RECUPERAREA SI INTEGRAREA PERSOANELOR CU

DEFICIENTE DE AUZ

Pentru a ntelege despre ce este vorba n acest referat este bine ca s nelegem
cuvintele cheie din titul.
DEFICIENTA= absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcii (anatomice,
fiziologice sau psihologice), putnd fi rezultatul unei maladii, a unui accident, a condiiilor
negative din mediu etc.
MALADIE= boala ereditar sau dobndit.
HANDICAP= dezavantajul social au pierderea ori limitarea anselor unei persoane de a lua
parte la viaa comunitii.
REABILITARE= posibilitatea persoanelor cu deficiene s ajung la niveluri funcionale
fizice, psihice si/sau sociale corespunztoare.
RECUPERAREA= restabilirea, refacerea sau reconstiuirea unei funcii umane.
INTEGRAREA= trecerea, transferul unei persoane dintr-un mediu mai mult sau mai putin
segregat intr-un mediu mai mult sau mai putin separat, intr-un mediu obisnuit.
= ansamblul de msuri care se aplic diverselor categorii de populaie i
urmrete nlturarea segregrii sub toate formele.
= interdependena mai strns ntre membrii comunitii=> 2 principii
esentiale: * participarea activ la viaa comunitii
* acceptarea de ctre comunitate.
Deficiena de auz face parte din categoria deficienelor senzoriale alturi de deficiena
de vedere. Ambele tipuri de deficien sunt determinate de unele disfuncii sau tulburri la
nivelul principalilor analizatori, cu implicaii majore asupra desfurrii normale a vieii de
relaie cu factorii de mediu, dar i a proceselor psihice ale persoanei, avnd o rezonan
puternic n conduita i modul de existen ale acesteia. Datorit particularitilor celor doi
analizator precum si rolul fiecruia in structura proceselor psihice, este nevoie de o abordare
separat a tulburrilor care pot interveni la nivelul lor. Astfel au aprut surdologia i tiflologia,
cele dou discipline responsabile de studierea, descrierea i cunoaterea deficienelor de auz i
de vedere.
Am ales s scriu despre deficiena de auz deoarece analizatorul auditiv are o
importan deosebit n dezvoltarea psihic a individului din cauza rolului pe care-l are n
facilitarea comunicrii verbale i n acumularea cunotinelor.
Cnd deficiena auditiv este congenital sau apare la vrste timpurii provoac
dificulti n nsuirea limbajului, iar n cazuri grave chiar muenia. Cnd apare dup
achiziionarea structurilor verbale determin o involuie la nivelul activitii psihice dac nu
se aplic programe educative speciale. Deficiena de auz poate fi parial (hipoacuzie- gama
de deficit auditiv ntre 20-90 db) sau totale (surditatea- pierderea auzului de peste 90 db).
In comparaie cu alte deficite, cea de auz nu este prea uor observabil, att de catre
oamenii obinuii i uneori nici chiar de ctre medici. Una din particularitie acestei
disfuncii este si marea variabilitate a pierderii senzoriale, dar si momentul pierderii auzului,
care la copii se leaga foarte mult de structura comunicarii verbale. Consecintele in planul
dezvoltarii si educatiei la copii se coreleaza in mare masura cu tipul si gradul de deficit
auditiv, precum si cu monentul pierderii de auz. Acestea sunt doar cateva considerate care
releva cu pregnan importanta identificarii si examinarii cat mai de timpuriu a pierderii
auzului, a protezarii, a stimularii intregului potential de dezvoltare a copilului in cauza.
Cauzele care stau la baza pierderii auzului sunt cauze prenatale, perinatale si
postnatale. Cauzele prenatale sunt boli infectioase, alcoolismul, diabet, iradiatii, factori toxici.

