Sunteți pe pagina 1din 5

Hipertensiunea arteriala.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala este un sindrom clinic determinat de cresterea de durata a valorilor tensiunii
arteriale (TA) sistolice si / sau diastolice. Dupa OMS, valorile normale ale TA sunt mai mici de 140 mm
Hg, iar valorile TA diastolice sunt mai mici decat 90 mm Hg.
Sunt incadrati in categoria hipertensivilor bolnavii cu TA sistolica egala sau mai mare de 160 mm Hg si/
sau TA diastolica mai mare sau egala cu 95 mm Hg. Persoanele cu valori cuprinse intre 140-160 mm Hg
pentru TAS si 90-95 mm Hg pentru TAD, constituie grupul cu HTA de granita.
In functie de valorile tensiunii arteriale sistolice si diastolice exista trei tipuri de HTA:
- hipertensiune arteriala sistolica cu TAS egala sau mai mare de 160 mm Hg si cu TAD normala;
- hipertensiune arteriala diastolica in care valorile TAS sunt normale si valorile TAD crescute;
- hipertensiune arteriala sistolodiastolica, cu ambele valori tensionale crescute.
Clasificare:
Etiologic, deosebim doua mari grupe de HTA:
I.HTA primara sau esentiala (boala hipertensiva), care reprezinta 95% din cazuri. In geneza
hipertensiunii arteriale esentiale sunt implicati factori genetici (rasa, antecedente familiale), factori
de mediu, obezitatea, consumul de alcool, consumul excesiv de sare etc.
II. HTA secundara sau simptomatica, in care cauza HTA este cunoscuta:
II.1. HTA de cauze renale:
a) HTA in nefropatii: glomerulonefrita acuta si cronica, periarterita nodoasa, lupus eritematos
diseminat, nefropatia diabetica, rinichiul polichistic, pielonefrita cronica;
b) HTA in rinichiul mic unilateral
c) HTA in afectiuni obstructive ale arterei renale
II.2. HTA endocrina: feocromocitom, boala Cushing, menopauza
II.3. Boli ale sistemului nervos central: tumori si traumatisme cerebrale
II.4. HTA de origine cardiovasculara: coarctatia aortei

II.5. HTA de alte cauze: toxemia gravidica.


In evolutia sa, HTA poate determina, intr-o perioada scurta de timp, afectarea organica si functionala
severa a diferitelor organe (HTA maligna) sau aceasta afectare poate fi lenta, pe o durata lunga de
timp (HTA benigna).
Cand valorile tensionale depasesc normalul in mod durabil, vorbim de HTA permanenta; daca pe un
fond de TA normala se suprapun cresteri moderate, cu durata de zile sau saptamani, vorbim de HTA
labila, oscilanta sau tranzitorie; in sfarsit cand cresterile tensionale sunt mari, sub forma unor crize
de scurta durata, vorbim de HTA paroxistica.
Simptomatologie
Cefaleea are un caracter pulsatil, matinal, care cedeaza peste zi, cu topografie in special occipitala;
Ametelile, prezente mai ales la schimbarea pozitiei, au, in unele cazuri, caracter de vertij, insotite de
greturi, varsaturi si zgomote anormale in urechi;
Tulburarile de vedere constau in : scotoame (vedere ca prin ceata), diplopie (vedere dubla),
hemianopsie (vedere pe jumatate de camp vizual), amauroza (scaderea marcata a acuitatii vizuale) sau
chiar cecitate trecatoare (pierderea vederii).
Epistaxisul este frecvent intalnit.
Examenul cordului si al altor aparate depinde de stadiul HTA.
Stadiul evolutiv al HTA
Conform OMS, evolutia HTA se face in trei stadii, pentru precizarea carora un rol insemnat revine
examenului fundului de ochi (FO).
Stadiul I: a) subiectiv: lipsa simptomelor sau cefalee, ameteli, insomnie, palpitatii
b) obiectiv: cresteri moderate si periodice ale valorilor tensionale; FO de gradul I; examenul obiectiv al
cordului este normal; ecg, examenul radiologic si cel al functiilor renale sunt normale.
Stadiul II: a) subiectiv: simptome nervoase ( cefalee, ameteli, tulburari vizuale), cardiace (palpitatii,
jena precordiala, dispnee de efort), uneori fenomene de encefalopatie hipertensiva (cefalee intensa,
greturi, varsaturi, stare de neliniste si convulsii tonico-clonice), accidente vasculare cerebrale
tranzitorii (prin spasm) sau definitive (prin hemoragie sau tromboza); b) obiectiv: valorile tensionale
sunt, constant, crescute, examenul cordului arata soculapexian amplu, deplasat in jos si lateral,
accentuarea zgomotului II la aorta; FO prezinta modificari de gradul II; pe ecg se observa hipertrofie de
ventricul stang de diferite grade; examenul radiologic = dilatarea ventriculului stang si uneori chiar a
aortei ascendente; functia renala este, in general, normala.
Stadiul III: 1) sunt interesate majoritatea organelor: a) creier accidente vasculare cerebrale
minore (pareze si afazii trecatoare) sau majore (leziuni in focar, definitive); b) cord insuficienta

