Sunteți pe pagina 1din 4

Noi specii in ecosisteme

Orice specie poseda o anumita capacitate de raspandire geografica si ecologica.


In functie de valentele lor ecologice speciile isi extind arealele, populeaza vastele
intinderi oceanice si continentale, reusesc sa populeze insulele cele mai indepartate,
trec dintr-o regiune geografica in alta, patrund in retelele hidrografice ale
uscatului, in izvoare, panze freatice, pesteri etc..
In acest proces, multe incercari se soldeaza cu esec din cauze diferite: factori
abiotici nepotriviti, biocenoza noua se dovedeste atat de complexa si inchegata incat
nu permite instalarea noului intrus. Atunci cand acest lucru reuseste, el determina o
transformare treptata atat a speciei patrunse, cat si a biocenozei in care a reusit
sa se instaleze.
Patrunderea intr-un nou ecosistem inseamna schimbarea corelatiilor cu factorii
biotici si abiotici, deci schimbarea modului de actiune al selectiei ceea ce duce
treptat, in succesiunea generatiilor, la schimbarea mai mult sau mai putin profunda,
a genofondului populatiei patrunse, la adaptarea ei fata de noile conditii. Dar
totodata ea reprezinta un nou factor biologic in viata ecosistemului si prin
trasaturile sale particulare, prin modul de indeplinire al functiilor sale, ea determina
anumite schimbari structurale si functionale in intregul ecosistem in care a patruns,
pana la stabilirea unei noi stari de echilibru.
Aceste schimbari, produse in mod natural, se desfasoara de obicei lent, treptat,
in timp indelungat, fara pertubari violente, desi in final pot afecta profund speciile
implicate.
Exemple ce pot ilustra cele spuse: populatiile de pe Insulele Galapagos –insulele
acestui arhipelag sunt de natura vulcanica, nu au avut legatura directa cu continentul
si au fost populate de plante si animale venite (activ sau pasiv) din America de Sud.
Insulele fiind indepartate intre ele, populatiile stabilite pe fiecare insula s-au
dezvoltat in izolare, neputand circula de pe o insula pe altele. Ca urmare fiecare are
speciile ei endemice, inrudite cu specii sud-americane, dar net diferite de acestea.
Unele specii s-au schimbat profund. De pilda o specie de soparla a devenit acvatica
(singura specie de soparla acvatica cunoscuta), un cormoran a devenit nezburator
etc.; o pasare - starcul de cireada african, care recent a ajuns in America de Sud
(adus de furtuna), s-a extins in partea sudica a Statelor Unite devenind un element
component al biocenozelor locale, fara sa fi adus perturbari remarcabile.
Omul a schimbat desfasurarea acestor procese naturale. Prin intensificarea
circulatiei si dezvoltarea mijloacelor de transport a oamenilor si a marfurilor, prin
cresterea necesitatilor economico-sociale, raspandirea plantelor si animalelor a
dobandit o amploare fara precedent, de cele mai multe ori scapand de sub controlul
selectiei si al oamenilor.
Introducerea de elemente (specii) straine in diferite biocenoze poate fi
neintetionata s-au intetionata.
Consecintele unor asemenea introduceri se soldeaza deseori cu cresteri
neobisnuite ale numarului indivizilor speciei date, soldandu-se adesea cu adevarate
catrastofe ecologice si economice.
Introduceri neintentionate. In Brazilia au ajuns (adusi pe o nava) cativa tantari,
vectori ai malariei, care pana atunci existau numai in Africa.
La scurt timp a aparut malaria, care a imbolnavit si omorat mii de oameni. Acest
efect dezastruos s-a datorat unor trasaturi ecologice si comportamentale specifice
tantarului african. In Brazilia existau si exista tantari vectori ai malariei, dar
larvele lor traiesc in ape umbrite, in interiorul padurilor, iar adultii de obicei nu
patrund in locuintele oamenilor. Tantarul african se dezvolta in ape insorite, in afara
padurii si se adaposteste in locuintele oamenilor, unde se produce si atacul.
Cunoasterea acestor particularitati a permis si usurat combaterea acestor tantari
din America de Sud.
Ca masura de prevedere a fost introdus un control general al avioanelor. In unul
dintre ele a fost gasita o musca tete, vector al bolii somnului specifica Africii.
Un alt exemplu se refera la o ciuperca ce paraziteaza pe castani. Ciuperca a
ajuns in S.U.A., adusa din Asia, cu material saditor din pepiniere.
O alta catrastofa economica s-a produs cand afidul a patruns din America in
Franta (prin porturi). Pana atunci aceasta insecta traia pe specii de vita salbatica din
S.U.A., la vest de Muntii Stancosii, fara a pricinui pagube vizibile (adaptare
reciproca a genofondului). Ajuns in Franta si Algeria a distrus culturile de vita pe
suprafete imense. Atunci a aparut ideea de a altoi soiurile europene de vita cu cele
americane, rezistente la aceasta insecta. In acest fel a fost stavilita invazia acestui
afid.
Patrunzand in noi ecosisteme unde adesea lipseau dusmanii lor naturali, care le
controlau inmultirea si fata de care erau adaptati, inclusiv prin potentialul lor
reproductiv, noile specii se inmulteau necontrolt introducandu-se nu numai in
agrosisteme cu stucturi simplificate ci si in biocenoze naturale, deteriorand
echilibrele existente, inlocuind adesea multe specii endemice, modificand mai mult
sau mai putin violent si profund structura biocenezelor.
Un alt exemplu din categoria introducerilor neintentionate se refera la gandacul