Cele perinatale sunt leziuni anatomo-patologice in timpul nasterii. Cauzele postnatale sunt de
natura infectioasa: boli, traumatisme. Pe langa aceste cause se numara si cele ereditare:
copilul se maste cu malformatii care pot fi la nivelul urechii externe (lipsa sau deformarea
pavilionului sau ale conductului auditiv extern), la nivelul urechii medii (infectii, acumulare
de fluid) si la nivelul urechii interne (malformatii ale labirintului).
Pentru a observa daca un copil este suspect de deficienta de auz se i-au anumite masuri
psihopedagogice. Este necesara o depistare timpurie a surditatii deoarece acest lucru
faciliteaza luarea unor masuri pentru dezvoltarea cea mai apropiata de normal prin
organizarea activitatii de formare a comunicarii si de exersare a cognitiei. Hipoacuziile pot fi
depistate de la 4-6 luni. Copilul reactioneaza la sunete, iar aparitia si disparitia rapida a
ganguritului este un indiciu al deficientei de articulator cu sunetul si nu are semnificatie
pentru cel cu disfunctie auditiva. La varstele mici testarea auzului se mai poate face
anexandu-i copilului un obiect care se misca, il priveste si se emite un anumit sunet (daca
intoarce capul inseamna ca nu sunt disfunctii, daca nu intoarce capul atunci este prezenta
surditatea).
Pe la 3 ani testarea se face si cu vocea obisnuita, copilul este intors cu spatele si cu
urechea acoperita. Este solicitat sa repete cuvintele spuse de examinator, daca repeta gresit
examinatorul se apropie. Daca repeta la 4-6 m hipoacuzie usoara-, la 1-4 m hipoacuzie
medie- sub 1 m hipoacuzie grava. Astfel se testeaza gradul de surditate, dar nu si sediul ei.
Exista aparate care testreaza gradul de surditat: diapazonul si audiometrul.
Pe langa aceste masuri psihopedagogice mai pot fi identificate si caracterizarea
anumitor procese si functii psihice care pot afecta dezvoltarea psihofizica:
Dezvoltarea fizica este normala in conditii de hrana si ingrijiri corespunzatoare.
Din punct de vedere al dezvoltarii motrice prezinta o usoara intarziere (mersul) din cauza
absentei stimulului verbal.
Respiratia biologica este normala, iar ceea ce o priveste pe cea fonatorie se observa ca
intentia de a dirija aerul pe gura este minima.
Echilibrul este tulburat mai des la hipoacuziile de perceptie.
Reprezentarile nu au un anumit specific caracteristic surzilor, ei gandesc cu ajutorul
imaginilor generalizate nu cu ajutorul notiunilor.
Perceptia auditiva lipseste in totalitate la surzi.
Memoria este normala insa cea cognitiv-verbala este afectata.
In cazul imaginatiei se inregistreaza o specificitate vizual-motorie.
Relatiile afective si cele volitive influentate de comunicarea defectuoasa si de receptia
deficitara a mesajului verbal determina agitatie, ncpnare, comportament dezordonat
sau agresivitate, tendinta de izolare in prezenta auzitorului datorita dificultatii de a
intelege si de a se face inteles.
Inainte de a vorbi despre recuperarea persoanelor cu deficinta de auz o sa vorbesc
despre sistemul verbal si non-verbal, deoarece limbajul ocupa un loc important in comunicare.
Exista 4 tipuri de comunicare: cea verbala, non-verbala, bilingva si totala. Comunicarea
verbala se refera la utilizara limbajului verbal, iar pentru copilul surd acest lucru inseamna un
proces indelungat de invatare a limbajului. Ca proces de comunicare verbala el utilizeaza
labiolectura (citirea pe buze), dar la nivelul limbajului apar si cateva modificari ale vocii, ale
respiratiei verbale, de articulatie, de accent. Vocea reprezinta un factor determinant in
realizrea vorbirii, dar si la nivelul vocii apar unele tulburari fie de inaltime, intensitate sau
timbru. Comunicarea non-verbala se refera la limbajul gestual si la alfabetul dactilic.
Limbajul gestual se refera la dezvoltarea unor sisteme de comunicare gestuala sau
simbolica. Utilizarea mainii ca instrument privilegiat de comunicare, inca din primii ani de
viata, se explica prin numeroasele sale posibilitati motorii si senzitive. Pentru copilul surd
gestul prezinta un mijloc natural de expresie si comunicare. Limbajul gestual nu este afectat

cu nimic de existenta deficientei de auz deoarece se bazeaza pe circuitul vedere-gest. Un copil