ventriculara stanga acuta (astm cardiac, EPA), cardiopatie ischemica (angina pectorala, infarct
miocardic); c) rinichi insuficienta renala;
2) FO de gradul III
3) modificarile ecg si radiologice din stadiul precedent sunt mai avansate
4) probele functionale renale sunt alterate
Complicatiile HTA vizeaza cele trei organe tinta: 1) cordul IC stanga (astm cardiac, EPA) sau globala
si variate manifestari ale cardiopatiei hipertensive (angina pectorala, infarctul de miocard,
tulburarile de ritm);
2) creierul hemoragie si tromboza cerebrala, encefalopatie hipertensiva
3) rinichiul insuficienta renala cronica, in stadiul final al HTA.
Tratamentul HTA
1. Tratamentul nonfarmacologic
- cura de slabire efectul apare dupa o pierdere in greutate de cel putin 4 kg
- restrictia ingestiei de sodiu (sare) dieta zilnica a hipertensivului trebuie sa contina sub 4 gr de
sodium; se recomanda consumul de alimente proaspete in locul celor conservate, eliminarea sari la
gatit, evitarea apei minerale, a bicarbonatilor, a aamplificatorilor de gust tip Vegeta
- restrictia ingestiei de grasimi saturate si de glucide
- limitarea consumului de alcool sub 25 gr / zi
- efortul fizic de tip isotonic mers, alergare usoara, ciclism sau inot
- modificarea stilului de viata
2. Drogurile antihipertensive
-diureticele tiazide (nefrix), derivati de tiazide (indapamid), diuretice de ansa (furosemid,
bumetanid), agenti economizatori de potasiu (spironolactona, amilorid)
- betablocante adrenergice propranolol, atenolol, metoprolol
- blocanti ai canalelor de calciu nifedipin, amlodipin, nicardipin, diltiazem, verapamil
- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) enalapril, captopril, lisinopril, perindopril,
quinapril, ramipril

- inhibitorii receptorilor de angiotensina II sartani (losartan, valsartan, telmisartan)


- medicamente vasodilatatoare directe hidralazina, minoxidilul
Obiectivul major al tratamentului antihipertensiv este reducerea valorilor tensionale la un nivel care
minimalizeaza riscul cardiovascular al bolii.
Pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul HTA este zilnic, permanent si extins pe durata intregii
vieti; tratamentul nu trebuie interrupt atunci cand TA a revenit la normal, eventual se poate reduce
doza.
Ideala este monoterapia, dar pentru un efect bun se prefera asocieri de medicamente, de tipul:
indapamida cu IECA, indapamida + sartani, indapamid cu betablocante, indapamid + blocanti de calciu,
etc.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
Hipotensiunea arteriala este definita ca un sindrom care cuprinde numeroase situatii patologice, in
care valorile TA sunt mai mici de 100/60 mm Hg, la subiectii peste varsta de 20 de ani, dupa mai multe
determinari.
Clasificare.
Etiologic, hipotensiunea arteriala se clasifica in esentiala (cauza nu este cunoscuta) si secundara
(manifestare a unei boli cunoscute: boala Addison, infarct miocardic)
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA ESENTIALA
Hipotensiunea arteriala esentiala este:
-tranzitorie - hipotensiune ortostatica idiopatica, frecvent intalnita la barbati, care poate determina
sincope ortostatice
- permanenta observata mai des la femei si la indivizii cu constitutie astenica, care nu prezinta nici o
simptomatologie clinica (hipotensiune asimptomatica sau constitutionala) sau se manifesta prin
complexul simptomatic hipotensiv, format din fatigabilitate, tulburari de memorie, scaderea puterii
de concentrare, ameteli pana la stari lipotimice, cefalee, tulburari de vedere, acrocianoza; de
remarcat ca hipotensiunea constitutionala moderata, desi realizeaza o perfuzie tisulara la o presiune
joasa, nu determina tulburari functionale in diferite organe, iar statistic, longevitatea acestor
hipotensivi este mai mare decat a normo- si hipertensivilor.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA
Hipotensiunea arteriala secundara imbraca aspect :
- paroxistic (lipotimie, sincopa, colaps, soc)

- tranzitoriu infarct de miocard, miocardite, boli infectioase, intoxicatii medicamentoase, insolatie


- permanent in boli endocrine (boala Addison), cardiace (cardiomiopatii, pericardite, valvulopatii) si
neurologice (miastenia gravis, sleroza in placi)
Tratament
In hipotensiunea arteriala secundara se trateaza cauza.
Hipotensiunea arteriala esentiala nu are tratament. Se recomanda consumul de lichide suficiente,
evitarea expunerii la caldura (produce vasodilatatie), evitarea ridicarii bruste din pozitie orizontala,
eventual consumul moderat de cafea.