul in care a ajuns sa isi piarda interesul calatoriei efective sau a locului din
care a plecat si al destinatiei.
De la obraz la obraz s-a dezvoltat din instrainarea simtita in tren. Artista a incercat sa
priveasca persoanele din jurul ei in ochi iar apoi chiar sa isi apropie obrazul de al lor. Pe masura
ce facea acest lucru, s-a ajuns la concluzia ca oamenii pana la urma incearca sa isi creeze un nou
spatiu de siguranta, nu sa ramana expusi gesturilor celorlalti. In momentul in care incerci sa te
apropii de altcineva,un strain intr-un spatiu public- si il atingi, acesta isi pierde spatiul si,
incercand sa formeze unul nou, ignora gestul ca si cum nu ar fi avut loc. Ochii au fost cei care au
facut diferenta. Fara contactul vizual in prealabil, atingerea subtila venea cu un fel de spaima si
reactie neasteptata. A privi pe cineva in ochi era modul de a intelege daca se poate continua orice
alta actiune.
Astfel se poate concluziona ca timpul este definit de fiecare in parte in mod subiectiv in
relatie cu munca depusa sau activitatea desfasurata. Definitia ia amploare in momentul in care
devii constient de gandirea ta asupra timpului. Se produc deductii si comparatii intre timpul meu
si timpul tau, aratand cat de mult poate varia pentru fiecare. Pana la urma, afirmatia ca timpul
este un concept nascocit ce poate fi masurat numai in asociere cu o alta activitate nu poate fi
combatuta.

Ana-Maria Dovlete
FVPCI
Anul III