care se naste intr-o familie de surzi utilizeaza limajul gestual si nu va cunoaste nici un
handicap in procesul de comunicare. El invata limba sa maternaintr-un context de
polisenzorialitate comun cu copilul auzitor si reuseste comunicarea.
Comunicarea bilingva se refera la utilizarea a doua sisteme lingvistice total diferite
(ex. limbajul gestual si limbajul oral).
Comunicarea totala desemneaza vorbirea, semnele, dar acopera si pregatirea
auditiva, labiolectura alfabetului dactilic, scrierea si citirea. Acest tip de comunicare are ca
scop comunicarea cu copilul surd sub mai multe forme.
Invatarea limbajului si a comunicarii se realizeaza printr-un proces continuu care are
mai multe etape:
1. Receptarea si intiparirea modelului verbal-acustic (foneme, structuri fonetice, cuvinte
etc.).
2. Transformarea modelului acustic intr-un model verbal-motric aproximativ (asocierea
auditiv-senzorial-motrica se realizeaza treptat incepand inca din perioada ganguritului).
3. Reproducerea aproximativa a modelului motric pe baza modelului acustic.
4. Compararea modelului verbal-motric cu modelul auditiv fixat in memorie, comparatie
care prin tatonari, prin pronuntii aproximative conduce la o asociere corecta si trainica a
modelului verbal-motric ce cel acustic.
La surzi procesul autoreglarii vorbirii pe aceasta cale este exclus, deoarece neexistand un
model acustic, nu se poate realiza transferul in mod normal.
1. La surzi se realizeaza o asociere intre modelul verbal-motric cu modelul labiovizual si
continutul semantic al mesajului.
2. Dupa ce ambele modele (verbal-motrc si labiovizual) sunt corect asociate si bine fixate in
memori, componenta vizuala poate declansa miscari verbal-motrice corespunzatoare, bine
inteles cu sprijinul intens al gandirii si imaginatiei.
Atat limbajul, comunicarea, cat si alte procese (demutizarea, proteze auditive) fac
parte din recuperare copilului cu deficienta de auz. Pana acum am vorbit despre primele doua,
dar sa vedem ce inseamna demutizrea si protezele in procesul de recuperare.
Demutizarea este trecerea de al limbajul mimico-gestual la cel gestual, de la gandirea
in imagini la cea notional-verbala; se trece de la folosirea schemelor la folosirea cuvintelor
pentru c (cu ajutorul cuvintelor) se faciliteaza vehicularea proprietatilor de cauzalitate si a
proprietatilor esentiale ale obiectelor. Pana la etapa desavarsirii demutizarii gandirea trece
prin trei faze:
Gandirea vehiculeaza situatii concreate cu obiecte si imagini.
Gandirea incepe sa foloseasca notiuni verbale concrete.
Gandirea atinge stadiul de folosire a notiunilor si relatiilor abstracte.
Parcurgerea acestor faze se face in 4 etape:
Etapa premergatoare demutizarii cand gandirea si limbajul se bazeaza pe imagini.
Etapa inceperii demutizarii cand gandirea si limbajul se bazeaza pe imagini si partial
pe cuvinte.
Etapa demutizarii avansate cand gandirea se bazeaza pe cuvinte si partial pe
imagini.
Etape infaptuirii demutizarii cand gandirea limbajului au aceleasi caracteristici ca la
auzitor.
Demutizarea este absolut necesara pentru ca prin asigurarea ei se pun bazele formarii
notiunilor si se faciliteaza dobandirea experientei cognitive. Este o activitate complexa de
inlaturare a mutitatii prin folosirea cilor organice nealterate si pe baza compensarii
functionale. Demutizarea presupune receptarea vorbirii celorlalti prin labio-lectura si prin
utilizarea auzului rezidual cu mijloace tehnice sau emisia vorbirii articulate corecta cu
insusirea grafemelor pentru a realiza atat comunicarea orala cat si cea lexico-garfica. Este un

