4

SURSELE DE LITIGII GENERATOARE DE

EXPERTIZE MERCEOLOGICE

În cadrul circuitului tehnico-economic al mărfurilor, între furnizori,

transportatori şi beneficiari pot să apară unele divergenţe sau chiar litigii
prin lezarea intereselor uneia dintre părţi. Asemenea divergenţe şi litigii sunt
rezolvate, după caz, de către părţile implicate prin negocieri sau de către
organele judiciare care, pentru soluţionarea corectă a cauzelor, recurg
adeseori la sprijinul expertizei merceologice.
Practica efectuării expertizelor merceologice evidenţiază faptul că
cele mai multe litigii la a căror soluţionare participă şi expertiza
merceologică, au drept obiect substituirea produselor, denaturarea,
înlocuirea sau deprecierea lor calitativă.

Substituirea de produs constă în livrarea unor produse având aceeaşi

destinaţie şi acelaşi preţ cu al produselor contractate, dar cu alţi indici de
calitate decât cei precizaţi în standarde sau alte documente la care părţile au
făcut referiri în contract.
Cauzele ce pot favoriza substituirea de produse sunt:
• controlul tehnic de calitate defectuos executat;
• sortarea greşită a unor produse de calitate inferioară la calităţi
superioare.
 Expertiza calităţii mărfurilor

În practică pot fi întâlnite unele situaţii care se asimilează substituirii

de produse, dintre care se menţionează:
• încadrarea greşită de la un model la altul a produselor, în cazul în
care acestea necesită consumuri specifice diferite de materiale;
• livrarea produselor la calităţi inferioare celei reale;
• livrarea de loturi eterogene, care conţin produse obţinute din şarje
diferite, având şi caracteristici de calitate diferite;
• livrarea loturilor conţinând produse care au alţi indici de calitate
în raport cu cei înscrişi în buletinele de analiză sau în certificatele
de calitate.

Denaturarea produselor constă în fabricarea şi livrarea unor produse

ale căror caracteristici de calitate nu corespund valorilor prescrise şi nici
preţului convenit.
În categoria denaturării produselor se încadrează următoarele situaţii:
¾modificarea reţetei de fabricaţie a unor produse în sensul
diminuării proporţiilor unor componenţi valoroşi (şi deci mai
costisitori) şi înlocuirea acestora cu componenţi sau constituenţi
mai ieftini (prin aceasta calitatea produselor se reduce);
¾abaterile de la tehnologia de fabricaţie, în sensul diminuării unora
dintre fazele tehnologice sau modificarea modalităţii de executare
a altor faze tehnologice, cu implicaţii negative asupra calităţii sau
stabilităţii produselor la păstrare, care provoacă anomalii în
utilizarea produselor.

Falsificarea produselor (care constituie o formă de denaturare a

acestora) reprezintă operaţia prin care se modifică valoarea de întrebuinţare
a unui produs în scop fraudulos. Dintre procedeele de falsificare mai
frecvent se întâlnesc:
■ extragerea unor componente naturale ale unui produs (exemplu
cofeina din cafea);
■ înlocuirea unor componenţi valoroşi ai produselor cu substanţe
inactive, indiferente sau chiar dăunătoare pentru utilizatorul
produsului;
Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice

■ fabricarea produselor din alte materii prime decât cele normale

(de regulă, prin utilizarea unor materii prime de calitate
inferioară).

Înlocuirea unor produse naturale cu produse sintetice este una

dintre căile de diversificare sortimentală folosită în prezent pentru asigurarea
consumatorilor cu bunurile necesare acestora, folosind însă procedura
legală de omologare a produselor.
Această cale este folosită în prezent pe scară largă în unele domenii
de activitate, mai ales în acelea în care materialele sintetice au unele
caracteristici calitative superioare celor naturale. Această posibilitate nu
trebuie înţeleasă în sensul prezentării produselor sintetice drept produse
naturale în vederea obţinerii unor profituri necuvenite rezultate din
diferenţa de preţ.

Deprecierea calitativă a produselor se poate produce în oricare

dintre etapele circuitului lor tehnic, dar mai ales în timpul transportului şi
depozitării.
În funcţie de intensitatea factorilor de degradare, aceasta poate fi
totală, când produsul trebuie scos din uz, sau parţială, când poate primi alte
destinaţii, mai puţin eficiente în raport cu destinaţia de bază.

Principalele etape ale circulaţiei tehnice a produselor sunt, de

asemenea, surse potenţiale de litigii generatoare de expertize merceologice.
Astfel, cu prilejul livrării loturilor de produse, surse potenţiale de
litigii pot apare în următoarele situaţii:
• din cauza livrării altor sortimente decât cele contractate;
• din cauza livrării loturilor necorespunzătoare calitativ;
• din cauza livrării unor loturi eterogene (conţinând produse din
şarje diferite).