de Colorado important daunator al culturilor de cartof. Dupa cum bine se stie,
cartoful este de origine americana si a fost introdus in Europa unde, prin selectie
artificiala, au fost obtinute variate soiuri. Gandacul de Colorado exista in
biocenozele naturale in zona de est a Muntilor Stancosi, din Colorado pana in Mexic,
hranindu-se mai ales cu un solanaceu spontan. El a trecut pe cartoful cultivat cand
acesta, adus din Europa in America, s-a raspandit, prin cultivare, spre vest si a ajuns
in contact cu aria de raspandire narurala a gandacului. Din acest moment insecta a
inceput repede sa inainteze spre rasarit, ajungand in Europa, unde pana in prezent
nici o metoda de combatere nu a reusit sa o distruga.
Bizamul, specie de mamifer nord-americana, a fost adus in Europa de un amator.
Scapand din cultura a inceput invadarea Europei. A patruns si s-a extins si in Delta
Dunarii unde, a pricinuit pagube importante datorate unei inmultiri explozive,
distrugand un mare numar de vintire si taliene. In prezent specia s-a integrat in
ecosistemele din Delta Dunarii.
Introduceri intentionate s-au facut si se fac in cele mai diferite scopuri –plante
de cultura (alimentare, tehnice, esente lemnoase, decorative), animale pentru
scopuri alimentare, cinegetice, estetice. Dar, adesea urmarile acestor introduceri
sunt cu totul neprevazute, nedorite si pagubitoare atat pentru economia umana cat
si pentru ecosistemele naturale corespunzatoare care se deterioreaza.
Unul din cele mai graitoare exemple de acest fel il reprezinta Noua Zeelanda.
Formata din doua insule principale este izolata de continentul cel mai apropiat –
Australia, ceea ce a facut ca aici sa se pastreze si sa se dezvolte o remarcabila
flora si fauna endemica. Din cauza izolarii aici nu au putut patrunde alte mamifere
decat doua specii de liliac si caini, introdusi de bastinasii Maori.
Dupa descoperirea ei de catre albi, s-a inceput introducerea, destul de masiva, de
noi specii – in 120 ani au fost introduse 207 specii numai din grupul vertebratelor,
dintre care 29 au ridicat tot felul de probleme. Au fost introduse (iepurii de
vizuina devenind prea abundenti) mamifere carnivore ca hermina, dihorul,
nevastuica. Dar acestia inmultindu-se au devastat in primul rand pasarile autohtone.
A fost introdus cerbul care s-a inmultit vertiginos si s-a extins in ambele insule.
Impreuna cu oile introduse si ele, au distrus numeroase specii de plante, au oprit
regenerarea padurilor, au dus la extinderea eroziunilor. In final s-a recurs la
impuscarea si otravirea lor, lucru ce persista si in prezent.
A fost introdus marsupialul opossum ca animal de vanatoare pentru blana. S-a
inmultit repede si fiind ierbivor, a pricinuit uriase pagube padurilor si livezilor
(numai intr-un an au fost omorate proape un milion de exemplare).
Ca urmare a acestor introduceri, intreaga flora si fauna endemica, de o inestimabila
valoare stiintifica, intreaga structura a biocenozelor unice, au fost deteriorate in
mod ireversibil.
In Australia au fost aduse cateva exemplare de iepure de vizuina. S-au inmultit
nestavilit, neavand dusmani naturali si au devenit un adevarat flagel.
S-au introdus vulpi din Europa, dusmanii naturali ai iepurelui. Dar vulpile au
preferat sa consume miei si fauna locala mai usor accesibila, determinand alte si
complexe schimbari biologice. O viroza vehiculata de o capusa a stavilit extinderea
vulpilor. Inmultirea si extinderea iepurilor a fost oprita prin introducerea
mixomatozei, o viroza a iepurilor. Dar dupa o perioada iepurii au devenit partial
imuni, astfel incat in prezent, dupa fiecare epidemie de mixomatoza, numarul lor
creste tot mai mult.
Mangusta – mamifer originar din regiunea Indo-Malayeza a fost introdus in insula
Jamaica, cu scopul distrugerii sobolanilor care pricinuiau mari daune culturilor de
trestie de zahar. Odata introdusa mangusta, realmente a pustiit insula, distrugand
nenumarate animale salbatice, inclusiv serpi, soparle, broaste, crabi, ca si animale
domestice (pui de pisici, caini, pasari). Astazi este stabilizata o biocenoza mult
diferita de cea initiala.
In lacul Wisconsin din America de Nord a fost introdus crapul, peste de origine
asiatica. In decurs de 20 ani, fauna ihtiologica a lacului s-a schimbat profund in
comparatie cu a altui lac vecin, aflat in conditii asemanatoare cu primul, dar in care
nu s-au introdus crapi. Efectivul unei serii de specii a scazut considerabil, iar altele
au disparut complet. Una din cauze a fost distrugerea vegetatiei de catre crap.
Atunci cand o specie introdusa intr-un ecosistem nou pentru ea, reuseste sa se
stabileasca in el si sa se reproduca normal, zicem ca s-a produs aclimatizarea speciei
respective.
Pentru reusita aclimatizarii ea trebuie precedata de o cercetare atenta a speciei
date, tinand seama de cateva criterii impotrante. Astfel, cunoscand arealul speciei,
trebuie stabilit daca in noul ecosistem caracteristicile climaterice corspund
cerintelor speciei date in toate momentele importante ale vietii. Pe langa acesta,
cunoscand biologia speciei date (habitatul pe care-l prefera conditiile necesare
reproducerii, hrana, dusmanii etc.) trebuie stabilit ca, in ecosistemul receptor nu
exista specii autohtone cu biologia asemanatoare, deci trebuie stabilit ca exista un
loc liber in economia ecosistemului dat.