proces ndelungat n care transmisia cunotinelor de baz se realizeaz prin asocierea ntre
cuvinte i imagini. Mijloace auxiliare sunt dactilologia (alfabetul dactil), limbajul mimicogestual i labiolectura.
Labiolectura
prin perceperea micrii organelor de vorbire n pronunarea vocalelor a consoanelor
labiale sau labiodentale; prin analiza i memorarea senzaiilor, vibraiilor ce se
produc n timpul ,micrii propriilor organe de vorbire.
- principalul n labiolectur nu const n perceperea izolat optic a articulaiilor
fiecrui sunet ci n perceperea global a imaginii cuvintelor, propoziiilor. Necesit
mult efort, antrenament dezvoltarea ateniei vizuale astfel nct aceste deprinderi nu
se formeaz la toi n aceeai msur. Aceast asociere ntre cuvinte i imagini i
cuvinte fr alte mijloace intercorelate ntre imagine, gest i cuvnt).ntre imagine i
cuvnt se intercoreleaz mai multe imagini auxiliare.
Metodologia demutizrii trebuie s permit legtura dintre cuvnt i imaginea
labiovizual precum i semnificaia verbal astfel nct s se ajung la stereotipii dinamice
nct receptorul imaginilor labiobucale s determine declanarea articulaiilor i nelegerea
comunicrii. Cnd se trece de la limbajul gestual la cel verbal se trece i de la gndirea n
imagini la gndirea noional-verbal.
Miestria demutizatorului se concretizeaz n funcie de rapiditatea cu care copilul
asociaz imaginea cu cuvntul fr s mai treac prin alte forme. n vederea realizrii
demutizrii se adopt anumite principii:
respectarea caracteristicilor naturale de dezvoltare ale vorbirii, de la simplu la complex, de
la uor la greu, n ordinea n care le nva copilul auzitor;
respectarea particularitilor fiziologice i fonetice; nvarea gradat i deducerea
sunetelor greu de pronunat din cele mai uor de pronunat sau din alte sunete pe care le
poate pronuna;
nvare sunetelor, a cuvintelor i a propoziiilor confruntnd aspectele formale cu cele
semantice.
nsuirea structurilor verbale depinde de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul n
care cum tie s-l lege de coninutul concret pentru a surprinde semnificaia lui; concomitent
cu emiterea verbal se percepe micarea laringelui i al toracelui.
La surdomui ntre senzaiile vizuale i micrile vibratile nu este o legtur trainic la
nceput iar procesul demutizrii urmeaz un drum specific, n locul fonemelor se utilizeaz
articulemele (perceperea vizual) sau n locul kinesteziilor sonore se utilizeaz kinesteziile
vibratile.
Prin demutizare surdomuilor i dezvoltarea vorbirii hipoacuzicilor vocabularul se
mbogete i se perfecioneaz pronunia astfel nct cuvintele nvate nlocuiesc nvarea
lor prin gesturi. Cu toate acestea vorbirea rmne deficitar (mai ales ca intonaie, ritm,
articulaie) care afecteaz pe ansamblu inteligibilitatea vorbirii.
Pe langa demutizare mai sunt si alte metode de recuperare a persoanelor cu deficiente de
auz: protezele auditive si interventiile medicale.
Protezele auditive se folosesc pentru facilitarea obtinerii comuicarii verbale si este
necesar folosirea auzului rezidual care se poate realiza prin mijloace tehnice. Proteza este un
aparat destinat s mreasc intensitatea sunetului n organul auditiv al purttorului. Acest
lucru se realizeaz prin captarea sunetului cu un microfon, amplificarea i transmiterea lui la
un receptor sau casc atasat la ureche. Proteza nu poate corecte deficiena, dar poate
minimaliza unele efecte; nu sunt aparate de mare fidelitate, nu reproduc cu acuratee sunetele
pe care le amplific i zgomotele din jur ceea ce scade inteligibilitatea accentund oboseala
auditiv. Se utilizeaz cu succes la hipoacuziile uoare dar ridic probleme la cela severe.
Proteza folosete un agregat suplimentar numit OLIV care are rolul de a fixa proteza, care
dac nu este bine fixat produce un uierat i necesit s fie curaat permanent.
Protezele sunt de dou tipuri, tipuri care la rndul lor sunt de mai multe feluri:

A. Proteze auditive personale

a) Proteze auditive ataate de corp- sunt cele mai puternice proteze existente i sunt
folosite n special de copiii mici cu deficien auditiv profund. Se mai numesc i
proteze de buzunar i sunt formate dintr-o mic cutie ce conine prile electronice
(microfon, amplificator i butoane de control). Aceste aparate sunt mai mari i de
aceea au un raspuns de frecven mai bun i o mai mic distorsiune n domeniul
frecvenelor joase. Pentru a fixa proteza i pentru a proteja cablurile, copiii trebuie
s poarte un ham sau haine special adaptate.
b) Protez purtat la nivelul urechii- sunt aa numitele proteze post aurale se poart
dup ureche i se fixeaz cu ajutorul olivei care se introduce n urechea extern. n
comparaie cu protezele de buzunar sunt mai practice, nu sunt expuse deteriorrii,
calitatea lor s-a mbuntit, dar nu dau performanele celor de buzunar.
c) Proteza purtat n ureche- se fixeaz n urechea extern (n conductul auditiv i
uneori ocup i pavilionul urechii externe). Sunt proteze mai scumpe, dar nu se
recomand copiilor foarte mici deoarece urechea acestora creste repede i fixrea
aparatului va putea crea probleme de ordin acustic.
d) Implantul cohlear- este un tip special de protez auditiv destinat persoanelor total
surde care nu pot auzi nimic chiar cu cele mai puternice proteze convenionale. Prin
acest implant nervul auditive este stimulat, dnd senzaia de auz. Are componente
interne si externe i-i d posibilitatea posesorului s-i aud vocea i s o poat
modela, pot s aud sunete neverbale (uierturi, scrituri), ceea ce nseamn
pentru ei a fi scoi din izolare.
e) Proteza cu conducie (transmisie) osoas- pentru copiii care au urechea deformat
acest tip de protez este cel mai util. Cnd o persoan aude normal, unele sunete
produc vibraii n osul craniului, iar aceste vibraii stimuleaz urechea intern n
mod direct ocolind traseul obinuit (urechea extern i urechea medie). Se fixeaz
pe osul mastoid, in spatele urechii cu o band metalidca ce trece peste cap.
f) Proteze auditive cu cti- se folosesc pentru cei cu pierdere de auz de natur
senzorial.
B. Proteze auditive de grup:
a) Amplificatoare pentru antrenament verbal- sunt mai mici, portabile, folosesc baterii
puternice sau se pot conecta la tensiuni nalte. Se pot utiliza n interior i exterior,
pentru conversaie, citire cu voce tare i munc individual n general.
b) Protezele auditive radio- acest tip de protez este utilizat n mare parte de copiii care
sunt integrai n scoli de mas care ajut la reducerea interferenelor provocate de
zgomotul din jur, datorit posibilitii vorbitorului de a folosi microfonul n funcie
de vocea interlocutorului.
c) Sisteme infra-roii n locul undelor FM ca cele ale protezelor auditive radiosupt
proiectate razele infra-roii: vorbitorul poat un transmitor, iar copilul un receptor.
Este eficient doar n interiorul camerei sau in spaii largi (sli de cals) deoarece nu
trebuie acoperit cu haine.
n ceea ce privete vrsta, s-au creat divergene: unii spun c este mult mai bine ca ele
s fie aplicate de timpuriu pentru a se obinui i a facilita limbajul, alii opteaz pentru
vrstele mai mari pentru c protezele ar putea duce la deterioarea auzului. nsa un lucru este
cert, copilul trebuie nvaat i obinuit s foloseasc proteza pentru c pot aprea reacii
psihologice sau chiar neacceptare biologic. El trebuie s nvee s localizeze, s discrimineze
sunetele cu semnificaii de cele fr semnificaii, s disting unitai verbale. Cu ajutorul
aparatelor de amplificare acustic pot fi nvate mai uor reaciile general-umane la
vorbire, ns posibilitatea de a nelege diferena dintre reacia cu i fr aparat de
amplificare acustic se formeaz n timp, prin exerciii. Pe lng timp copilul cu deficien de