Transportul loturilor de mărfuri în esenţă înseamnă o păstrare de

durată variabilă a acestora în spaţii mobile de depozitare. Influenţa
transportului asupra calităţii loturilor de mărfuri poate fi în anumite cazuri
 Expertiza calităţii mărfurilor

negativă. De aceea, prezintă importanţă alegerea judicioasă a mijloacelor de

transport (care să asigure cât mai mult cu putinţă un microclimat adecvat),
alegerea celor mai scurte trasee (pentru a reduce la minim acţiunea agenţilor
mecanici - şocuri, trepidaţii etc.), alegerea unor ambalaje de transport
corespunzătoare naturii produselor şi în concordanţă cu ceilalţi parametri ai
transportului, amplasarea şi fixarea corectă a mărfurilor în spaţiul de
transport, selecţionarea tehnicilor optime de încărcare-descărcare a
mijloacelor de transport etc. Este firesc ca, în situaţia în care condiţiile de
transport nu sunt corespunzătoare, această etapă să genereze vicieri
însemnate ale mărfurilor şi ambalajelor acestora, pierderi peste normele
legale, degradări sau alterări ale produselor, impurificări etc. în practică se
constată că cele mai însemnate vicieri ale produselor, care pot genera litigii,
au drept cauze următoarele:
• utilizarea unor mijloace de transport necorespunzătoare;
• deplasarea pe rute ocolitoare (mărirea traseelor de parcurs);
• folosirea unor ambalaje de transport necorespunzătoare;
• manipularea brutală a produselor.

Recepţia loturilor de produse reprezintă etapa în care pot apărea cele

mai numeroase litigii, atât referitoare la calitatea produselor, cât şi la
cantitatea lor. Aceste litigii pot avea la bază, în unele situaţii, efectuarea
necorespunzătore a verificării la recepţie; însă, de cele mai multe ori, ele au
la bază degradări calitative ale produselor, apărute în etapele premergătoare
recepţiei, dar depistate cu prilejul efectuării acesteia.
Cele mai frecvente surse de litigii întâlnite în această etapă sunt:
• neconcordanţa dintre sortimentul contractat şi sortimentul atestat
documentar sau cel real al lotului de marfa;
• neconcordanţa dintre calitatea contractată (respectiv calitatea
prescrisă şi omologată) şi calitatea reală a lotului de marfă;
neconcordanţa cantitativă a loturilor de marfă.
Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice

Depozitarea unui lot de marfă (în spaţii fixe de depozitare)

presupune un ansamblu de operaţiuni de manipulare, amplasare spaţială,
protecţia integrităţii produselor etc., a căror nerespectare poate să genereze
degradări calitative.
Păstrarea loturilor de mărfuri în depozite implică asigurarea unui
regim optim care să permită menţinerea proprietăţilor produsului cât mai
apropiate de cele iniţiale. Prin urmare, în această etapă este necesar să se
controleze şi să se dirijeze influenţa agenţilor mediului ambiant
(temperatura aerului, umiditatea relativă a aerului etc.), dar în acelaşi timp
să se controleze evoluţia proprietăţilor labile ale loturilor de mărfuri spre
a preveni modificarea lor în sens nedorit.
Evident, sunt cazuri când datorită viciilor ascunse se pot manifesta
modificări negative ale proprietăţilor produselor chiar atunci când influenţa
factorilor externi este minimă sau chiar nulă.
În cazul în care, beneficiarul organizează incorect procesul de
păstrare a mărfurilor sau nu poate dovedi că a respectat condiţiile prescrise
de păstrare, răspunderea pentru eventualele degradări îi revine.
Analizând cele mai importante surse care generează modificări
negative ale calităţii în ansamblul circulaţiei tehnice a loturilor de mărfuri,
este necesar să precizăm că răspunderile părţilor implicate nu apar decât
foarte rareori clar delimitate şi de aceea, frecvent, se apelează la expertize.
Din practica organelor care au competenţe în soluţionarea litigiilor
patrimoniale, dintre operatorii economici, precum şi a celor care au
competenţe în soluţionarea litigiilor izvorâte din activitatea de comerţ
exterior (care pot avea drept obiect livrarea unor loturi de produse
necorespunzătoare, estimarea întinderii prejudiciului rezultat prin
degradarea produselor în timpul transportului, stabilirea factorilor care au
cauzat degradarea calitativă, stabilirea cantităţii unor loturi sau angajarea
răspunderii societăţilor de asigurare) se constată că, dintre etapele
circuitului tehnico-economic al produselor, cele care generează cel mai
frecvent litigii, pentru a căror soluţionare corectă se recurge la sprijinul
expertizei merceologice judiciare sau preventive, sunt recepţia calitativă,
păstrarea, depozitarea şi transportul.
 Expertiza calităţii mărfurilor

Efectuarea expertizelor în aceste domenii presupune unele

particularizări ce derivă din metodologia generală de efectuare a unei
expertize şi care sunt în funcţie de natura activităţilor specifice etapelor
menţionate. Asemenea expertize au în general un caracter complex şi un
grad de dificultate avansat, presupunând cunoaşterea aprofundată de către
experţi atât a cadrului legislativ-normativ, cât şi a tehnicilor uzuale sau a
unor aspecte particulare specifice verificării la recepţie, transportului sau
păstrării loturilor de produse în spaţii fixe sau mobile de depozitare.