Sunteți pe pagina 1din 2

Uliul i ginile

Ion prinse un uliu i, ducndu-l acas,


l leg cu o sfoar,
Lng cote afar.
De o vecintate aa primejdioas
Gini, cocoi i gte nti se ngrozir,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obinuir,
ncepur s vie ct colea s-l priveasc,
nc i s-i vorbeasc.
Uliul cu blndee le primi pe toate;
Le spuse c se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar i pare ru foarte cci el nsui nu poate
La dumnealor s vie,
Vizita s le-ntoarc dup-a sa datorie.
Mai adug ns c dac dumnealor
i vor da ajutor
Ca s poat scpa,
El le fgduiete
- i Dumnezeu cunoate cum vorba i-o pzete C la orice primejdii va ti a le-ajuta:
nc din nlime, el le va da de tire,
Cnd asupr-le vulpea va face nvlire.
Ast fgduial
Nu mai ls-ndoial;
i ginile proaste, ce doreau s gseasc
Pe cineva destoinic s va s le pzeasc,
S-apucar de lucru: azi, mine, se-ncercar,
i cu ciocuri, cu unghii, abia l dezlegar.
Uliu-i lu zborul. Dar se ntoarse-ndat
i rpi o gin, pe urm dou, trei,
Pe urm cte vrei.

"Ce paz este asta? strig una cu jale,


Vorba mriei tale
Era s ne pzeti,
Iar nu s ne jertfeti."
- "O! eu tiu foarte bine cuvntul ce v-am dat,
i ce fel m-am jurat.
Dar cnd m juram astfel, eram legat, supus,
Acum ns sunt slobod i v vorbesc de sus".
Eu, de-a fi fost gin, nu l-a fi slobozit:
Dumnealor au fcut-o i vz c s-au cit.
Uliii sunt cinstii,
Cnd sunt nenorocii.