auz are nevoie i de sprijinul prinilor, iar mama joac un rol major n ceea ce privete atenia
care i se acord, dar fr ajutorul unui educator specializat n formarea copilului acest lucru
nu va fi posibil.
In cazul deficienei de auz, ideal ar fi s se asigure copiului ngrijirea i educaia
auditiv specializat, care s-i permit frecventarea unei coli de mas. Un mare numr de
astfel de copii care au primit din timp ngrijirile corespunztoare, frecventeaz ntr-adevr
coli obinuite la vrsta colar normal. Din contr, alii vor avea mereu nevoie de o educaie
colar special, dar tendina de a integra ncetul cu ncetul aceti copii ntr-un cadru colar
normal sunt din ce n ce mai mari. Integrarea social i profesional depinde de calitatea
procesului instructiv-educativ recuperator, de dezvoltarea psihologic a subiectului, de
motivaie, calitile voliionale de atitudine i participarea lui activ.
Un deficient de auz poate fi integrat la fel de bine ca i un om normal dac s-a fcut
corect i la timp procesul de recuperare; ns este nevoie i de sfatul unui specialist dac
acesta poate sau nu s fac parte dintr-un mediu normal. Din moment ce au fost integrai n
coal i apoi n societate, deficienii de auz pot s participe si la activiti profesionale
precum: croitor, tehnician dentar, tmplar, strungar, buctar-cofetar, parchetar; n toate
activitatile n care auzul nu este activat la cel mai nalt nivel.
Am fcut cateva documentari despre integrarea persoanelor cu handicap n munc i
LEGEA 57/1992 spune c:
ART. 2 (1) Persoanele cu handicap pot fi ncadrate n munc de ctre persoanele
juridice i fizice care angajeaz personal salariat i pot exercita profesii potrivit
capacitii lor fizice i intelectuale. ncadrarea lor n munc se poate realiza i prin
crearea de locuri de munc protejate, special organizate, asigurndu-se nevoile i
adaptrile corespunztoare.
ART 5. Persoanele cu handicap beneficiaz de urmtoarele drepturi de protecie
special:
-un termen de ncadrare de 30 de zile lucrtoare, la angajare.
- un preaviz platit de 30 de ziule lucratoare, n cazul desfacerii contractului de
munc din motive neimputabile lor.
ART. 8. (2). Direciile de munc i protecie social vor lua msuri ca absolvenii
nvmntului special (profesional, liceal, postliceal, cursuri de calificare) s fie
luai n eviden imediat la prezentare, pentru a fi ncadrai ntr-un loc de munc
corespunztor pregatirii i tipului de deficient.
ART. 11 (1). Persoanele cu deficiene beneficiaz, la cerere, de pensie indelungat
pentru limita de vrst, daca dovedesc o vechime n munc, dup data dobndirii
handicapului, de 15 ani brbaii i 10 ani femeile, n cazul celor ncadrai n gradul
I de invaliditate, de 20 gardul II de invaliditate, de 25 pentru brbai i 20 pentru
feme, n cazul celo incadrai n gradul III de invaliditate.
In concluzie recuperarea i integrarea persoanelor cu deficien n societate rmne s
o facem toi cei care observa c prin preajma lor mai sunt si alti oameni care necesita sprijinul
nostru. Un lucru este cert Educaia trebuie s asigure copiilor cu deficiente de auz toate
oportunitiile pentru a-i dezvolta personalitatea, n conformitate cu abilitie i opiunile
sale individuale, astfel nct, copilul cu deficien de auz s-i poat ocupa locul cuvenit n
cadrul familiei, comunitii i, mai trziu, la locul de munc.

BIBLIOGRAFIE:
1. Preda, V. (1998), Educia copiilor cu cerine speciale, n Ionescu, M. (coord),
Educaia i dinamica ei, Ed. nvmnutlui, Bucureti, pg. 147-156
2. Popescu, G., Plea, O. (coord.) (1998), Handicap. Readaptare. Integrare,
Ed. Pro Humanitas, Bucuresti.
3. Vrsma, T., Patrick, D., Muu, I. (1996), Integrarea n comunitate a copiilor
cu CES, UNICEF
4. Revista de Educaie Special, I.N.R.E.S.P.H., Bucureti
5. Revista Recuperarea i integrarea persoanelor cu handicap, I.N.R.E.S.P.H,
Bucuresti
6. Revista Societate i handicap
7. Documentare de pe internet de pe sait-ul www.referate.ro

LUNG ANCA-DANIELA
ANUL I
PEDAGOGIA INVATAMANTULUI
PREPRIMAR SI PRIMAR
Cluj-Napoca